4,226 matches
-
sunat-o de la Abe’s Noshery la numărul DU-32758 - tîmpita de lesbiană a schimbat doar prefixul la numărul ei adevărat. Și și-a cumpărat niște vopsea mov. Bud scoase un urlet de triumf, izbi cu pumnii În aer și apoi trînti un șut În cutii. Două cazuri rezolvate Într-o singură zi - asta dacă o să-l creadă cineva. Toate rezolvate, dar nu are pe cine să tragă În țeapă. Cu Dudley - dovezi circumstanțiale și nici una materială. Dudley, prea bine plasat ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
două valize cu cărți și niște tablouri neînrămate și încă două valize sau mai multe în ziua următoare. Îl pândea să vadă ce fel de om este, părea un timid, dar niciodată nu poți ști cu tinerii ăștia care o dată trântesc câte un chef de te năucesc, cu toți zurbagii lumii, sau sunt rău-platnici sau te mai și fură. Cu siguranță că în seara aceea, prima, a venit și o femeie la el, am auzit un glas, a stat mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ei s-au spulberat cu totul, a trebuit să-și caute de lucru, cu teamă că va fi refuzată pentru că nu se pricepea la mai nimic și n-avea nici o meserie. Nu învățase nici măcar să dactilografieze un text. I-au trântit ușa în nas, încât ea se retrăgea, făcându-se și mai mică, simțindu-se inutilă, se strângeau toți trei în casa mare, discutând, hărțuindu-se, plănuind și iar plănuind, de parcă toate ar fi mers extraordinar de bine, în acele momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
uite că am ajuns! Era destinsă, parcă o altă femeie. Urmărindu-l cum se dezbracă, îi vorbea încet, să nu-și trezească prietenele care dormeau în camera de alături, apoi s-a repezit spre el, s-a agățat de el, trântindu-l pe pat, acum fără o vorbă lăsându-se mângâiată și iubită, cu ochii închiși, întocmai cum își imaginase că se va întâmpla, mușcându-și buzele uscate, spre a-și înăbuși strigătele de plăcere și rămânând apoi cu capul într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nemărturisit nici lui însuși, chiar violent, înecându-și violența în băutura care-l făcea să-și fluture mâinile lungi, ca rupte, sau să le înnoade în jurul trupurilor femeilor, strângându-le prea tare pentru cheful lor și, în cele din urmă, trântindu-se, ca întotdeauna, pe divanul mare, îmbrăcat în pluș galben, adormind cu gura întredeschisă, cu picioarele-i subțiri atârnând, într-o poziție cu totul nefirească, de parcă n-ar mai fi avut oase. Pe toți aceștia Andrei Vlădescu îi privea pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-o. Însă ție nu ți-e gândul decăt la libertatea aia a ta blestemată și ai impresia că orice ar face oricine e cu gând rău și că ar fi un complot și că... Naiba să mă ia!“ Se întrerupse, trântind revistele alandala și ridicând privirea spre el, încrucișându-și brațele peste sâni, cu coapsele sprijinite de tăblia biroului. „Îți spun drept, uneori îmi pierd răbdarea, pentru că nu e nimic cum ar trebui să fie și... hai, să nu exagerez, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pântecele proeminent, pe care îl strigau Iuliu Sofronie. „La naiba“, spuse Rodica Dumitrescu, „nu-mi zice mie că ai nu-ș-ce treburi grozave la ora asta. Nici nu s-a făcut seară“. I-a luat paharul din mână, i l-a trântit pe masă și l-a târât după ea în camera alăturată, de unde se auzeau melodii vechi și ritmice. Andrei Vlădescu se uita la Vlad Dumitrescu, care juca dame cu Aurora Mocanu, sub lumina caldă a unei aplici fixate la câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de pudră trandafirie, până în clipa în care el și-a întors spre ea privirile-i albastre, nedumerit, a ridicat din umeri și s-a așezat la fel de drept în fotoliu. Răbdătoare, Rodica Dumitrescu l-a privit o clipă, apoi s-a trântit pe canapeaua din fața fotoliului-balansoar, lăsându-ne pe spate, după ce își trecuse mâinile prin părul bogat și negru, făcând să zăngăne lănțugul atârnat de gât. Se uita la Vlad Dumitrescu, apoi la noi toți, pe rând, nedumerită, nici măcar luându-ne de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și Manuela Ștefan, că tocmai ne bârfeau, că trebuie să bem repede ceva să ne dregem, gerul de afară e groaznic, până când Andrei Vlădescu i-a zis: „Oprește-te, tipo, mai lasă câteva vorbe și pentru mai târziu“. Cemeilă era trântit într-un fotoliu, ne-a întins mâna cu degetele-i foarte lungi, cu un zâmbet larg și ușor ironic cuprinzându-i fața emaciată când ne spunea, pe rând: „Ce mai faci, dohmnule?“. „Dohmnule ăsta al tău s-ar scrie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și că planurile lor sunt inutile și stupide și am ieșit în tăcerea care era de partea lor de astă dată, atât de stupefiați, încât rămăseseră cu gurile întredeschise. Mi se părea că zgomotul ușii, pe care nici măcar n-o trântisem, o să dărâme zidurile îngropându-ne pe toți. N-au mai venit a doua oară. Dar unchiu-meu n-a mai fost același, din ziua aceea. Socotea că-l făcusem de râs, că-l dezamăgisem, nu suporta să mă împotrivesc? Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
unul l-a împins spre Patricia. „Bea, îți zic, femeie.“ Ea clătina din cap, lăsând paharul pe marginea mesei. Bărbatul a ciocnit cu Andrei Vlădescu, a gâlgâit băutura pe gât, și-a șters buzele cu dosul mâinii mari și-a trântit păhărelul pe masă. „Bea, domnu’, tot, până la fund“, s-a răstit la Andrei Vlădescu care își muiase doar buzele. „Nu-s băutor.“ „Nici eu nu mi-s, da o clipă d-asta trebuie sărbătorită. O clipă d-asta când femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o știai. „Lasă măcar o portiță, o șansă pentru...“, a început să spună. „Știu ce vrei să zici“, l-a întrerupt. „Dacă vrei, fac și asta. Dar îți spun că e inutil.“ „Te iubesc, Ioana.“ „O, Doamne!“, a strigat ea, trântind peria pe măsuță, ridicându-se și repezindu-se la el. „Oare, oare, oare chiar așa e? O, Doamne!“ L-a luat în brațe, i-a așezat capul pe umăr, mângâindu-i părul. „Ți-am spus să încetezi cu vorba asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
când în sfârșit am deschis ușa și am dat să intru, Fiona a scos brusc un țipăt - ceva între o respirație întretăiată și un strigăt - și a sărit în fața mea, apucându-mi brațul ca să mă tragă cu ea înăuntru și trântind ușa, de care s-a rezemat apoi, gâfâind. Ce este? Ce s-a întâmplat? — Era acolo, afară - l-am văzut. I-am văzut fața între arbuști. — Cine era? — Pentru Dumnezeu, nu știu cine era. Stătea ghemuit acolo și se uita la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Ia să vedem dacă asta va avea efect. Apucă șnurul unui clopoțel de deasupra patului și trase tare de el de șase, șapte ori. Îi auziră ecoul în măruntaiele îndepărtate ale casei. — Cred că da, spuse el, gâfâind puternic și trântindu-se pe pat. După aproximativ cinci minute, se auziră pași apropiindu-se pe coridor. Era un mers neregulat și incredibil de încet, fiecare pas tot mai greu decât celălalt. Când s-au apropiat, erau însoțiți de un înfiorător șuierat astmatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se ia un examen la orice școală de artă de bun-simț. Niște pasteluri debile și niște peisaje îngrozitoare care se doreau naive - numai că nici măcar nu erau suficient de... curate ca să poată fi considerate naive - arătau de parcă ar fi fost trântite pe pânză de cine știe ce fiică răsfățată de grangure ca să-și treacă timpul între două petreceri în aer liber. Totuși fotografiile pictoriței erau drăguțe. Sunt sigură că a trecut cu brio testul vizionării personale. — Întâmplător, Hermione e foarte talentată, spuse Roddy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
preocupa foarte mult în ziua aceea. Era o dimineață de vară la fel de fierbinte și făcusem aproape două ore cu bicicletele până să ieșim în câmp deschis. Imediat ce am ajuns într-un loc care i se păru potrivit lui Joan, ne-am trântit pe pământ și în minutele următoare, în ciuda oboselii, am fost extrem de conștient de plăcerea leneșă cu care își întindea membrele, de mișcarea sânilor ei ridicați și coborâți de respirație, de subțirimea bluzei albastru cu roz pe care și-o scosese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ținut în priză până la zece fără douăzeci, când am sunat la spital. Mi s-a dat la telefon o infirmieră care mi-a spus că Fiona arăta „destul de rău“ și că pot să vin s-o văd dacă vreau. Am trântit nepoliticos telefonul, fără măcar să-i mulțumesc, aproape rupându-mi un picior când am coborât scara. Salonul era plin, dar era liniște: majoritatea pacienților păreau mai degrabă plictisiți decât grav bolnavi. Fiona era într-un pat de lângă camera infirmierelor. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
17 noiembrie, adică de luni Într-o săptămână. Ceea ce Îmi lăsa ceva mai mult de opt zile ca să găsesc și să mobilez un apartament Într-una dintre cele mai demente piețe imobiliare din lume. Am Închis telefonul și m-am trântit pe canapea. Îmi tremurau mâinile și am scăpat receptorul pe covor. O săptămână. Aveam la dispoziție o săptămână ca să-mi Încep munca În postul pe care Îl acceptasem, acela de asistentă a Mirandei Priestly. Ei, dar stai așa! Uite ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mahonului. Am dat afirmativ din cap. Eu sunt Rich, a continuat el. Dispecerul. Vrei mașină, cu mine vorbești. Priceput, blondo? Am dat din nou din cap și m-am afundat pe bancheta din spate al unui Cadillac negru. El a trântit portiera mașinii după mine și mi-a făcut cu mâna. — Unde me’gi, don’șoară? m-a Întrebat șoferul, iar Întrebarea m-a readus la timpul prezent. Mi-am dat seama că nu aveam nici cea mai vagă idee și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nesupravegheat. — Dar Miranda nu e aici. Glasul mi-a sunat ca un chițcăit de șoricel. Dar putea suna În timp ce ai fost plecată și nimeni nu a fost aici să răspundă la nenorocitul ăla de telefon! a urlat ea și a trântit ușa În urma ei. Prima noastră prioritate - unica noastră prioritate - este Miranda Priestly. Punct. Și dacă nu ești În stare să accepți treaba asta, amintește-ți că pentru slujba asta un milion de fete ar face moarte de om. Și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Începea adevărata activitate a zilei. Cei de la departamentul artistic dădeau forma finală a revistei și inserau fotografiile proaspăt sosite, iar redactorii corectau și printau orice articol care obținuse, Într-un lung-așteptat final, aprobarea Mirandei - literele MP, lătărețe și cu Înflorituri, trântite peste toată pagina Întâi. Fiecare redactor urma să trimită toate modificările operate În cursul zilei asistentului de la departamentul artistic, care, vreme de câteva ore după ce toți ceilalți plecau acasă, trecea toate fotografiile și articolele printr-o mașinărie care ceruia dosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Reușisem de-acum să mă instalez pe banchetă fără să mă Împiedic sau să mă fac de baftă În vreun alt fel și mă străduiam din răsputeri să nu mă Îmbujorez, dar simțeam că e deja prea târziu. El a trântit ușa și a privit mașina Îndepărtându-se. Deja nu mi se mai părea câtuși de puțin straniu faptul că eu, care cu două luni În urmă nici nu văzusem cum arată un taxi pe dinăuntru, umblam acum toată ziua bună ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
aș fi dat una de cincizeci dacă aș fi avut, și aș fi găsit o cale de a o deconta la Elias, dar nu am găsit nici una În portofel. El a Început imediat să Îmi numere restul, dar eu am trântit portiera și am luat-o la fugă. Fie ca cei douăzeci de dolari să-i folosească pentru Îngrijirea vreunei fetițe pe undeva, sau pentru repararea vreunui boiler, am decis eu. Sau chiar pentru câteva beri după serviciu, În vreo cârciumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Emily să mă ajute, deși aș fi avut mai multe șanse să Înghit pur și simplu receptorul cu totul decât să‑l găsesc pe Karl Lagerfeld Într‑un răstimp mai scurt decât Îi trebuia Mirandei să se enerveze și să trântească telefonul, pentru ca apoi să sune iar și să tot Întrebe: „Unde dracu’ e? De ce nu Îl poți găsi? Nu știi să folosești un telefon?“ — Vrea să vorbească imediat cu Karl, am anunțat‑o pe Emily. La auzul numelui, ea s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
tine, de mai că‑ți venea să Închizi telefonul. — Bună ziua, vreau să pun doar o Întrebare foarte scurtă. Cuvintele mi se rostogoleau din gură În mare viteză, În tentativa disperată de a mă face auzită Înainte ca ea să Îmi trântească, inevitabil, telefonul În nas. — Mă Întrebam doar dacă ați publicat analiza vrenui restaurant asiatic În ediția de ieri. A suspinat de parcă i‑aș fi cerut să‑și doneze o mână sau un picior În folosul științei, după care a suspinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]