3,952 matches
-
Al. Xenopol față de înnoirea spirituală a veacului, iar un studiu juridic, Dreptul de a vindeca, este semnat de Ioan Fruma. Sunt prezenți cu versuri Horia Petra-Petrescu (Durerea - parafrază baudelairiană, Bătrânii) și George Fonea (Scrisoare din Basarabia), George Vaida (Sonet, Sus, Sonet pentru munți, Pe țărm, Lacrimile noastre, Drum) și Ion Th. Ilea ( Peste îngrădire, Isvod pentru inimă, Zori, Popas la răscruce de veac), în timp ce Mircea Alexiu, Ionel Neamtzu și I. Săndulescu colaborează cu proză. Giuseppe Cifarelli publică aici câteva traduceri: Gabriele
THESIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290166_a_291495]
-
iar în ianuarie 1919 este numit profesor de limbile română și germană la liceul din Alba Iulia. Transferat în septembrie 1926 la Liceul „Principele Nicolae” din Sighișoara, va funcționa aici, ca profesor și director, până la sfârșitul vieții. Debutează cu versuri (Sonet) în „Gazeta Transilvaniei” din 1915. Articole, studii de istorie literară și fragmente din culegerile sale de folclor apar în „Anuarul Liceului «Principele Nicolae»” (pe care îl scoate între 1926 și 1933), în „Graiul dascălilor”, „Gazeta Transilvaniei”, „Gând românesc”, „Țara noastră
TECULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290119_a_291448]
-
uitării: „În sânul codrului pustiu/ Izvoarele au mucezit./ Și a rămas ca un sicriu/ Cu frunze moarte-mpodobit.// Și mierla tace-n timp târziu,/ Iar cucu-n ore a murit;/ În sânul codrului pustiu/ Izvoarele au mucezit” (Rondelul toamnei). Maestru al sonetului, rondelului și poemului într-un vers, T. scaldă verbul într-o luminiscență potolită, cu o tonalitate elegiacă generată de pericolul iminent al „abisurilor de moarte”. SCRIERI: Caravana robilor, Bolgrad, 1934; Somnul lebedelor, Buzău, 1944; Miracol carpatin, Brăila, 1969; Poezii, pref.
TIBEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290167_a_291496]
-
într-o perioadă, în relații amicale. În „Minerva literară ilustrată” semnează, între 1909 și 1914, poezii și cronici rimate, amintiri și evocări, susține „Rubrica lui Mitică”, înțesată cu „mofturi”, „miticisme” și anecdote, răvașe și epigrame, scrie snoave, farse, schițe umoristice, sonete. În foiletonul săptămânal al revistei publică întâmplări cu haz, portrete și dialoguri comice. A folosit uneori semnăturile D.T., D.C.T.&I.L.C. sau pseudonimele Blitz, Camil, Cardamus, Condé, Decon, Demcon, Lear, Mireille, Mitică, Nocturn, Radamante, Rafael, Roel, Roelet, Tel, Tiriplic, Trubadur, -View-
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
creat o adevărată tradiție: D. Anghel și St. O. Iosif (în Calendarul lui A. Mirea), G. Ranetti, G. Topîrceanu ș.a. Poetul T. s-a relevat pe deplin abia în versurile apărute în „Minerva literară ilustrată” și mai ales în ciclul Sonete patriarhale (1916). Forma fixă a sonetului l-a silit la o rigoare și un echilibru mai puțin proprii temperamentului său. Multe sonete închid, ca în niște stampe de epocă, o lume apusă, în care se perindă prinți bizantini și beizadele
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
și St. O. Iosif (în Calendarul lui A. Mirea), G. Ranetti, G. Topîrceanu ș.a. Poetul T. s-a relevat pe deplin abia în versurile apărute în „Minerva literară ilustrată” și mai ales în ciclul Sonete patriarhale (1916). Forma fixă a sonetului l-a silit la o rigoare și un echilibru mai puțin proprii temperamentului său. Multe sonete închid, ca în niște stampe de epocă, o lume apusă, în care se perindă prinți bizantini și beizadele, duduci și boieri veliți în rădvane
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
s-a relevat pe deplin abia în versurile apărute în „Minerva literară ilustrată” și mai ales în ciclul Sonete patriarhale (1916). Forma fixă a sonetului l-a silit la o rigoare și un echilibru mai puțin proprii temperamentului său. Multe sonete închid, ca în niște stampe de epocă, o lume apusă, în care se perindă prinți bizantini și beizadele, duduci și boieri veliți în rădvane vieneze sau figuri pitorești din mahalaua bucureșteană de la sfârșitul veacului al XIX-lea - tablouri evocate și
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
o lume apusă, în care se perindă prinți bizantini și beizadele, duduci și boieri veliți în rădvane vieneze sau figuri pitorești din mahalaua bucureșteană de la sfârșitul veacului al XIX-lea - tablouri evocate și în proza lui T., dar care în sonete sunt învăluite într-un umor nostalgic, generator de lirism. Siluetele „bizantine” au o surprinzător de rafinată grație, sugerând o ambianță crepusculară, cu gesturi leneșe și triste, cu tabieturi orientale. Se inaugurează astfel, și prin scrisul lui T., un univers caracteristic
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
Carada (1836-1910), București, 1910; Mobilizarea, București, 1913; Titi Coțofeanca și alte schițe, București, 1914; O nuntă, București, 1914; Figuri mari, București, 1915; O poezie la un chef... (în colaborare cu I. L. Caragiale), București, 1915; Cucoana Obedeanca. C. A. Rosetti poet. Sonete partiarhale, București, 1916; Sonete patriarhale. Scene și portrete, îngr. și pref. Leon Volovici, București, 1981. Repere bibliografice: Constantin Mille, „Scene și portrete” de Dumitru Teleor. Nuvelele aceluiași autor, LUP, 1886, 135; Demetrescu, Profile, 51-57; P., Teleor, „Țara”, 1894, 267; Ce
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
Mobilizarea, București, 1913; Titi Coțofeanca și alte schițe, București, 1914; O nuntă, București, 1914; Figuri mari, București, 1915; O poezie la un chef... (în colaborare cu I. L. Caragiale), București, 1915; Cucoana Obedeanca. C. A. Rosetti poet. Sonete partiarhale, București, 1916; Sonete patriarhale. Scene și portrete, îngr. și pref. Leon Volovici, București, 1981. Repere bibliografice: Constantin Mille, „Scene și portrete” de Dumitru Teleor. Nuvelele aceluiași autor, LUP, 1886, 135; Demetrescu, Profile, 51-57; P., Teleor, „Țara”, 1894, 267; Ce crede d. Dumitru Teleor
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
noastră (1953). Deja se simte influența folclorică (Cântec pentru nevastă) și apare o nouă dimensiune, aceea a universului mărunt, casnic, care anunță vocația poetului ca autor de literatură pentru copii. De asemenea, el cultivă specii fixe, precum rondelul, care, alături de sonet, va fi specia favorită a liricii sale din anii ’60-’70. În Întâmplarea din grădină (1952), Făurari de frumusețe (1954) și O școlăriță în pădure (1955) se află poeme fermecătoare cu animale și plante, uzând de o versificație simplă, dar
THEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
o cură de ape la Karlovy Vary („Karlovy-Very-Dry”) și de la preceptul horațian „Nec vivere carmina possunt/quae scribuntur aquae potoribus”. Din acesta iau ființă și parodiile la poezii de Mihai Eminescu, G. Topîrceanu, Ion Minulescu și Adrian Maniu, schimbul de sonete bahice cu Mihai Codreanu sau poemele libertine rămase prin arhivele confraților cărora le sunt trimise. T. a publicat și un volum de poezii lirice, Caiet (1938), oferind, indirect, secretul evoluției și al formulei sale scriitoricești. Autorul evocărilor tandre și al
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
însă o retorică seacă, neinspirată, ca și în ciclul Cântece pentru țară, unde încearcă un elogiu adus trecutului, din care reține siluete aburoase de haiduci sau de domni viteji. Perpessicius îi aprecia concizia ce dă forță unor „imagini sugestive”, precum și „sonetele perfecte”, nu și compunerile pe teme religioase, „oarecum factice” și cu „parafraza psalmilor opacă”. Ca ziarist, Ț. a cunoscut îndeaproape momentul 1907 și a scris povestirea Judecata din urmă (1908), dedicată „celor buni și răi, celor întunecați și mulți, țărănimii
ŢIMIRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290173_a_291502]
-
specificul național în artă. Ca poet, T. este considerat un „minor” (Marian Popa). Încă din primul său volum Autumnale, apărut în 1985, se observă câteva motive caracteristice pentru un împătimit cunoscător al lui Shakespeare. De altfel, forma preferată este chiar sonetul, subsumând versuri elegiace, uneori patetice, eminamente erotice, dar și meditații asupra morții. În Ostrovul iubirii (1986) poeziile, alcătuite din câte patru catrene, pot fi citite într-un flux continuu, ca un singur poem, iar titlurile - lungi și gândite ca într-
TOBOSARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290202_a_291531]
-
înstăinare etc * Cântecul: haiducesc, de leagăn, ritual, de muncă, al obiceiurilor (colinde), al miresei, bocetul etc * Ghicitoarea, strigătura, proverbul, zicătoarea 2. Lirica scrisă(cultă) cu speciile: * Elegia * Oda * Pastelul * Idila * Cântecul * Meditația * Imnul * Satira * Pamfletul * Epigrama Poezii cu formă fixă: sonetul, rondelul, madrigalul, glosa, gazelul. II. Genul epic 1. Oral * în versuri: balada, legenda * în proză: legenda, basmul, snoav 2. Scris * În versuri: balada, poemul, epopeea, legenda, fabula * În proză: anecdota, schița, nuvela, romanul, reportajul, eseul, amintirea, memoriile, jurnalul etc. III
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
nu cumva îi și urăște, căci îi dau bătaie de cap”. Întîmplător sau nu, în birou a intrat secretara ca s o anunțe de o ședință cu „generalul”. * Pe marginea unei fraze de Cârneci: „și acum voi citi un scurt sonet de dragoste”. E drept, pînă atunci citise altfel de poeme, cam multe, și încerca să mențină atenția auditoriului. În „clenciul” folosit, el a mizat pe efectul cuvintelor scurt și dragoste. S-a expus însă luării în răspăr. Cineva l-ar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cam multe, și încerca să mențină atenția auditoriului. În „clenciul” folosit, el a mizat pe efectul cuvintelor scurt și dragoste. S-a expus însă luării în răspăr. Cineva l-ar fi putut întreba (mai ales că e un maestru al sonetului) dacă există „sonete scurte”; duble - da! și-apoi, despre dragoste publicul vrea să i se vorbească lung! *Aurel Stoicanu (ce-o fi fost înainte de război nu știu, acum e contabil) a trimis redacției un eseu împotriva lui La Fontaine, din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
încerca să mențină atenția auditoriului. În „clenciul” folosit, el a mizat pe efectul cuvintelor scurt și dragoste. S-a expus însă luării în răspăr. Cineva l-ar fi putut întreba (mai ales că e un maestru al sonetului) dacă există „sonete scurte”; duble - da! și-apoi, despre dragoste publicul vrea să i se vorbească lung! *Aurel Stoicanu (ce-o fi fost înainte de război nu știu, acum e contabil) a trimis redacției un eseu împotriva lui La Fontaine, din care rețin: „Două
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
traducere o recreațiune. A tălmăci „les fleuves impassibles” prin „fluvii ce nu aveau păsare” era nu numai pietate pentru versul lui Rimbaud ci și o metamorfoză cu nimic inferioară obârșiei sale. Mai târziu, am rugat-o să-mi traducă un sonet, care și el, nu mi se părea posibil decât În limba lui originară. E una din cele mai magice din câte există: El Desdichado de Gérard de Nerval al cărui Început este: Je suis le Ténébreux, le Veuf, l’inconsolé
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Martini Îl posed În nemțește. știu, că ar fi tradus În românește și nu văd de ce. E cam... elementar. Articolul meu din „Interferențe” a apărut cu multe și mari greșeli. (Una: un cor de jale, În loc de cer - cu care Începe Sonetul Veneției). Îmi pare bine de „Sărmanul Enric”, din care nu mai posed decât un singur exemplar. S-a cântat și la țară. Pe Teodorescu-Broșteni l-am cunoscut bine și l-am vizitat de câteva ori. E bine că e prezent
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Moși, în „Universul” din anul 1900. Șirul colaborărilor lui Caragiale continuă cu snoava populară Fără noroc, cu Articol de reportaj, Amiază maură, Ion prostul, Eros, Bonbon. G. Coșbuc își începe colaborarea cu Lordul John și continuă, între altele, cu parodia Sonet (cu contraziceri și cu tendințe), cu un articol despre Tradiții și legende din popor. Murășul și Oltul și cu o notă intitulată Streașina casei. Dintre autorii de versuri trebuie amintiți D. Teleor, Gheorghe din Moldova, A. Toma, Cincinat Pavelescu, Florian
FOAIA INTERESANTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287044_a_288373]
-
-R., Maria Magdalena, tipărită în 1937, este, în principal, o manifestare de fervoare religioasă, centrată pe ideea jertfei pentru mântuire, dar conceptele și preceptele creștine sunt nebuloase, improprietățile de limbaj și incoerența compromițând mesajul și expresivitatea textelor. În volumul de sonete Valuri împietrite (1941) predomină tema identității eului liric, nedumerit de propria existență, dezorientat, aflat pe o traiectorie descendentă, pășind, împovărat de dureri și neîmpliniri, pe „cărări pierdute-n adâncuri afunde”. Suferința, golul interior, sterilitatea poetică, eșecul îl fac pe poet
FLOREA-RARISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287027_a_288356]
-
a realului social-politic s-au hărăzit de la sine uitării, putând fi luate în atenție numai ca mostre ale realismului socialist. Doar lirica erotică din Cupa cu garoafe (1960) sau din Cântece albe (1967), inflexiunile elegiace din Arbore neîmpăcat (1973) sau sonetele din Târziu (1980) izbutesc să contureze, în parte, o altă imagine poetului. Culegerile sale de articole, reportaje, note de călătorie, în care adesea e prezentă o acută tensiune pamfletară (caracteristică, de altfel, și unei mari părți din versurile autorului), aparțin
FRUNZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287104_a_288433]
-
titlul în „Decalogul”. Din 10 aprilie 1937 periodicul, de orientare religioasă greco-catolică, devine săptămânal, iar din 15 iunie 1938 redevine bilunar. Rubrici mai importante: „Îndreptar”, „Probleme sociale”, „Documente”, „Politica”, „Străinătatea”. Publică poezie Ion Șugariu (Tristeți de toamnă, Gând, Elegie, Sârg, Sonet tânăr, Geremia da Valacchia), Ștefan Baciu (Plimbarea-n zi de vară), Vintilă Horia (Cântec de muritor), Mihai Beniuc (Apleacă-te lin), V. Voiculescu (Curcubeul), Teohar Mihadaș (Închinare), Vasile Flueraș, Iulian Popa, George Petcu, E.Ar. Zaharia, Ion Crețu, Marcel Olinescu
DECALOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286711_a_288040]
-
fragment din Viața lui Iisus a lui François Mauriac. Vintilă Horia traduce din Nicola Moscardelli (Pârâul), Ion Pillat și N.I. Herescu semnează transpuneri din Francis Jammes (Doar muncile, Rugăciune ca să merg la rai cu asasinii), iar Al. Husar traduce un Sonet de Sainte-Beuve. M.V.
DECALOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286711_a_288040]