3,837 matches
-
ea încearcă să-i găsească condiția și să-i deducă preceptele. Pentru psihologia extra-conștientului, moralitatea trăită constituie o experiență vitală a formării caracterului, care nu poate fi realizată decît grație analizei și formulării legilor armoniei și ale lipsei armoniei. Formarea trăită este rezultatul sublimării, în vreme ce formularea legală este rezultatul spiritualizării. Ca produse ale funcționării supraconștiente, sublimarea și spiritualizarea sînt abordate sub forma energetică și motivantă a acesteia. O funcție nu poate fi înțeleasă decît prin analizarea produselor ei. Pentru a înțelege
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
fi prea abstractă. "X" nu trezește nimic în imaginație; termenul de "mister" evocă teama și consecința ei vitală: sarcina de a o spiritualiza în imagine și de a sublima teama în dragoste încrezătoare. Din misterul înfricoșător "emană" nu numai universul trăit, ci și direcția rațională a vieții. Trebuie să putem vorbi despre mister și pentru a putea vorbi despre el este indispensabil să apelăm la simbolizare. Este unica metodă posibilă și este metoda mitului. Este important să înțelegem că mitul conform
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
important deci să scoatem în evidență diferența esențială dintre legalitatea lumii fizice și cea a universului psihic. Lumea interioară reprezintă un spațiu temporal care, spre deosebire de extensia spațială, este intenție, tensiune interioară și așteptare mai mult sau mai puțin chinuitoare. Timpul trăit nu poate fi măsurat cronologic. Durata lui depinde de variațiile răbdării, în lumea numită "interioară" nu există nici un element spațial. Totul se rezumă la o goană prin dimensiunile timpului: trecutul, prezentul, viitorul. Prezentul însuși nu este decît o permanentă goană
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
grație acestei obiectivări. Psihicul dobîndește fie și doar sporadic liniștea, răbdarea, forța de a stăpîni excitațiile ținute în frîu, dorințele; el devine apt să trăiască satisfacția în principiu: bucuria, spaima sublimată. Cu alte cuvine, fenomenul evolutiv trăsătura caracteristică a timpului trăit implică faptul că însuși timpul se modifică. El poate deveni tot mai omogen la nivel urnan, detașat de așteptarea afectivă și condensată și concentrat în prezent. Eliberată de refugierea precipitată, imaginativă și autoexcitantă în trecut sau în viitor, omogenitatea timpului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
supraconștient trăiește într-o stare mai mult sau mai puțin de inspirație, condiție a căutării obiective a adevărului. Mitul urmărește evoluția timpului, a temporalului, pînă la consecința finală: el vorbește despre sfinți, despre sfințenie, despre sanctificarea omului, al cărui timp trăit ar fi devenit integral concentrare în prezent, răbdare, acceptare, armonie. El trăiește, ca să zicem așa, în afara temporalului, a așteptării și a reușitei. Trecutul și viitorul dispar. Mitul trăiește în "prezența eternă" și intră în "eternitate", lăcașul simbolic al misterului. Această
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
problemă esențială a vieții. Subconștientul nu este altceva decît orbirea vanitoasă a supraconștiinței. Termenii de "supraconștient" și "subconștient" nu diferă decît prin prefixele lor, primul însemnînd "mai mult decît conștient", iar celălalt "mai puțin decît conștient". Legea subconștientă a dizarmoniei trăită afectiv în angoasă este un caz special al armoniei supraconștiente și al bucuriei acesteia. Legătura legală dintre cele două instanțe extraconștiente și cea conștientă constă în dinamismul caracterului transformabil al perversului în sublim și al sublimului în pervers. Din momentul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
care nu sînt decît negativul dorințelor exaltate, ale căror afectivități, datorită orbirii spiritului, se degradează în angoase inhibante. Această amenințare inevitabilă de a fi din nou pradă spaimei psihologic agravate și panicii provocate de dezorientare este dovada vie și dureros trăită a adevărului imuabil. Valorile și nonvalorile posibilitățile armoniei și ale dizarmoniei dirijează tot ceea ce există, independent de spiritul uman. Funcția spiritului constă însă în a le descoperi. Sarcina spiritului este de a le formula și reformula într-un mod tot
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
psihice: "Cunoaște-te pe tine însuți". Ce înseamnă cunoașterea de sine dacă nu a-ți cunoaște chiar și motivele secrete ale formelor multiple ale întunecării vanitoase?) Instituția religiilor oficiale, necesară din punct devedere istoric, a contribuit la păstrarea memoriei exemplului trăit și la menținerea interesului treaz față de textele care relatează mitul autentic. Astfel, în ciuda dogmatizării, adevărul mitic a reușit să miște sufletele înzestrate cu o veritabilă forță religioasă, deoarece, în cadrul bisericilor, credința adevărată nu s-a stins niciodată în întregime. Cu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
nu mai are nevoie să-și facă o imagine din mister, deoarece sensul mitului constă tocmai în faptul că el face lin el însuși imaginea vie. Misterul se limpezește, imaginea devine clară: misterul și imaginea se reunesc și devin realitate trăită. Omul divinizat simbolic nu mai este constrîns, cum sînt toți ceilalți, să facă din împlinirea esențială o reprezentare mitică naivă și inadecvată. El cunoaște misterul, pentru că îl trăiește și trăiește misterul tocmai pentru că "Esența-suflet" din el, devenită manifestă, este esența
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
reunire în esență datorată împlinirii sensului imanent al vieții nu dezvăluie însă din misterul-Dimnezeu decît aspectul simbolic al legislatorului moral. Aspectul "Creatorului" rămîne misterios, rămîne mister. Numai omul puificat are atîta încredere și dragoste față de esențial, în cunoașterea sa intim trăită a misterului-legislator, încît aspectul rămas misterios, misterul creației pentru totdeauna inexplicabil, nu-l mai înspăimîntă și nu-l mai neliniștește. Poate spune că-l cunoaște pe Tată, că este una cu el, deoarece întreaga lui activitate este motivată de emoția
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cu el, deoarece întreaga lui activitate este motivată de emoția în fața misterului. Mitul exprimă starea aceasta sufletească prin simboluri: încarnare, sanctificare, divinizare. Semnificația lor comună subiacentă este faptul psihic că misterul-suflet a devenit manifest în mod activ, a devenit realitate trăită. Dar numai înfăptuitorul trăiește personal această viziune încarnată a misterului-suflet. Viziunea lui nu mai este deloc conformă viziunii mitice pe care și-o pot face ceilalți. Viziunea mitică accesibilă celorlalți oricît de veridică ar putea ea fi rămîne puri imagine
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a misterului-suflet. Viziunea lui nu mai este deloc conformă viziunii mitice pe care și-o pot face ceilalți. Viziunea mitică accesibilă celorlalți oricît de veridică ar putea ea fi rămîne puri imagine, pură imaginație simbolic personificantă. Din contra, viziunea activ trăită nu mai este o personificare simbolică, ci o personalizare reală, înfăptuitorul poate spune că este într-adevăr Dumnezeu și Fiul lui Dumnezeu. Dar acestea nu sînt decît simboluri, ba chiar niște simboluri foarte vechi. Buddha [cuvînt sanscrit avînd sensul de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Eul aparent, omul care trăiește trupește și spiritualicește, nu este decît instrumentul animat care îi permite să sesizeze contra-realitatea sa, lumea, să acționeze în univers, să-l perceapă, să-l simtă și să-l gîndească. Oamenii nu pot penetra universul trăit, propriu fiecăruia, nu se pot reuni în suflet, în esență, în armonie, decît în măsura în care simt, gîndesc și acționează în mod esențial. Ei nu se pot reuni esențial decît prin adevăr (spiritualizare) și bunătate (sublimare). Toate sufletele fiind individualizate conform acstei
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
falsele promisiuni de satisfacție ale vanității, care ia nonvalorile drept valori, iar valorile drept non-valori, adevărul drept greșeală și eroarea drept adevăr, ceea ce este just drept injust și ceea ce este injust drept just, percepînd astfel greșit legea etică sub forma trăită practic: justiția imanentă. Faptul că orice om poate cel puțin în principiu la nivelul deliberării sale intime să ajungă la o eliberare conformă efortului și reactivității elanului său este deci întipărit în natura umană. Firește, nu prin bune intenții, ci
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
plîngerilor generalizate față de lume și de viață. Greșeală comună pe care fiecare ar trebui să o combată în el însuși cu ajutorul elanului său, adică a adevărului preștiințific comun tuturor mitologiilor. Sanctificarea este simbol mitic (Cristos) și în același timp realitate trăită (Iisus). Mitul încarnării spiritului își dezvăluie sensul la nivelul vieții reale a omului Iisus. Omul se sanctifică grație propriului său elan animant, propriei sale dorințe esențiale și pentru propriul său bine esențial. El se determină liber, deliberat, întru purificarea propriei
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
erou, nici o prezență statuară sau extraordinară, doar cele negative ies din rând. Chiar scrierea cronicii, suflul dominant par a fi mai degrabă efectul natural al unui talent de povestitor, al unei adevărate febre de a face cunoscute cele aflate, văzute, trăite. Expunerea este cursivă, expresivă, probând o mare putere de observație și caracterizare, de concretizare și reconstituire a realului. Atitudinea narativă și mijloacele relatării sunt cele ale unui artist: permanenta implicare afectivă, privirea definită prin acuitate, precizarea amănuntului, vizualizarea și actualizarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
in situ. O voi povesti pur și simplu pornind de la sutele de articole apărute în presa braziliană sau de la comunicările publice ale cercetătorului implicat în această istorie. Este o istorie publică, nu o reglare de conturi privată, ci o istorie trăită îndeaproape. Este violența în școală o problemă majoră a Braziliei și ce acțiuni ar trebui întreprinse pentru a-i răspunde, dacă acest lucru s-ar dovedi necesar? Înainte de aplicarea oricărei acțiuni de prevenire, numeroși cercetători cred că trebuie stabilit un
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
așadar definirea victimizărilor de către elevi și frecvența violențelor suferite. Categoriile reținute de elevi și validate de această cercetare sunt în număr de opt: lipsa de respect, deteriorarea bunurilor, furturile, șantajul, rasismul, loviturile, extorcarea și hărțuirea sau agresiunile sexuale. Aceste categorii trăite depășesc, fără îndoială, ceea ce este de obicei contabilizat de către adulți și statisticile infracțiunilor și delincvenței. Lipsa de respect", definită de elevii francezi drept cel mai frecvent act de violență suportat de aproape jumătate (47,8%) dintre elevi, cu greu ar
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
părți. Ele trebuie astfel plasate într-o abordare globală, ecologică, singura capabilă să conducă politicile publice în afara făgașului în care s-au împotmolit. Soluțiile Domnului Mușchi Să începem din nou, cum cititorul se va fi obișnuit deja, cu două întâmplări trăite, două mici istorii odihnitoare care ne vor pregăti pentru plonjonul în mlaștina teoretică. Prima e extrasă tot din propriu-mi "carnet de presă". Cea de-a doua e legată de alierea mea, pentru un moment, cu un grup comercial privat
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
lume este în continuare o sintagmă plină de înțeles și poate atribui postumanului statutul existențial și cognitiv al prezenței și al acțiunii spațiale, temporale (istoriceă și senzoriale. Existența și interacțiunea de la interfața tehnologiilor comunicaționale pot dobândi, astfel, sensul de experiență trăită, de viețuire concretă care însoțește semnificația de mediere tehnologică și de simulare în spațiul virtual. Înrădăcinarea condiției umane în trup și materialitatea senzorială ca o conlucrare dintre minte și carne sunt realități care se continuă în ontologia și fenomenologia postumane
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
eu pot”. Prin motricitate este dovedit faptul că propriul trup nu este în spațiu, ca un obiect, ci locuiește spațiul, ca un subiect intențional și actanțial. Fenomenologul consideră experiența umană în mod necesar alcătuită corporal: subiectul este întotdeauna încarnat, experiența trăită constituindu-se la intersecția dintre mintea și corpul situate în spațiu. Relația subiectului cu lumea nu privilegiază așadar nici mintalul, nici materialul, nici mintea, nici trupul în constituirea experienței; mai degrabă întrepătrunderea corp-lume se realizează prin întruparea conștiinței. Conștiința fenomenologică
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
intersecția dintre mintea și corpul situate în spațiu. Relația subiectului cu lumea nu privilegiază așadar nici mintalul, nici materialul, nici mintea, nici trupul în constituirea experienței; mai degrabă întrepătrunderea corp-lume se realizează prin întruparea conștiinței. Conștiința fenomenologică 24 este una trăită, perceptuală și, în consecință, certitudinea ideilor are drept fundament certitudinea percepției. La rândul ei, percepția este încarnată, dând măsura experienței trăite și este spațializată într-o situație concretă. Percepția subiectului nu apare doar în urma impactului lumii exterioare asupra corpului întrucât
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
nici trupul în constituirea experienței; mai degrabă întrepătrunderea corp-lume se realizează prin întruparea conștiinței. Conștiința fenomenologică 24 este una trăită, perceptuală și, în consecință, certitudinea ideilor are drept fundament certitudinea percepției. La rândul ei, percepția este încarnată, dând măsura experienței trăite și este spațializată într-o situație concretă. Percepția subiectului nu apare doar în urma impactului lumii exterioare asupra corpului întrucât, deși corpul este distinct de lumea în care trăiește, corpul nu este separat de lume. În fine, percepția este rezultatul întrepătrunderii
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și perceptiv devine aproprierea spațiului și a obiectului, elementul originar prin care spațiul există pentru subiectul uman. Filosoful respinge orice considerare a percepției sau a conștiinței drept universală și abstractă, deoarece are convingerea că percepția și conștiința emerg în urma experienței trăite a subiectului-corp în spațiu. Nu conștiința este cea care direcționează situarea trupului în lume, dimpotrivă, această situare este produsă de conectarea însăși a corpului la lume. Așadar, separarea ontologică subiect-spațiu sau eu-lume nu mai funcționează: corpul-subiect și mediul devin sinonime
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în spațiu. Nu conștiința este cea care direcționează situarea trupului în lume, dimpotrivă, această situare este produsă de conectarea însăși a corpului la lume. Așadar, separarea ontologică subiect-spațiu sau eu-lume nu mai funcționează: corpul-subiect și mediul devin sinonime în cadrul experienței trăite, lumea nefiind situată în afara subiectului, ci fiind experimentată ca o legătură concretă cu subiectul întrupat. Fenomenologul este interesat de fuziunea dintre corp-subiect și spațiu, adică de cufundarea acestui trup în lume. Materialitatea și corporalitatea devin atributele simbiozei om-spațiu/lume: corpul
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]