3,862 matches
-
Restaurației”, marșul ar avea aspectul unei lovituri de stat. În ziua de 6 mai, țărăniștii au reafirmat adeziunea PNȚ la actul Unirii, prin vocea lui Maniu. Mihalache în schimb a ținut un discurs violent la adresa „oligarhiei” de la București. Pe lângă țărăniști, socialiștii și comuniștii au contribuit la revendicările de revizuire a Unirii, ceea ce a încălzit și mai tare spiritele. La finalul Adunării, cu toate că Maniu a încercat să-i determine pe manifestanți să se întoarcă la casele lor, manifestația s-a transformat inevitabil
Marșul asupra Bucureștiului () [Corola-website/Science/311114_a_312443]
-
După căderea URSS cu tot cu PCUS, , fost absolvent al Școlii superioare a PCUS din Rostov (Rusia). În august 1992, a creat și a condus Partidul Socialist din Moldova (PSM), care a reunit mulți foști membri ai Partidului Comunist. Peste doi ani, socialiștii, susținuți de comuniști, au intrat în Parlament. În 1995 Consiliul Municipal Bălți l-a ales pe Victor Morev la funcția de primar al municipiului cu 39 de voturi pro, 2 - contra și o abținere . În prezent ex-deputatul Victor Morev este
Victor Morev () [Corola-website/Science/311173_a_312502]
-
să se mute la casa de discuri a lui Făt Mike, Făt Wreck Chords. În 2003, a fost lansat War on Erroism, un album cu cîntece politice. A devenit începutul campaniei lor anti-Bush, si un punct de ghidare pentru punkiștii socialiști. Făt Mike a realizat situl "punkvoter.com", pe care se găsește un top cu CDuri anti-Bush și a organizat un concert în SUA numit Rock Against Bush.
NOFX () [Corola-website/Science/311181_a_312510]
-
de formația rock Phoenix. Era prima ocazie dată formației, de a compune muzica unui film; în plus, membrii apar cântând piesa în secvența de deschidere a filmului. În iarna anului 1933, un ilegalist (identificat în epoca realizării filmului cu un socialist, vezi rubrica următoare) preia numele de cod - „Canarul” - și misiunea unui coleg rănit. Va merge către o localitate din Județul Prahova, unde trebuie să întâlnească un om de legătură, spre a-i transmite un mesaj urgent. Numele actorilor care au
Canarul și viscolul () [Corola-website/Science/311262_a_312591]
-
mesaj urgent. Numele actorilor care au interpretat rolurile mai însemnate din film sunt enumerate mai jos în ordine alfabetică. Profitând de contextul politic al anilor 1960, mai permisiv în privința artelor, "" intră în categoria de filme ce îi rememorează pe primii socialiști, în anii „luptei ilegale” (perioada interbelică, când existența Partidului Comunist Român a fost interzisă prin lege), sugerând comutativitatea situației și oferind o a doua modalitate de lectură: eroii prezentați ar putea fi la fel de bine și partizani anticomuniști în încercarea eșuată
Canarul și viscolul () [Corola-website/Science/311262_a_312591]
-
ci o formă pură plasată în spatele capului. În aceste tablouri, doar în aparență mai accesibile, se ascunde o premiză politică. Ni s-ar părea că, revenind la pictura figurativă, artistul se apropie de arta propagandistă care celebrează munca și eroii socialiști. În realitate, i se opune în mod categoric, culorile autonome și formele pure trăiesc în opera de artă prin sine și pentru sine, demonstrând în felul lor ceea ce Malevici a numit "supremația sentimentului asupra fenomenelor de natură subiectivă". În autoportretul
Kazimir Malevici () [Corola-website/Science/311794_a_313123]
-
a încercat să obțină sprijinul naționaliștilor prin adoptarea unei linii politice de dreapta. În același timp, partidele de stânga au devenit tot mai neîncrezătoare în guvern, după uciderea a trei demonstranți antirăzboinici în iunie. Stânga italiană - sindicaliștii, republicanii, anarhiștii și socialiștii - au organizat proteste și s-a ajuns la declararea grevei generale. Valul de proteste care a urmat a fost cunoscut ca „Săptămâna roșie” și a fost caracterizat din rebeliuni de stânga și diferite acte de nesupunere civilă care au apărut
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
primul război mondial. În ciuda faptului că era aliată din punct de vedere oficial cu Germania și Austro-Ungaria, Italia a rămas neutră la începutul conflictului, pretinzând că Tripla Alianță fusese gândită doar pentru scopuri defensive. Societatea italiană era divizată în privința războiului: socialiștii se opuneau în general războiului, în timp ce naționaliștii sprijineau participarea Italiei la război. Naționaliști mai vechi, precum Gabriele D'Annunzio și Luigi Federzoni, ca și proaspătul convertit de la socialism la naționalism, Benito Mussolini, cereau cu insistență ca Italia să intre în
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
clasă. Naționalismul lui Mussolini i-a permis să strângă fonduri de la compania de producție de armament Ansaldo dar și de la alte companii, ceea ce i-a permis crearea propriului său ziar, "Il Popolo d'Italia", prin intermediul căruia a încercat să convingă socialiștii și alți politicieni de stânga să sprijine intrarea Italiei în război. Ziarul a fost finanțat și de marile puteri interesate de intrarea Italiei în razboi de partea Antantei: Franță, Anglia și Rusia. În anii care aveau să vină, acest ziar
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
accident în timpul manevrării greșite a unei grenade, deși Mussolini a pretins că a fost rănit în luptă. După încheierea războiului și semnarea Tratatului de la Versailles în 1919, Mussolini a creat "Fasci di Combattimento" (Liga Combatantă). La început, membrii Ligii erau socialiști patrioți și veterani sindicaliști care se opuseseră pacifismului Partidului Socialist Italian. Platforma politică de început a fasciștilor era mai degrabă una de stânga, care milita pentru revoluția socială, reprezentarea proporțională, votul femeilor și redistribuirea averilor. Pe 15 aprilie 1919, fasciștii
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
atitudinea anticlericală la sprijinirea bisericii catolice și de la republicanism la susținerea monarhiei. Violențele fasciste au crescut în intensitate în anul 1921. Ofițeri simpatizanți ai fasciștilor au luat arme și vehicule ale armatei pentru a le folosi în cadrul unor atacuri împotriva socialiștilor. În 1920, proaspăt numitul premier Giolitti a încercat să rezolve problemele grave cu care se confrunta Italia. După doar un an, guvernul Giolitti devenise deja instabil, iar opoziția socialistă tot mai vehementă punea în pericol existența cabinetului. Giolitti a crezut
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
rezolve problemele grave cu care se confrunta Italia. După doar un an, guvernul Giolitti devenise deja instabil, iar opoziția socialistă tot mai vehementă punea în pericol existența cabinetului. Giolitti a crezut că se poate folosi de fasciști în lupta cu socialiștii. Astfel, el a decis să includă o serie de candidați fasciști pe listele propriului partid în timpul alegerilor din 1921. În urma rezultatelor alegerilor, Giolitti, care nu a reușit să formeze o coaliție puternică pentru guvernare, a oferit fasciștilor mai multe fotolii
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
de candidați fasciști pe listele propriului partid în timpul alegerilor din 1921. În urma rezultatelor alegerilor, Giolitti, care nu a reușit să formeze o coaliție puternică pentru guvernare, a oferit fasciștilor mai multe fotolii ministeriale. Manevra nu a reușit, fasciștii cooperând cu socialiștii pentru doborârea guvernului Giolitti. Până în 1922, Mussolini reușise să devină una dintre personalitătile cele mai importante ale politicii italiene: popularitatea lui creștea neîncetat datorită talentului oratoric, a mitelor și a acțiunilor de intimidare. Câțiva urmași ai revoluționarilor lui Garibaldi, care
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
a reușit să atragă simpatiile celor care erau în căutarea „celei de-a treia căi”. Dar, poate mai mult decât orice, Mussolini a câștigat prin inacțiunea unor politicieni precum Facta sau Giolitti, care nu au condamnat atacurile „cămășilor negre” împotriva socialiștilor. În octombrie 1922, Mussolini s-a folosti de greva generală a muncitorilor italieni somând guvernul să acorde Partidului Fascist puteri politice sau să se aștepte la o lovitură de stat. Cum răspunsul guvernanților a întârziat, un mic număr de fasciști
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
fasciste, guvernul și regele Victor Emmanuel nu au reușit să înăbușe mișcarea lui Mussolini. Regele s-a văzut nevoit să aleagă una dintre cele două mișcări politice rivale pentru a-i oferi conducerea Italiei: fasciștii monarhiști ai lui Mussolini sau socialiștii republicani. Regele i-a ales pe fasciști. Pe 28 octombrie 1922, regele Victor Emmanuel l-a numit pe Mussolini prim ministru. Fasciștii puteau să-și îndeplinească idealurile politice, atâta vreme cât rămâneau suporterii monarhiei. Mussolini era un lider politic tânăr - 39 de
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
alegerile din 1924, ceea ce le-a permis să devină partidul de guvernământ al Italiei. După alegeri. Deputatul socialist Giacomo Matteotti a fost asasinat, după ce a cerut anularea alegerilor datorită numeroaselor abuzuri din timpul procesului electoral. După moartea colegului lor, deputații socialiști au părăsit lucrările parlamentului, ceea ce i-a dat lui Mussolini o libertate și mai mare în legiferarea unor hotărâri abuzive. În 1925, Mussolini și-a asumat public responsabilitatea pentru violențele din 1924, după care a proclamat dictatura fascistă, care îi
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
ai altor minorități naționale în timpul celui de-al doilea război mondial. În 1936, regimul fascist s-a implicat în Spania în cea mai importantă intevenție din perioada interbelică. A doua Reblică Spaniolă era sfâșiată de războiul civil dintre republicanii anticlericali socialiști și naționaliștii monarhiști sprijiniți de biserică, conduși de Francisco Franco și mișcarea lui fascistă Falange Española. Italia a trimis avioane, arme și peste 60.000 de soldați în ajutorul naționaliștilor spanioli. Războiul a ajutat la instruirea trupelor italiene în condiții
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
incapacitatea Rezistenței de a crea propriile formațiuni politice în perioada de după război este încă o sursă de polemici, în special prin prisma numeroaselor dezamăgiri create de a treia Republică, etichetată de cele mai multe ori drept „regimul partidelor”. Implicarea masivă a comuniștilor, socialiștilor și creștin-democraților au făcut totuși ca partidele respective să joace un rol de primă mărime în Franța eliberată. De obicei, o mișcare a rezistenței nu avea nimic în comun cu un partid politic. O asemenea mișcare recruta pentru cooperare indivizi
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
ale Rezistenței pot fi într-o oarecare măsură separate. De fapt, pot fi sesizate două aspecte ale activității Rezistenței în Franța în timpul celui de-al doilea război mondial: Aceste două reacții se împleteau de multe ori, în special în cazul socialiștilor, activiștilor radicali, în special a republicanilor de dreapta sau a comuniștilor. Istoria rezistenței franceze este determinată în parte de un anumit număr de factori externi decurgând din contextul istoric al celui de-al doilea război mondial și al ocupației Franței
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
sau meșteșugari. În contradicție cu părearea general acceptată, marea majoritate nu trăiau în clandestinitate, ci duceau o viață dublă, de luptători și de membri ai comunităților lor. Printre luptătorii Rezistenței se întâlneau toate orientările politice, filozofice sau religioase. Evreii, creștin-democrații, socialiștii sau comuniștii erau reprezentați în proporții semnificativ egale în rândurile Rezistenței. Anumite categorii au fost criticate pentru slaba lor participare la lupta împotriva ocupantului, (în special de cercurile de stânga): țăranii, (cel puțin până la crearea mișcării maquis în 1943), și
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
în acestea. De exemplu, Jean-Pierre Vernant, profesor universitar care, la terminarea războiului, devenise responsabil al FFI din 9 departamente din sud-vest, a dezavuat pactul germano-sovietic și s-a realăturat mișcării de rezistență „Libération-Sud”. Deși erau numeroși în cadrul mișcării de rezistență, socialiștii au fost mult mai puțin vizibili decât comuniștii, de exemplu, deoarece, spre deosebire de aceștia din urmă, deoarece socialiștii au legat rareori reconstrucția partidului cu participarea la lupta împotriva ocupantului. Rezistență socialistă a fost mult mai dispersată, într-o măsură mai mare
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
9 departamente din sud-vest, a dezavuat pactul germano-sovietic și s-a realăturat mișcării de rezistență „Libération-Sud”. Deși erau numeroși în cadrul mișcării de rezistență, socialiștii au fost mult mai puțin vizibili decât comuniștii, de exemplu, deoarece, spre deosebire de aceștia din urmă, deoarece socialiștii au legat rareori reconstrucția partidului cu participarea la lupta împotriva ocupantului. Rezistență socialistă a fost mult mai dispersată, într-o măsură mai mare decât cea comunistă, în principal datorită faptului că SFIO (Secțiunea Franceză a Internaționalei Muncitorești) era incomparabil mai
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
PCF, sprijinindu-se mai mult pe reprezentanții aleși și pe cadrele locale. La sfârșitul verii anului 1940, Daniel Mayer a fost însărcinat de Léon Blum să reconstituie SFIO. În martie 1941, Daniel Mayer a creat în Nîmes, împreună cu alți activiști socialiști precum Suzanne Buisson și Félix Gouin, organizația „Comité d'action socialiste”, (CASE). O organizați similară fusese deja creată de Jean-Baptiste Lebas pentru regiunea „Nord-Pas-de-Calais” (atașată administrativ la Belgia) în ianuarie 1941. O altă CASE a fost fondată în septembrie 1940
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
perioada 1921 - 1940, a reînceput să apară în condiții de clandestinitate. În același an, André Philip s devenit comisar național al Franței Libere de pe continent, iar Félix Gouin s-a realăturat lui Charles de Gaulle la Londra ca reprezentant al socialiștilor. CASE sud s-a transformat în organizația SFIO din ilegalitate in martie 1943. Treptat, toate organizațiile CASE au început să se unească, procesul ajungând la apogeu în iunie 1943. Activistul SFIO Pierre Brossolette s-a aflat în contact cu CASE
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
organizațiile CASE au început să se unească, procesul ajungând la apogeu în iunie 1943. Activistul SFIO Pierre Brossolette s-a aflat în contact cu CASE sud, noul SFIO clandestin, și în același timp a activat în organizația rezistenței „Confrérie Notre-Dame”. Socialiștii dețineau majoritatea în organizația rezistenței „Libération Nord”, care era principalul intermediar dintre rezistența internă și Franța Liberă. „Organisation civile et militaire”, inițial o mișcare de dreapta, a virat de-a lungul războiului spre socialiști. Pe de altă parte, deși reprezentau
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]