4,043 matches
-
transformat foarte curând în cenaclul nostru. Cele mai importante cărți pe care le-am publicat în România au apărut la sfârșitul anilor ’70, începutul anilor ’80, și dacă vezi astăzi acele cărți, pare destul de straniu că, în situația aceea destul de sumbră în care se afla România, a fost posibilă apariția lor. E aproape inexplicabil. Presupun doar că se făcea o anume politică în ceea ce ne privește. Cine eram noi, de fapt? Minoritatea germană număra aproximativ 350 de mii de oameni, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în mână cu statul israelian; iar pentru a urni unele lucruri din loc, e mai bine să se treacă prin America (" Voi europenii nu mișcați un deget"). În privința primului punct, m-am documentat, calculul electoral a contat mai mult decât sumbrul machiavelism. Majoritari în oraș, musulmanii au mai multe voturi de negociat decât creștinii. În privința celui de-al doilea, decisiv a fost rolul diplomației Vaticanului. În ce privește situația de ansamblu, edilul legalist și ponderat nu-și face iluzii: nu va exista niciun
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
egoismelor nationale admise să facă parte din ea, și nici simulacrul unui curcubeu sincretic, ci centrarea pe un oraș real, istoric, Orașul Sfânt, Al-Qods, Ierusalimul, visio pacis conform etimologiei clasice." Și el încheia astfel: Dominând orizontul nostru terestru, atât de sumbru în acest moment, Orașul Sfânt, Ierusalimul, luminează din ce în ce mai tare, ca și kibla, direcția către care trebuie să conveargă toate rugăciunile, în care se adună toate bunăvoințele; căci acest oraș, astăzi însângerat de ură, este locul de elecțiune din care nicio
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pe patu-i mizerabil, n-au avut, poate, privilegiul acestei imagini. Fluviul misterios făcea ca orizontul să-mi pară supranatural și-i dădea Iordanului impresia eterată de miraj. A fost ca o iradiere de sfârșit de lume, dar nu în tonuri sumbre, ci albăstrui și feerice, ca într-o primă dimineață. Bine spun Cărțile Sfinte, ținutul zorilor va fi și acela al sfârșitului lumii, iar învierea trupurilor va avea loc acolo unde Adam a ieșit din țărână. L-am invidiat, în acea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
din Ierusalim, în vreme ce alții le barează intrarea pe poarta principală. Cele două tabere se pândesc una pe cealaltă. Tensiunea e palpabilă în acest labirint de străduțe făcut parcă pentru filmul negru (Rififi chez les popes) și în care, dincolo de zidurile sumbre, se joacă în secret o partidă politico-economică mai apropiată de Cu mâinile pe oraș decât de Dialogul carmelitelor. Patriarhul decăzut din funcție, Irineu, și noul promovat, Theophilos al III-lea, stau nu departe unul de celălalt, cât bate un glonte
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fi mai plin de vrajă ca acest nume biblic, hugolian, nervalian, mirosind a șofar și a anatemă, scâncet al sufletului și țipăt al fugarilor? Și ce poate fi mai dezolant, mai frust ca Ierihonul de azi? La capătul unei câmpii sumbre, presărată cu mărăcini, descoperi o aglomerație de o modernitate nelalocul ei, informă, cu clădiri joase și lipsite de grație, nu departe de care ruinele însele sunt acum în ruine. Vestigiile de culoarea prafului ale celei mai vechi cetăți din lume
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și n-am nici-o dorință să le cercetez cu deamănuntul și pe-acestea. Sunetul clopotului totuși se împrăștie dulce în sfârșitul liniștit al zilei, și satul cu căsuțe curate în grădiniți de flori tace, tace sub muntele încărcat de brazi sumbri, care se ridică drept deasupra bisericei în cerul asfințitului. Pe o jumătate de ceas intrăm în casa maicei Conta, sora scriitorului, o femee cu trăsături energice, frumoasă odinioară, foarte pătrunzătoare și inteligentă acum. Cu ochi ascuțiți ne privește, se tângue
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
DON PAEZ"] Una din admirațiile adolescenței mele a fost "cavalerul Don Paez". I-am făcut și versuri. L-am visat, l-am imitat. Nu prea îmi aduc deslușit aminte de versuri, dar frânturi îmi sună prin minte: Învălit în mantă sumbră, cavalerul Don Paez. Contra asudării la subsuoară: Tinctură de beladonă 10 gr. Apă de Colonia 40 gr. Pudrează apoi cu: Ac. salicilic 2 gr. Ac. boric 10 gr. Amidon câte 50 gr. Talc [STAREA ȚĂRĂNIMII] La noi foametea e o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
e cea mai puternică impresie pe care o am de când am plecat. Suișul se face prin poziții sălbatice, printre urlete de torente și cascade. Păduri în care lipsește bradul, prăpăstii, izvoare la fiecare pas. Urcăm pe o vreme umedă și sumbră și cătră vârf intrăm în nouri. Coborâșul, de la o stână în vârf unde poposim, are alt caracter. Defileul se lărgește încet-încet, și se vede departe în vale o câmpie în soare, pe când noi suntem încă între nouri. Ape mai puține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
somn Visează-ntins pe spate; ș-al gloriilor domn Misteriosul Marte, i-ncinge fruntea-n lauri Pe când plăieșii noștri se bat ca niște tauri Cu căpitanu Bratu și Vulovici în frunte. Trecea batalionul cu glorie prin munte Prin nourii cei sumbri prin văile cu flori Spre Zlatița-aurită de-a razelor ninsori. Gazeta noastră, adică ilustrul Gancevici Mâna cu spada-n mână o mie de bulgari Și-i contempla maiorul din somnul lui, de-aici Cum fug zarzavagiii notând prin munții mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
povestitor elegant, cu ochelari de aur, sceptic și zâmbitor... În Prusia Orientală când au năvălit Cazacii, o fată cu mama ei cearcă să stăvilească vandalismele. Dau dovadă de civilizație și demnitate Puhoiul trece peste ele inconștient și sălbatic. Reversul: grozăvia sumbră de la bălțile Mazuriei... Aceiași oameni (arătați cu nume) cari au rânjit necinstind și omorând două femei, pier înecați în noroi. Doctorul de la Buzău. De patru săptămâni are "toate semnele" că nevasta îl înșală. Pune obiecte în odaie pe care le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
le-am și început. Ați început lucrările și acolo? se interesează domnul Maniu neliniștit. Da. Bine. Faceți două toalete. Peste alte câteva zile, arhitectul e poftit iarăși la domnul Maniu. De data asta se înfățișează cam încruntat și c-o sumbră hotărâre în privire. Doriți, stimate domnule președinte, să discutăm tot asupra modificărilor cunoscute? Da, dacă lucrul mai e cu putință. Ași dori să revin întrucâtva asupra ultimei mele hotărâri. Ce doriți? o camară ș-o toaletă? sau două toalete? Trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de pierderea unui domn cum n-a mai fost altul și nici nu avea cum să mai fie: domnul care instaurase ordinea, care apărase țara în timpul celor mai mari încercări prin care a trecut Moldova. Natura însăși constituise un fundal sumbru și grandios pentru această pierdere care amplifica și mai mult teama pe care o simțeau și vecinii Moldovei. În Letopisețul lui Ștefan cel Mare se menționa: „Și a fost în același an, înainte de moartea lui, iarnă grea și foarte aspră
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
confruntă inventarele cuprinzând valorile ce-i aparțin și care au fost expediate la Moscova, în 1916-1917, și cele cuprinzând restituirile efectuate de U.R.S.S., în 1935 și 1956. Rezultatele acestei cercetări vor face lumină, sperăm, măcar într-un capitol al sumbrei „afaceri“ a Tezaurului. * În 1933, la Paris, în Editura Payot, a apărut lucrarea memoralistică a căpitanului englez George Hill, Ma vie d’éspion, prin care se punea în circulație știrea falsă că, în decembrie 1917, chiar G. Hill și colonelul
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
lecenii ih (Despre bolile dominante în Moldova și Muntenia și despre tratamentul lor)1. Datele oferite de doctorul Volfanger confirmă și completează informațiile de care dispunem asupra unor aspecte medicale și sanitare ale epocii. Tabloul schițat de el este destul de sumbru, reflectând realități social-economice determinate de crunta exploatare a populației muncitoare de către boierimea indigenă și de către ocupanții străini. De altfel, în celebra lucrare a lui Constantin Vârnav (teza de doctorat susținută la Buda, în 1836) Rudimentum physiographiae Moldaviae (Scurtă fiziografie a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de femei alienate, câteva sunt mai semnificative: existau "trei mese mari, boite roșii, două garderobe (sic) boite roșii, 13 scaune de lemn, din care unul sfărâmat, și două scaune lungi de bradu din care unul sfărâmat". Acest mobilier alcătuia cadrul, sumbru, al ospiciului (saloanelor), cu bănci lungi de brad, cu dulapuri roșii (probabil maron) neîngrijite, vechi, cu mese mari, neacoperite cu nimic, deoarece inventarul nu menționează fețe de masă, deși este foarte minuțios în a include și cele mai neînsemnate obiecte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Felul de-a se manifesta în lume al lui Ion Caraion se poate spune că avea un corespondent în cele două fețe ale lirismului său: una „întunecată“, „nesociabilă“, și alta „radioasă“, „prietenoasă“, dacă e să simplificăm, una marcată de viziuni sumbre, de grimase, de proiecțiile „nevrozei“ („noi am scris cu nevroză pe ziduri“ e un vers memorabil al lui Caraion), iar alta deschisă candorilor, gingășiei, grațiosului și ludicului, trăsături per ceptibile, acestea din urmă, nu numai în poeziile sale pentru copii
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și ideea națională, despre prigonirea criticii când aceasta dorește să spună adevărul despre aceste lucruri - un discurs care, rostit în acel cadru, mi s-a părut fulminant. N-a fost întrerupt, n-a fost contrazis, ci ascultat într-o tăcere sumbră de acela care, în fond, patrona toate acele manifestări. I-a fost limpede lui Crohmălniceanu că vorbise de prisos. Și acum urmează, în rememorarea acelui moment, însemnarea care mă privește: „M-am așezat jos, cu obrajii încinși. Dimisianu, alături de mine
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
urmei, de a-l omagia. S-a întâmplat să fiu multă vreme primul cititor al cronicilor lui N. Manolescu, înainte de-a le trimite la tipar, luni la prânz, când le aducea la România literară ca să apară joi. În anii sumbri ai ceaușismului, când înghițeam de nevoie maldăre de maculatură propagandistică, aruncată cu scârbă și rușine în paginile revistei, citirea textelor lui Manolescu reprezenta pentru mine momentul fast al muncii redacționale, ca și acelea în care citeam „Trapezul“ lui Geo Bogza
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
la 1 noiembrie 1928. În această perioadă, V. Voiculescu devine un îndrumător competent și apropiat al tinerilor poeți: Virgil Carianopol, George Sbârcea, Magda Isanos etc. Finalul studiului este un cutremurător tablou dantesc și un vehement act de acuzare. În linii sumbre, amintind de unele poezii ale lui Arghezi din volumul „Flori de mucegai” sau tablete din volumul de proză intitulat „Poarta neagră”, INO prezintă suferințele îndurate de Vasile Voiculescu în anii de temniță la care a fost condamnat pe nedrept de
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
făcut să uit și de mine"29. Așa cum observa Hugo Jaeckel în privința acestei scrisori, "acestea sunt cuvintele unui om în suferință după șoc"30. Scrisoarea din august a fost urmată în noiembrie de un mesaj către Vernacci, inca și mai sumbru : "Dragă Giovanni, ... destinul nu mi-a lăsat nimic, doar familia și prietenii... Am încredere că dacă destinul îți va aduce afaceri onorabile, vei face pentru copiii mei ceea ce am făcut și eu pentru tine"31. Din corespondență tragem concluzia că
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
apare "fascinația perversă a oglinzii absorbante". Pentru această categorie a imaginarului poetic eminescian este luată în discuție poema Feciorul de împărat fără stea (după titrarea lui D. Murărașu). Cei fără stea, spune Călin Teutișan, "sunt iubiți totuși de un înger sumbru îngerul Morții, care-i urmărește îndeaproape". Aici, Eminescu "se joacă cu trei feluri de oglinzi (albă, roșie și neagră), dar numai asupra ultimei dintre ele insistă, dându-i funcții dinamice în economia "narațiunii", în timp ce primele două rămân mai degrabă decoruri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
amurgului”. Acest lucru nu poate fi întru totul adevărat deoarece, deși Cehov a descris amurgul unei lumi vechi, el a prezentat și zorile unei vieți noi grație optimismului ce-l caracteriza. în opera sa sunt multe pagini triste, dar, aspectele sumbre pe care scriitorul le descria, nu aveau menirea să le răpească oamenilor orice rază de lumină, orice licărire de speranță. Dimpotrivă, Cehov îi chema pe contemporanii săi, pe oamenii conștienți și cinstiți, să lupte împotriva manifestărilor negative. Cehov a înfățișat
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
schița chiar un început de acțiune pentru dobândirea fericirii. Pentru Cehov, încrezător în capacitatea omului de a se desăvârși, piedicile esențiale care stau în drumul fericirii lor, vin din afară, de la minciuna și inechitatea așezării social-politice. Astfel, mizeria materială încoronează sumbru descompunerea morală. Cele mai firești raporturi dintre oameni: dragostea, prietenia, toate sunt alterate de spiritul acestei societăți. în călătoriile sale, trecând pe lângă Muntele Sinai, Cehov a fost profund impresionat de peisajul care i se deschidea în fața ochilor, drept pentru care
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
înțelegerea țarismului. în această societate, un om este pentru celălalt un obstacol, o primejdie, o suspiciune. Scriitorul atrage atenția asupra legilor sufletești, care acționează într-un regim de constrângere ca cel țarist. în decorul cenușiu al banalității, Cehov descoperă farsele sumbre, atroce, pe care societatea țaristă le joacă oamenilor. Acțiunea pervertitoare a banului în societatea burgheză nu poate să scape acestei viziuni critice: arginții corup, murdăresc, umilesc. Banul și exercițiul abuziv al puterii au prefăcut oamenii în inimi stinse și reci
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]