5,168 matches
-
cu cafea neagră careși revarsă mirosul aromatic întinzându-l lui Alexandru. — Pentru asta meriți un sărut. O sărută pe obrajii cu gropițe în timp ce fata are grijă să nu verse cafeaua. După aceea își toarnă și ei într-un pahar și sorb amândoi cu poftă. — Acum merge o țigară. Hai pe culoar! — Nu fumez, spune Teofana. — Hai cu mine, o ia de mână Alexandru. Cum pe atunci nu erau indicate vagoanele pentru fumători și pentru nefumători, Alexandru nu caută să se asigure
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
somn? Acum trebuie să mă pregătesc de plecare. Hai mai servește ceva!” — Nu mai pot. Am mâncat atât de bine când am venit. Îmi este o sete, își mai șprițuie în pahar apă din sticla de sifon pe care o soarbe cu poftă. Au intrat și părinții Teofanei care se treziseră. — Am dormit așa de bine, le spune ei. — Și noi. A fost liniște și răcoare. — Te-ai odihnit, domnule Alexandru?îl întreabă Eusebiu Stamate. — Foarte bine. Acum trebuie să plec
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
liniște și răcoare. — Te-ai odihnit, domnule Alexandru?îl întreabă Eusebiu Stamate. — Foarte bine. Acum trebuie să plec. — Mai întâi să bem câte o cafeluță. Am făcut pentru toți, aranjează Teofana ceștile pe masă, în care toarnă cafeaua. Toți o sorb cu poftă, după care Alexandru se ridică, își ia rămas bun pregătindu-se să plece. Stai puțin, îl oprește Teofana, aducând un mic termos. Ți-am pregătit cafea ca să ai pe drum, frate. — Ce-ai zis? „Frate”?o întreabă Zina
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
oftează Zina Stamate. — Dacă ai spune cuiva, nu te-ar crede. Ar zice că sunt născoceli. Mă impresionară ce ne povestiși și nu ne pare bine, dar sincer să fiu, m-aș îmbăta de bucurie că ești de-a noastră, soarbe dintr-un pahar cu vin Eusebiu. — Vrei să spui că te bucuri că nu sunt țigancă. Da! Îi tot spuneam mamei tale: „Ce dracu’ mă femeie, nu găsim să înfiem decât un copil de țigan?”. Mi-a plăcut de tine
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
primăvară. Ea poartă mereu un săculeț cu semințe magice care atingând pământul plăsmuiesc viață. Copacii înmuguresc, florile îmbobocesc, păsările concertează, vietățile baletează pe muzica brizei primăvăratice. Și încetișor, pe o rază de iarbă, fluturii zglobii, miresmele proaspete și copiii neastâmpărați sorb cu bucurie licoarea magică a noului anotimp ceși dă mâna cu surata apropiată.
Doua fiice ale batranului an. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Bianca Bolum () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2326]
-
de intrat, tot vor intra și vă vor spulbera! Vă vor rupe carnea și pielea, de pe oase! Se vor înfrupta din voi! Vă vor cotropi! Vă vor nimici! Vă vor tortura, vă vor vampiriza, la nivel sub-molecular și vă vor sorbi și sufletele vouă, de vii, prin găvanele ochilor. Nu neapărat în această ordine. Atât de nemiloși, de cruzi și de puternici sunt! Vierme e, din nou, cu fața la fereastră: Măi, a mai venit o prăjină, o momâie creață, lângă Călăreți... Ăia
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
S-au pus în mișcare, cătinel-cătinel, 'tu-le mămulișca lor! Drăcia cu flexul merge în frunte! Cu falxul! Boss, am rugămintea să păstrăm proprietatea termenilor. Noblesse oblige! Lexical, după faza cu bomba, avem pretenții mari, de la tine! îl ironizează Poetul, sorbind ultima gură de coniac, din sticla de care refuzase consecvent să se despartă. Acum, încearcă de clanță! Se deschide... Bun! Se codesc, se fâțâie un pic, ca damele... Hai, hai cu tata! Haideți! Hai, intrați...! Uite-i că intră! În
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Arătosule! Frumosule! Țoc-țoc! îl îngână Lili. Era, de altfel, un fapt verificat și răs-verificat, notoriu, că nevasta nurlie a lui Mariusache avea cârlig la bărbații blonzi și bărboși! În astfel de situații și de momente, precum cele în plină desfășurare, sorbindu-l pe Înger cu ochi exoftalmici, brun-verzui, de anaconda, aceasta pur și simplu debordează de tensiune erotică, câștigându-și și recâștigându-și cum laude, eticheta-epitomă, pusă de către Poet: Lilica, Hai înăuntru S.R.L.! Băi! zice Patru-Degete matol, dar încă volubil, deși
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-mi-o, handicapatule! Trompistule! țipă Lili răgușit, în pragul acuplării, răvășită și dominatoare, ca o amazoană. Ținându-și prada strâns îmbrățișată cu o mână (precum femela de călugăriță, Mantis religiosa), Gladiatoarea apucă unul dintre paharele de vin, cu mâna liberă, soarbe și înghite cu sete, repetând gestul, pentru a-i scuipa băutura Îngerului, în plină figură! Știu cine ești! Ha, ha...! Te cunosc! Te recunosc, rivalule! Și tu... Și tu știi cine sunt eu! Am multe nume... Mai multe decât poți
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
făcu numai trei pași până în antreu, unde se și ivise factorul. Era o scrisoare de acasă. Salută pe doamna Alexandrescu și intră în odaia lui, cuprins subit de emoție. Prima scrisoare de când s-a așezat în București... Rupse plicul și sorbi cu înfrigurare cele șase pagini de scris mărunt în care doamna Herdelea, în stilul ei evanghelic, presărat cu maxime morale și povețe înțelepte pentru "dragul mamei înstrăinat", îi spunea toate câte s-au petrecut prin Amaradia după plecarea lui, de la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aduna, noi, câți suntem, și alții care-or vrea, să facem arvuna c-apoi nu ne-om lăsa noi de rușine să nu plătim! Marin Stan, slab, uscat, cu figura ascuțită de pasăre, trăsnit puțin de țuicile pe care le sorbise, strigă deodată mânios, din colțul mesei unde se afla: ― Să punem noi mâna pe pământ, că pe urmă, nici Dumnezeu nu ni-l mai ia! Alții adăugară repede: ― Nu, nu!... Pământul înapoi nu-l mai dăm! Cristea Busuioc, Cârciumarul, interveni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ei, dar de lăsat nu mă las, să știu de bine că se întîmplă orice! făcu flăcăul hotărât. Nu las, că-i dreptul nostru și nu cerem de pomană, că taica pentru dânșii a muncit până l-a luat Dumnezeu... Sorbi ultimele linguri din farfurie. Tăcu îndelung. Se uita la flăcările roșii ce fâlfâiau în vatră cu un duduit leneș. Apoi cu glas mai molcom zise iarăși: ― Rabzi, rabzi și oftezi, până nu mai poți, ș-apoi... Iar tăcu și, după
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și siguranța din București și să se aventureze prin satele străbătute de fiorii răzvrătirii? Nu i-ar ședea lui mai bine, ca un om în vârstă ce este, să citească despre tulburările țărănești în jurnale, acasă la el, în fotoliu, sorbind o cafeluță dulce și fumând o țigară de foi, în loc să tremure pe aici? Știa dânsul, și din alte experiențe proprii, că a pune sentimentalism în relațiile de afaceri înseamnă a compromite și afacerile, și sentimentul. Ce l-a găsit să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și misterul destinului lor se risipiseră. Nu mai rămăsese decât o vagă toropeală care-i apăsa pe corp și pe suflet. Nu putea nici măcar să se uite afară la planeta înfuriată. Așezată în fața pupitrului ei, dezorientată, abătută, se mulțumea să soarbă din când în când câte o gură de cafea călduță și să privească tăcută citirile instrumentelor. Montanul Jones nu avea astfel de slăbiciuni. Așezat pe coadă, admira cu mare interes dansul elementelor dezlănțuite de cealaltă parte a geamului blindat. Găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
care le aveau în față se făcură albastre, cele care se aflau înapoi deveniră roșii. Șase membri ai echipajului se îndreptau liniștiți spre Pământ. Șase membri ai echipajului și cineva pe nume Kane... Se așezară în jurul mesei popotei și-și sorbeau cafeaua și ceaiul cald, după pofta fiecăruia. Atitudinile lor decontractate le oglindeau starea de spirit care, nu cu mult timp în urmă, fusese atât de rigidă. Cu picioarele atârnând pe brațele fotoliilor, își recăpătau pofta de viață. Pe pasarelă, Lambert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
un amic adevărat căruia i te poți confesa? Hai, spune, care-i necazul, îl întreb din nou. Poate te pot ajuta cu ceva. - Belea, mare belea!... - Belea, mare belea, drac, nedrac, spune, nu mă fierbe în oala cu clocoteală!... Oftează, soarbe din halbă o înghițitură de bere și iar oftează. - Te-a prins nevastă-ta cu amanta și nu te mai primește acasă!.. - Nu, că nu-s așa de prost să ies cu ea pe stradă!... - Te-a concediat patronul? - Nu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
îmi poți pune și cât de indiscret poți fi. Dacă mi s-ar fi întâmplat vreo belea, cum te știu gură-spartă, până diseară știa tot cartierul. Mă uit la el, fac ochii mari cât cepele și rămân interzis. El își soarbe ce mai avea în halbă, se ridică de la masă și pleacă. Vreau să-i spun ceva, dar n-am mai avut timp, că a ieșit glonț din bar. - Auzi, spun eu pentru mine. Eu indiscret, eu gură-spartă, deși ne cunoaștem
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
spovedit femeile stau la coadă. - Doruleț, așa i-a spus, în final, profesorul lui 2-02. Ceea ce mi-ai povestit, e într-adevăr o întâmplare despre care sunt sigur că s-a dus vestea și în satele din jur. Cei doi sorb ultimele picături de coniac din pahare, după care s-au ridicat și au plecat. Eu îmi termin de băut berea și ies în parcul cartierului să povestesc, la rându-mi, vreunui amic ce mi-ar ieși în cale cele auzite
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
dintr-un izvor. În față, masa barmanului și rafturi pline cu tot felul de băuturi în sticle colorate în tot felul de nuanțe scăldate în lumina unor beculețe colorate dispuse discret pe perete. În bar doar câteva perechi de tineri sorbeau licoarea comandată și se auzeau doar niște șoapte palide venite parcă de departe. Televizorul de ultimă generație trimitea doar imagini, sonorul fiind dat la minimum. Ne așezăm într-un colț al barului. Suntem imediat observați și o barmaniță desprinsă parcă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
E adevărat ce spuneți, cum puține sate numai de catolici sunt prin Moldova. - Cam pe când ți-am fost profesor? Îl interpelez. - Să spunem de prin anii 1975. Îi cam mult de atunci. Între timp ni s-a adus comanda. Eu sorb din berea spumată din pahar, iar el din cafea. - Sunteți nerăbdător să vă spun cum mă cheamă, nu? - De-abia aștept!... - Domnule profesor, nu mă cheamă nici Ionescu, nici Popescu, nici Munteanu, nici Vasilache... Pot să vă înșir o sumedenie
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
sub nas. 76 - Tot ce ați spus este adevărat. Dar așa cum vam mărturisit doar din clasa a șasea am descoperit taina cititului și al scrisului. Și asta numai datorită dumneavoastră. Se uită adânc în ochii mei, mă îndeamnă să mai sorb din bere, iar el își mai face comandă încă o cafea. Povestea mea nu s-a încheiat în țara arabă, ci este, să spun, e un episod. Cu ajutorul domnului Abdullah, am cerut și am făcut demersuri pentru a obține azil
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
grădină, ne-am așezat pe iarbă, dar simțeam în amenințarea flăcăului din satul ei o neliniște profundă. Apoi, zilele care au urmat, au fost la fel de fericite pentru noi. Râdeam, glumeam, ne îmbrățișam și ne pierdeam în sărutări dulci și lungi, sorbindu-ne sufletul și inima într-o contopire unică. Spre sfârșitul lunii septembrie, tot într-o sâmbătă, s-a dus din nou acasă, la părinți, cum obișnuia. Duminică seara, când ea se întorcea la spital, ca de obicei, nu a mai
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
tot cerul, cît vezi cu ochii. Probabil că sus, în munte, a nins, căci vîntul care coboară acum pe vale e rece și aduce cu el miros de zăpadă. Am stat tot acest timp pe terasă, privind în zare și sorbind cu îndărătnicie aceeași cafea sleită. Prin cap mi se învîrtea aceeași întrebare, sleită și ea : la ce bun toate astea ? Sau ceva de genul acesta, căci nu reușeam să formulez ca lumea ce mă nemulțumea. Poate viața mea ? Azi-dimineață a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mai mici sau rondele groase tăiate din trunchiuri de copac. Totul amintea de o cramă aranjată cu ostentație să pară cât mai rustică. Impresia aceasta era mărită de cănile de tablă și paharele de bere din care, așezați în jurul butoaielor, sorbeau privindu-mă și vorbind între ei vreo zece-cincisprezece inși foarte veseli, bine îmbrăcați. Pe podeaua de lut fojgăiau gândaci mari de bucătărie. Unii, striviți pe jumătate de vreo lovitură de călcâi, mai agitau câteva labe și-o antenă. M-am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
spună că au fost mai mulți Hitleri. În fiecare episod, un soldat de-al nostru mai omora câte unul) și Nunele de John Wain, nu nemaipomenită, dar pe alocuri, vorba ta, "adîncă". C-o fi, c-o păți... Coffee. O sorbim din ceșcuțele tale cu dungă bleu. Am început să tremur, nu mai am răbdare. Dar, vai! trebuie să mai aștept. Fiindcă iar mă chinuiești cu zodiacul tău, numai când îl văd mi se face părul măciucă. Ții neapărat să vezi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]