4,151 matches
-
Uniunii mizau pe forța nedureroasă de constrângere a obiceiurilor dobândite - inițial deprinderi de consum, capabile ulterior să facă loc de instalare rutinei de legalitate și civism cu efectul său omogenizant. Obiceiurile casnice se deprind; individul trebuie învățat cu găzduirea în sinele său a comunității, ceea ce, evident, are mai multe șanse să se producă dacă aceasta din urmă i se oferă cât mai nubilă și însoțită de-o zestre cât mai substanțială. Nu sunt tocmai obiceiurile stratul protector inaugural al spațiului domestic
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în condițiile astea, sub masca perfidă a cunoscutului, întâlnirea cu monstrul avusese deja loc nebăgată în seamă, dându-i astfel acestuia posibilitatea să-i fi luat urma și să se fi instalat la pândă peste umărul exasperant de opac al sinelui, pregătindu-și pe îndelete lovitura de grație? Incertitudinea asta îi scurma lăuntrul mai crunt decât ar fi putut-o face orice corn taurin; îi venea să se lipească de zid într-un colț și să aștepte acolo nemișcat, dacă viața
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ar fi fost deconcertant de frust: "ca s-o văd". S-o surprindă, adică, în lenjeria intimă a neputinței și deznădejdii, dacă nu cumva dincolo de ele, sub pielea lor falsă, de fard, cu mâna deja bâjbâind prin armurăria secretă a sinelui. Punând-o jos, la nivelul zero al resurselor, o sonda cât era ea de "tare" când instrumentarul rutinier al tăriei zăcea paralizat de disfuncție, o dădea la iveală așa cum nici ea nu se cunoștea, punând-o să sară coarda cu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
a fi al amazoanelor reinventat de circumstanță la treisprezece ani. Îl pedepsea acum pentru toate incursiunile nelegiuite în făptura ei, ce-i mutaseră de colo-colo zidurile interioare, lăsând-o vraiște, de nu mai știa dacă se găsește înăuntrul sau în afara sinelui său, nici cine era ea de fapt și ce voia de la viață. Adevărul cu neputință de admis era că asediul lui foarte exotic - nu prin ziduri, ci clintind zmeiește zidurile din temelii întru reașezarea lor - îi amenajase în ființă spații
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
a conștiinței pe tărâmul somnului. Regăsi aceeași logică a compensației ca peste tot în viața nomazilor: dacă tihna e acordată doar parcimonios de situație, omul învață să se desensibilizeze protector la suprafață spre a o putea regăsi mai în profunzimea sinelui sau. Primul și cel mai natural "cort" ne e pielea, investită sau dezinvestită cu sensibilitate, îngroșată sau subțiată după nevoi, dacă nu chiar conștiința, dotată și ea cu capacitate reglabilă de reacție și, ca ultimă întăritură a rezistenței la destituire
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
rămâne nesituabil în orizontul conștiinței, și ca atare irelevant. Dacă, prin definiție, realitatea pune la grea încercare visarea, locuirea îi oferă acesteia din urmă protecție maximă în chiar toiul vulnerabilității: un acasă ideal ne așteaptă și iese în întâmpinare cu sinele nostru cel mai infantil, mai derezonabil, mai râzgâiat, mai retras și mai profund însetat de realizare - cel mai irealizabil, cu alte cuvinte. Cu fiecare cufundare în tihna domestică, ne reînnoim logodna potențială cu dezideratele cele mai aberante și redobândim în
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
suflet. Nici el nu-și mai amintea de câte ori fugise în lume, până se-nspăimântase groaznic de libertatea-i mistuitoare, ce nu-i ieșea propriu-zis în cale, ci îl mușca lăuntric, făcând ca lumea să se surpe cu încetineală de clepsidră prin sinele său rupt. Cum de nu era tras îndărăt și revendicat ocrotitor de ai lui, se întreba? Cum de își permiteau să rămână insensibili la pierderea de efective tocmai oameni atât de nevoiași? Nici nu-i ziceau "Du-te învârtindu-te
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
să corecteze, ca o amplă proteză existențială: problematica tendință către revenire. Nu cumva era vorba în primul rând de un dispozitiv de fracturare a cercului, prin aceea că, odată intrat, din el nu se mai putea ieși? "Pierdeți-vă de sinele vostru vechi, voi, cei ce intrați aici!" Bineînțeles că intrații reveneau până la saturație pe propriile urme, dar fără a-și dea seama; Același le scăpa consecvent din vedere, fără putință de prindere. Fiind peste tot de-a lungul zidurilor mânjite
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
iar atunci când, vreme îndelungată, ea nu-i ușura salutar de ele, cei mai săraci cu duhul se complăceau în credința că sunt ceea ce și-au însușit, și că însușirea asta poate chiar înlocui favorurile înaltei ospeții. Galerie a neîmplinirii înăuntrul sinelui, imateriala reptilă nu făcea decât să le afâneze vitalizant un spațiu intim altfel amenințat de pietrificare, săpându-le cu foamea-i de altceva convingerile identitare cele mai adânci. Deviza celor mai lucizi era "lasă-te furat, ca să n-ai cu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ca ei să nu se rătăcească de centru, așa încât, într-o anumită măsură, zidurile bizarei construcții prezentau totuși forma de convergență a nevoilor primare. Apărură și primele intuiții că piatra, în elanul ei, căuta mai mult să se piardă de sinele său ponderabil decât să se găsească; colții ei gestuali îi târau inexorabil pe lucrători înspre secret. Dedal nu porni în căutarea lor decât când, după diminuarea îngrijorătoare a tumultului, vreme de o zi întreagă nu mai auzi nici un sunet plutind
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ea cât se poate de circumspecți, intuind poate o capcană de natură metafizică și vizând stăruitor ieșirea; dar poarta în permanență deschisă avea să sfârșească prin a le adormi temerile, ispitindu-i să revină din ce în ce mai încrezători în sine. Și totuși, sinele la care reveneau încrezători nu mai era același cu cel de la care plecaseră; de el s-au rătăcit lent, dar sigur, până la pierzania totală. Umbra străină a zidăriei aciuiate pe lângă ei le-a asistat, răbdătoare, pașii în acest proces îndelungat
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și exploatare a punctelor slabe în teoria și mai ales practica acelei dinamici turbulente a fluidelor, de care spațiul vital pare să țină în ultimă instanță. Cu înțelegerea lor disputată între curenți și contracurenți, semenii pot și deschide noi posibilități sinelui, dar le pot și obstrucționa pe cele existente; analogia cu un sistem de pompe aspiro-respingătoare pentru posibilități existențiale ridică imediat problema racordării lor sinergetice între ele. Create pentru a conlucra la asanarea unui pământ suprasaturat de apă, morile de vânt
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și-o coadă ce se-aleargă fără-ncetare, făcând să alterneze confuz în el viața și moartea. Vinele i se goliseră până la imponderabilitate; furase startul furului său, fusese înaintea lui cu un infinitezimal pas pe care, înfășurându-l ghem pe după sinele-i efilat cu o iuțeală suveran vremuitoare, îl lungise securizant. Altfel spus, își furase strălucit darul plumburiu mai înainte ca acesta să-i parvină, înstrăinându-l, redestinându-l; îl luase deja în primire mai înainte de a-i fi dat de-a
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
agresorul într-o rostogolire suplimentară de acord personal cu rafala stârnită. Slobozi apoi un râset sfidător de adio țărmului călâi, cu teoriile, interminabilele ezitări, remușcările și jumătățile lui de măsură. Undeva la capătul răbdării, din fose tăinuite și adânci ale sinelui ei, debordară elanuri încă în cămăși de noapte; în anumite condiții, prin efect Bernoulli, șuvoaiele puternice pot deveni capabile să-și scoată singure din pământ afluenții. Se săturase până peste cap să tot fie mama răniților nu de furtună, ci
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în sine. Și-acum acest membru-fantomă al ei se pusese pe clintit din temelii toată zidăria lui lăuntrică, întorcându-i lumea cu susu-n jos. O imperceptibilă atingere reverberată nefiresc de spațiul lui interior, intrată în rezonanță prin galerii neexplorate ale sinelui și amplificată primejdios. Ce modificare de densitate aduce un membru-fantomă scufundat în lumea cuiva străin ca-n propriu-i buzunar? ar fi vrut Rică să poată și întreba, și afla. Căci bietul băiat se simțea neliniștit ca o Atlantidă ale
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
calmă și proaspătă, ce totuși nu excludea posibilitatea erorii. Glasul ei suna chiar extrem de îngăduitor față de o asemenea eventualitate. Ascultătorul avea toate motivele să creadă că cele auzite nu veneau doar din vârful buzelor, ci dintr-o firidă inexpugnabilă a sinelui ei, de pe o poziție cu neputință de negociat. Nu era nimic argumentativ în vocea care le purta - nici un efort de convingere, nici un fel de fervoare expansionistă, ci doar deschiderea primitoare a lumii ei. Cuvintele-urme purtau întipărită greutatea fapticului și, în
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
intens, ai sentimentul devalorizării globale, Încerci o dorință acerbă de a te ascunde, de a evada și - atenție - de a te răzbuna pe cel ce te-a dezvăluit. Comportamentul În cazul vinovăției e mai redus ca intensitate, remușcările sunt suportabile, sinele rămâne unitar, individul se centrează pe alții (Întotdeauna alții sunt responsabili de situația regretabilă), omul caută scuze, se confesează cu plăcere, Încearcă să repare și Încetul cu Încetul totul se estompează. Rușinea ar putea fi o emoție Înnăscută, transmisă prin
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
sistem de gândire care nu poate fi clasat. Sintagma ce și-o aplică, „un om singur”, nu poate fi contestată. Și-a contabilizat cu acribie „defectele”, a Încercat să-și explice de ce are o altfel de „psihologie”, a căutat În sinele său cauza multor erori, eșecuri și ratări, a constatat că nu e deloc simplu să găsească motivele nereușitelor În „situații” date. E sigur, nu cunoștea o teorie care face ravagii În psihosociologia de astăzi, lansată de Zimbardo, după care „situația
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
noștri o parte care se manifestă de obicei printr-un dispreț excesiv Împotriva celorlalți, Împotriva grupurilor diferite și a valorilor pe care acestea le propun. Acest dispreț față de ceea ce este distinct reprezintă o reîntoarcere medievală Împotriva celuilalt, dar și Împotriva sinelui, negând inconștient existența acestei dependențe ambigue dintre sine și alter, inventând un mecanism de apărare prin care deplasează disprețul și ura, prin proiecție, dinspre universul interior spre lumea exterioară. Fiecare dintre noi poate observa dificultatea vizibilă a unora dintre cei
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
vorbim de identitate ne referim, de regulă, la imaginea de sine și la transmisia culturală a unor reprezentări, la socializare, interiorizare a unor norme, Învățare socială. Psihologii Înțeleg prin identitate unitatea persoanei, sentimentul continuității temporale, coerența internă a individului, articularea sinelui cu lumea. Dimpotrivă, sociologii consideră că identitatea este un produs social, rezultat al asimilării valorilor oferite de comunitate, rezultând solidarizarea cu idealurile grupului de apartenență, care-l impregnează pe individ, presându-l să se alinieze. Psihosociologii au o perspectivă ceva
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
se afirmă ca o instanță de referință Între imaginar și real, Între timpul cronologic al istoriei și cel trăit, Între personal și social. Subiectul social, așadar, nu poate fi un produs izolat, coerența identitară nu Înseamnă invarianță, unitatea și stabilitatea sinelui nu reprezintă un nod rigid; dar nici incorporarea fără reflecție proprie și evaluare personală a presiunilor externe. Tratăm identitatea nu ca pe o realitate substanțială, stabilă, ontologică, ci ca pe o construcție reprezentațională, ca pe un spațiu simbolic producător de
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
familie modernă de intelectuali democrați, o provincie prosperă, imn și drapel, dansuri și obiceiuri populare, ce articulare! (28.09.2009) Valea Jijiei: identități efervescente Cuvântul „identitate”, alăturat termenului „persoană”, evocă unitatea, permanența, continuitatea, coerența internă, situația insului, puterea recunoscută, articularea sinelui cu lumea. Gândul ne duce la ideea de similitudine, dar și la cea de diferență, distincție, excepție, raritate Într-un bazin de caracteristici comune. Nu e numai potență individuală, ci și produs social, rezultat al asimilării valorilor venite din comunitate
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
institu?ionalizate, s? ofere altuia o imagine de sine care s?-i asigure controlul interac?iunii. Strategiile astfel elaborate mobilizeaz? conduite fizice (1963b) sau verbale (1981) ?i ele s�nt cu at�ț mai necesare cu c�ț identitatea personal?, �sinele�, par amenin?ațe (1969). Anumite situa?îi limit? s�nt deosebit de instructive: �n �institu?iile totale� a?a cum s�nt azilurile (1961), Goffman arăt? nu doar cum pot sc?pa normelor celor mai tiranice cei �nchi?i acolo, ci
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
fi un sacrificiu pentru ființa iubită, este "satisfacerea egoistă a vanității ori a unor socoteli ascunse"58. El provoacă fiecăruia din cei doi protagoniști "o ușoară amețeală de amor propriu și de asemenea de desfătare fizică"59. El lingușește eul, sinele atât de "vrednic de ură" al ființelor omenești, precum și senzualitatea acestora, plăcerea trupească "pură", atât de disprețuită în tradiția creștină. Acest reproș este adresat nu atât bărbatului, cât femeii și fetei tinere. Pentru că, de fapt, se consideră că bărbatul este
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
a respectului devenit vital. O MEDIE CULTURALĂ? În condițiile în care viața, de cele mai multe ori, este un summum de erori (a se scuza rima involuntară), cu abateri vizibile sau imperceptibile de la legile naturale, viață accentuată mai ales de conflictele cu sinele, apoi cu timpul și spațiul, cu sacrul și revelația, omul este totuși capabil de a accede la o terapie a destinului. Dacă ne oprim la un anume destin, să zicem la cel al ieșeanului, ușor se va observa că el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]