3,565 matches
-
rezultat zădărnicirea încercării Armatei 9 germane de forțare a Munților Carpați prin trecătorile Surduc și Vâlcan, în ea fiind angajate forțele Armatei 1 române și forțele Armatei 9 germane. Bătătlia de pe ValeaJiului a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua decadă a lunii septembrie și până la începutul lunii octombrie 1916, având trei obiective
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
Falkenhayn, proaspăt demis din funcția de șef al Statului Major general. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea în faza inițială o dublă ofensivă. Prima dintre acestea era a Armatei 1 austro-ungară în zona Trotuș-Oituz având ca scop ocuparea acestei trecători și ulterior interceptarea comunicației de pe Valea Siretului pentru a preveni sosirea ajutoarelor ruse. Cea de-a doua urma să fie desfășurată de Armata 9 germană și avea ca obiectiv „"deschiderea drumului peste munți spre București, pe calea cea mai scurtă
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
desfășurarea unui atac concetrat asupra Bucureștiului. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Planul de operații
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
ca rezultat zădărnicirea încercării forțelor centrale de forțare a Munților Carpați și pătrundere în valea Siretului, cu scopul de a tăia în două dispozitivul strategic al forțelor române. Prima bătălie de la Oituz a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua decadă a lunii septembrie și până la începutul lunii octombrie 1916, având trei obiective
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
Falkenhayn, proaspăt demis din funcția de șef al Statului Major general. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea în faza inițială o dublă ofensivă. Prima dintre acestea era a Armatei 1 austro-ungară în zona Trotuș-Oituz având ca scop ocuparea acestei trecători și ulterior interceptarea comunicației de pe Valea Siretului pentru a preveni sosirea ajutoarelor ruse. Cea de-a doua urma să fie desfășurată de Armata 9 germană și avea ca obiectiv „"deschiderea drumului peste munți spre București, pe calea cea mai scurtă
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
desfășurarea unui atac concetrat asupra Bucureștiului. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Planul de operații
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
de Poarta Jaffa era o construcție din lemn placată cu tinichea, cu un acoperiș crestat și un turn, construită în 1912 ca magazin și expoziție a Academiei de Arte și Design „Bezalel”. El a fost proiectat special pentru turiști și trecători în drumul lor în și din Orașul Vechi. Pavilionul a fost distrus la șase ani după ce a fost ridicat. În 1907 a fost construit un ceas pe acoperișul Porții Jaffa, iar în 1908 a fost ridicat un turn cu ceas
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]
-
drumului de coastă. Zona constituie un ecoturism major și este una dintre cele mai importante destinații ale elitei din Albania, având o viață de noapte interesantă. Ea conține sate mediteraneene tradiționale, castele vechi, biserici ortodoxe, plaje retrase cu ape turcoaz, trecători montane, canioane litorale, golfuri, râuri cu vărsare în mare, faună subacvatică, peșteri și plantații de portocali, lămâi și măslini. În anul 48 î.Hr., în timpul urmăririi lui Pompei, Iulius Cezar a făcut popas pentru odihnirea legiunii la Palase. El și-a
Riviera Albaneză () [Corola-website/Science/335816_a_337145]
-
vaci, iar cel sărac avea doar un singur miel. L-a crescut alături de el și copiii săi, a împărțit mâncare cu el, a băut din aceeași cană și chiar au dormit împreună. Era ca o fiică pentru el. Când un trecător a ajuns la casa omului bogat, acesta nu a dorit să ucidă un animal din turma sa pentru a-i pregăti de mâncare. În schimb, acesta a luat mielul celui sărac și a preparat mâncarea”. Făcând abstracție de propriul interes
Vălul ignoranței () [Corola-website/Science/332720_a_334049]
-
Armata de Nord a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, între 14/27 august 1916 - 1/13 decembrie 1916, participând la două operații de nivel strategic din campania anului 1916: Operația ofensivă în Transilvania și Operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați. La începutul lunii octombrie 1916, în compunerea armatei intră și Divizia 15 Infanterie, comandată de generalul Eremia Grigorescu, care avea să ducă, împreună cu trupe din Divizia 8 Infanterie, bătăliile vicorioase de la Oituz, din toamna anului 1916. La mijlocul
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
14 Infanterie) în primul eșalon și cele două mari unități de cavalerie (Divizia 2 Cavalerie și Brigada 4 Călărași) în rezerva armatei. La rândul lor, diviziile de infanterie și-au organizat forțele pe șase „grupuri de acoperire”, denumite după numele trecătorii în care acționau. Forțele inamice aflate în fața Armatei de Nord erau Divizia 61 Lanstrum austro-ungară (17 batalioane de infanterie, 3 escadroane de cavalerie și 9 baterii de artilerie) dispusă în fața grupurilor de acoperire ale Divizie 14 Infanterie, Brigada 19 Landstrum
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
7 Infanterie și 1 batalion din Divizia 71 Infanterie austro-ungară, în valea Oituzului. Raportul de forțe era unul net favorabil părții române: În prima etapă a ofensivei au acționat grupurile de acoperire, misiunea lor principală fiind de a asigura deschiderea trecătorilor din Carpații Orientali și crearea condițiilor favorabile pentru afluirea și concentrarea grosului forțelor armatei. Efectivele aflate la dispoziția Armatei de Nord au fost în această etapă au fost de 41.000 de militari, reprezentând 38% din prevederile de război (107
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
comandant - general de brigadă Ioan Istrate), cu un efectiv de 14.000 de militari grupați în 13 batalioane de infanterie și 7 baterii de artilerie, a organizat două grupuri de acoperire: La sfârșitul etapei, Divizia 7 Infanterie a reușit deschiderea trecătorilor ajungând cu grupurile de acoperire pe aliniamentul gara Ghimeș - pantele estice ale munților Nemira. Divizia 8 Infanterie (comandant - general de brigadă Ioan Pătrașcu), cu un efectiv de 11.000 de militari grupați în 10 batalioane de infanterie și 7 baterii
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
a desfășurat între 26-29 septembrie 1916, în ea fiind angajate forțele Corpului 1 Armată român și forțele Armatei 9 germane. Bătălia s-a încheiat cu victoria trupelor Puterilor Centrale. Bătătlia de la Sibiu a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua decadă a lunii septembrie și până la începutul lunii octombrie 1916, având trei obiective
Bătălia de la Sibiu (1916) () [Corola-website/Science/333750_a_335079]
-
Falkenhayn, proaspăt demis din funcția de șef al Statului Major general. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea în faza inițială o dublă ofensivă. Prima dintre acestea era a Armatei 1 austro-ungară în zona Trotuș-Oituz având ca scop ocuparea acestei trecători și ulterior interceptarea comunicației de pe Valea Siretului pentru a preveni sosirea ajutoarelor ruse. Cea de-a doua urma să fie desfășurată de Armata 9 germană și avea ca obiectiv „"deschiderea drumului peste munți spre București, pe calea cea mai scurtă
Bătălia de la Sibiu (1916) () [Corola-website/Science/333750_a_335079]
-
desfășurarea unui atac concetrat asupra Bucureștiului. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Planul de operații
Bătălia de la Sibiu (1916) () [Corola-website/Science/333750_a_335079]
-
ea a hotărât să mențină aceste zone în mod permanent. Un tronson din „avenue” este prin urmare de atunci pietonal și o insulă care separă Broadway de alte căi de circulație a fost amenajată cu mese și scaune, permițându-le trecătorilor să se instaleze în mod liber. Această transformare a schimbat ambianța cartierului care este unul dintre cele mai încărcate din Manhattan în privința circulației auto, din cauza intersecțiilor cu mai multe bulevarde și străzi importante
Broadway (stradă) () [Corola-website/Science/333770_a_335099]
-
Primul Război Mondial din Pasul Oituz este un monument istoric comemorativ al militarilor români din arma cavaleriei, ridicat în zona unde Armata României a purtat cea de-a doua bătăle de la Oituz. Acesta este situat pe dealul Coșna din arealul trecătorii, în zona satului Oituz din comuna Oituz și se regăsește pe Lista monumentelor istorice din județul Bacău cu . Inițiativa de eternizare printr-un monument a memoriei călăreților căzuți pe câmpul de luptă de la Oituz în Primul Război Mondial, i-a
Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial (Pasul Oituz) () [Corola-website/Science/333833_a_335162]
-
armata și a mărșeluit spre Seoul, obiectivul principal al armatei japoneze. Konishi și So Yoshitoshi care a atacat Busan-ul au întâlnit o rezistență slabă la înaintarea lor (a se vedea bătălia de la Chungju și bătălia de la Sangju). Eșecul în apărarea trecătorii Choryang, un post strategic important a forțat coreenii să se retragă iar japonezii au ajuns la marginea orașului Seul în mai puțin de o lună. Asediul de la Dongrae a fost una dintre primele bătăli ale războiului Imjin (1592-1597). După căderea
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
parte din "„Drumul Prahovei”", era parcursă de o potecă. Deoarece aceasta ocolea vama dintre Principatul Transilvaniei și Țara Românească, accesul pe aici spre Brașov a fost până în 1784 oprit de plăieșii din Săcele. În Primul Război Mondial, aici în timpul "Bătăliei Trecătorilor" din 1916, Corpului 39 (alcătuit din Divizia 51 austro-ungară și Divizia 187 germană) condus de generalul von Staabs, i-au fost opuse trupe ale Diviziei 3 române (din Armata a II-a aflată sub conducerea de Generalului Averescu). Planul de
Pasul Predeluș (Munții Baiului) () [Corola-website/Science/332532_a_333861]
-
187 germană) condus de generalul von Staabs, i-au fost opuse trupe ale Diviziei 3 române (din Armata a II-a aflată sub conducerea de Generalului Averescu). Planul de operații al Puterilor Centrale, prevedea angajarea Diviziei germane 187 în zona trecătorii pentru a asigura pe plan local fixarea trupelelor române, astfel încât aceastea să nu poată sări în ajutorul celor care apărau Pasul Predeal. Linia de apărarea - pe plan local, a fost păstrată până la retragerea generală a armatei române spre est de după
Pasul Predeluș (Munții Baiului) () [Corola-website/Science/332532_a_333861]
-
șarpele rău. Ion E. Fuhn scria despre comportamentul agresiv și atacurile neprovocate ale șarpelui rău asupra oamenilor: Am crezut că acestea sunt exagerări, până când într-o zi de primăvară, cercetând rezervația din jurul Stațiunii zoologice Agigea, am fost avertizat de un trecător că văzuse în apropierea locului unde ne aflam un șarpe mare. Curios, am intrat într-un buruieniș des și înalt de vreo 60-70 cm, căutând șarpele. Deodată am văzut cum se mișca iarba și apoi am zărit o porțiune din
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
Batalionului 7 Vânători", cu garnizoana de pace la Galați. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcțiile de comandant al: Regimentului 7 Vânători, în perioada 1916-1918 și Brigăzii 3 Vânători, în perioada 1918-1919 participând la ofensiva în Transilvania, operația de apărare a trecătorilor, bătălia de la Râmnicu Sărat și a treia bătălie de la Oituz. La începutul lunii aprilie 1919, colonelul Constantin Paulian era comandantul Brigăzii 3 Vânători, formată din Regimentul 2 Vânători și Regimentul 3 Vânători. Brigada făcea parte din din organica Diviziei 2
Constantin Paulian () [Corola-website/Science/334007_a_335336]
-
alunecă în spatele unei mase de călcat jos pe podea, el sare pe o canapea veche printr-un geam deschis afară într-un buncăr de cărbuni și se pune în Phooeymobil. Chiar dacă se accidentează, dăunează sau de altfel stânjenește un civil, trecătorul se simte onorat în loc de enervat sau jenat când vede cine a făcut-o, ca atunci când a condus Phooeymobilul prin ciment moale stropind muncitorii și aceștia au spus că sunt onorați să aibă o muncă de zi întreagă distrusă de "marele
Hong Kong Phooey () [Corola-website/Science/334016_a_335345]
-
Iar, dacă sunt profesori de religie nedemni vor dispărea. Așa este normal. Am întâlnit și eu și am găsit "soluții" pentru ei. E drept, unii încă mai sunt. Însă nu ei, cei puțini, pot defini interesele noastre educaționale. Ei sunt trecători prin viață școlilor. Obiectivele noastre sunt date de valorile profunde în care credem, iar eu cred, că ce se întâmplă acum, prin această obstrucție administrativă, nu va dura. Probabil, dacă cele zece porunci treceau pe la Curtea Constituțională apăreau câteva mii
Ora de RELIGIE în școli, SONDAJ. Ce spune profesorul Paul Iulius Negoiță by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/102278_a_103570]