4,331 matches
-
-mi scape vreo prostie, căutând să-mi agăț privirea de altceva. Undeva, în alt capăt al clădirii, cineva deschise o ușă sau fereastră, drept pentru care ușa Veronicăi, care până atunci rămăsese deschisă, pentru a lăsa aerul să circule, se trânti cu putere. Pe partea până atunci ascunsă a ușii am descoperit, în toată splendoarea sa lucioasă, un magnific halat de curtezană, lung și languros, negru cu maci roșii. Atunci am înțeles. Nu doar că Flutur Veronica era singura mea cunoștință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ne face mereu să râdem, păi, dacă-l întâlneam pe el înaintea lu’ bărbatu-meu, zău că nu știu de mai eram eu aici...“ Tanti Maria vorbește și vorbește, în timp ce cu mâinile înfășurate în mănuși de cauciuc groase întoarce și trântește piepții de curcă, cântărindu-i din priviri și din experiența-i proprie dacă se califică pentru următorul transport internațional sau nu... Din punctul ei de vedere, ar fi mai bine să nu, că doar așa mai poate și ea, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
oameni de pe terasă. „Zi-i mamei tale că nu mai e nevoie să se trezească la 2, căci o să-ți aduc eu ceva pentru ea, bine?“ „Ce vorbești, băi, ce zici acolo?“, se burzului Gabriel. „Jos comunismul! Jos Ceaușescu!“ și trânti halba de masă cu zgomot, că lumea de la mese întorcea deja capul, aruncând priviri îngrijorate... „Taci, măi băiatule, ți s-a urât cu binele?“, se întoarse un bătrânel la el. „Ce-i tataie, matale ți-ai trăit traiul, ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
îl târâi acasă, cu valiza lui cu viori și mezeluri. „Hai, Gabriel, să mergem de-aici“. Se lăsa frigul. Nu zise nimic violonistul ei cu șoseta roșie. O ascultă spăsit, își înfășură bucata de pâine rămasă în hârtie și o trânti în valiza viorii. „Unde mergeți, porumbeilor? Ați făcut aici antren, ați instigat lumea la revoltă și acum vă luați tălpășița, ai?! Și aud că nu e prima dată tovarășul muzician e dornic să se manifeste. Am să vă încropesc eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
o șură, ca broscuța din banc, iar din mâini dădea ca Ceaușilă. Am început să nechezăm, pe Mădă a pufnit-o râsul în hohote și dirigu’ s-a întors cu tot corpul, ca un urs. Bobby a apucat să se trântească în bancă, dar îi rămăsese pe față un rânjet larg, înălțător. Când l-a întrebat ăla de ce zâmbește, tâmpitul de Bobby a zis că de bucurie că țara ne îndrumă spre comunism - sau altă barbă de genu’ ăsta - și dirigu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
l-a pupat pe bot, îmbrățișându-l. Iapa a stat cuminte, fremătânduși trupul, semn că-i răspunde băiatului ori că nu mai suporta muștele de pe spinarea sa. Apoi, după câteva secunde, a împins copilul cu botul, atentă, să nu-l trântească de pe picioare și, privindu-l cu ochii ei mari și blânzi, i-a vorbit: Este destul de târziu. Bunicul te va certa. Este și el îngrijorat... Da! Ai dreptate, căluțul meu drag. Să mergem! a zis Tudorel și a apucat hotărât
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
ori în galop. Pentru că..., pentru că... Tu ai vorbit? Iar? Iapa a nechezat scurt privindu-l pe băiat cu aceeași blândețe umană, care-l perpelea pe Tudorel și-l punea în situația de a nu găsi răspuns la multe întrebări. A trântit piciorul drept din față așa de tare că a trepidat pământul sub tălpile copilului, apoi și-a proptit botul ei catifelat în pieptul lui, fără să-l împingă. Dacă aș ști să călăresc..., aș merge, dar încă nu am învățat
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Curând după ce făcu o mutare se lăsă pe spate și-și privi cu o detașare ciudată adversarul - un francez gras și bărbos. Acesta își evalua situația, apoi izbucni brusc în sudălmi joviale și strângând cu un gest nervos piesele, le trânti înapoi în cutie. Îl înjură cu generozitate pe Strickland, iar apoi chemă chelnerul, plăti băuturile și plecă. Stroeve își trase scaunul mai aproape de masă: — Presupun că acum putem sta de vorbă, zise el. Ochii lui Strickland se opriră asupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
arată-mi tablourile. Dacă există ceva care-mi place, cumpăr. — Du-te naibii, mi-a răspuns. S-a ridicat și a dat să plece. L-am oprit: — Nu ți-ai plătit absintul, i-am spus zâmbind. M-a înjurat, a trântit banii pe masă și a plecat. Nu l-am mai văzut câteva zile, dar într-o seară când ședeam la cafenea și citeam ziarul a venit și s-a așezat lângă mine. — Văd că până la urmă nu te-ai spânzurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să trec mâine să mi le iau.“ Încercase să zâmbească: „La revedere, draga mea! Mulțumesc pentru toată fericirea pe care mi-ai dăruit-o în trecut.“ Ieșise și închisese ușa în urma lui. Cu ochii minții parcă-l vedeam pe Strickland trântindu-și pălăria pe masă, așezându-se și aprinzând o țigară. XXIX O vreme mi-am ținut gura gândindu-mă la ce-mi spusese Stroeve. Nu-i puteam suporta slăbiciunea și el mi-a citit pe față dezaprobarea. — Bine, dar știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
desenat un cap pe sugativa mapei. — Te rog, spune-mi dacă te supără întrebările mele, i-am zis. — Ba nu, mă ușurează dacă vorbesc. O, Doamne, dacă ai ști prin ce chinuri cumplite am trecut în adâncul inimii mele! A trântit jos creionul. Da, știam de două săptămâni. Am știut încă dinainte de a-și da ea seama. — Atunci de ce naiba nu l-ai trimis pe Strickland să se ducă învârtindu-se? — Nu-mi venea să cred. Mi se părea atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
metodică făcea ca sinuciderea să pară încă și mai premeditată. Stăpânirea ei de sine era înspăimântătoare. Deodată simți un junghi în inimă și genunchii îi slăbiră atât de tare încât era gata să cadă. Se întoarse în dormitor și se trânti pe pat strigându-i numele: — Blanche! Blanche! Gândul la suferința ei era insuportabil. Parcă o văzu stând în bucătărie - o încăpere puțin mai mare decât un dulap -, spălând farfuriile și paharele, furculițele și lingurile, lustruind repede cuțitele pe fundul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
decât îi stătuse lui în obicei să picteze și se întrebă ce căuta acolo. Se apropie și-l întoarse ca să-l vadă. Era un nud. Inima începu să-i bată, repede căci ghici imediat că e pictat de Strickland. Îl trânti furios de perete. — Cum naiba și-a permis să-l lase acolo? își zisese. Dar mișcarea îl făcu să cadă cu fața în jos pe dușumea. Indiferent al cui va fi fost, nu-l putea lăsa acolo în praf, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
bucurându-se cu vioiciunea caracteristică marinei comerciale. De multe ori mai găseau câte o trebușoară de făcut pe la piața de pește. O dată, fiecare din ei a câștigat câte un franc încărcând în camioane cu nenumărate lăzi de portocale care fuseseră trântite pe chei. Într-o bună zi au prins un chilipir strașnic. Unul dintre proprietarii de pensiuni a căpătat un contract pentru vopsirea unui vas sosit de la Madagascar pe lângă Capul Bunei Speranțe, așa că vreo câteva zile statură pe o scândură atârnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
insulă stearpă era o adevărată grădină. — La început a fost o treabă grea și plină de emoții, și amândoi trudeam pe rupte. În fiecare zi mă sculam odată cu revărsatul zorilor, curățam terenul, plantam, lucram la casă, iar seara când mă trânteam pe pat dormeam buștean până dimineața. Nevastă-mea lucra la fel de mult ca și mine. Apoi ni s-au născut copiii, mai întâi un băiat și apoi o fată. Nevastă-mea și cu mine i-am învățat tot ceea ce știu. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
prezint, să-i fac cunoștință sau numai s-ro văd cum arată la față? Până să iau o hotărâre, s-au scurs câteva clipe penibile de ezitare. Dîndu-mi seama că încep să devin ridicol, am intrat în odaia mea. M-am trântit pe pat și nu știu de ce mă simțeam dintr-o dată tare abătut. Îmi părea rău că apărusem fetei aceleia așa de stângaci chiar de la prima vedere? Nu știu. Poate că da. ... Dar ea de ce o fi tresărit așa, dând cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nu se mai putea lipsi atât de lesne. Ele îi polarizau toate gîndurilc în jurul meu, făceau să-i umple viața de mine, s-o alimenteze necontenit cu gândurile mele, să-i trezească nădejdi, dorințe, visuri. Ascultam cum umbla prin odaie, trântind orice găsea. O chemă pe Rița și o certă aspru (probabil fără nici un motiv) pentru că servitoarea ieșind afară, exclamă: ― Azi nu e în toane bune domnișoara... He-he! așa te vreau, fetițo! Dumnezeule, ce bine îmi părea, așa de bine! Binecuvântam
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
am reluat fără convingere. Înainte de a fi gata, a țâșnit pe ușă, fără o vorbă și graba ei mi-am explicat-o prin faptul că, simțind c-o podidesc lacrimile, preferase să fugă decât să plângă în fața mea. M-am trântit pe pat, cu conștiința grea că mă purtasem prea aspru, prostește de aspru, călcând în picioare o prietenie amoroasă. Seara, am găsit în cutie toate scrisorile pe care le trimisesem Mihaelei, legate cu o panglică și rânduite cu grijă, cronologic
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
eram prieteni la toartă unii cu alții, tutuindu-ne de parcă ne cunoșteam de când lumea. Mihaela nu se sfia să șadă pe genunchii lui Coleșiu și să-i mângâie, cu gesturi ștrengărești, chelia strălucitoare. Nici Veverița nu găsea nepotrivit să-mi trântească un ghiont în coaste (era fata asta o bătăușă și jumătate). Într-una din seri, după ce ne-am ospătat ca de obicei, începu concertul. Coleșiu avea un patefon enorm și câteva sute de plăci, pe care abia am reușit să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ridicat-o și fără să o agăț la loc, am pus-o pe cap. Acest gest îmi dădu ideea plecării, singura soluție care curma cearta fără ca vreunul din noi să fi avut aerul că cedează. Am plecat demonstrativ, evitând să trântesc ușa, deși tare aș fi avut poftă. Mihaela a rămas pe loc, uluită de brutalitatea gestului. Pe stradă, am întors de câteva ori capul. N-a venit după mine și foarte bine a făcut. Intre timp mi-am redobândit calmul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de săpuneala pe care mi-o trăsese namila de femeie, am avut un lapsus penibil de memorie. Nu-mi aminteam numele Mihaelei. ― Cată-ți de drum, băiețele, că aici nu stă nici o domnișoară. Și femeia, privindu-mă cu dispreț, îmi trânti ușa în nas. ― Ce-a mai fost și asta? mi-am spus opărit. Greșisem etajul. Urcasem la al patrulea și Mihaela locuia la al treilea. Pățania, prin ridicolul la care mă expusesem, îmi muie ca prin farmec îndîrjirea. Am coborât
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în libertate. ― Rău, rău, conașule. Pe ea trebuia s-o bage la pușcărie, nu pe el, trăzni-o-ar Sfântul de pațachină... ― Firo, vezi-ți de treabă, o apostrofă Mihaela. Lasă justiția în pace; nu-i de nasul tău. Slujnica plecă opărită, trântind ușa după ea. ― Toanta! De ce s-o fi amestecând unde nu-i fierbe oala? Atitudinea ciudată a Mihaelei îmi dădu de gândit mult timp după aceea. De ce luase partea soției infidele dacă n-avea nimic pe cuget? Și de ce o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
unui sculptor, căruia îi ședea mai bine pe un soclu decât pe pământ. Așa că aveam de ce să mă mir văzând că ea se mișcă și chiar vorbește ca toți oamenii. ― De ce mă fixezi așa? Nu vrei să stei? S-a trântit într-un fotoliu, punând picior peste picior. (Făcu gestul acesta cu o grație neîntrecută.) Cum stătea așa, arăta tot ca o statuie, însă în altă poziție. ― Ce-i cu dumneata? Am impresia că mă studiezi... ― Iartă-mă, fără să vreau
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de ură, de la care alții poate că au avut multe de învățat, eu însă nimic. Dea lungul zidurilor ciuruite de gloanțe se întindea un gang în formă de U, sprijinit cu grinzi de lemn. După-amiaza mă proțăpeam în mijlocul curții și trânteam pe dalele murdare tigaia cu care se ducea mâncarea la găinile din dos. Imediat apăreau priviri încărcate de ură la ferestrele de la bucătărie. Nu simțeam, de fapt, nici bucurie, nici teamă, pur și simplu lăsam tigaia aia să cadă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mâinile de mașina de cusut. Apoi i-au îndesat o grenadă în gură, au luat o sfoară din cutia de lemn, unul din capete l-au legat de cuiul de siguranță, iar pe celălalt de clanță. Când au ieșit au trântit ușa după ei. Dacă îmi amintesc bine, ar fi trebuit să ne trântim la podea. Adél m-a luat de mână, plângea în tăcere și număra. Iar eu mă uitam la bătrân printr-una din crăpăturile paravanului. Stătea la mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]