3,826 matches
-
era mâhnit și fiindcă o vedea pe mama cum se chinuie ca să-i întrețină pe el și pe Vlad, care plecase la București, la facultate: îi era din ce în ce mai greu, aproape nu mai făcea față. Mai exista și alt motiv de supărare: de curând ajunsese acasă vestea că tata divorțase nu doar formal, ci chiar avea acum pe altcineva, o doctoriță tânără pe care o cunoscuse în regiunea aceea unde era deportat... Victor suferea în tăcere și în nopțile lungi, când nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Lui, cu puterea Lui, să facă ca copilul dv. să se bucure de libertate, să se bucure de viață liberă, așa cum a lăsat bunul Dumnezeu pe pământ. Vă doresc mulți ani și un an nou cu sănătate, cu bucurii, fără supărări, și fără suferință fiului Ilie! Dragului mamii băiet, Ilie” îi dorim și lui mulți ani și speranță că Dumnezeu îl va elibera!” Doamna Alexa spune: “Eu vă doresc, doamnă Ilașcu, să aveți bucurii de sărbători, să vă ajute Dumnezeu să
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
mulți ani și speranță că Dumnezeu îl va elibera!” Doamna Alexa spune: “Eu vă doresc, doamnă Ilașcu, să aveți bucurii de sărbători, să vă ajute Dumnezeu să-l elibereze pe băiat și vă doresc multă sănătate să puteți rezista la supărarea care o aveți pe suflet. Din partea noastră vă trimitem câte ceva să vă bucurați și să aveți viață lungă și liniștită. De supărări să nu mai aveți parte. Mulți ani fericiți! Un an bun cu bucurii și sănătate!” Mesajul Elvirei și
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
să vă ajute Dumnezeu să-l elibereze pe băiat și vă doresc multă sănătate să puteți rezista la supărarea care o aveți pe suflet. Din partea noastră vă trimitem câte ceva să vă bucurați și să aveți viață lungă și liniștită. De supărări să nu mai aveți parte. Mulți ani fericiți! Un an bun cu bucurii și sănătate!” Mesajul Elvirei și Ionelei Opran: “Din partea doamnei Elvira Opran și al fiicei Ionela Opran, din depărtare, tocmai de la Pacific, care nu vă uită nici ele
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
dragă răbdare. Ieri a fost bine de prășit......... îi greu , da ce să facem. Să ne dăm deadura?. Hristos a răbdat, trebue să rabd și eu” „Nici singurică nu vă puteți descurca. Munca e grea și va ajuns oboseala și supărarea”.......... Am plecat la Sculeni, să schimb în lei dolarii aduși. Doamna Rugină și măicuța Natalia s au hotărât să sădească varză, să facă puțină ordine prin curte. Când am revenit, o cloșcă cu pui stătea pe lângă măicuța Natalia: „Cloșca cu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
reproșau și faptul că lipseau oglinzile. Am întârziat în fața standului câteva minute și am remarcat că pe doamne le afecta foarte tare absența oglinzilor. „Nu știți unde se găsește o toaletă cu oglinzi?“, le întrebau pe fetele acelea negre de supărare toate doamnele neoglindite. Sau: „De ce nu anunțați să pună oglinzi?“. Ca și norocul, nefericirea e o chestiune de loc, de timp și de oportunitate. Câteva zile la rând, cele două angajate ale editorului fără simțul locului, al timpului și al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pantofi. Cele două cuvinte aveau concentrația de sens a unui nucleu de bombă atomică. Se ivea și ocazia să explodeze, însă, până una alta, nu erau decât două vorbe care începeau, încheiau, fracționau și rotunjeau fiecare părere, întrebare, dubitație, bombăneală, supărare, împăcare și criză existențială de-a lui Dinu. Nici acum nu-mi e tocmai clar ce vroia să spună Dinu cu ele. Totuși, deși nu-mi e clar, îi dau tot mai des dreptate. Cele două vorbe erau: „Căcarea lumii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și roz, behăi cu plăcere. Așa că i-am tras nomenclaturistului pensionar un behăit drept în față, de era să facă infarct. Fluxul energetic al behăitului meu primordial l-a azvârlit câțiva metri dincolo de gard. Behăitul, ca și revolta, ca și supărarea, e de două feluri: interior și manifest. Noi, românii, ne răsculăm numai pe dinăuntru. Alții, când e să răzbune ceva din viața lor, își dau drumul, urlă, se zbuciumă, sar la bătaie. Nu contează forma protestului, ci numărul celor care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
boala aceasta. Cred și sper că voi fi înțeles în situația mea gravă în care mă aflu încă din 1980, ca să mai adaog și alte complicații : infarctul miocardic cu care am fost lovit prin surprindere în 8 decembrie 1982 din cauza supărărilor și a tensiunii de stare nervoasă. Mai am și alte boli care mă rod : spondiloza lombară dreaptă, ulcerul duodenal care amenință, deplasarea la verticală a veziculei biliare, enterocolita, surmenajul intelectual și tensiunea galopantă, deci am ajuns o fosilă de aruncat
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
sunteți, câte parale faceți, ce puteți și ce nu puteți... Nu sunteți bun de nimic, nici măcar să iubiți ca lumea, pururea cu jumătățile Voastre de măsură, ființă meschină și dezgustătoare - iată cine-mi sunteți! Așa că, să nu vă fie cu supărare, dar, așa Golan mare cum sun teți, sunt nevoit, spre binele Familiei, să mă ocup serios de educația Voastră. Să nu Vă pună dracu’ să nu mă ascultați, că naiba Vă ia! Mai întâi de toate, faceți bine și lăsați
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Dar nu pentru mult timp și niciodată definitiv... Siena către Monseniorul de Prato Monseniore, Sper că pacea domnește în Toscana și că Voi, fratele nostru, sunteți sănătos și într-o bună dispoziție a sufletului; că nici un dușman, nici o grijă, nici o supărare nu sunt în măsură să adu mbrească această frunte ce face atâta onoare preafericitei cetăți a Florenței. Sper, de asemenea, că Augusta Voastră Mamă și întreaga Voastră casă sunt în pace. și tot așa, nădăjduiesc că Dragostea și Buna înțelegere
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dintre prietenii noștri la munte... Aranjuez însă se înfurie și dezlănțui un adevărat rechizitoriu împotriva mea, care, zicea el, băgat până peste cap în această romanțioasă aventură de alcov, îmi pierdusem tot simțul realității, tot simțul răspunderii și toată conștiința. Supărarea lui era cu atât mai mare cu cât se simțea el însuși în primejdie, fără să fi avut nici o vină - zicea el - și pentru că eu personal nu făceam nimic pentru a-l apăra. (Cum oare?!) Îi era frică, iar frica
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și de artă ce ni se iveau în cale și făcând din luminarea lor - a acestor probleme ale spiritului - ultimul și cel mai de seamă scop al prieteniei noastre... Cât despre trup - „să dăm Cezarului ce este al Cezarului“, fără supărare, fără ranchiuni ascunse, fără gelozie... Clauza fiind valabilă, bineînțeles, pentru ambele părți. și, pentru a evita orice echivoc sau neînțelegere, să prac ticăm, ca pe o supremă virtute a prieteniei, sinceritatea: să ne spovedim unul în fața celuilalt ca în fața unor
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
1953 Prima mea călătorie la Ploiești... Scrisoare neexpediată a lui Pierre 28 martie 1953 Dragul meu, Nu mai pot suporta această situație: trebuie să ne despărțim. S-o facem deci cu curaj, din moment ce nu se poate altfel, fără imputări și supărări inutile. Nu e nimeni de vină că suntem așa cum suntem. Principalul este că nu putem fi altfel, și nici nu este nevoie să fim: n-am mai fi noi înșine. Eu sunt o fire intolerantă, cu toate că pledez în favoarea tole ranței
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Secția de boli infecțioase, cu diagnosticul de hepatită epide mică. Trebuie să mărturisesc însă că eu nu cred în microbi. știam încă din copilărie, de la bunici, că gălbinarea este de fapt o boală nervoasă, pricinuită de cele mai multe ori de mari supărări, de mari supărări și epuizări fizice. și ale mele nu fuseseră mici... Clinica de Boli Infecțioase, Spitalul Colentina Către Direcția Ind. Chimico-Farmac. În atenția tov. Popovici Vă rugăm să binevoiți a ne mai elibera 100 (una sută) fiole Glutamat de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
infecțioase, cu diagnosticul de hepatită epide mică. Trebuie să mărturisesc însă că eu nu cred în microbi. știam încă din copilărie, de la bunici, că gălbinarea este de fapt o boală nervoasă, pricinuită de cele mai multe ori de mari supărări, de mari supărări și epuizări fizice. și ale mele nu fuseseră mici... Clinica de Boli Infecțioase, Spitalul Colentina Către Direcția Ind. Chimico-Farmac. În atenția tov. Popovici Vă rugăm să binevoiți a ne mai elibera 100 (una sută) fiole Glutamat de Sodiu sol. 10
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
răgaz de spaimele aduse cu ei din normalitate. Aceste spaime se exprimau corporalprin continue tremurături, plânsete și contorsionări. Suferința cea mai cumplită și absența deplină mergeau mână-n mână. După câtva timp, vizitatorul ajungea să știe cine fusese zdrobit de supărări personale și cine de teroarea de stat. Dar ceea ce m-a surprins pe-atunci și mai tare a fost cărecunoscusem la nebuni unele stări pe care, înrăstimpuri, le încercam eu însămi. Atât numai că pe ei îi munceau fără oprire
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
aici în Germania nu se zice «Bretzel», ci «Breezel». Primul «e» îl lungim, al doilea îl înghițim, înțelegeți? Nu c-ar fi așa de important, dar ca s-o știți“. Apoi un zâmbet ce bănuiesc că vrea să însemne: „Fără supărare!“. Mai urmează totuși, pe ton interogativ, și-un: „E limpede?“. Dau din cap și-i întrec toate așteptările, cerând: „Vă rog, niște covriigi sărați“. Iar vânzătorul exclamă admirativ: „Mortal, zău așa!“. și încă mai zâmbește larg când următorul la rând
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
tot felul de lucruri: la locul de muncă i-au fost recunoscute strădaniile, iar în magazine l-au servit cu lămuririle de cuviință în caz că el, aflat „la noi în Germania“, nu pronunță corect cele două „e“-uri din „Brezel“. Fără supărare! și poate că i s-a dat chiar ocazia unor bătăi de inimă la ore târzii, prin pasaje subterane ori în tramvaiele din orașe, sau la lumina zilei, în stațiile de benzină, în munți ori pe malul lacurilor și în
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
l-au invitat să pună capăt acestor răgete năprasnice, că doar nu se trezea în jungla africană, amenințându-l chiar cu aplicarea unei zdravene corecții corporale. Niște inculți și mocofani. Poftim! Poftim! A plecat orbecăind spre căsuța lui, negru de supărare, hotărând că de acum încolo singurul lui spectator va fi propria lui persoană. Așa se face că în fiecare noapte eram serviți fără voia noastră cu cele mai diverse piese muzicale interpretate "fortissimo", încât se duceau naibii și somnul, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
În ce fel și cu ce rezultate? A.R. Da, domnule Paraschivescu, șase decenii de căsătorie înseamnă și miere, și fiere. Deși după moartea unuia dintre soți prevalează mierea. Uiți de toate micile amărăciuni, uiți de contre, de șicane, de supărări. Se estompează, dispar ca fumul risipit de vânt. Îți rămân amintirile calde, luminoase. E-adevărat însă, un mariaj de șase decenii înseamnă concesii reciproce, ba chiar compromisuri. Nu te poți regăsi mereu în celălalt. Nu-ți poți identifica identitatea ta
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Rodicuța e aici, la adăpost. A fost o mică altercație, să trăiți, e scris și în raport, dar se aranjează, tovarășu’, se aranjează, n-aveți grijă, ne ocupăm, dar cu... Doar o mică întrebare aș avea, dacă nu-i cu supărare. Cum se face că fata umblă cu elementul ăsta negativ? Să trăiți! Scrie, mai Gigele, când îți zic, fire-ai tu al dracu’, că ți-am zis că e fata lui tovarășu’ maior, de când ne-a zis cum o cheamă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ce veneau victorioși cu înscrisul, Diploma de Donațiune dela regele Matia. I-au prins, le-au tras câte-o mamă de bătaie, le-au luat documentul și l-au nimicit. Pe de altă parte românii fac sașilor din Cârța nenumărate supărări, atacuri și pagube în semănături, pășuni și vite. Sașii cer din nou protecția regală, acesta aprobândule la 1469 «Regulamentul săsesc de protecție împotriva românilor». Lucrurile nu se liniștesc cu asta, iar regele vâzând că sașii nu se descurcă, plictisit probabil
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
trăi și să fim liniștiți. În această declarație depusă sub semnătură cu jurământ abia putem să vedem că numai în al noulea rând iobagii se hotărăsc să facă oarecari referiri și la persoana stăpânului lor, ceea ce probabil le-a adus supărări ulterioare, pentru că măsuri în vederea îmbunătățirii situației acestora, istoria nu consemnează, decât după mai mult de un secol, după revoluția din 1848 când cel mai important deziderat al cetățenilor, desființarea iobăgiei va deveni realitate. Declarația iobagilor din Streza Cârțișoara urmează același
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Streza Cârțioșara». b. Fila 220.- «Românași de prin Carpați Hai mână cu mână dați, Hai sub poale de Carpați Să ne jurăm frați cu frați. Și-n veci să luptăm cu toți Contra la tâlhari și hoți Care ne fac supărare Pe-a progresului cărare. Constantin Folea 2 X-a 1908 c. Fila 271.- «Să se știe de când au fost bătaia la Ocnă și la Sibiu în anul 1848 și 1849 pe la Bobotează și după Bobotează. Damaschin I. Banciu notar. d.
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]