11,560 matches
-
un suport extraordinar. Acest exercițiu de memorie mi-a ordonat și structurat mintea. Descopeream scriitori noi, le citeam toată opera, cu bucuria unei expediții într-o țară necunoscută, pe un tărâm magic pe care pășeam în vârful picioarelor, să nu sperii personajele. De cele mai multe ori, mă făceam părtașă la aventurile eroilor, mă transpuneam în peisaj și luam atitudine. Lectura a însemnat pentru mine un stimulent, un dar fără seamăn, o jucărie nesperată, și nu o pedeapsă, așa cum constituie pentru copii, în
LECTURA CA ACT DE FORMARE A CARACTERULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356240_a_357569]
-
spuneți, domnule procuror, sunteți de acord? - Eh! Pierdere de timp, dar aduceți‑o ca să vă convingeți, s‑a pronunțat acesta plictisit, căutându‑și o poziție mai comodă pe scaun. Însoțită de un „mascat”, femeia a intrat cât se poate de speriată în încăpere și nu a ridicat privirea mai sus de genunchii celor prezenți acolo. Frământa cu mâinile, tremurând, un cordon de la rochia‑i ponosită și își legăna capul plecat, într‑o mișcare ritmică, măruntă, nestăpânită. - Ia spune, tanti... cum te
CHEMAREA DESTINULUI (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356241_a_357570]
-
o școală de “arte plastice”, unde Își dezvoltase aptitudinile native. Iată meditația meditativă (sic!) a unui polițist: Francisc se așeză pe un fotoliu, își luă un pahar de băutură și îl privi pe Malu Pilică. Se întreba ce îl putuse speria atât de tare încât să-l facă să se ascundă la ușa lui... În panoplia de femei de afaceri, iată și o cucoană: Cucoana este o persoană care, cu tot cu tocuri înalte, are vreo 162 cm și nu trage la cântar
CRONICA MARGINEANU SERBAN de IOAN LILĂ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356244_a_357573]
-
Faptul că a refuzat orice compromis cu anchetatorii și și-a cerut el singur condamnarea la moarte, nu contează?!... Faptul că slugile Moscovei voiau să facă din procesul lui un proces al întregii rezistențe religioase, cu multe condamnări care să sperie, iar el a luat totul asupra sa ne divulgând nici un alt nume și obligând instanța să se limiteze la ucidere lui, ca martir care preia totul, nu spune nimic? Faptul că, după ce i s-a pronunțat pedeapsa capitală a refuzat
SPRE A ÎNDEPĂRTA O NEDREPTATE CARE PERSISTĂ de CORNELIU LEU în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356320_a_357649]
-
să se ducă la mașină să ia ceva pe la 9 seară și, în timp ce mergea prin beznă, era să cadă peste un cerb care dormea pe iarbă. Ziua, în amiază mare, era să călcam pe un liliac și pentru că s-a speriat, s-a încurcat în hainele noastre. Deși Marele Canion se află în Arizona care este un imens deșert, aici climă este total diferită. Este de fapt, un amestec de mai multe clime, de la cea a deserturilor, la cea a vegetației
MARELE CANION DIN ARIZONA – ACOLO UNDE NATURA A PLASMUIT SUBLIMUL de ELENA BUICĂ, TORONTO, CANADA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356359_a_357688]
-
făceam lecțiile. Mama îmi spunea în fiecare dimineață cînd pleca la spital:"am încredere în tine că ai să înveți și să fii cuminte, taticu are nevoie de mine mai mult decît ai tu, dacă vin tîrziu să nu te sperii "! Îi respectăm dorința. Încercăm să nu-mi cheltui banii pentru chifle pe care îi luăm cu mine în fiecare zi la scoala. Voiam să-i strîng ca să-i cumpăr un cadou lui tata în ziua cînd se întorcea acasă. "Eram
PRIMA INTILNIRE CU ISUS de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356370_a_357699]
-
făceam lecțiile. Mama îmi spunea în fiecare dimineață cînd pleca la spital:"am încredere în tine că ai să înveți și să fii cuminte, taticu are nevoie de mine mai mult decît ai tu, dacă vin tîrziu să nu te sperii "! Îi respectăm dorința. Încercăm să nu-mi cheltui banii pentru chifle pe care îi luăm cu mine în fiecare zi la scoala. Voiam să-i strîng ca să-i cumpăr un cadou lui tata în ziua cînd se întorcea acasă. Trecuseră
PRIMA INTILNIRE CU ISUS de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356370_a_357699]
-
lumea însă nu ne pasă! Pământul plânge! Îmi apropii fruntea de scoarța copacului, ii simt vibrația ... și ei au suflet. Animalele, florile, toate vietățile suferă. Picăturile de ploaie sunt lacrimile norilor care purifică, reînnoiesc natura. Un pui de căprioară, fuge speriat dispărând în desiș. Zbuciumul vieții este pulsul pământului! Ce am făcut lumii? Priviți! Boli, războaie, poluare, răutate, nelegiuiri.. ne-am îndepărtat de divinitate! Poate, ploaia va reuși, să spele mediul înconjurător. Dar va putea ea oare, să curețe mizeria din
CÂNTECUL PĂMÂNTULUI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356403_a_357732]
-
scurs lacrimile, acolo sus-sus la fereastra singurătății, un Auschwitz de rame căzând sau urcând, un gând imens construit din sticle, concave convexe cum stai că un porumbel de granit ciocănind geamul orb reflectând, interior exterior cum stai că o frunză speriată de picăturile de mercur ale furtunii de vară, senzații sentimente. Referință Bibliografica: CU IN-CE-TI-NI-TO-RUL / Rodica Elenă Lupu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 287, Anul I, 14 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Rodica Elenă Lupu : Toate Drepturile Rezervate
CU IN-CE-TI-NI-TO-RUL de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356463_a_357792]
-
poartă. I s‑a părut că el este aplecat ori întunericul îi juca feste. De teamă, a zguduit iar volanul cu putere, căutând cu privirea maneta la care gândise. A simțit că mașina s‑a pus în mișcare. S‑a speriat și a prins volanul cu amândouă mâinile. L‑a mișcat câte puțin într‑o parte și‑n alta până s‑a convins că merge drept. Era aproape de poartă. Instinctul i‑a dictat să‑și proptească picioarele puternic în podea și
CHEMAREA DESTINULUI (23) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356453_a_357782]
-
mai interesează. O babutza simpatică, suficient de drogata de sângele, violurile și crimele de la TV, zicea după 11 Septembrie 2001: În sfârșit am văzut și eu o catastrofă că lumea". Totodată, astăzi oamenii sunt mult prea "umanisti"ca să-i mai sperii DOAR cu războaie. Trebuie și foamete. Așa că te atingi de banii lor, apoi de mâncarea lor... Cum? Declanșând actuala criză financiară mondială. Pe care o rezolvi tot tu, înființând niște supra și mega organisme de control financiar - un guvern mondial
URMEAZA FOAMETEA SI ANTICRISTUL. APOI CERURI NOI SI UN PAMANT NOU. de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356500_a_357829]
-
o perioadă care stătea sub semnul unei întrebări firești: „De ce am ajuns aici? Ce voi face? Dacă nu mă temusem de spaimele vieții de lagăr, îți dai seama că acum, cu atât mai puțin, astfel de întrebări m-ar fi speriat. Iar acum, cu mentalitatea mea fatalistă, mă pregăteam să înfrunt o realitate pe care n-o puteam controla, deși știam că multe, multe lucruri pot depinde de mine! Vremea probei venise!” Drumul spre vest: Trieste - Cinecitta - Grugliasco (Torino) Se știa
63 DE ANI ÎN EXIL, O CARIERĂ STRĂLUCITĂ ŞI-UN PREMIU „VON HUMBOLDT”! (CAPITOLUL XVIII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356396_a_357725]
-
nu exista încă. Eram însă în permanență pregătit să răspund din punct de vedere psihic, în primul rând, oricărei situații. Dacă nu primeam bursă? Ei bine, nu știu acum ce aș fi făcut, dar precis că nu m-aș fi speriat. Aș fi căutat o soluție și în mod cert aș fi găsit-o” - frumos gândea Tiberiu Cunia la cei 23 de ani ai săi, când devenise student bursier al Școlii Superioare din Nancy! Student la Școala Superioară din Nancy, tânăr
63 DE ANI ÎN EXIL, O CARIERĂ STRĂLUCITĂ ŞI-UN PREMIU „VON HUMBOLDT”! (CAPITOLUL XVIII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356396_a_357725]
-
cazul în speță m‑a întors pe dos. Totuși, după ce a fost arestat și am ascultat o parte din audieri, de ce am susținut eu că ar fi nevinovat? Ei bine, asta nu mi‑o pot aminti. Îmi amintesc cât de speriat era omul acesta. Îmi amintesc bine că toți colegii din echipa de cercetare îl apreciau pentru sinceritate, pentru colaborare. Până la un punct. Niciodată nu a recunoscut. A declarat și a susținut permanent că este nevinovat. Și l‑am crezut, dar
CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356464_a_357793]
-
vlagă, lipsit de entuziasmul ce-l anima de obicei. Aștepta să vină timpul pentru a merge la plictisitoarea ședință operativă de luni. Sunetul strident al telefonului în liniștea mormântală din birou l-a trezit din meditație și chiar l-a speriat puțin. - Am onoarea să vă salut! Ofițerul de serviciu, subcomisar Constantin. Domnul inspector-șef Nicolae, da? - Da, să trăiți! Despre ce este vorba? - Nu v-am văzut când ați intrat... Am o notă telefonică aici semnată de domnul comisar șef
ISPITA (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355707_a_357036]
-
morale. În acest context, noi, creștinii, suntem chemați nu numai să dăm o luptă permanentă împotriva acelor realități care încearcă să mutileze chipul lui Dumnezeu în om, dar să și promovăm valorile eterne ale Împărăției Sale. Nu trebuie să ne sperie criza mondială, ci acum mai mult ca oricând, să ne cristalizăm convingeri biblice sănătoase, să ne încredem din toată inima în Domnul și să nu uităm că El este proslăvit în noi dacă noi ne găsim plăcerea în El. Referință
“PRO VITA A SALVAT VIAŢA A NUMEROŞI BEBELUŞI” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355738_a_357067]
-
-ți fă probleme, a adăugat ea la întrebarea mută din ochii lui și a plecat grăbită la grupul sanitar. S-a spălat pe ochi, s-a șters și s-a uitat în oglindă. Era atât de albă, că s-a speriat. "Ce să fac, să-mi dau palme? Deci, patronul se ocupă de treburi murdare. Pe care, după cum înțeleg, le face cu ajutorul nostru... De la noi știe tot. Să mă înșel? Ar fi bine. Dar despre Fănel, de unde și ce anume știe
ISPITA (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355783_a_357112]
-
spune că în prezent, el și soția sunt încă în faza în care explorează și caută noi oportunități pentru a-și face un viitor cât mai bun în această țară, iar ideea de a lua totul de la capăt, nu îi sperie. Și-a făcut deja prieteni în rândul comunității de români din Hollywood și privește cu încredere spre viitor, mai ales că, așa cum declara chiar el, nu este bine să trăiești din amintiri. Îi place să Îl slujească pe Dumnezeu și
O FAMILIE DE MISIONARI ROMANI IN HOLLYWOOD, FLORIDA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355798_a_357127]
-
Grupul Bilderberg unor ziariști de investigații speciale, dar și fiul a dispărut la rândul său în condiții misterioase, înainte de a apuca să predea materialele redacției respectivului săptămânal. Tot ce mai putem spune este că pagina 3 a acestui săptămânal a speriat serviciile secrete românești prin dezvăluirile "de la sursă". Recent premiata bancă olandeză ABN AMRO, ca fiind cea mai activă bancă din România (după falimentul Bancorex), este în realitate deținută de familia bancherului Rothschild (Grupul Bilderberg), numele complet al băncii fiind ABN
DOSARELE SECRETE AL ISTORIEI ROMANIEI -CAP. 5 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355794_a_357123]
-
Acasa > Cultural > Artistic > FLUTURI SUB CEARCĂNE II Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 254 din 11 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Se retrase speriat de această revelație. Se regăsi în căldura umărului ei. Îi simțea parfumul catifelat al pielii, umezindu-i simțurile cu o liniște nemaiîntâlnită. Îi auzea zâmbetul neschițat pe chipul îngeresc. Deschise ochii. Ea se îndepărta fără a face cunoscut glasul pașilor
FLUTURI SUB CEARCĂNE II de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355837_a_357166]
-
cât mai avem din concediu... Eu am să caut umbra lui Mircea la Cozia. Voi privi Oltul și voi asculta vântul să pătrund în tainele Dinastiei Basarabe. - Bine, dragul meu. Ai rămas romantic, precum te-am cunoscut. - Fată, tu mă sperii, nu te recunosc, zău așa! Ce naiba scrie aici de te-ai albit în halul ăsta? a exclamat Gabi, vădit îngrijorată. - Citește, te rog! Spune-mi ce crezi. - Un rahat! Asta cred de moment, a izbucnit ea după ce a citit în
ISPITA (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355810_a_357139]
-
telefoanele au o problemă nasoală, cum zice el, nu-i lucru curat... Mobilele și fixul? Hm! Anca nu înțelege, dar, n-o să agravez eu starea ei, acum". Dacă era ceva rău, trecea pe la spital, iubito, nu e cazul să te sperii atâta, a continuat cu convingere în voce și gesturi. - Măi, să știi că ai dreptate! Așa fac. Oricum, am dat telefon și mâine nu lucrez. Ajunsă acasă, Anca a resimțit toată oboseala acumulată timp de peste 24 de ore de activitate
ISPITA (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355810_a_357139]
-
tradus din swahili ar trebui să râdem mai încet soarele ar putea să ne audă crezând că suntem bine ar arunca și mai multă căldură când vom culege flori pentru ea să stai întins(ă) pe pământ altfel se vor speria retrăgându-și petalele în adâncuri să facem dragoste până o să ne usture sub piele o să înflorească lichidul acela alb curat precum izvorul din care bea noaptea antilopa gnu! supraviețuire urbană distribuția furiei este gaussiană patimile dospesc într-un pahar berzelius
CARTEA CU PRIETENI XIII- LAURENTIU BELIZAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355881_a_357210]
-
o mulțime de articole de îmbrăcăminte de vară atârnau în cuier. - Scuză-mă Olguța, dar am obosit, crede-mă, a încercat Valentin să o impresioneze cu voce prefăcută, abia abținându-se să nu râdă. - Imediat! Și să nu mă mai sperii, că uite cum îmi bate inima, s-a plâns ea cu intonații de copil răsfățat. - Bine, bine, liniștește-te! Știai că sunt paznic și doar eu puteam intra. Câte mai măsori și câte mai probezi? Mă gândeam că plec să
ISPITA (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355851_a_357180]
-
bate inima, s-a plâns ea cu intonații de copil răsfățat. - Bine, bine, liniștește-te! Știai că sunt paznic și doar eu puteam intra. Câte mai măsori și câte mai probezi? Mă gândeam că plec să... beau o bere, a speriat-o el țopăind pe lângă perdeaua subțire. - Hai, nu fi rău! Mergem împreună după ce terminăm, a răspuns ea luându-l, aparent, în serios. - Da, da, adică după alte trei-patru ore, a insistat el jubilând că-i reușește stratagema. - Uite, vino să
ISPITA (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355851_a_357180]