206,418 matches
-
aș fi dorit. Sigur, eu am deschis poate un drum, dar cred că încă multe altele ar fi putut fi deschise. E încă foarte mult conservatorism. Nu am calitatea să mă pronunț, dar acest lucru se vede și în literatură. Tot aștept marele roman românesc care să asimileze ceea ce îi oferă, din belșug, și în plan social și în plan psihologic, comunismul și postcomunismul. Nu a existat acea explozie, acea efervescență culturală pe care o așteptam. “Zis și făcut: nu s-
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
Experiența trăită, incidentul banal și lipsit de orice sens - acesta e subiectul prozelor sale. În povestiri nu se întîmplă nimic, nimic semnificativ cel puțin. Realitatea se dezvăluie necontenit sub formă de șoc, un șoc existențial, atenuat de percepția care, ținută tot timpul la nivel acut, își pierde noțiunea propriei intensități. Naratorul traversează năuc și apatic orașul, coboară scări, cumpără ziare, înregistrează mecanic vorbele celor din jur - simpli figuranți ai unui decor fără scenograf -, intră în metrou și ajunge la serviciu, după ce
Proză în imagini by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13185_a_14510]
-
O pînză deasă care relatează, rece, în fraze lungi, schimbul de cuvinte și gesturile unor muncitori care lucrează la o gură de canal. Comicul de limbaj, de factură caragealescă, e absolut fantastic, dar el aparține cititorului, nu naratorului, care rămîne tot timpul absent. Unul dintre muncitori descoperă un craniu și începe, brusc, fără să înțeleagă ce se întîmplă cu el, să recite fragmente din monologul lui Hamlet. Se hotărăște apoi, sub impuls fiziologic, să urineze în craniul întors, „pînă ce lichidul
Proză în imagini by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13185_a_14510]
-
Marina Constantinescu Nu de mult am văzut filmul Dogville al lui Lars von Trier. Era într-o duminică geroasă. M-am dus de la ora zece și l-am văzut de trei ori la rînd. Pînă la șapte seara. Tot personalul simpatic și primitor de la Studio m-a tratat cu înțelegere și compasiune. Afară fiind atît de frig, un cinematograf este, la o adică, un loc bun de dezmorțire, un adăpost dacă ai fugit de acasă sau chiar dacă fugi de
Crima lui Kurt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13169_a_14494]
-
am dat drumul. Și nu m-am oprit, ca Șeherezada, pînă nu s-au ivit zorii și am căzut ostenită într-un somn greu. Ce năuceală! Șuvoaie de cuvinte, de imagini, de emoții, de sentimente, de durere - mă durea, încă, tot corpul - de extaz plenar și profund în fața unei opere de artă cu totul și cu totul desăvîrșită. Pînă la cel mai mic și infinitezimal detaliu. Cine a văzut filmul mă înțelege. Cine nu a reușit să-l vadă să meargă
Crima lui Kurt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13169_a_14494]
-
cu centrul oriunde e-un pesedist și raza nicăieri, e-un semn de moarte timpurie a lumii în care ni se pare că trăim. Întâmplări culturale m-au dus în ultimele luni în câteva orașe mari din vestul țării. Și tot întâmplările m-au pus în contact cu oamenii politici de vârf din acele localități. Marea majoritate, trebuie s-o spun, erau oameni din PSD. Am cunoscut prefecți, subprefecți, primari, președinți și vicepreședinți de consilii județene. Nici unul nu mi-a lăsat
Glonțul de cârpă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13181_a_14506]
-
limpede faptul că înaintarea îmi va fi grea. Recunosc chipuri, ne salutăm, ne îmbrățișăm, zîmbim - lucru mare - mă strecor încet printre enorm de mulți tineri și amici. Într-o sălița din dreapta dau cu ochii de Mașa Dinescu - acum zece ani, tot ea mi-a ieșit, luminoasă, în cale -retrasă și calmă. M-am gîndit că ea știe de ce stă acolo. Ne luăm cu vorba, mă uit la ceas, ca să nu pierd discursurile de lansare. Mașa mă liniștește, într-un fel, nici
După ziua de miercuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13195_a_14520]
-
mai rău, „un personaj de epocă”, „un invitat”, „o rudă”, „un turist”. Și doar după decoruri și îmbrăcăminte mai putem fotografiile/ portretele să le datăm. De nu cumva, cînd au pozat, erau deja în costum de carnaval... Căci totdeauna, peste tot, carnavalescul e o punte peste timpi și spații. Retrodatarea și retrolocalizarea unui carnaval e cvasiimposibilă în lipsa unor adjuvanți precum Ca’ d’Oro ce se pierde în zare. Módele trec. Paradoxal, tocmai de aceea sînt un mijloc de datare. Nonconformiștii în
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
Harry Potter, decît să încremenească, țepene, într-o postură de început. Așa încît dispar și reapar după un timp. Privitorului i se cere doar răbdare. Orișicît ar călători, odată imortalizat în poză sau portret, modelul nu se pierde, ci revine tot acolo, pentru că așa-i e datul. Fiindcă portretul sau fotografia imortalizează cu adevărat. Cu cît mai multe fapte memorabile ai făcut, cu atît ai fost mai des reprezentat. Iar asta, după moarte, îți conferă libertate de mișcare. Fiindcă portretele-ți
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
pentru o vreme, în atelier, „părea că se cufundă mai deplin în poză”. Că, identificîndu-se cu poza/ gîndurile/ sentimentele pe care i le pretinde/ descoperă/ atribuie pictorul, modelul, de fapt, intră însuși, volens-nolens, în pictură. De altfel, cum ne spune tot Tracy Chevalier, pictorul se uită la model - de cîte ori acesta îi pozează - ca și cum ar vedea deja pictura încă nepictată, nu modelul - o femeie. Pentru că vede doar lumina albă ce-i cade pe față. Prima etapă către nemurire. La rîndul
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
Femeia-strigăt, Femeia-comunicat, numai pene, aripi și elan, întrecând ideea oricărei specii gigantice de vultur, vestește victoria navală a lui Demetrios întâiul, în anul 463, î. e. n., cu peste două mii de ani în urmă. După tamtamul primitiv al tobelor, până târziu de tot, până la descoperirea telegrafului, a undelor hertziene și laserului, Centrala difuzării ultimelor știri terestre a fost, două milenii și ceva, numai ea, Operatoarea sublimă a informării rapide, gata să decoleze... Stau cu fruntea în jos sub etrava corăbiei eșuată pe patul
Informarea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13192_a_14517]
-
propriu, pentru că e 11 septembrie!). Și e ziua de naștere a lui Flo, cel invitat de copii în America, în timp ce el, Niki, nu primește nici o scrisoare. Colonelului i-a crescut barba, se mișcă greu, cumpără medicamente pentru nevasta care alunecă tot mai adînc în Alzheimer. Își vede consoarta costumată în Zînă blondă zulufată, și se lasă echipat cu urechi de Mickey Mouse. E, o clipă de uluire, Niki Mouse. Ziua a șaptea Ziua eliberării sinelui. Și a revanșei. Doliul a trecut
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
redactor, pe dl Stoian, chiar cel care făcuse instructajele pentru transcendentali și fusese conferențiarul mișcării, cu opt ani mai devreme. Cin’să fie? Cin’să fie? Și, mai ales, pe unde să mai fie transcendentalul domn Stoian? Dac-o fi tot la B.B.C., de unde dl Ungureanu a fost alungat, dl Mititelu ar trebui să se facă mic, mic de tot. * În nr. 3 din L.A.I., o recenzie „rea”, dar plină de spirit scrie dna Tania Radu despre Memoria ca zestre
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13179_a_14504]
-
lucru la care nu s-a gîndit nici un ziarist ori comentator politic după istoria așa-zisei convertiri la filosemitism a dlui Vadim Tudor: răsfoiește un număr din România mare (publicația înstrăinată de Vadim unui inexistent iranian, care totuși apare și tot sub mîna liderului PRM, și după ce și-a ratat înregistrarea ca marcă și a fost înscrisă de Ziua), numărul 704 din ianuarie 2004. Și ce citește? E ușor de ghicit. Cam tot ce se scria în gazeta cu pricina înainte
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13179_a_14504]
-
românească. Există oare vreo notă care să evalueze acest mediu în care creștem, îi educăm pe specialiștii români?” Cum acest editorial pare scris pentru urechile studenților, rămîne să vedem cum vor reacționa aceștia după întoarcerea la catedră a conferențiarului Beuran. * Tot în Adevărul vedem, pe două pagini de ziar, un uriaș sondaj de opinie făcut de Institutul de Sociologie și Opinie Publică al Fundației “România de Mîine”. Sondajul e comentat însă tot de realizatorii săi, potrivit principiului “noi centrăm, noi dăm
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13179_a_14504]
-
București”. Cităm unul dintre subtitluri: “Imobilul cu șase etaje a fost vîndut unui grup de persoane, printre care se află și primarul sectorului 5, Dan Marian Vanghelie, deși clădirea era în litigiu, fiind revendicată de foștii proprietari”. După cum ne spune tot Evenimentul zilei, această privatizare “ar putea aduce din nou România în fața Curții Europene pentru Drepturile Omului”. Altfel spus, dacă această privatizare se va dovedi făcută fără respectarea principiului proprietății, vom plăti și pentru ea, din bani publici, ca și pentru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13179_a_14504]
-
de fragilă o regăsesc pe tînăra actriță Kezdi Imola într-un Mephistophilis-feminin, cu atît mai ispititor, mai tulburător... Pielea ei albă, marmoreană parcă aduce o rază de lumină în amintirea mea. Și în mașina, întunecată, de Tîrgoviște. Și zbaterile mele, tot mai grele, și ale lui Iov-Râlea, la care n-am acces decît printr-o ferăstruică, cu putințele și neputințele mele cu tot, și cele ale Doctorului Faust prizonier într-un spațiu angoasant, într-un fel de clinică populată maladiv de
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
parcă aduce o rază de lumină în amintirea mea. Și în mașina, întunecată, de Tîrgoviște. Și zbaterile mele, tot mai grele, și ale lui Iov-Râlea, la care n-am acces decît printr-o ferăstruică, cu putințele și neputințele mele cu tot, și cele ale Doctorului Faust prizonier într-un spațiu angoasant, într-un fel de clinică populată maladiv de diavoli, de demoni și ispite. Mai simt că anvergura teatrală și culturală a acestor spectacole nu ar fi născut o asemenea dimensiune
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
de demoni și ispite. Mai simt că anvergura teatrală și culturală a acestor spectacole nu ar fi născut o asemenea dimensiune dacă nu ar fi avut aceste distribuții, cu actori de talie, cu rigoare absolută în interpretare, cu o sensibilitate tot mai greu de întîlnit pe scenă. Ideile lui Mihai Măniuțiu au nevoie de actori performanți ca să-și împlinească expresiv valoarea. Luîndu-mă cu imaginile memoriei și cu discuția mondenă din mașină am ajuns la Tîrgoviște. Mi se pare din ce în ce mai aproape locul
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
Breban, primul volum, redactate recent, în intervalul de după 7 februarie 2003, ziua în care la Paris, după cum menționează, a început să le scrie. Iată o inițiativă surprinzătoare a prozatorului, contrariantă, oricum, pentru cine a luat act de rezervele pe care tot el le-a exprimat, în numeroase ocazii, față de genul memorialistic, față de jurnal mai ales, ce e drept, dar și în general față de etalarea brută, neprelucrată artistic a biograficului. A privit cu neîncredere către această îndeletnicire, considerând că denotă de fapt
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
simțindu-se «amenințat» de «bolile morale și pulsiunile» ce-i asaltau raționalitatea sau echilibrul moral”. Și chiar și în cazul lui Tolstoi, „creator absolut”, „sinceritatea profundă, reală” nu în jurnal ar fi mai întâi de găsit, crede N. Breban, ci tot în „operă”, adică în romane, în povestiri, în teatru. Ajungem astfel la celălalt argument brebanian care pledează în favoarea „creației”, a operei de ficțiune, și anume gradul mai mare al acesteia de sinceritate. Nu doar în cazul lui Tolstoi, dar în
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
de ar fi scris, esențialul despre ei, ca oameni, îl aflăm, susține Breban, din Adela a primului și din Bietul Ioanide a ultimului. N. Breban „refuză” și el să scrie jurnal, din motivele arătate, scriind în schimb aceste Memorii, operă tot „neficțională”, ca și Straja dragonilor, la urma urmei, cartea lui I. Negoițescu despre care spune că l-a dezamăgit tocmai pentru că era astfel. Nu intră Breban în contradicție cu sine? Nu intră, ne asigură, pentru că la el biografismul este doar
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
nu’ș cine te caută, nu’ș ce vrea... Nehotărîtul nu știu ce a devenit însă o simplă marcă a vagului, a aproximării, a suspendării, îndeplinind un rol pragmatic pe care îl joacă și alte expresii, de tipul: și așa mai departe, tot felu de chestii, mă rog, una-alta, aia... Fenomenul nu e recent; putem găsi atestări ale acestei utilizări în culegeri mai vechi de texte dialectale, de povestiri populare (în citatele care vor urma am simplificat și „normalizat” transcrierea fonetică și
„Nu știu ce” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13193_a_14518]
-
înțelese fără probleme. Formula apare de pildă ca termen final al unei enumerații suspendate, considerate suficiente pentru descrierea situației: „îi botezau, îi cununau, nu știu ce, mergeau la...” (CORV = Laurenția Dascălu Jinga, Corpus de română vorbită, 2002, p. 104); „că freonu ăsta tot iese, iese, iese, din instalațiile frigorifice, din spray-uri, nu știu ce, îndepărtează stratul de ozon și pătrunde” (CORV 76-77); „o parte să fie de pragmatică a textului, dialogului, nu știu ce...” (Interacțiunea = Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, Interacțiunea verbală în limba română actuală, 2002, p. 43
„Nu știu ce” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13193_a_14518]
-
de reperul situației: „și-atuncea nemții când le văd așa-mbrăcate-n caftane și nu știu ce...” (CORV 129); „pentru că la școală și nu știu ce, peste tot, nu vrea să... și de-aceea a vrut să se mute” (CORV 131); „las’că ș-acolo e tot așa, adică dacă ești cu bani și nu știu ce nu, da’ dacă...” (CORV 131); „nu p-ăia care sînt de treabă și nu știu ce” (CORV 133). De multe ori nu e totuși prea clar dacă și nu știu ce se leagă într-adevăr, ca
„Nu știu ce” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13193_a_14518]