3,528 matches
-
chiar perceperea de taxe pentru cărțile și ziarele importante, ba chiar și pentru studiile în străinătate 159. Îndemna elita și pe învățători să adopte naționalismul cultural românesc și să creeze o aristocrație merituoasă, care să elimine "aristocrația mercantilă"160. Naționalismul, temperamentul și vanitatea lui l-au făcut să adopte distorsionări și să lanseze lucrări lipsite de valoare deoarece se înscriau pe linia naționalismului său cultural. Opiniile literare ale lui Iorga au cea mai mică valoare din toate realizările sale. Dar el
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
la 21 mai 1907, Iorga a fost ales deputat de către "Colegiul Electoral" din Iași192. Cuza a eșuat în tentativa sa de la Iași; Iorga le-a cerut întotdeauna evreilor să se asimileze 193. A intrat în Parlament cu o manifestare a temperamentului său pe care îl va flutura timp de 30 de ani: a atacat ambele partide politice, a propovăduit naționalismul cultural și a apărat țărănimea. Spera încă să stabilească o colaborare țăran-boier în cadrul satului sămănătorist. În timpul Congresului Socialist de la Iași, a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în care se va acționa; Iorga era un conferențiar și un animator excelent. Dar, dincolo de toate acestea, era istoric. Politica cere o angajare aproape totală, ceea ce Iorga n-ar fi acceptat niciodată, deoarece era mai mult istoric decît politician. Plus temperamentul, naivitatea și personalitatea sa care i-au asigurat lui Iorga eșecul ca politician. Iorga a devenit membru plin al Academiei în mai 1911. Eligibil de la alegerea sa ca membru corespondent în 1897, intrigile adversarilor lui l-au ținut la ușă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
estompau instinctele românești naturale și chiar și cunoștințele sale în privința experienței istorice a românilor. În politica lui Iorga se regăsesc puține lucruri din prima lecție a istoriei românilor, adică faptul că inflexibilitatea nu ajută la supraviețuire. Pe lîngă diferențele de temperament și personalitate, ura lui Iorga față de Brătianu și tot clanul acestuia izvora din perspectiva sa sămănătoristă. Pentru el, Brătianu și liberalii distrugeau o Românie bazată pe evoluția organică a țărănimii. Acest lucru era veșnic prezent în mintea lui Iorga. Pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
antialcoolice din lume. Pe lîngă corupție și alcoolism, puritanul Iorga ducea o luptă neistovită împotriva pornografiei. Ziarul lui inițiase o cruciadă împotriva manifestărilor politice la care Iorga se referea cu dispreț utilizînd termenul "anarhie". Deși nici el nu avea un temperament blînd, ura manifestările ilegale, provocatoare de dezordine și anarhie. Întrucît aceste manifestări erau opera studenților radicali de dreapta, atacurile lui nu făceau decît să toarne gaz pe foc. A dus o luptă neobosită și împotriva condițiilor sanitare tot mai proaste
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
un editorial în "Neamul românesc" fără să menționeze numele lui Mircea Eliade, dar era clar pentru toată lumea la cine se referea. Ce se întîmplase, practic? Este evident că erau implicați mai mulți factori. Era vorba de ego-ul lui Iorga, de temperamentul său și de lipsa simțului proporțiilor; dar binecunoscuta oroare a lui Iorga față de misticismul religios și disprețul lui și mai mare față de abstract au jucat și ele un rol important. Întregul incident acoperă perioada 1925-1927 și este ilustrat de vreo
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cel Mare. Și-a folosit influența și a făcut tot posibilul pentru aceștia, dar din umbră. Iorga rămînea rezervat față de toată lumea cu excepția familiei sale; el a rămas intelectualul est-european, și numai cei care trăiesc acolo înțeleg ce înseamnă acest lucru. Temperamentul său era aproape incompatibil cu democrația. Era teoretic de acord cu necesitatea criticii, dar, practic, ego-ul său era incapabil să accepte critica. Unul dintre editorialele sale era intitulat Cine are dreptul să mă judece? în care explica limpede că, într-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
îndoieli asupra devoțiunii ortodoxe a lui Iorga. Aducea multe citate din Iorga ca argumente ale acuzației sale. Bazîndu-se pe citate din scrierile criticilor sau ale dușmanilor lui Iorga, ca Eugen Lovinescu sau Mihail Dragomirescu, Cernăianu ataca operele științifice, personalitatea și temperamentul lui Iorga într-o manieră denigratoare. Orice conflict (și Iorga era angajat în multe) era amplu discutat unilateral. Nu erau omise nici pozițiile literare ale lui Iorga. Opiniile lui sămănătoriste, chiar și controversele lui literare cu cumnatul său, Gheorghe Bogdan-Duică
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga nu a beneficiat de nici unul din aceste avantaje. Chiar dacă s-ar fi bucurat de sprijinul pe care și-l dorea, poziția lui ar fi fost extrem de precară. Numai că Iorga nu era nici politician, nici economist, iar personalitatea și temperamentul lui îl dezavantajau. Premieratul lui avea să constituie un ecou al fostelor lui eșecuri politice. Carol l-a făcut prim-ministru doar din pricina împrejurărilor excepționale din perioada aceea. În absența acestora, probabil că Iorga n-ar fi devenit niciodată șeful
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și eterne "realinieri", însoțite de intrigi și complicități rareori motivate de idealuri, ci de conveniență. Dacă Iorga făcea politică, participînd deci la acest proces, în ce măsură era acest lucru motivat de naționalismul său bazat pe albatrosul sămănătorismului sau, care era rezultatul temperamentului, al ego-ului și al personalității sale? Explicația era oare faptul că democrația devenea tot mai irelevantă pentru problemele României anilor '30? Iorga credea în continuare în soluția sa sămănătoristă cu o încăpățînare pe care doar "Legea Supremă" a lui Eminescu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
viața amoroasă a fratelui său mai mic. Regina Maria era furioasă. Argetoianu își amintește scena de la Palatul Cotroceni, care a avut loc chiar în salonul în care Regina Maria fusese găsită în brațele colonelului canadian Boyle. Regina Maria avea un temperament necontrolat, făcînd crize de isterie, plîngînd și rîzînd rînd pe rînd. L-a numit pe prințul Nicolae "mizerabilul ăsta". După care s-a întors spre Iorga și spre Argetoianu spunînd: "și voi sînteți niște mizerabili!" În cele din urmă s-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
adăuga Iorga. Cu toate acestea, întrucît întreprinderile franceze erau ocupate de muncitori, el deplîngea excesele: "Ajunge! Destul!"116 Dacă răzvrătirea a putut fi potolită în Franța, în Spania ea a dus la război civil. Iorga a manifestat întotdeauna neîncredere față de temperamentul și maturitatea celor din extremitatea sudică a continentului european. A fost de acord cu Salazar în Portugalia și a salutat venirea la putere a generalului Metaxas în Grecia. Atunci cînd a fost proclamată Republica Spaniolă, Iorga a lansat un avertisment
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cu diplomații germani veniți în România, ba chiar și cu oamenii de știință, dacă aceștia erau partizani ai nazismului 120. Evoluția poziției lui Iorga față de fascismul italian a fost complexă. Am văzut că în anii '20 era ostil față de fascism. Temperamentul lui Iorga era prea individualist ca să aibă vreo înțelegere față de orice dictatură. Dar, dacă Iorga era ostil față de Hitler, cum putea el să facă un compromis față de fascismul italian? În primul rînd, deși Iorga fusese (parțial) educat în Germania, și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
drag să le urască"154. Iorga i-a amintit lui Giurescu că are "o memorie bună" și că disprețul lui nu contribuia la adoptarea unui ton senin în dezbaterile cu "Școala nouă". Nu era niciodată plăcut să fii ținta manifestării temperamentului lui Iorga. Tatăl lui Giurescu era profesor la Universitatea București și a luat o atitudine potrivnică lui Iorga. A murit în cursul anului 1918. Iorga a făcut gestul nobil de a deveni protectorul tînărului orfan, care, sponsorizat de el, a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mulți oameni și nu spre binele reputației de savant a lui Iorga. Iată de ce încerca el să-și îndrepte greșeala. Conflictul dintre Iorga și Noua școală de istorie a degenerat, lucru care poate fi parțial explicat de factorii culturali și temperamentul necontrolat al lui Iorga. Iorga însuși a numit acest conflict folosind expresia perseverare diabolicum 175 . Iar atunci cînd el a ajuns la cunoștința "presei populare" din Strada Sărindarilor, ziariștii l-au considerat drept un subiect atît de senzațional încît s-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
austriac H. Friedjung sublinia că "trebuie să considerăm în rîndul celor mai bune calități ale ungurilor faptul că știu să-i atragă pe fiii cei mai buni ai altor naționalități și să-i trateze după aceea cu toată căldura și temperamentul lor ca pe niște frați"207. Argumentele istorice ale românilor, mai ales cele ale lui Iorga, aveau sens. Problema constă în lipsa probelor documentare care să dovedească prezența românilor în Transilvania timp de aproape un mileniu. Într-o astfel de situație
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
realizărilor acesteia. Iorga nu considera instituțiile democrate din România ca fiind produsul unui proces organic. El continua să admire instituțiile democrate din Occident (produse ale unui proces "organic"), care erau mai compatibile cu valorile decît nazismul sau fascismul italian. Datorită temperamentului său, Iorga era întotdeauna autoritar, dar nu renunța niciodată la individualismul său. Nu voia nici să-i oblige pe alții să renunțe la individualismul lor. Fiind permanent curat și incoruptibil, spumega întotdeauna împotriva corupției, dar închidea ochii asupra corupției privindu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
român se schimbase și el, cu o singură excepție: tinerii erau și acum adversari ai regimului și partizani ai schimbărilor radicale. Am putea invoca mai mulți "dacă" istorici zadarnici: "dacă" Iorga ar fi avut o altă personalitate și un alt temperament: "dacă" ar fi fost măcar un politician mai bun și și-ar fi asumat rolul de lider al "Generației tranșeelor" ... Ar fi reușit oare în acest caz să devină liderul renașterii României? Ar fi putut oare o asemenea înnoire să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
evreilor și de preferarea unui comunism instituit de inamicul național numărul unu. Iorga a susținut întotdeauna că românii au "drepturi organice", în timp ce evreii nu au "nici un drept organic". Orice minoritate are drepturi proporționale cu loialitatea ei. Astfel că, dat fiind temperamentul său, a condamnat nu o dată în editorialele lui "bucuria" manifestată de evrei la sosirea sovieticilor 16. În fond, el voia să-i transforme pe evrei în români. A salutat traducerea în limba română a "Protocoalelor Superiorilor Sionului". Uita de necrologul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Viața lui nu dă nici un răspuns în acest sens. Pe lîngă obligativitatea menționată mai sus, Iorga este extraordinar de neînzestrat pentru politică. Și aceasta datorită personalității sale, principialității sale apolitice susținută cu o încăpățînare inflexibilă, naivității sale dublată de un temperament vulcanic și incontrolabil și egoului său, ca și lipsei stranii a renumitului instinct politic al națiunii sale din partea unui istoric român: inflexibilitatea nu ajută la supraviețuire. Toată măreția sa ca istoric și intelectual, dragostea lui pentru România și chiar și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cu aceste carențe. Cu toate acestea, Iorga pretindea rareori că este 100% imparțial în ceea ce privește România. Atitudinile adoptate de el reflectau mai curînd principiile "Legii Supreme" a lui Eminescu decît imparțialitatea. Loialitatea aceasta și problemele personale (ego-ul său, preferințele, antipatiile și temperamentul său) ar fi putut în mare măsură să-l facă să șovăie. Iorga făcea mari eforturi ca să promoveze înțelegerea României în lume, fiind partizanul unei cooperări internaționale în contextul deja discutat mai sus. Iorga a fost adesea acuzat de inconsecvență
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sau în cele 20.000 de articole ale lui Iorga. Cifrele acestea și zelul politicianului-istoric naționalist explică graba care a dus la comiterea acestor erori minore și au foarte puțin de-a face cu orizonturile deschise de el. Din fericire, temperamentul vulcanic al lui Iorga a avut o mai mică influență aupra operelor sale istorice decît asupra politicianului, a jurnalistului politic sau a criticului literar. După părerea lui Iorga, cea mai mare contribuție adusă de el la scrierea istoriei era "istoriologia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
milita pentru naționalismul său cultural. Acesta era mai bun decît jurnalismul est-european al perioadei respective, deși era evident marcată de el, și avea un evident stil personal. Ca profesor universitar, conferențiar și orator, talentul evocator și cunoștințele sale enciclopedice și temperamentul său îi asigurau fascinația oratorică a conferințelor sale. Era captivant, cucerind emotivitatea celor care îl audiau. Am putea vorbi despre Iorga omul numai la modul superlativ. Bun la suflet și milos, puritan în gusturi, mai mult decît incoruptibil, aproape lipsit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Orice ai spune... comuniștii erau mai deștepți. Aveau un program grandios, un plan pentru o lume nou-nouță În care să existe un loc pentru fiecare... De la Început, unii și-au dat seama că lumea asta idilică nu se potrivea cu temperamentul lor și au Încercat să părăsească țara. Dar cum lumea idilică era prin definiție aceeași pentru toți, cei care doreau să emigreze Îi negau implicit validitatea. În loc să ajungă În străinătate, au ajuns după gratii. Milan Kundera și uite așa trebuia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
grelelor torturi. Ei au slujit lui Dumnezeu neclintiți și nebiruiți. Ei sunt istoria neamului peste care nu se va așterne niciodată noaptea uitării, întunericul morții. Sângele lor arde nestins împreună cu osemintele străbunilor de pe toate câmpurile de luptă. CONSTANTIN POPOVICI Costinel Temperament calm și echilibrat. Suntem un contingent. Mi-a fost unul dintre cei mai apropiați și prieten de suflet al vieții mele. Am băut din același potir: amar, bucurii și pătimiri. Am urmat împreună cursul primar la Școala nr. 2 „Alexandru
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]