3,864 matches
-
Îl deschisese și a răspuns În engleză (parodiind un posibil citat - o manieră de a vorbi pe care o adopta deseori ca să Înceapă conversația): „Asta este, băiete, una dintre combinațiile absurde ale naturii, cum sunt rușinea și roșeața feții sau supărarea și ochii injectați“. „Tolstoi vient de mourir“ a adăugat el brusc, Încremenit, pe un alt ton, Întorcându-se spre mama. „Da ștotî“ (un fel de „Doamne, Dumnezeule!“) exclamă ea Îndurerată, Încleștându-și mâinile În poală. „Pora domoi“ („E timpul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
amintiri, dar care, din pricina unor schimbări diverse, n-a fost. El se lăsase de fumat. Trecerea timpului Îi Îmblânzise trăsăturile și nu mai semăna cu Gorki sau cu traducătorul lui Gorki, ci aducea puțin cu Ibsen, minus vegetațiile simiene. O supărare ocazională (vărul sau sora nemăritată care-i ținea gospodăria tocmai fusese dus sau dusă la clinica Binet ori cam așa ceva) părea a-l Împiedica să se concentreze asupra chestiunii foarte personale și importante despre care voiam să-i vorbesc. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
voastre, dar nici să nu vă lăudați cu succesele sau meritele voastre. Sunt persoane care se vor bucura atunci când vă va fi greu, și sunt persoane care se vor întrista pentru binele vostru. Să nu țineți mânie în voi, nici supărare, că acestea nu-l lasă pe om să se roage. Stăruiți-vă să iertați și să uitați tot cuvântul sau fapta rea a celor ce vă vor supăra. Știu că nu este ușor de făcut acest lucru, mai ales când
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cu mine. Aici, în sufletul meu este ACASĂ, aici mă reîntorc ori de câte ori îmi va fi dor.”. „Rochița nouă” - abnegația mamei, puterea de înțelegere a mamei, pedagogia mamei, mângâierea mamei; dar și despre invidie, despre acest păcat, care poate provoca multă supărare sufletului. „Tradițiile din familie” - educația religioasă se face întâi în familia cea bună de creștini. Aceasta se conformează tradiției despre care dogmatistul rus Vladimir Lossky spunea că „este viața Bisericii în Duhul Sfânt”. Iată, în ce admirabil context, ne reîntâlnim
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
toate stau doar în mâna lui Dumnezeu”, numai de voia Lui „depind toate”, de purtarea Sa de grijă, de pronia Sa. „Iertarea” - împlinește o paralelă în scop pedagogic, între maturi și copii. Modelul iertării este deținut de copii, care după supărare „iartă totul, fără să știe ceva despre iertare.” „Inima curată” a iertării atrage iertarea de păcate: „Pentru a putea ierta, avem nevoie de o inimă curată, iar curățirea acesteia cere o golire a ei de durere, de tristețe, de mânie
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
avem! Dar să ne gândim câți oameni din lume le au din belșug pe toate acestea și totuși suferă. Câte motive de a suferi pot avea oamenii! Boli incurabile, moartea celor dragi, singurătatea, divorțul, frica, neîncrederea... lipsa de dragoste, ura... supărări, nereușite... Deci, unii suferă foame, lipsuri, frig - alții suferă din motivele mai sus indicate. Dacă în cazul celor dintâi îi putem ajuta, oferindu-le bunuri materiale, celor din urmă le putem oferi atenția, zâmbetul, compătimirea, susținerea morală, un cuvânt bun
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
martie, dar iarna nu dorea să cedeze locul primăverii. Se încăpățână de tot și făcea tot ce-i sta în putere numai ca să sperie primăvara, ca aceasta să se ascundă de frica ei. Bătea un vânt puternic care urla a supărare și a mânie, îngrămădise zăpada prin locuri mai la dos, lăsând pământul dezgolit. Pe drum nu mai vedeai nici maturi, nici copii, înafară de acei care aveau trebuințe mari. În acea după-amiază, eu mă aflam în bucătărie pregătind cina. Copiii
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
îi zise: „Mata, părinte, când auzi de sărbătoare, îți joacă țărna sub picioare! Hai, apucă-te de treabă, că în fiecare zi e sărbătoare, dacă te potrivești. Nu e așa mare aceasta, se poate de lucrat!”. El, ca să nu facă supărare, se apucase de lucru. „Ce credeți, fraților, că mă lăsase sfântul să nesotesc acea zi? ne întrebă pe noi părintele. Când ridicasem ciocanul cel mare pentru a lovi parul, sfântul îl duse înapoi și mă lovi cu el direct în
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
O rugam plângând ca să nu mai plângă, că le voi face eu pe toate. Dar uitam de promisiunile mele și, de multe ori, ieșeam din ogradă fără ca să-i spun. Când mă întorceam, ea mă certa, dar îi trecea repede supărarea, știa că eram un copil. Tata muncea și el din zori până seara, ca să reușească să ne țină pe toți grămadă și în rând cu lumea, ca să nu simțim lipsuri și să nu suferim pentru nimic. Și reușea să le
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
voastre, dar nici să nu vă lăudați cu succesele sau meritele voastre. Sunt persoane care se vor bucura atunci când vă va fi greu, și sunt persoane care se vor întrista pentru binele vostru. Să nu țineți mânie în voi, nici supărare, că acestea nu-l lasă pe om să se roage. Stăruiți-vă să iertați și să uitați tot cuvântul sau fapta rea a celor ce vă vor supăra. Știu că nu este ușor de făcut acest lucru, mai ales când
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
permis de reîntoarcere, dar și acesta nu-l puteam solicita decât luni, a doua zi. Apoi, mai era nevoie de încă o zi pentru a aștepta să se facă... Toate erau împotriva plecării. Îmi amintesc, că încercasem un gând de supărare pe Dumnezeu. El, care știa cât de mult îl iubeam pe tatăl meu, ar fi putut aranja lucrurile în alt mod. N-o petrecusem pe mama în ultimul ei drum și, acum, nici pe tata nu puteam să-l petrec
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de copii, o fac. Nu pot să trec pe alături fără să-i privesc și să-i admir. Ce simple sunt toate la copii! Ce nevinovată este lumea lor! Tot ce fac ei, li se pare natural, iar mânia și supărarea nu-și găsesc loc pentru mult timp în inimile lor, pentru că sunt curate. Inima curată ușor iartă și repede uită supărările pricinuite de către alții. Îi privesc și îmi dau seama cât de mult ne deosebim noi, cei maturi, de dânșii
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
toate la copii! Ce nevinovată este lumea lor! Tot ce fac ei, li se pare natural, iar mânia și supărarea nu-și găsesc loc pentru mult timp în inimile lor, pentru că sunt curate. Inima curată ușor iartă și repede uită supărările pricinuite de către alții. Îi privesc și îmi dau seama cât de mult ne deosebim noi, cei maturi, de dânșii. Copiii, când se supără, își spun tot ce gândesc unul altuia, nu ascund nimic în inima lor, și odată terminată cearta
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
altuia, nu ascund nimic în inima lor, și odată terminată cearta, ei uită tot, sunt din nou prieteni. Ei iartă totul, fără să știe ceva despre iertare. Noi, cei maturi, mai repede decât copiii ne ofensăm și ne supărăm, iar supărarea și mânia pot dura mult timp, uneori chiar ani întregi. Cu greu iertăm și nu ușor ne cerem iertare. Ne orbește orgoliul. Nu suntem sinceri precum copiii, nu ne spunem tot ce gândim, mereu ascundem ceva, din mai multe motive
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Ne supărăm de la fleacuri, de cele mai multe ori. Îmi amintesc, când eram mică, ne certam și noi, copiii, ne supăram unii pe alții, dar repede de tot ne împăcam atunci când nu interveneau maturii. Era deajuns să se implice cei maturi, că supărarea dura mai mult. Cred că problema celor maturi, spre deosebire de copii, este neputința de a ierta. Mi s-a întâmplat de mai multe ori să aud cum unele persoane zic: „De iertat, l-am iertat (sau am iertat-o), dar nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Sper! scrâșni Valerica Scurtu. Bătrânul clătină din cap: ― Criminalul va vorbi, domnișoară! Va mărturisi de ce a făcut-o. Nu-i mai pasă de nimic, de vreme ce va admira natura după niște gratii. ― Clar! admise Matei. Glasul nu păstra nici umbră de supărare. Iar statul ne umflă tablourile. Și ziceați adineauri că e total ramolit! ― Să luăm acum varianta cealaltă. Că nu-l descoperă. Individul care l-a aranjat pe Panaitescu pare al dracului de dibaci. ― Vor clasa dosarul și cu asta basta
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
țara toată, Cine s-ar găsi pe fete de la smei să i le scoată, Să le iee de neveste și cine s-ar ispiti Toată - mpărăția mândră între ei va împărți... (35) Nu-și mai pieptăna nici capul de atâta supărare Și lăsase ca să-i crească peste piept o barbă mare, Care cade jos în noduri ca și câlții ce nu-i perii, Stă să crească iarbă-ntr-însa, s-îmble gâze ca puzderii. Nu mai ese sara-n prispă să stea cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
știi dulce bădișor Cât mă lupt cu al tău dor, Nu sunt sufletele-n sat Câte lacrimi am vărsat. 90 Rău îmi pare, ce-am făcut, N-am ce face c-o trecut; Om am fost și m-am stricat Supărarea m-o mâncat; Pare-mi rău, dar n-am ce-i face, Supărarea nu-mi dă pace. 91 Arde luminița - ncet, Am un bade și-l aștept - Arde luminița bine, Cine mi-i drag nu mai vine. 92 Plâng sară
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-n sat Câte lacrimi am vărsat. 90 Rău îmi pare, ce-am făcut, N-am ce face c-o trecut; Om am fost și m-am stricat Supărarea m-o mâncat; Pare-mi rău, dar n-am ce-i face, Supărarea nu-mi dă pace. 91 Arde luminița - ncet, Am un bade și-l aștept - Arde luminița bine, Cine mi-i drag nu mai vine. 92 Plâng sară pân - dimineață Văd cu ochii că-mi pierd fața, Plâng sara pîn-în amiazi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
De l-a ta guriță dulce. O, pădure, naltă ești, Mândra mea departe ești! Dară eu dac-aș pute În gur-o aș săruta Inima mi-aș stâmpăra. 139 Începui să mă jelesc, Plângând să mă jelcuesc. Eu nu pot de supărare, C-am rămas la - nstreinare, La plângere și la jale; C-am avut o puiculiță Cu mult dor și cu credință: De mândra m-am depărtat Și inima mi-am stricat. Așa-mi vine când și când Să mă iau
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vadă asta. Sunt doar obosită, am șoptit, arătând către ecran. Adevărul era că, de când ne Întorseserăm de la Megève, nu prea mai puteam să dorm. Ultimele zile fuseseră un coșmar, căci Hunter era din ce În ce mai mulțumit și bucuros, În timp ce eu fierbeam de supărare În spatele afurisiților ălora de ochelari de soare pentru schi. Am fost atât de uimită și de zăpăcită de ceea ce se Întâmplase În acea zi la L’Idéal, Încât am decis să aștept până ajungem acasă la New York, ca să iau atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Așa cum o spui tu, s-ar zice că e un lucru rău, Nathan. Nu e așa. Sunt foarte, foarte fericit. — După ce i-ai făcut, aș fi zis că vrea să te omoare. — Așa am crezut inițial, dar acum a trecut. Supărarea, amărăciunea. Bietul de el mi s-a aruncat în bațe și m-a rugat să-l iert. Îți închipui? A vrut ca eu să-l iert pe el. Dar tu ești cel care l-a trimis pe el la pușcărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
doar X mai tine steagu sus cand ii tine lumanarea lui Baselu si ne mai radem de excremarile lui ! Concluzia mea ? Chiar nu știu... Nu am inventat noi hate speech-ul, evident, și cu atît mai puțin vorbele grele la supărare. Comentariile publice pot fi - și sînt - pretutindeni acide sau chiar agresive. Dar de cele mai multe ori au legătură cu subiectul, vehiculează un argument, cît de cît - și oricît ar fi el de anemic. Nici în cele mai elegante formulări nu pare
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
care visează să facă noul suport al jocului politic în România și prin care înțelege să-și afirme propria autenticitate. „Fiecare cetățean, propriul politician !”, scandau niște tineri zilele acestea. Refuzul în bloc al establishmentului este refuzul unui dialect compromis, nu supărarea, fie ea și îndreptățită, pe unul sau altul dintre „locutorii” acestuia. După cum evidenția Florin Poenaru, unul dintre acești exponenți ai „revoltei creative”, chiar și credința aproape mistică în tehnocratul-salvator, „deși ea însăși foarte politică, nu face decît să prelungească depolitizarea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cămin. În zorii zilei de sâmbătă, conu Costache le putea face pe amândouă. Începuse să fulguiască și privise o vreme pe fereastră, către Calea Victoriei. Acum se uita la flăcări. Își terminase cafeaua turcească, dreasă cu coniac franțuzesc, ca să-i treacă supărarea cu dispariția cufărului, trecuse cu ochii peste anunțul din Universul, remarcase fără să se mire că a fost plasat între două reclame tâmpite. Oare ce prestigiu are Poliția, dacă cererile ei sunt puse lângă un anunț de cofetărie, nici măcar una
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]