3,756 matches
-
laudă cu ce citesc, ceilalți - cu ce scriu. Nu adulterul în sine ar fi de condamnat, cât ipocrizia care îl acompaniază. Prostituatele - aceste flori de trotuar. Unii au ajuns miliardari pentru că și - au întrerupt la timp studiile. Cu pistolul la tâmplă poate fi semnată orice adeziune. Prin degradare, curajul devine tupeu. Bârfa - acest sos picant al vieții noastre cotidiene. Există indivizi care acaparează cu lăcomie toate tarele speciei. Toleranța umană se află într-un cerc cu raza din ce în ce mai mică. Alcoolul arde
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
scapă nici trupul. Se contopește cu pământul care strălucește ca o stea. Viața poate fi o banală comparație. Dar și o subtilă metaforă. Suferința are gravitate, nu stil. Când revolta devine pedagogie, înseamnă că i-au apărut peri albi la tâmple. Realitatea este de fapt votul majorității. Cu ce autoritate poți să-l judeci pe cel care se întoarce din infern? În privința demonilor din noi, nu există decât două soluții: exorcizarea ori umanizarea lor. Cultura generală este centura de ozon a
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
perciunii scurți, albiți înainte de vreme, a parcurs cu privirea în tăcere documentul prezentat, ceața ce îi acoperise retina până în momentul respectiv s-a destrămat ca din senin, mintea i s-a luminat brusc ca și cum i s-ar fi aplicat pe tâmple o compresă de gheață binefăcătoare după care, un val de căldură îi năvăli în obraz. În acel moment și-a dat seama că ceva nu era în regulă. Precis era vorba de o încurcătură, o confuzie copilărească pe care nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de pe soclul ei, dar acum nu-și amintea să-l pice cineva cu ceară. Era în situația acelui jucător pasionat, care visase noaptea numerele câștigătoare; care jurase ca nu le va uita, dar care numere, deși îi stăteau undeva sub tâmple, foarte aproape de suprafață, la trezirea definitivă din somn nu și le mai amintea oricât și-ar fi scormonit memoria; pentru ca, exact în momentul extragerii, să-și dea seama, cu regretele de rigoare, că acestea au fost numerele văzute în vis
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fericit!" Privi la cei care-l felicitau, dar nu știa cui să-i mulțumească. Erau patru persoane, cu Dana cinci, din care două complet necunoscute. Nu era încă în stare să acționeze. Un nod în gât, o furnicătură puternică dinspre tâmple și cerebel se deplasa spre coșul pieptului și de acolo direct spre vârful degetelor de la membrele inferioare. O stare de imponderabilitate plăcută și odihnitoare puse stăpânire pe el, ca și cum ar fi un simplu fulg de zăpadă ce asistă la "Facerea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Numai că nu-mi dau seama dacă a fost vis sau realitate... În timp ce repetă de mai multe ori cele două cuvinte ce se completează reciproc "vis și realitate", străduindu-se să rezolve dilema care-l obseda, brusc duse mâna la tâmplă ca și cum și-ar fi amintit de ceva îngropat de mult în adâncul memoriei. Era vorba de un amănunt foarte important care-l făcu să exclame: Ah, geanta, geanta cu cinci fermoare! Ea trebuie să fie cel mai bun martor!... Într-
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de puteri, abia că mai gemea la îndemnurile ei. Anton, pădurarul, umbla bezmetic prin odaie, frământându-și pumnii, în neputința lui de a-și ajuta nevasta. Bătrânul Toma Chiuariu, tatăl lui Anton, cu cotul stâng răzimat de laiță și cu tâmpla sprijinită în pumn, stătea așa, de ceasuri bune, neclintit, uitându-se când la flăcările din vatră, când la nora lui. În răstimpuri ofta. În sobă, flăcările focului mistuie la iuțeală lemnele sub loviturile gerului de afară. În colțul dinspre răsărit
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
clipă stăpânirea de sine. Un val de revoltă se prăbuși peste el. Pereții odăiței s-au strâns în jurul lui, grinda i-a atins creștetul și, deodată, a început să se învârtească, cu tot ce era împrejur... Simți că-i plesnesc tâmplele. Pe lizieră lupii ăuiau... ăuiau întruna. Anton, cu pușca în mână, se repezi afară. Bătrâna moașă i-a spus ceva, în câteva rânduri, dar el n-a auzit-o. La marginea pădurii, lupii, mari și suri ca argintul, stăteau pe
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
sub bărbie. Uneori, privind-o, ți se părea că râde, dar pe obraz îi curgeau șiroaie de lacrimi. Era femeie împlinită, încă tânără și frumoasă, cu părul negru, lăsat pe spate într-o rasucitură, într-un coc gros, întins pe tâmple, lăsa dezvelită fruntea înaltă și alba, luminată de niște ochi castanii cu fire de aur. Când se întâmpla să mai și râdă, i se lumina fața arătându-și șiragul alb și regulat al dinților. Era într-adevăr frumoasă. Cu bătrâna
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
crudă. Ceva îi spunea bătrânului că acolo este esențialul... Îl simțea în nervi și în mușchii încordați până la plesnire, ca el însuși, tot freamătul și întreaga lui frânare. Numai sângele nu și-l putu stăpâni... Roșeața îi biruise smoleala obrazului. Tâmplele îi băteau ca doua aripi țintuite. ...L-au lăsat într-un desiș, alungându-l de lângă ei.. Emoția îl cuprinse și pe Anton ca o contagiune subită... și, pierdut, a început să tremure pentru el. Anton, pădurarul, era un om tare
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
tras un pui di somn cu capu pe masă, și au luat-o de la căpat. Vuiește bolta crâșmei lui Șmil, de tresar gărăfile cu zghihară și frâncușă, pe mesele de scândură de brad. La o altă masă, niște bătrâni stau tâmplă lângă tâmplă, pun la cale parcă, soarta întregii lumi; cinstesc și se sfătuiesc întruna. Afară, pe toloacă, în bătătura crâșmei, tineretul joacă sârba de rupe pământul. În picioare doi lăutari smoliți, cu buze groase și vinete ca pruna răscoaptă, unul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pui di somn cu capu pe masă, și au luat-o de la căpat. Vuiește bolta crâșmei lui Șmil, de tresar gărăfile cu zghihară și frâncușă, pe mesele de scândură de brad. La o altă masă, niște bătrâni stau tâmplă lângă tâmplă, pun la cale parcă, soarta întregii lumi; cinstesc și se sfătuiesc întruna. Afară, pe toloacă, în bătătura crâșmei, tineretul joacă sârba de rupe pământul. În picioare doi lăutari smoliți, cu buze groase și vinete ca pruna răscoaptă, unul din scripcă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
care Natura și-o impusese fără o rațiune aparentă; fără să-i explice nimănui de ce acolo se sfârșea nisipul și începea pustiul. Și tăcerea devenise atât de adâncă, încât Abdul își auzea bătăile accelerate ale inimii și zvâcnirile sângelui în tâmple. închise ochii, într-o zadarnică încercare de a alunga din minte acel peisaj de coșmar, dar i se întipărise atât de tare pe retină, încât avea senzația că aceea va fi ultima imagine de care va avea parte în agonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
el, se înțelege că era foarte tânăr. De aceea cred că are și dreptate. Ia să auzim dorințele unui turc tânăr și pe deasupra abia creștinat. ― Sunt cu schepsis, sfințite. Iată ce spune mitropolitul împreună cu episcopii: “Iar de i se va tâmpla să fac(ă) cas(ă), ce să dzice să-ș(i) ia fămeie,... de i să va tâmpla să aibă cuconi, doa dughene și a treia parte de toat(ă) agonisita lui să fie a femeii și a cuconilor, iar trei
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
dorințele unui turc tânăr și pe deasupra abia creștinat. ― Sunt cu schepsis, sfințite. Iată ce spune mitropolitul împreună cu episcopii: “Iar de i se va tâmpla să fac(ă) cas(ă), ce să dzice să-ș(i) ia fămeie,... de i să va tâmpla să aibă cuconi, doa dughene și a treia parte de toat(ă) agonisita lui să fie a femeii și a cuconilor, iar trei dughene,... și cu doî părți de tot ce va avea să fie a sventei beserici unde le-
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
pagini, era grafiat cuvântul DISCREȚIA. De la cap la coadă. Tot. Numai DISCREȚIA! O, iubitule, genialul meu DISCRET, vino repede să te pup, de să te năucesc.Unde ai găsit titlul acesta genial? El duse un deget de la mâna dreaptă la tâmplă și apăsă de câteva ori într-un anume punct, rostind: aici.Aici l-am căutat și tot aici l-am găsit. O, discretul meu drag, vino să te pup. Încă. Până să te amețesc. Norul, care îi cam ținuse în
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
să fie cu ea, în acest fel de comunicare directă și fantastică, din ochi... e un adevărat vîrtej în capul lui, e ireal, e o poveste colorată... apoi începe să simtă mult prea mult, căldura îi aleargă în viteză prin tîmple, sentimentul acesta al iubirii instantanee e copleșitor, total și nebunesc de-a dreptul, îi place această ființă dincolo de inexplicabil... și își dă seama că, pe cît de mult îi place, pe atît de sigur e că nu va fi vreodată
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
avea botul așa de gros! Altceva este cînd botul este subțire. Frasin rîde cu lacrimi de gluma subțire a femeii. Descurcărețul Dan Hurmuzache se culcase pe la ora 8 seara și pe la 2 noaptea s-a trezit. Capul îl durea îngrozitor, tîmplele îi zvîcneau să se spargă și, colac peste pupăză, îl durea îngrozitor și în gît. Bolnavul de mahmureală încearcă să recapituleze ziua de ieri. Constată că de la ora 14 filmul s-a cam șters. La orele 10 dimineața a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mă uit și constat cu uimire că blocul crește adăugînd la fiecare oprire de-a mea un nou etaj. Mă amuză jocul ăsta și așa uit pentru o clipă senzația de sufocare și loviturile accelerate pe care le simt În tîmple. El Îmi deschide. Se bucură de cîte ori mă vede. Așteaptă să-i aduc vești de afară. Schimbăm cuvinte banale. Eu: Ai mîncat? El: Ce-a mai fost la servici? Pauză. Aprind aragazul. Pun oala cu supă pe foc. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Corpul ei ridicându-se și coborând din pricina respirației mele, ușoara întindere a pielii ei din pricina respirației sale. Răsuflările noastre desincronizate. Apăsarea care mă împiedica să-mi umplu plămânii: Greutatea lui Clio pe lume. Toate astea. I-am îndepărtat părul de pe tâmple, i-am urmărit curbura urechii cât de tandru am putut, plimbându-mi degetul peste perișorii invizibili de acolo, aproape neatingând-o. Asta era totul; în miezul tuturor lucrurilor, asta era o simplă și perfectă stare de fapt. Brațul lui Clio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
20 Aranjamentul — Tu? M-am holbat la ea peste foc, înghețând. — O parte din mine, o mică parte care mi-a fost furată, o părticică infinitezimală. Câtva din mine - mare parte din mine - încă-mi aparține, dar... duse mâna la tâmplă. Doamne, uite, nu știu cum să explic asta. O parte din el e în capul meu. Nimic din ce spui nu-i logic. Iisuse, cum adică? Vrei să zici că ai fost posedată sau ceva? — E o situație mai clinică de-atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tu nu ești singura Scout de pe fața pământului? Sau... Scout își trecu degetele prin părul dat pe spate, scuturându-l. — Bine, zise, o parte din mine a fost răpită. Mă refer la o parte din mine, de-aici (își atinse tâmpla). Și a fost încorporată în altceva; un ceva uriaș, anormal, necontrolat. În locul părții pierdute, am primit ceva din el. Se opri să-mi urmărească reacția. Habar nu aveam ce mi se citea pe față. — El e dezactivat, o masă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Londra... o bombă... — Ce fel de război e ăsta? mormăi maiorul. Au ajuns să bombardeze pînă și populația civilă! După tonul lui era greu de ghicit ce anume-l scîrbea - civilii, sau bombele? Părul lui blond și aspru Încărunțise la tîmple, iar ochii, de un albastru senin, te priveau parcă de sub un smoc de paie galbene - sprîncenele. Albul ochilor lui avea o limpezime uluitoare. Maiorul Își Îngrijise totdeauna sănătatea, ca să poată fi oricînd de folos. Acum, cînd nu mai era nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
totuși, spunea doctorul, ca să permită oxigenarea țesuturilor; dacă respirația va deveni mai dificilă, se gândeau să instaleze un dispozitiv de respirație artificială. Deocamdată, acul unei perfuzii Îi intra În braț puțin mai sus de cot, un electrod era fixat la tâmplă și asta era tot. O rază de lumină străbătea cearșaful imaculat și-i lumina o șuviță din superbul păr blond. Chipul ei, cu ochii Închiși, doar cu puțin mai palid decât de obicei, părea nespus de Împăcat. Părea eliberată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
prin cepurile radiatoarelor, cu roțile Înfășurate În fum și pucioasă, mașinile năvăleau de peste tot, zdrobind trupuri cu barele lor nichelate. Portierele se deschideau spre a-i plesni pe cei care scăpau de izbitura botului, capotele mușcau din oameni, lovindu-le tâmplele de baterie ori sugrumându-i cu cureaua alternatorului. Nu puțini au fost cei care-și recunoșteau În fruntea cetei năvălitoare propriul automobil, pe care cândva Îl spălaseră, căruia Îi fixaseră jucărioare la oglinda retrovizoare, verificându-i conștiincios presiunea În pneuri
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]