5,450 matches
-
să dea elocinței un anume dichis, rostuind paradigma biblică în șirul de învățături și de dojane bisericești. Poemele lui evocă, în grai cucernic, episoade biblice, luminate de „profetica minune”. E o trăire poetică, înainte de a fi una mistică. Hipnotizat de „tainica țintă”, dreptcredinciosul și-ar dori să pipăie, arghezian, bolta ce adăpostește misterul veșnic. Un murmur de vecernie îngână, în ora de descumpăniri și de nădejdi, „cântecul lăuntric”. Pe lângă psalmi, a mai compus sonete, versuri laice, adumbrite de „gânduri necăjite”, poezii
BUTNARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285965_a_287294]
-
reflecție și în scrierile filosofice ale lui B. Lirismul poemelor se hrănește dintr-o dublă sursă, expansiunea sufletească juvenilă, nevoia de cheltuire energetică în cuprinderi nemăsurate (Vreau să joc) și interiorizarea pe care i-o provoacă spiritului descoperirea unor relații tainice ale lucrurilor, simbioza rilkeană viață-moarte (Gorunul). Sentimentul confundării cu o forță stihială, impersonală a existenței amintește de Nietzsche și de vitalismul lui dionisiac, recognoscibil în multe din aceste versuri. Cântând lumina, ca Daubler, poetul se mișcă deopotrivă în universul cosmicist
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
în literatura postnietzscheană, intervine și la B., marcându-i poezia printr-un al doilea aspect caracteristic, „tristețea metafizică”. Aceasta se extinde treptat în universul autorului odată cu volumele În marea trecere, Lauda somnului, La cumpăna apelor, unde are loc o înstrăinare tainică, tot mai pronunțată, a naturii de om. Imbold al cufundării în sânul ei liniștitor, „panismul” întâlnește o rezistență crescândă. În întreaga fire se insinuează o melancolie secretă. O boală ascunsă roade lumea, o împuținează și ofilește, împingând-o într-un
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
minunate ale omului nou. Poetul care a știut cu alte prilejuri să satirizeze cu talent birocrația ce mai stăruie încă în instituțiile noastre, să critice oficiul de închirieri etc, trece acum pe stradă cuprins de visuri, de dragoste, de chemări tainice, și nu mai vede nimic în jurul său. Atât de roză i se pare realitatea, încât, îmbătat de atâta visare și contemplație, nu discerne decât trandafirul. Viziunea idilică are, la Frunză, o rază mai largă: în poezia lui, lupta de clasă
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
fim vreodată: Despărțiți în calea grea/ Steagul luptei ne-nfricată/ Să-l urmezi, iubita mea./ Să nu uiți izbânda floare/ Ce ți-am prins-o-n păr dintâi:/ Roșiei flori nepieritoare/ Credincioasă să-i rămâi./ Să păstrezi în amintire/ Tot ce tainic ne-a legat/ Tot ce adânc și cu uimire/ Am visat, și-am cutezat.../ Fi-vor poate ceasuri grele,/ Poate vânturi ne pândesc/ Însă țelul vieții mele/ Știu că n-am să-l pângăresc.... Sobrietatea și gravitatea cuvintelor adecvate situației
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Dorința zborului ne-nfrânt Spre socialism, spre mai curând Ca spre-o grădină-mbietoare? Tu dragă nu mi-ai fi nicicând De n-ai simți, răscolitoare, Această patimă-dogoare, De n-ai iubi acest pământ. Simți tu, iubito, când tresare Al dimineții tainic vânt, Ce nemaispus de dulce cânt E-al libertății cânt, sub soare? Și simți tu-n suflet o chemare, O sete poate, un cuvânt, Să dărui patriei oricând Și cea din urmă răsuflare? Tu dragă nu mi-ai fi nicicând
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
postcomunistă va descoperi un fenomen extrem de interesant și comun oricăror momente politice revoluționare (1789, 1848): invazia scriitorilor în presă, implicarea lor vehementă (cu abundente elemente de pamflet) în actualitate, în imediat. Literatura și presa par a fi legate de un tainic sistem de vase comunicante. Mai ales în perioade de regim totalitar, sub presiunea cenzurii și a supravegherii punitive, literatura preia la adăpostul ficțiunii dreptul de se implica (aluziv sau de-a dreptul) în cotidian. În perioade liberale, democratice, situația se
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
se spune că, sihăstrind prin pădurea Baisa, s-a rezemat de un stejar falnic și în interiorul lui a auzit troparul Arhanghelilor Mihail și Gavril, deopotrivă cu îndemnul de a face o biserică din trunchiul acelui copac. „E loc sfințit și tainic sub talpa mănăstiri” zice maica Ambrozia. „De câte ori am vrut să plec și să las lucrarea altora mai vrednici, simțeam o mână nevăzută, care îmi oprea fie motorul mașinii, fie mă împiedica pur și simplu să ies pe poartă. Nu cred
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
care încearcă să se opună evenimentelor. În alte volume, autorul inventează febril povești teribile, în care dragostea, suferința și moartea constituie unicele realități ale unei umanități dislocate din normal. Întâmplări „tari” se petrec în decoruri pe măsură: cimitire, ruine, locuri tainice, stânci ascuțite, mări furioase, spații tensionate de voci și spirite misterioase. În altă categorie de povestiri autorul își recrutează personajele din zonele sumbre ale vieții, din rândurile celor umili, infirmi sau apăsați de nenorociri, convins că senzațională este însăși viețuirea
BOUREANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285845_a_287174]
-
în poezie, spre izvorul vieții naționale, el răspundea programului „Daciei literare”. Construite pe antiteza romantică trecut-prezent, legendele urmăreau să trezească patriotismul contemporanilor. Deși creațiile sale au impus în literatura română specia, poetul găsește arareori tonul potrivit. Inapt să sugereze sufletul tainic al trecutului, el transmite doar, prin intermediul unor personaje din istoria națională, ideile și aspirațiile generației sale, de unde și marea răspândire, în epocă, a legendelor, altfel ușor de memorat datorită versului cursiv, compoziției simplificate până la o schemă mecanică. Elogiul gestului eroic
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
Astfel, descoperim că o simplă definiție a persoanei ar fi unilaterală și incompletă. Să Încercăm, prin urmare, să vedem mai Întâi ce este persoana, și apoi să Încercăm să o definim. În perspectiva unei antropologii spiritualiste, „omul este o ființă tainică, cu rădăcinile În niște adâncimi spirituale despre care nu se poate ști până unde merg”, susține D. Stăniloae. Din acest motiv, omul nu poate fi niciodată cunoscut În totalitate. El rămâne mereu un mare mister (D. Stăniloaeă. Înțelegem și descoperim
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
generației din care făcea parte, B. - un timp redactor la Radiodifuziunea Română - părea a-și fi rupt punțile ducând spre poezie. La o distanță de peste trei decenii, o nouă carte, De dragoste... (1971), depune însă mărturie pentru o continuă și tainică trudă; o apariție târzie, completând ori doar retușând imaginea din tinerețe a poetului. „Incantațiile” lui alcătuiesc în cele din urmă o singură poemă și exaltă „lumina de aur a bucuriei” în amiaza unei iubiri împărtășite. Aproape ritualizată, euforia erotică este
BADEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285534_a_286863]
-
asupra existenței. În capitolul intitulat Cosmos, B. descifrează în opera lui Sadoveanu „un simbolism cosmic inimitabil”, primul element constituindu-l Soarele. Solaritatea sadoveniană se manifestă pe toate coordonatele existenței umane, de la contemplarea astrului până la răsfrângerea razelor lui în cele mai tainice unghere ale minții și sufletului omenesc. Pe de altă parte, spațiul și timpul sunt categorii permanente și dominante în opera sadoveniană. Există, astfel, un spațiu real și unul magic, imaginar, având, ca și la Lucian Blaga, „o matrice mioritică”, dar
BAILESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285552_a_286881]
-
și firesc, activității sale de diplomat. Fie că s-a aflat la Paris, la Viena, la Londra, la Roma ori la Constantinopol, B. a dat dovadă de calități deosebite, puse în slujba țării sale. În paginile memoriilor sunt refăcute convorbiri tainice cu diverse personalități, se emit judecăți de valoare asupra evenimentelor, considerații personale - toate în măsură să definească o mentalitate și o epocă. Din întreaga expunere răzbate sentimentul trăirii intense a unui timp istoric. Relatate alert, cu dialoguri vii între autor
BALACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285558_a_286887]
-
anunță deja temele predilecte, deplin conturate în versurile de maturitate, risipite în periodice: călătoria, sentimentul exilului perpetuu, fluiditatea și inconsistența lumii, natura ca paradis insondabil, revelat în clipele privilegiate, rătăcirea și ratarea, predestinarea, fragilitatea umanului. Deschiderea către sinestezie, către corespondențele tainice care cosmicizează senzațiile imediate ( G. Călinescu), relevă latura simbolistă a acestui lirism, prefigurare a poeziei noastre interbelice. Torsul pisicii se racordează secret la cel al fusului, al vântului și al astrelor, într-o armonie ce depășește casnicul și terestrul. Plânsul
CALUGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
turnat în cupa de crin a purității, metafore uzitate și de Ion Minulescu, într-o romanță cu fior tragic. Alte rezonanțe baudelaireene se fac simțite în gustul estet pentru mătăsuri, parfume și licori, pentru aerul din muzee, spațiu al „semnelor tainice” ale timpului, pentru șerpi și perle, acestea din urmă, metaforă a cuvintelor poeziei, smulse în teribila explorare a profunzimilor. Romanul La Tunique verte (1924) continuă temele obsedante ale autoarei: existența debusolată, călătoriile, întâlnirile și „accidentele” providențiale. Narațiunea la persoana întâi
CALUGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
Azi e-n fiecare îngustul semn de carte”. Tonul poetic dominant stă sub semnul „soarelui negru” al melancoliei saturniene, al nostalgiei și tristeții generate de conștiința trecerii timpului și a fragilității ființei umane, de unde predilecția pentru stările vagi, nedefinite, ale „tainicului asfințit de lume”. Rafinamentul universului și limbajului poetic se vădește în cultivarea impresiilor și cuvintelor rare („defilee” rimează cu „Erythree”), în cizelarea savantă a versurilor care dobândesc astfel sonorități muzicale deosebite: „Scoici nautili, vegetație marină/ se adună/ cunună/ în părul
CANTUNIARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]
-
pătrunde astfel în literatura română, sub influența lui Volney). Sentimentul timpului devastator („Cum toate se răpune ca urma îndărăt, / Pe aripele vremii de nu se mai arăt”) se întrețese cu accentul patriotic al evocării gloriei de altădată. Amploarea reflecției, nocturnul tainic, metafore concretizând abstracții („negura uitării”, „aripile vremii”, „viscol de dureri”) configurează la C. schița unui stil, nu fără retorică, dar capabil să se ridice până la viziune lirică. Înserarea este prima elegie românească în spirit lamartinian, în care tristețea, neliniștea nedefinită
CARLOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286110_a_287439]
-
El se lupta. Temperamentul coleric nu-i lăsa loc pentru negocieri sau indulgență. Precocitatea copilului a descoperit și alte căi de manifestare. Printre acestea, una era cea mai spectaculoasă decât toate celelalte. Mai înainte de a începe să pătrundă pe cărările tainice ale învățăturii, Nabulio s-a îndrăgostit. „Dragoste chioară și amor ghebos” - cum ar spune Ion Creangă al nostru. întâmplarea a fost repede observată de colegi, care au și reacționat, așa cum o fac de regulă copiii: inteligent și glumeț. Fapta a
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
lipseau suplețea, darul comunicării. Privirea doamnei În lila nu se oprea asupra oamenilor, alunecînd peste ei fără să-i vadă, pentru că privea fix Înăuntrul ei. La ea, numai la ea se uita, și probabil că asta Îi procura o satisfacție tainică. — Facem turul? Nu se aflau acolo să asculte muzică. Traseul lor obișnuit trecea În acel moment pe lîngă chioșc, unde fanfara nu cînta În fiecare zi. În unele seri, acea zonă a parcului era aproape pustie. O traversau, făceau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
de magie, nu înțeleg de ce te mai ostenești să-i condamni pe cei ce o practică. Luată din scurt, Livia se tulbură. Nu pentru mult timp însă. — Nu uita că poate trezi în adâncul sufletelor vicii și ambiții nebănuite, șușotește tainic. Augustus se oprește din mers și o măsoară lung din ochi. Doar n-am ajuns să mă tem de niște bieți smintiți care se folosesc de apă, aer, făclii, ligheane și mai știu eu ce alte parascovenii pentru prorociri, chipurile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
șontorogi, fără ele. Se lovește cu degetul în tâmplă. — Ce-i aici? întreabă. Pusio tace. — Gândurile nu ni le poate lua nimeni, îi explică evreul. Germanul surâde. Recunoaște apoi pe neașteptate: — Așa e, ai dreptate. Spre surprinderea lui Rufus, rostește tainic: — Cei care par că nu fac nimic săvârșesc de fapt lucrul cel mai bun: se ocupă de ceea ce este omenesc și divin în ei și în ceilalți. Celălalt belește ochii neîncrezător la el. — Ia uite ce filozof stă cățărat în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să i se împotrivească pe față. O fi conștient că Marcia este de neam mai ales ca al său? se înveselește Tiberius. Unde mai pui că e și augustul ei unchi de față! — Frumoasă mai e la chip! se extaziază tainic Velleius Patercu lus, urmărind-o galeș pe flaminică. Până acum n-a văzut-o decât de departe, la ceremonii. Tiberius îi întoarce șoapta: — Ai grijă! Mintea îi e deopotrivă cu frumusețea. Tânărul Paterculus nu-l aude. Privește ca vrăjit la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
al deșteptării tale Păși, se duse-acuma pe-a nemuririi cale Și-n urmă-i ne-a lăsat! Te-ai dus, te-ai dus din lume, o! geniu nalt și mare, Colo unde te-așteaptă toți îngerii în cor, Ce-ntoană tainic, dulce a sferelor cântare Și-ți împletesc ghirlande, cununi mirositoare, Cununi de albe flori! Te plânge Bucovina, te plînge-n voce tare, Te plînge-n tânguire și locul tău natal; Căci umbra ta măreață în falnica-i sburare O urmă-ncet cu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
alb de copiliță, Copiliță blîndișoară Ca o zi de primăvară, Cîtu-ți ține ziulița I-aș cânta doina, doinița, I-aș cînta-o-ncetișor, Soptind șoapte de amor. {EminescuOpI 3} O CĂLĂRIRE ÎN ZORI A nopții gigantică umbră ușoară Purtată de vânt, Se-ncovoie tainic, se leagănă, sboară Din aripi bătând. Roz-alb-auroră, cu bucle de aur Sclipinde-n rubin, Revarsă din ochii-i de lacrimi tezaur Pe-al florilor sân; Răspînde suflarea narciselor albe Balsamu-i divin, Și Chloris din roze își pune la salbe Pe fruntea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]