5,950 matches
-
ochii (v-am spus că sunt vulturești, nu?) te privesc Într-un fel neliniștitor”. „Facies hermetica”, comentă Diotallevi. „Da? Păi, vedeți deci. Când intră câte cineva să ceară o carte, să zicem una de rugăciuni Împotriva spiritelor rele, ei Îi suflă imediat librarului titlul care trebuie, care e Însă tocmai cel pe care librarul nu-l are. Dacă Însă te Împrietenești cu ei și Întrebi dacă-i o carte eficientă, surâd din nou cu multă Înțelegere, ca și cum ar vorbi despre copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
am vârât capul sub pernă și m-am gândit la Lia. Vreau să fac un copil cu Lia, mi-am zis. Iar pe el (sau pe ea) am să-l Învăț să cânte imediat la trompetă, imediat ce-o să poată sufla. 57 În fiecare al treile copac, pe ambele laturi, era atârnat un felinar, și o minunată fecioară, Îmbrăcată și ea În albastru, le aprinsese pe toate cu o torță strălucitoare, iar eu am adăstat, mai mult decât era nevoie, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
crească sub ochii noștri, devenind frumoasă și strălucitoare. Acum decapitau pasărea și o făceau scrum deasupra unui mic altar. Câțiva făceau din cenușă o pastă, turnau pasta aceea În două tipare și puneau tiparele să se coacă Într-un cuptor, suflând În foc cu niște tuburi. La sfârșit tiparele fură deschise și apărură două figuri palide și grațioase, aproape transparente, un băiețandru și o fată, nu mai Înalți de patru palme, moi și cărnoși ca făpturile vii, dar cu ochii Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-l ridicară În sus. Dar atunci Agliè lăsă perdeaua În jos. Văzuserăm prea mult. Ne-am depărtat (cu pași de Panteră Roz, cum preciză Diotallevi, din cale afară de informat asupra perversiunii lumii contemporane), și am ajuns din nou În grădină, suflând cam din greu. Garamond era aiurit. „Dar sunt... masoni?” „Ei”, zise Agliè, „ce va să zică masoni? Sunt adepții unui ordin cavaleresc, care se raportează la Rozei-Cruceeni și, indirect, la Templieri”. „Dar toate astea n-au legătură cu masoneria?” mai Întrebă Garamond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să spun. Trebuie să respect anumite restricții impuse...” Am remarcat În mijlocul luminișului o grămadă de pietre, ce aduceau oarecum cu un dolmen. Probabil că luminișul fusese ales chiar pentru prezența pietrelor acelora. Una dintre oficiante se urcă pe dolmen și suflă Într-o trâmbiță. Părea chiar mai mult decât ceea ce văzusem cu câteva ore mai Înainte, o bucină ca pentru marșul triumfal din Aida. Dar scotea un sunet Înăbușit și nocturn, venit parcă din depărtări. Belbo mi-a atins brațul: „Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de pisici rămase de la ospățul câinilor. Mă gândesc că și eu am copilărit printre blocuri în construcție, împușcam cu injectoarele șterpelite de la tractoare, aveam fața ciupită de flacăra iscată de pucioasa din capetele chibriturilor, mă ascundeam printre grămezile de cărămizi, suflam cornete de hârtie cu ace în vârf prin țevi lungi de plastic - dude, cum le ziceam noi -, dar n-am avut norocul să trăiesc în cartiere așa de spectaculoase. Păi noi până prindeam un șobolan ca să-l prăjim sub un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la care sunt invitați politicieni și oameni de presă. În platoul de filmare domnește o armonie ce i-ar putea risipi suspiciunile oricărui telespectator. Reprezentanții presei au adus statistici cu rezultatele slabe obținute de profesori la titularizare. Bineînțeles, nu se suflă un cuvânt despre măgăriile făcute la examenul cu pricina, despre posturile nescoase la concurs de directorii de școli, pentru a-și introduce protejații în sistem. Nu se suflă o vorbă despre metodicile aberante care le sunt băgate pe gât candidaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
statistici cu rezultatele slabe obținute de profesori la titularizare. Bineînțeles, nu se suflă un cuvânt despre măgăriile făcute la examenul cu pricina, despre posturile nescoase la concurs de directorii de școli, pentru a-și introduce protejații în sistem. Nu se suflă o vorbă despre metodicile aberante care le sunt băgate pe gât candidaților, metodici care nu au aproape deloc de-a face cu specialitatea lor. Concluzia este una: în învățământ au rămas doar cei mai slabi absolvenți de facultate, restul au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
au început să mă privească chiorâș: ceva nu era în regulă cu mine din moment ce nu vărsam nicio lacrimă, din moment ce nu participam la durerea generală. Mi-am scos batista din buzunar și, sub privirile suspicioșilor, mi-am tamponat ochii, mi-am suflat cu putere nasul. Cum m-am văzut acasă, în spatele gardului de tablă verde, m-am dezbrăcat de blugi și i-am aruncat pe pat. Am pus la încălzit niște apă, să mă spăl. Toată talpa piciorului drept mi-era roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
zvonul cu transferul meu în nordul țării, unde se agăța harta-n cui, era o gogoriță, eu rămâneam unde eram, pe baricade. Sufletul se odihnea în mine ca un iepure în stomacul unei anaconde. Seara, însă, vântul a început să sufle din direcție opusă. Am sunat-o pe Sabina, i-am zis că într-o oră plec spre ea. Am încuiat casa și poarta, am mângâiat-o pe Zuza pentru ultima oară între urechi și am dispărut în noapte. Trenul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mereu ochiu’ stâng de cum ați plecat, își face cruce peste ochiul cu pricina, Dedi. Ia rădică-te o țâră și pune capul în poală la mine să te dăscânte Dedi dă dăochi. O așează pe Prințesa cu capul în poală, suflă de trei ori peste fruntea fetei și își spune descântecul: Fugi izdate Blăstămate Nu izda Nu săgeta Cu tămâie l-oi lăpăda Acolo să mănânce Acolo să zdrumice Și Prințesa să rămână curată Luminată Ca steaua pe ceri Ca apa
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
fântână arteziană, Teofana și-a scos batista din șort a muiat un colț la arteziană și a venit să-i spele rana. Au! Nu vreau! Mă doare. — Îți ies mațele pe-aici. Nu vreau cu batista ta. — De ce, măi? Îți sufli nasul cu ea și mi-o pui mie la rană, o necăjește Cezar. — Zău? Uite-te bine că-i curată, călcată, nefolosită. Înainte de a veni în parc mi-am pus-o în șort. — Nu, nu vreau! Atunci dă-mi-o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
luminii. E trist căci totul se macină până-n scoarța cerebrală tot! tot! Dar, stai , a mai rămas ceva: Noaptea. I se legase în ascuțimea brațelor două șomoioage de pulberi argintii și sticloase. Un colb înspumat bătut peste fața sa rotundă sufla tot greul pământului. Harapnicul pocni meschin și înfiorător, se lovise pe sine ca în noaptea dintre ani. Din gura sa umedă se prelinseră două limbi de foc. Una se lovi intangibil în neant, iar cealaltă scrijeli rănind undeva un plop
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
-și găsească nici gaura curului, dimineața, la umblătoare! cască Momocilă. Problema dacă gândirea omenească poate ajunge la adevărul obiectiv, a fost, este și va fi o problemă practică. Ca hârtia igienică. Teza a doua despre Feuerbach. Chiar eu i-am suflat-o Bărbosului! De altfel, noi știm, știm, știm! Știm unde este păsăroiul! Știm prea bine! Știm, dar nu dezvăluim! Nici un cuvânt! Nihilum! Nici chiar babetei! Nici...! Nu ne supunem ei! Ea numai ne hrănește, ne adăpostește, ne cicălește, ne cocoloșește
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
te gândești că puteam garanta oricând, pentru tine? E-e, olecuță de bănuială, tot plutea..., precum că ai fi homo! Cu antecedente pederastice! Să te mai încrezi și altădată, în asemenea jafuri de prieteni, dom'ne! Măi, fătălăule! Fetițo! Fifi... suflă și Vierme, evitând o directă tăcută de stânga, ce pornise azimutal, țintindu-i scăfârlia. Stop! Stop! se înfige Bursucul, drept în mijloc. Nici un cuvânt prostesc, pe seama lui! Ajungă-vă! El reprezintă șansa noastră. Pacem! Ignoră-i, tinere și nu pune
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Trosccc...! Un nou și încă și mai acut zdrăngănit, în geamuri! A-aa! Tot nu vreți ca să vă potoliți?! Bagabonților! Ei, las' că vă potolesc eu, pe voi, pe loc! Care și câți oți fi! Vă sparg! Mie nu-mi suflă nimenea-n ciorbă, nu-mi pasă și n-am nevoie de proptele pe stradă, cât oi purta pe mine uniforma asta! Și Mânecuță descuie și se strecoară dintr-un salt afară, singur și turbat, cu arma-ntinsă, zorit să treacă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să le vie, să asculte durerile oamenilor! zise Ignat Cercel într-un grup mai gălăgios. ― Vezi bine că nu, făcu și Toader Strîmbu. Că dacă stăpânirea împarte moșia, apoi are s-o împartă la cei săraci și fără pământ, iar dânșii suflă a pagubă! ― D-aia tot umblă s-o ia dânșii, ca să n-apuce stăpânirea să ne-o împartă nouă! completă mânios Trifon Guju. Dar lasă, că nici noi n-om dormi... Petre plecă cu fratele învățătorului și cu câțiva bătrâni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întrebările femeii și pe urmă văicărelile ei speriate. Se retrase mai deoparte, lângă straja de la Ruginoasa, care venise să-l vestească. De buimăceală nici măcar nu l-a prea descusut ce și cum, ci a dat fuga încoace, la curte. Straja sufla greu și bolborosea întruna aiurit. ― Oare de mult arde, măi Nichifore? întrebă primarul, uitîndu-se spre Ruginoasa, unde cerul era roșu, parc-ar fi stat să răsară soarele. ― D-apoi când am luat eu seama încă nu cântase cocoșii de miezul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
conița!... Ucigașule! Ucigașule! ― Aoleu! făcu și Petre. N-oi fi făcut una ca asta, Toderiță? Toader Strîmbu răspunse liniștit: ― Ba a murit ca un pui de găină, zău așa! Cum am strîns-o nițel să nu urle, cum n-a mai suflat... ― Aoleu! făcu Petre iarăși, mai abătut... Rău ai făcut, Toderiță, că de-acuma... Țăranul se uită la Petre, apoi la ceilalți cu o mirare ce se schimba treptat în indignare și în mânie. Pe fața-i lătăreață, țepile nerase de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
apoi la ceilalți cu o mirare ce se schimba treptat în indignare și în mânie. Pe fața-i lătăreață, țepile nerase de cine știe când se burzuluiau, ochii mici, înfundați în cap, însîngerați, scânteiau ca doi cărbuni aprinși peste care suflă un vânt năprasnic. Începu să urle ca o fiară scoasă din minți, mișcîndu-se de ici-colo, parcă ar fi călcat cu tălpile goale pe jăratic, gângăvind și spumegînd: ― Da ce-i dacă a murit?... Dar muierea mea cum a murit de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dânsul n-are să-și dea moșia din mână de bunăvoie și cu sila cine să i-o apuce? ― Da ce, acu merge pe voia lui? se încruntară câțiva. Ce, tot el are să ne poruncească? D-aia a venit revoluția, să suflăm noi în ciorba lui, ori dânsul într-a noastră? ― Lăsați, fraților, că țîțăie sufletul într-însul și numai să ne strâmbăm o dată la el că fuge, cîtu-i de bătrân, de nu-l prinzi nici cu ogarii! observă unul spân și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu se mai întoarse în biserică... La marginea Amarei și apoi pe uliță, cadavrele zăceau în aceleași locuri. Ici-colo, cîte-un muribund gemea ori se zvârcolea încă. Birjarul arăta cu biciul mereu: ― Uite colea un mort!... Și dincolo... Ăsta parcă mai suflă, vezi? Isbășescu recunoscu pe Chirilă Păun, apoi pe Nicolae Dragoș... Titu Herdelea exclamă îngrozit: ― Aici trebuie să fi fost bătălie mare! Numai Grigore tăcea, cu ochii în gol, parcă n-ar fi văzut nimic. O patrulă îi opri în dreptul bisericii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai mult. ― Vreo rotație? ― Da. Cam două ore, reproducând figurile inițiale. Vă spun mai multe peste zece minute. ― Este destul deocamdată. Care-i gravitația? Lambert studie niște înregistrări. ― Punct opt șase. Trebuie să fie o materie deosebit de densă. ― Să nu suflați o vorbă lui Parker și Brett, zise Ripley. O să creadă că e vreun metal greu și o să meargă să prospecteze pe undeva până să descoperim identitatea necunoscutului. Ash făcu o observație mai pragmatică: ― Se poate merge pe sol. Și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
elementelor în exteriorul navei deteriorate. Treptat întunericul făcea loc zorilor. Pentru ei primii zori pe această lume aridă. Apoi întorcându-se spre colegii ei, continuă: ― Oricum prefer asta decât să mă fi pus pe o planetă gazoasă, pe care vântul suflă în perioada de acalmie cu trei sute de kilometri pe oră, și o gravitație zece sau douăzeci. Aici măcar putem să mergem fără generatoare de suport, nici stabilizatoare. Nici nu știți ce fericiți sunteți! ― Necazul e că nu-mi vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
nu liniștea sufletul. Aerul părea rezultatul respingător al unei experiențe chimice nereușite; solul avea culoara unei nave cosmice industriale. Lui Lambert îi fu milă de orice ar putea trăi aici. Dar s-ar putea oare dezvolta viața aici? Intuiția îi sufla că nu. Poate că avea dreptate Kane când zicea râzând că lumea aceasta era un paradis conceput pentru cine știe ce creatură necunoscută. Dacă ar fi să aibă dreptate nu și-ar dori deloc să aibă de-a face cu un astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]