KorAP: Find »[drukola/base=stimă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...139 140 141 ...147 >

3,670 matches

Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319

greutatea vizată la internare și o stabilizare a acestei greutăți timp de cel puțin două săptămâni, 33 de pacienți erau împărțiți aleator în două grupuri: un grup care să beneficieze de cincizeci de ședințe de TCC (s-a lucrat asupra stimei de sine, a schemei personale și a activității interpersonale), și un altul care să beneficieze de același număr de ședințe de psiho-educație și care să conțină doar sfaturi nutriționale. Comparativ cu grupul care beneficia de psiho-educație, participanții din grupul care

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
ascultarea și, în consecință, vorbirea și schimbul de informații, sunt multipli atât în cadrul comunicării verbale cât și în al celei non-verbale. Mulți pacienți se simt „blocați” la începutul ședinței: a vorbi despre sine nu merge de la sine întotdeauna. Anxietatea socială, stima redusă de sine, rușinea, culpabilitatea, frânează elanul de a solicita ajutor și înțelegere. In acest context, este esențial ca terapeutul să știe să înceapă conversația și să controleze convorbirea. Pe parcursul ședinței, întreruperea pacientului pentru a clarifica noțiuni sau termeni considerați

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
energia, cunoștințele și priceperea în slujba vindecării lor. Aceste trei faze cheie, informative și colaborative în același timp, îl ajută deja pe pacient. Ele reprezintă o parte esențială a efortului care trebuie depus, deoarece acestea reactualizează trei aspecte fundamentale ale stimei de sine: - acceptarea de sine, - încrederea în sine, - credința în sine. Consultațiile următoare confirmă (sau infirmă), pacientului, impresia făcută după prima consultație și permit (sau nu) ca echipa (terapeut și pacient) să funcționeze pentru a realiza progrese și acțiuni eficiente

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
contrario, ar agrava tulburările și ar frâna terapia. Rămâne în sarcina terapeutului să rediscute despre „contractul terapeutic”, nu în termenii unei amenințări, ai unei reprimări sau sub forma unei „lecții de morală”, lucru care ar altera și mai mult nivelul stimei de sine al pacientului, ci încurajându-l, remotivându-l și informându-l în legătură cu experiența validată de miile de alți pacienți care au suferit înaintea lui, făcându-l să înțeleagă că tulburărilor nu le este frică decât de un singur lucru: ca

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
un obiect, de un act anume. Indoiala persistă, noul comportament adaptat nu este adoptat în întregime, validat și integrat și pacientul nu-și însușește, în totalitate, fructul eforturilor sale în lupta împotriva tulburării și nici nu reușește să-și amelioreze stima de sine. Terapeutul trebuie, deci, să aibă răbdare, în timpul ședinței, să-i explice apariția subtilă a acestor micro-evitări și să întărească alianța terapeutică, încurajând pacientul să verbalizeze, fără rușine sau culpabilitate, modul său de a evita, de a realiza diversiunea

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
în ce domeniu s-ar putea realiza. A fi mai puțin nefericit este un obiectiv, a fi mai comunicativ, mai disponibil de a fi fericit este un altul. Acest al doilea obiectiv nu poate decât să întărească trei componente ale stimei de sine, soclu al piramidei încrederii în sine regăsite: dragostea de sine, a fi mulțumit de sine și a fi mândru de sine. Si dacă altruismul este benefic pentru sănătate? „Nu este necesar să acumulăm anchete științifice privind beneficiile altruismului

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
noteze administrarea de anxiolitice. Feedback In final, se face rezumatul ședinței și pacienta prezintă un feedback pe parcursul căruia reatribuie simptomele manifestate gândurilor sale automate și postulatelor sale. Ea își exprimă, în continuare, îndoiala în legătură cu modificarea lor, deși vorbește despre o stimă de sine net superioară celei pe care o avea la începutul terapiei. Sedința 9 Trecerea în revistă a sarcinilor Doamna S. își exprimă nemulțumirea în legătură cu ședința care n-a mai avut loc săptămâna trecută. N-au existat atacuri de panică

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
de sine care se referă la competențele relaționale ale fiecăruia („Sunt capabil să mă simt bine împreună cu ceilalți?”); încrederea în sine, care se referă la competențele personale („Sunt capabil să muncesc în mod corect sau să-mi conduc corect mașina?”). stima de sine, care se referă la viziunea globală în legătură cu propria persoană („Ce cred eu despre valoarea mea personală?). Aceste trei dimensiuni sunt, în parte, legate între ele. Afirmarea de sine și încrederea în sine se referă mai degrabă la comportamente

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
de sine, care se referă la viziunea globală în legătură cu propria persoană („Ce cred eu despre valoarea mea personală?). Aceste trei dimensiuni sunt, în parte, legate între ele. Afirmarea de sine și încrederea în sine se referă mai degrabă la comportamente, stima de sine mai degrabă la personalitate. Tratamentul acestor trei domenii este diferit și este important să se facă diferența dintre ele în cadrul analizei funcționale. Etiologia absenței afirmării de sine Cauzele și factorii menținerii absenței afirmării de sine sunt, schematic, de

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
de întărire pozitivă și pedepsirea unui comportament asertiv) duce la dispariția comportamentului respectiv, întărirea sa negativă crează diverse mecanisme de evitare. Pacienții respectivi suferă de o nevoie de a se conforma grupului social pentru a exista, de o docilitate excesivă. Stima de sine redusă îi obligă să nu se afirme și să rămână în grup fără să se facă remarcați. Tratamentul constă în a lucra asupra stimei de sine și asupra poziției în cadrul grupului social. Absența deprinderilor se referă la persoanele

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
nevoie de a se conforma grupului social pentru a exista, de o docilitate excesivă. Stima de sine redusă îi obligă să nu se afirme și să rămână în grup fără să se facă remarcați. Tratamentul constă în a lucra asupra stimei de sine și asupra poziției în cadrul grupului social. Absența deprinderilor se referă la persoanele care n-au avut modele și n-au învățat niciodată să se afirme. Modelul etiologic este tipic comportamental manifestat prin deficit de învățare. Antrenamentul în vederea obținerii

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
un travaliu terapeutic asupra cognițiilor care să-i permită să înțeleagă ceea ce are dreptul să spună sau nu, la care se asociază un travaliu asupra competențelor care să-i permită să învețe tehnicile refuzului. Evaluarea nivelurilor absenței afirmării de sine: stima de sine Absența afirmării de sine localizată în domeniul răspunsurilor la critici trebuie să incite la identificarea unei absențe a stimei de sine. Acești pacienți nu posedă abilități sociale într-un domeniu oarecare, dar absența afirmării de sine nu este

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
asociază un travaliu asupra competențelor care să-i permită să învețe tehnicile refuzului. Evaluarea nivelurilor absenței afirmării de sine: stima de sine Absența afirmării de sine localizată în domeniul răspunsurilor la critici trebuie să incite la identificarea unei absențe a stimei de sine. Acești pacienți nu posedă abilități sociale într-un domeniu oarecare, dar absența afirmării de sine nu este decât partea ascunsă a aisbergului. Ei au, mai ales, o problemă în legătură cu stima de sine însoțită de scheme cognitive perturbate, mai

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
trebuie să incite la identificarea unei absențe a stimei de sine. Acești pacienți nu posedă abilități sociale într-un domeniu oarecare, dar absența afirmării de sine nu este decât partea ascunsă a aisbergului. Ei au, mai ales, o problemă în legătură cu stima de sine însoțită de scheme cognitive perturbate, mai degrabă imperative: „Sunt un zero, nu valorez nimic, sunt inferior”. Piramida încrederii în sine evidențiază faptul că afirmarea de sine afectează competențele relaționale, încrederea în sine pe cele personale și stima de

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
sine afectează competențele relaționale, încrederea în sine pe cele personale și stima de sine, opinia globală pe care o avem în legătură cu propria noastră persoană. Figura 1. Piramida încrederii în sine AFIRMAREA DE SINE Competențe relaționale INCREDEREA IN SINE Competențe personale STIMA DE SINE Opinia în legătură cu propria persoană Diagnosticul tulburărilor asociate Odată ce s-a constatat absența afirmării de sine, terapeutul caută eventuale tulburări asociate. Pentru realizarea acestui obiectiv el poate să utilizeze două axe ale DSM-IV. Pe axa I Dintre tulburările anxioase

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
eventuale depresii în timpul examinării; dacă scorul la această scară este ridicat, trebuie verificat clinic dacă este vorba despre o depresie; dacă este vorba despre așa ceva, trebuie tratată depresia mai întâi și apoi refăcută o evaluare a afirmării de sine; scara stimei de sine a lui Rosenberg permite evaluarea stimei de sine și diferențierea dintre aceasta și evaluarea de sine; scara standardelor personale a lui Frost permite evaluarea perfecționismului pacientului; această scară are o valoare predictivă, atunci când are un scor mare, în ceea ce privește

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
scară este ridicat, trebuie verificat clinic dacă este vorba despre o depresie; dacă este vorba despre așa ceva, trebuie tratată depresia mai întâi și apoi refăcută o evaluare a afirmării de sine; scara stimei de sine a lui Rosenberg permite evaluarea stimei de sine și diferențierea dintre aceasta și evaluarea de sine; scara standardelor personale a lui Frost permite evaluarea perfecționismului pacientului; această scară are o valoare predictivă, atunci când are un scor mare, în ceea ce privește rezistența la tratament. Jocurile de rol teste Chiar

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
să le formuleze și dificultățile sau surprizele plăcute întâlnite. Informații Această temă legată de răspunsul la critici este cea mai complexă în cadrul unui grup care lucrează asupra afirmării de sine: ea pune în dificultate pacienții care suferă de o slabă stimă de sine. Obiectivele sunt deci modeste: un grup care se găsește în faza de inițiere nu poate pretinde să reușească să treacă în revistă - și cu atât mai puțin să controleze - total acest domeniu. Riscul cel mai mare, atunci când se

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
vocea ta critică interioară; - cum să identifici dezacordurile... Terapia tinde, în mod natural, să ajute pacientul să aplice afirmarea de sine propriei sale persoane: este vorba despre afirmarea autentică a sinelui, care permite dezvoltarea acceptării de sine, element central al stimei de sine. Cum se pot forma terapeuții în tehnica afirmării de sine? Formarea teoretică se realizează în cadrul institutelor de formare în TCC (universitate, asociație). Inainte de abordarea practică a acestor tehnici este necesară și lectura câtorva lucrări de calitate. Antrenamentul

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
fobiei sociale este dominată, în principal, de anxietatea de evaluare. In orice circumstanță socială, pacientul este convins că: 1. va fi observat atent, 2. va fi judecat în mod negativ, 3. va fi respins sau va fi ridiculizat. Insă tulburările stimei de sine sunt cvasi constante și antrenează perturbări cognitive centrate pe autodevalorizare punitivă. Temerile cele mai frecvente sunt cele în legătură cu manifestarea emotivității și limitelor personale (lipsa educației, a cunoștințelor, a inteligenței). Tulburările de atenție Tulburările de atenție aparțin unei dimensiuni

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
grupul de expunere Control după șase luni Scara de anxietate socială a lui Liebowitz, scor total 91 64 68 49 45 Liebowitz, scor parțial Anxietate 49 34 37 27 25 Liebowitz, scor parțial Evitare 42 30 31 22 20 Scara stimei de sine a lui Rosenberg 22 27 28 30 28 Scara anxietății și a depresiei HAD, scor total 18 13 13 10 12 HAD, scor parțial Anxietate 12 9 9 8 7 HAD, scor parțial Depresie 6 4 4 2

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
în psihopatologie, combinați cu unii factori de risc specifici care favorizează un regim alimentar. Printre factorii de risc figurează unii factorii biologici (sex feminin, obezitate premorbidă, obezitate parentală, pubertate precoce...), unii factori psihologici (insatisfacție corporală, alimentație restrictivă, personalitate fragilă - slabă stimă de sine, funcționare după principiul „totul sau nimic”, impulsivitate -, dificultate de a-și regla emoțiile...), cât și unii factori socioculturali (cultul pentru siluete filiforme, competitivitate, multiplicarea rolurilor sociale...) și familiali (comportamente alimentare perturbate și tulburări psihiatrice în cadrul familiei, conflicte, părinți

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
consideră prea grase, care sunt perfecționiste și nesigure pe ele însele ar prezenta mai multe riscuri de a dezvolta crize de bulimie. Menținerea bulimiei Incepând cu anii 1980, Fairburn propune un model de menținere a bulimiei. Persoana bulimică are o stimă de sine scăzută. Se autodevalorizează. Trăiește sentimente de eșec și de incompetență. Asociată unei subestimări a propriei sale persoane, aceasta resimte o insatisfacție corporală majoră. Ea își supraestimează dimensiunile corpului și trăiește ca o persoană grasă și urâtă. Aceste preocupări

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
cazul apariției unei amenințări în legătură cu integritatea sa psihologică, în special în cazul unei anxietăți sociale sau de performanță, aceasta se supraalimentează Privațiunea alimentară antrenează mecanisme psihobiologice de „contra-reglare” sub formă de hiperfagie și perturbări importante (labilitate emoțională, iritabilitate, tensiune, pierderea stimei de sine, izolare socială, apatie, tulburări de concentrare...) care predispun la declanșarea crizelor de bulimie. Criza de bulimie este urmată de comportamente voluntare (purgații, post, consum energetic...) pentru atenuarea suferinței psihologice (teamă de a nu se îngrășa, culpabilitate, rușine, tristețe

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
nefericire, după diminuarea tensiunilor, bulimiile și purgațiile antrenează reacții emoționale negative (rușine, culpabilitate, disperare...), situație care favorizează apariția unor noi crize. Bulimiile, purgațiile și consecințele acestora (oboseală, dificultăți de concentrare, izolare socială, critici, cheltuieli alimentare, furturi, automutilări...) deteriorează, de asemenea, stima de sine deja diminuată. Figura 1. Teoria menținerii bulimiei după Fairburn Percepție de sine Perfecționism negativă clinic Insatisfacție corporală Influență socială Control alimentar excesiv Crize de bulimie Stresori Emoții Satisfacție emoțională psihosociali negative tranzitorie Comportamente compensatoare Terapiile validate empiric Conform

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]