3,617 matches
-
mi-e dor de nimeni,/ Pământ apus în somn/ Prin verzi orbite/ Și sunt străină dacă trec hotarul/ Pletelor tale obosite./ Eu numai limba ta/ O știu vorbi în vis/ Și spune basme numai pentru tine/ Prea trecătoru-mi paradis,/ Prea trecătorule stăpâne./ E frig afară/ Și ceața e deasă,/ Se face seară,/ Timpu-ncet se lasă,/ Dar cât de bine și de cald e-acasă,/ Când unul altuia ne spunem țară" (Țară). Întoarcerea către sine se confundă cu întoarcerea către o altă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
concepută cu scopul de a împiedica noul centru să se comporte precum structurile prohibitiv închise, tradiționale pentru construcțiile dintr-un campus. Trebuia să existe o arteră de circulație a studenților, traversând centrul artistic și expunând activitățile interioare de atelier ochilor trecătorilor. Astfel, în primul proiect al lui Le Corbusier rampa tăia clădirea radical, în două blocuri opuse de ateliere. Un accent atât de puternic acordat excentricității vectoriale ridica problema modului în care se putea salvgarda unitatea centrică a complexului. Mai tehnic
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
imponderabilitate parcă însoțesc cele două trupuri care caută și se caută, traversând spațiul unei biserici cu icoane profane, curți în care oamenii duc o existență umilă, în timp ce Sfântul Elefterie și Dâmbovița, furișată prin ulei și materie, își continuă existența printre trecători. Lumea e văzută "prin minte" sau printr-un ochean fermecat, din ipostaza nepăsării: "Eram ferice, liric, leneș, prost./ Bătut de-o veselie fără rost." Alteori creionează un univers al groazei, de coșmar, cu mașini și trenuri înspăimântătoare, cu sunete de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a fi Christian Morgenstern din "Neue Bildungen der Natur vorgeschlagen").1 Mircea Ivănescu își plimbă personajul pe străzi aglomerate cu femei, bărbați și copii, cu mașini și tramvaie, prin ploaie și zăpadă, îl surprindem îngândurat, bând la bufetul termita, urmărind trecătorii și ploaia: "Tramvaie treceau cu zgomote mari pe strada bălaie,/ în soarele matinal"("Îngândurări matinale"). Poetul încearcă parcă ieșirea din contextul poeziei actuale care merge în mare pe cele două coordonate: tradiția interbelică a universului țărănesc și cea modernă impusă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de vechi cetăți ne ascundem sub riduri." Dragostea presupune suferință: "Te-aș fi jertfit, de-aș fi crezut o clipă/ că fi-va jertfa rănilor aripă." Ipostaza este aceea a lui Don Quijote, ultimul cavaler fără prihană, solitarul născut din cearta "trecătorului cuvânt'' cu eternul timp. Cuvintele nu-i mai ajung, cuvintele tac, nu-i mai pot cuprinde zbuciumul, lumina, singurătatea. Iată-l consemnând declinul biologic: Iar cade noaptea lent în trup/ și trec prin frunze ochi de lup/ iar urcă toamna
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
arsă/ după iepele zmeoaice amândouă..., avea spițe agere și lucitoare, și-avea carul coșul nou, cu faraoancă". Imaginea invocată a femeii-pește menite să aducă ploaie e adânc încrustată în memorie. "Faraoancele" sunt ființe ciudate care încearcă să-i ademenească pe trecători cu daruri și cântece: "dar mă calcă pe picioare fripte de amiază o căruță cu flori vii și o faraoancă". Satul, pământul sunt așezate undeva între fantastic și real, în mitopee, într-o atmosferă cultică cu datini și credințe, anunțându
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
viața asta a mea,/ Că e plină de greșeli/ Inadmisibile". Ștrengărește este privit și sentimentul morții. Acest fel de-a privi moartea, ne trimite la "De-a v-ați ascunselea" a lui Tudor Arghezi: "Fluierul se aude strident/ În spatele tuturor trecătorilor/ Care se fac vineți, galbeni, verzi, roșii,/ Și merg înainte țepeni/ Fără a întoarce capul" ("Fluierul"). După primul volum, poetul trece la o lirică de fantezie legată de marile teme ale existenței. "Fundamental, Marin Sorescu are capacitatea excepțională de a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și în ceai/ Să ne sune când ajungem la saturație." Cauza este dezordinea care cuprinde lumea. Poemul "Viziune" aduce un tablou răsturnat: arborii stau cu rădăcinile în aer, drumul cu toate pietrele de pavaj o ia în toate direcțiile, îngrozind trecătorii, poetul însuși este descoperit în tabloul din perete. Aceeași lume răsturnată apare în poemul "Carnaval", unde poetul face schimb de gânduri cu arborele căruia îi ia frunzele, pregătindu-se de carnaval. Burlescul, grotescul, liricul fac tot mai mult loc dramaticului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o problematică înțelegere a ceea ce înseamnă drepturi. Datorită mentalității luptei de clasă ne exercităm drepturile sub forma bătăliei, ca opoziție acută față de alții, și nu ca o încercare de a ne respecta reciproc interesele. Modul în care se aruncă un trecător pe trecerea de pietoni, ignorând posibilitățile șoferilor de a opri sau nu, dă seama de o astfel de atitudine. Avem multe argumentații care ascund de fapt dispoziții afective. Discursul public este presărat de asemenea orientări afective, dublate de justificare lor
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
doi plopi/ Ce-mi stau și azi în cale -/ îmi place mult ca să-i privesc,/ Dar mă cuprinde-o jale...// Căci parcă-mi spuneun nu-știu-ce.../ Ca mîine poate am să mor -/ Și dînșii n-or mai fi priviți/ De nici un trecător...” („Regret”)13) în „Pastel”, chiar cu o nuanță în plus de compasiune: „Sărmanii plopi de lîngă moară/ Cum stau de singuri, singurei -/ Și cum mai ninge peste ei.../ Sărmanii plopi de lîngă moară!// Cum negre gînduri cad pe mine/ Cînd
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dragoste de senzații iuți. Ceea ce-i rămîne din dragostea trecută devine vis d-abia în singurătate, ca o mîhnire că a fost numai sensuală, cînd a trecut. Femeia lui Eminescu nu e niciodată soție, rămănînd exclusiv amantă. Bărbatul e un trecător, un călător... E o dragoste de păsări albe, care străbat eternitatea și se întîlnesc din zbor, în dreptul unei stele... Căsătoria stingherește"55. Șerban Cioculescu a respins aceste opinii, mai ales că, după cum se știe, Eminescu și-a făcut din prima
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
unui accident de muncă: unul care se soldează cu ruperea vârfului degetelor, al doilea în care un om își va pierde un deget în cuțitul unei mașini, și al treilea în care o scândră dintr-un fierăstrău circular lovește un trecător oarecare. În prima versiune, spectatorul are la dispoziție 20-30 HYPERLINK "sec.de"sec. de anticipare, în a doua scenele de anticipare se reduc la câteva secunde, iar în a treia versiune anticiparea lipsește. Cercetătorii respectivi au putut constata că multe
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
își spală mâinile de sute de ori pe zi, dezinfectează orice obiect cu care vin în contact, sau evită chiar să atingă un obiect). În alte cazuri, persoana fobică simte nevoia să-și numere pașii făcuți pe stradă, să numere trecătorii întâlniți, să repete cifre în serie de un număr determinat de ori și fără greșeală, să aprindă și să stingă bricheta sau țigara la nesfârșit, să șteargă mobila sau geamurile apartamentului de mai multe ori pe zi etc. Deoarece unele
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
stingă bricheta sau țigara la nesfârșit, să șteargă mobila sau geamurile apartamentului de mai multe ori pe zi etc. Deoarece unele acte impulsive, cum ar fi de exemplu tendința acută a psihopatiilor de a huli, sau chiar a agresa fizic trecătorii pe stradă, se soldează, de regulă, cu o serie de consecințe negative, individul în cauză face uneori eforturi mari de a se debarasa de ele. Teama de a nu da curs tendinței impulsive, de a nu comite actul impulsiv, spre
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
numeroase ale cărnii). De aici, în plan existențial, conștiința dramatică a naturii trecătoare, iar în plan poetic, dorința de a produce stihuri care să definească ființa căutătoare de și trăitoare în sacru: "Adu-Ți aminte de omul Tău, căci sunt trecător pe Pământ ca o adiere", "Da, omul este ca o umbră ce umblă în neștire și se frământă în zadar, căci bucuria lui se poate preface/ într-o clipită în amare tânguieli" sau "carnea noastră miroase a putred din cauza/ nebuniei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de jocurile erotico-livrești: Aer cald, ochii-s fierbinți/ tremură jumătatea-nsorită-a orașului/ trecem agale, cuminți,/ prin mansarde,/ anonimi fără steaguri, fără cocarde.// La noi e liniște peste olane,/ să facem pasiența din cărți și din palme / sus uitați de trecători,/ iubirile noastre sunt calme". În Paletă de amurg (Editura Junimea, Iași, 1991), poetul rămâne același devorator de fantasme erotice sau livrești, trecându-le însă printr-o vocație picturală neostoită. Cromatica și, în genere, întreaga recuzită poetică capătă, aici, expresive tușe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Midas/ de pe acum se prelungește// presimt destinul singular/ măgar cu stele în copite / și lent îmi pregătesc tăcerea/ până la porți în cer izbite" (Lupoaica). În fine, poetul apare asemeni unui "trandafir sălbatic", spălat zadarnic de torente și îngrășat de excrementele trecătorilor, pe care tot el îi maschează, generos, "pe cât poate"; superioritatea acestui reprezentant regal al vegetalului este, firește, indiscutabilă: "dar pe când arbori în păduri/ se prăbușesc ruinați de topoare,/ el neclintit rămâne se apără cu spinii/ și cu fantoma lui tulburătoare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de aplauze. Constelația emisferei boreale, învecinată cu lira, poartă numele meu. Penele mele sînt foarte căutate, sînt o pasăre palmipedă, cu aripi mari, totuși nu zbor cu ele decît atunci cînd emigrez, cu toate că acum sînt aproape de tot domesticită. Atunci cînd trecătorii mă văd pe malul lacurilor sau al iazurilor, se opresc seduși de frumusețea și maiestatea mea. Elev de clasa a V-a Acolo, din mica sa vizuină, acest animal, în general, foarte cunoscut, pare fricos și neajutorat dar, atunci cînd
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
un text greu de găsit, dar disponibil acum în superbul volum apărut în 2003 (și în care prietenul său Lupasco este omniprezent, Mathieu 50 ans de création, Lupasco scrie: "Dacă Sfinxul grecilor grec prin excelență îi devora pe loc pe trecătorii care nu îi descifrau enigma, Mathieu îi ucide pe loc fie și numai dacă încearcă să o descifreze"21. SALVADOR DALI ȘI ÎNTUNECAREA LUMINII Într-una din convorbirile lui Alain Bosquet cu Salvador Dali, asistăm la acest interesant schimb de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
avertizase la timpul său și Mihail Kogălniceanu, comparându-l cu felinarul ce se pune la marginea unui șantier, pentru a avertiza că acolo se construiește și că există deci pericolul de a cădea o cărămidă, o scândură, o mistrie peste trecătorul neatent. Critica îndreaptă, dar și previne răul. Nu sabia, ci pana susține popoarele" spunea același Maiorescu, la care ne vom întoarce mereu, ca la un spirit care a știut să vadă limpede problemele societății românești și să propună remedii a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și purificat mă închid / în fluturii rechemați în unghere” (De profundis, II). Impactul expresionist, niciodată anulat, va fi amortizat progresiv în versurile din următoarele două decenii - O casetă cu șerpi (1970), Bunica se așază în fotoliu (1971), Sufletul obiectelor (1972), Trecătorul de demult (1975), Iepuri și anotimpuri (1976), O nuntă de cenușă (1977), Un potop de simpatii (1978), Copleșit de glorie (1980), Prognoză meteorologică (1981), Întrebare retorică (1983), Numai dulceața porumbelor (1985), Tango și alte dansuri (1989), Visul vine pe scara
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
1957; Pietre kilometrice, București, 1963; Miracole, București, 1966; Alte poeme, București, 1968; Arheologie blândă, București, 1968; Melancolii inocente, București, 1969; O casetă cu șerpi, București, 1970; Orologiul, București, 1970; Bunica se așază în fotoliu, București, 1971; Sufletul obiectelor, București, 1972; Trecătorul de demult, București, 1975; Iepuri și anotimpuri, București, 1976; O nuntă de cenușă, București, 1977; Un potop de simpatii, București, 1978; Copleșit de glorie, București, 1980; Prognoză meteorologică, București, 1981; Amintirile unui fost corector, București, 1982; Întrebare retorică, București, 1983
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
esențial, 803-805; Grigurcu, Poezie, II, 395-419; Micu, Ist. lit., 416-417; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 122-124; Regman, Ultime explorări, 96-99; Alex. Ștefănescu, Petre Stoica, RL, 2001, 7; Marius Chivu, „Insomniile bătrânului”, OC, 2001, 66; Vasile Spiridon, Petre Stoica, „trecătorul de demult”, CL, 2001, 2; Dicț. analitic, III, 244-246, IV, 279-282; Manolescu, Lista, I, 311-316; Gheorghe Grigurcu, Un poet antioficial, RL, 2002, 32; Grigore Chiper, Poezia nu are vârsta a treia, „Contrafort”, 2002, 9-10; Nicolae Oprea, Timpul lecturii, Cluj-Napoca, 2002
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
-mi descarc nebunia în plin! Pământule larg fii trunchiul meu, fii pieptul acestei năprasnice inimi, prefă-te-n lăcașul furtunilor, cari mă strivesc, fii amfora eului meu îndărătnic![...] (Lucian Blaga, Dați-mi un trup voi munților) 1.Scrie sinonimele cuvintelor: trecătorul, (a) pune. 2.Exemplifică aspectul conotativ al cuvântului frunte. 3.Explică rolul cratimei în structura să-mi (descarc). 4.Motivează utilizarea frecventă a verbelor la modul imperativ. 5.Menționează două elemente specifice lirismului subiectiv. 6.Comentează ideile din prima strofă
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
se poate realiza cu precădere pe calea simțurilor: prin pipăit, prin miros, prin auz, prin gust, prin văz. "Corpul, afirmă Michel Onfray, este singura cale de acces la cunoaștere". (Onfray, 2000, p. 13) Etica slabă este etica trupului, adică a trecătorului, a momentului, a fragmentului, a întemeierilor locale și trecătoare, este ceea ce Howard Gardner a numit moralitate de vecinătate: "Disting moralitatea un concept de vecinătate, de etică un concept adecvat pentru societățile complexe. Fiind extrem de diferențiate, astfel de societăți și-au
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]