6,881 matches
-
la starea de umbră, și că atunci senzația asta se trezește în noi, sfâșiere și iubire totodată, în pulsațiile cele mai intime ale venelor tăiate. „Ar fi trebuit să vorbesc despre...“ Dar ceea ce-mi venea în minte era ceva tăcut: femeia aceea singură din mijlocul imensității stepei, privirea care rătăcea în ultima geană de lumină a asfințitului. Mi-o închipuiam pe aceeași femeie, mai tânără, la începutul războiului, infirmieră într-un spital, într-un orășel de dincolo de Volga. Săli înțesate
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
suspin, revenind apoi spre o respirație ritmică și profundă care schița, în beznă, sfârșitul unei lupte, osteneala unui bărbat în seara unei bătălii pierdute... Melodia s-a oprit brusc, dar noi am continuat să mai auzim o vreme cadența ei tăcută. Noaptea, ți-am vorbit despre ultima mea întâlnire cu Sașa, despre singurătatea ei în mijlocul stepei nesfârșite, despre clipa în care povestirea ei se încheiase, lăsându-mă în fața unei mame și a unui tată aplecați deasupra copilului lor, într-o noapte
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
indulgență paternă. Urâțenia tuturor acelor chipuri și trupuri lustruite parcă de discuție și frecându-se unele de altele, în plăcuta căldură a clanului. Nesfârșita urâțenie a acelei Franțe. Nu, soldatul nu s-ar fi gândit la toate astea. Prezența lui tăcută l-ar fi plasat departe de trupurile bine hrănite, de mințile care gândeau corect, de hipnotizatorii memoriei și de traficanții milioanelor de morți. Exista, în acea zare îndepărtată, linia de sârmă ghimpată peste care el căzuse, transformându-și trupul în
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
picăturile de ploaie, mă văzu, ascunse rapid sub un surâs un ușor tic de ciudă sau de teamă, care se ascunse într-una din cutele acelui zâmbet silit. Înainte să ajungă la poarta cu grilaj, un câine voinic, dar foarte tăcut, veni să se așeze între noi, îndreptând în direcția mea întreg corpul său lung și musculos, clocotind de o energie greu de stăpânit. Vinner mă lăsă să intru, zâmbind mereu, făcând ochii mari și trăgând aerul pe nări, ca o
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
nu-i așa? Niște fotografii... Tot ce știi, în scris. Ca să te ajut, îți voi pune întrebări. Da, o să fie un interogatoriu, doar ești obișnuit... Dar n-am păstrat nimic! Nu-mi amintesc de nimic! Am întors amândoi capul. În tăcutul răgaz dintre două valuri de ploaie, pietrișul de pe alee scârțâia, cu o sonoritate de sticlă. Soția lui Vinner păru să nu remarce prezența mea. Dreaptă, cu un aer de demnitate jignită, se opri la câțiva pași de noi. — Ce se
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
într-o traiectorie încordată și șuierătoare... Mă trezisem cu mult înainte să se facă ziuă, fără să fi dormit cu adevărat, și, mergând spre mare, o surprinsesem încă în vigilenta ei încetineală nocturnă. Înotasem în întunericul ritmat de lungi valuri tăcute, pierzând treptat conștiința a ceea ce mă aștepta, orice amintire referitoare la țara de dincolo de coastă (America, Florida, rostea în sinea mea o voce perplexă), orice legătură cu vreo dată, cu vreun loc. Câte un val mai vioi se ivea uneori
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
precisă: - degetul mare simbolizează comanda (grațierea sau condamnarea la moarte) sau cerința (ajutor, pauză, etc.); - indexul, atenția cerută sau amenințarea (a pune la index înseamnă a îndepărta); - degetul mare, erecția falică; atunci când este întins («degetul de onoare»), constituie o insultă tăcută, dar totuși foarte puternică, pe care cel ce visează o adresează altcuiva sau care îi este adresată; - inelarul, sentimentul, angajamentul și iubirea (este degetul pe care se poartă verigheta); - degetul mic, curiozitatea, cunoașterea, secretul («a avea pe cineva la degetul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
se subsumeze atât subiectului, cât și stilului specific autorului: ironic, liric, moralizator, narativ etc. Oricât ar părea de ciudat, descrierea este fundamental narativă. Imaginea unui copil păzind câteva oi pe un câmp uscat de secetă reprezintă în sine o poveste tăcută, plină de durere. 3.1.2. Discursul narativ și gestionarea personajului Ce caută narațiunea în presă? Nimic altceva decât povestea, istorisirea. Adeseori, precum celebrul personaj al lui Molière, facem narațiune fără să vrem. Este suficient ca într-o descriere banală
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
carte de versuri, intitulată Vecernii. Atmosfera imaginată este aceea a unui târg prăfuit și deprimant, cu bolnavi de ftizie, a căror suferință se află, de cele mai multe ori, în vecinătatea morții. Orașul este „o fată bolnavă în agonie”, casele par „femei tăcute”, poetul se închipuie într-un sanatoriu, unde moartea face parte din cotidian. Thanatos nu înspăimântă, ci izbăvește de osânda suferinței, prezența iubitei dispărute dăinuie, totul fiind transpus într-un filigran de culoare și sunet, în care nota simbolistă domină. Dimineața
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
factură orientală, fie că avem de-a face cu un eroism exterior, de factură combativă, caracteristic mentalității și culturii occidentale. În cazul acesta, se disting două atitudini psihologice și morale net individualizate: aă o atitudine de opoziție pasivă, de Îndurare tăcută, percepută ca o experiență de trăire interioară a răului; bă o atitudine de opoziție activă, de respingere și refuz, care se manifestă ca o luptă sau ca o confruntare exterioară directă cu răul. Toate Încercările de a evita sau de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
soarta...”. Profilul psihologic: - oscilează între rezervare, detașare, distanță, rigiditate și deschidere, căldură, cooperare, cu o ușoară înclinare spre al doilea aspect; - inteligență de nivel scăzut, concentrată spre aspectul practic; - emotivă, tulburată, versatilă; - modestă, cedează ușor, docilă, se acomodează ușor; - așezată , tăcută, serioasă; - oportunistă, se eschivează de la respectarea normelor; - oscilează între a fi timidă, temătoare și a fi îndrăzneață, spontană, sociabilă, cu o ușoară înclinare spre al doilea aspect; - dură, satisfăcută de sine, realistă; - bănuitoare, dificil de înșelat; - anxioasă, sentiment de culpabilitate
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
canonice”, tutelare ale poeziei. Cu fiecare poem se reia un ritual, ca o nouă tentativă de acces într-un spațiu/timp magic, unificând gama atitudinilor lirice sub semnul unei gestici simbolice. Versul rămâne, esențial, rostire, adică discurs adresat unui interlocutor tăcut. De aici preferința poetului pentru cântec, baladă, psalm, „lied”, „silogism”, toate purtând, cu accente și intensități diferite, un frison metafizic, prezent de la primul poem al cărții de debut, până la Ziua cenușii (2000): „dinspre îngheț te bântuie un vânt,/ fantastici nori
BADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
patru oameni cu furci în mâini se iviră pe acoperișul casei. începură a azvârli în ogradă snopii de paie înnegriți de stirigie, împreună cu grămezi cenușii de gunoaie. Pe un scăueș, oarba sta lângă poiată, cu fața liniștită. în truda lor tăcută, pe chipurile colțuroase ale oamenilor nu se zărea nici o simțire. Când apăru și scheletul negru al acoperișului, palmele lor mari apucară bărdoaiele. Până departe, în câmp, răsunau pârâituri și țipete de cuie scoase din lăcașul lor. Apoi căzură pereții. Către
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
și cărau snopii din acoperiș sub malul gârlei, să le dea foc. - Bunică, strigă către oarbă unul din ei, a zis mama să vii la masă ! O fetiță se apropie de ea și-o ajută să se scoale. Mâncau toți, tăcuți și osteniți. Nimeni nu vorbea de casă. Doar oarba sta albă, stafidită și aeriană lângă dărâmături, fără a atinge blidul. Când nepoții terminară de horpăit, încet, cu glas prelung, bătrâna începu a boci. TOPORUL - Ia, cumătră, și neta, că cumătrului
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
mână, un băiețel cârlionțat se uita la oameni. - A cui îi bâătu’ ! întrebă Hortolomei. - A Mariței, a cui să fie ! - De ce-ai lăsat-o, măi, în trifoi ? Nu vezi că-ți piere vita ? Ochii copilului se făcură mari și tăcuți. Nu înțelegea. între timp, de la alte vite, se apropie un băiat subțirel și nalt, cu opinci late de gumă. Avea o față mică, delicată, de fată, cu spumă neagră de mustăcioară și ochi limpezi, prostuți. - Tu de-a cui ești
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
plecase de acasă pe nepusă masă. Sub fruntea ei îmbrobodită, nasul cârn și fața roșie avea o expresie rea. Zărind fata, zvâcni ca și cum ar fi voit să sară din mers. Un ceas mai târziu, bătrâna îi ieși copilei în față. Tăcută, aceasta se opri. De departe baba începu s-o ocărască. - Tu, haită ! Ce-ai gândit c-ai să găsești acasă, tu ! C-acolo la voi, numai lapte cu tocmagi și colac cu mac avea să-ți deie mă-ta. Umblă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
poarta închisă, cu telefon instalat, nu prea ne mai deranjează cerșetorii. Mă duc la geam și văd un copilaș, șezând pe niște bagaje. E clar, mă lămuresc pe loc, or fi un om sărman. Deschid ușa și văd o femeie tăcută, între două vârste, la acești oameni nu știi niciodată vârsta aproximativă, arată toți mai bătrâni. Vicisitudinile vieții. O femeie cu glasul subțire, slabă, îmbrăcată în negru, parcă ar purta mereu doliu sau poate cu gândul că pe negru nu se
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Acolo, pe insula Elba, au mers nu doar însoțitorii voluntari ai exilatului, ci și cei care, în mod oficial, aveau datoria de a-l supraveghea pe acesta. Cel ce răspundea de paza lui Napoleon era colonelul Campbell, un om cam tăcut, cu urechi foarte ascuțite și cu un zâmbet de-a dreptul artificial, fals. Dincolo de toate acestea, însă, colonelul nostru mai era și îndrăgostit. Dar, pentru a se întâlni cu cea care îi pusese inima în vibrare, el trebuia să
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
mai greu hop era cum să-l păcălească pe colegul de cameră, să nu observe mișcarea. Acesta îi fusese coleg și la facultate, dar, întâmplător, era informatorul și supraveghetorul grupului, din partea securității. Prin firea lui, fratele Florianei era o persoană tăcută și introvertită, așa că nimeni nu bănuia ce avea de gând să facă. A pândit cel mai bun moment și a reușit să treacă în Italia. La apelul pentru întoarcerea acasă, spre surprinderea tuturor, dar mai ales a colegului de cameră
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
În felul obișnuit, dar după zece secunde Îmbrățișarea Începu să se schimbe. Anumite poziții ale mâinilor și mângâieri ale degetelor nu erau manifestări normale de afecțiune frățească, iar ele constituiau un limbaj propriu, anunțau un mesaj complet nou În camera tăcută. Lefty Începu să valseze prin Încăpere cu Desdemona În stil european. Valsă cu ea până afară, prin grădină, până În crescătorie și Înapoi sub vița-de-vie, iar ea râdea și Își acoperea gura cu mâna. ― Dansezi bine, vere, spuse ea și inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mai miște, fluturau din mâini, atenționându-și soții să stea departe. Bărbații se arătau smeriți În fața gravidității. După un val inițial de mândrie masculină, recunoscură rapid rolul minor pe care natura li-l alocase În drama reproducerii și se retraseră tăcuți și derutați, catalizatori Într-o explozie pe care nu o puteau explica. În timp ce nevestele lor sufereau grandios prin dormitoare, Zizmo și Lefty se refugiau În sala ca să asculte muzică sau mergeau cu mașina la o cafenea din Greektown, unde mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
hai să fim sinceri, n-aude. Așa că-și aprinde țigara și, două secunde mai târziu, un glonte Îi pătrunde prin partea din față a craniului, iar el se prăvălește jos grămadă. Și apoi soldații Înaintează. Strada e din nou pustie, tăcută. Mitralierele și tancurile Încep să distrugă următorul cvartal sau pe cel de după el. Milton stă la ușa de la intrare, privind vizavi, la fereastra goală unde stătuse Morrison. Și Își dă seama că restaurantul e În siguranță. Soldații au venit și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
necesară pentru a conduce mașina, Lefty Începu În schimb să mă ducă pe mine la plimbare. (Așa ajunsesem la bordura aceea, bordura pe care nu avea să se trezească la timp ca s-o evite.) Ne plimbam pe Middlesex: gentlemanul tăcut, bătrân, străin, și nepoata lui slăbănoagă, o fetiță care vorbea cât două la un loc și trăncănea atât de fluent, Încât tatăl ei, fost clarinetist, glumea că fata știe tehnici de respirație circulară. Începusem să mă obișnuiesc cu Grosse Pointe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Înainte. M-am gândit la pasul următor și la ceea ce avea să mi se ceară. Pregătirile, explicațiile, posibilitatea foarte reală a unui șoc, a groazei, a retragerii, a reculului. Reacțiile obișnuite. ― Ce-i cu tine? mă Întrebă Julie. ― Nimic. ― Pari tăcut. ― Sunt doar obosit. În Berlin am lăsat-o la ea acasă. Am Îmbrățișat-o cu răceală, energic. De atunci n-am mai sunat-o. Mi-a lăsat un mesaj pe robot. Nu i-am răspuns. Acum a Încetat și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Se gândeau oare: „Dacă asta n-ar fi America, aș putea foarte bine să...“? Nu pot să spun. Privind În urmă, acum nu-mi amintesc decât o vreme când lumea părea să aibă un milion de ochi care se deschideau tăcuți ori de câte ori treceam eu. În cea mai mare parte a timpului erau camuflați, ca ochii Închiși ai șopârlelor verzi din copacii verzi. Dar apoi se deschideau dintr-o dată - În autobuz, În farmacie - și percepeam intensitatea acelor priviri, dorința și disperarea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]