40,073 matches
-
să mai știe nimic despre fostul partener, ba mai mult, au grijă să-i facă un „portret” cât mai negru cu putință. Departe de mine asemenea manifestări degradante. Am urmat principiul că trebuie să păstrezi ceea ce a fost frumos în trecutul tău și să mergi mai departe, fără a arunca în urmă cu noroi. Indiferent dacă o merită sau nu. Din păcate, prea puțini procedează astfel. - Ai dreptate. De multe ori mi-a fost dat să asist la scene penibile între
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
avut nicio îndoială în ce privește înțelegerea ta față de situația în care mă aflu și despre care știai de la bun început. De ce m-ai adus aici, în această răscruce groaznică pentru sufletul meu? Dacă n-aș fi ales să las în urmă trecutul și tot ce mă leagă de aceste locuri, crezi că te-aș iubi mai puțin? Nu, cu siguranță. Dar nu pot să-i fac asta fiicei mele. Nu m-ar ierta niciodată. E drept, știi bine că între mine și
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
în care știi să pătrunzi în sufletele altora, atunci când au nevoie de înțelegere și de afecțiune... Tristețea care mi-a cuprins gândurile, declinul sufletesc în care mă aflu de ceva timp, ei bine, toate acestea își au izvorul într-un trecut căruia nu-i mai deschisesem ușa de foarte mulți ani. Nu i-am negat existența, doar l-am ferecat o perioadă destul de lungă, undeva în adâncul meu, într-o încercare oarecum disperată, dar în final, inutilă, de a tempera durerea
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ți-ai dori să mergi mai departe, sunt momente în care amintirile te copleșesc, vin peste tine ca un torent ce mătură totul în cale. Preț de o secundă, o singură zi sau luni întregi. Astăzi, mai mult ca niciodată, trecutul m-a invadat, răscolindu-mi fiecare colțișor de suflet. Nu fi supărată, te rog, că nu ți-am anunțat decizia mea. De fapt, nici n-aș fi putut, pentru că abia acum, când îți scriu aceste rânduri, m-am hotărât să
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
pe care o simțea, dându-și seama de inutilitatea repetatelor împăcări. Dezvoltase un soi de dependență față de acest om. Prezența în viața ei devenise un fel de drog, fără de care simțea că nu există, că nu poate trăi. Ceva din trecutul acela sublim, vocea, vorbele frumoase șoptite în taină, la ureche, felul în care îi intuia fiecare gând, toate o făceau să revină. Să încerce. Iar și iar. De fiecare dată însă, același trist scenariu: zile de reciprocă tatonare, de amabilități
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
care o îmbrăca odinioară devenise, dintr-odată, un pumnal ce îi rănea tot mai adânc întreaga ființă, dar mai ales inima. Cine era străinul în care crezuse? Nu-l recunoștea! De ce se supunea ea, de bunăvoie, atâtor umilințe? De dragul unui trecut care nu putea fi reînviat? N-o forța nimeni. Și atunci? Își dădea seama că se complăcea într-o situație mizerabilă, degradantă. De ce? Simplu: pentru că nu reușea să se desprindă de acel miraculos „a fost odată”... Hotărât, trebuia să o
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
sfârșit de octombrie cu parfum suav de gutuie, Mia intrase în viața lui dintr-o dată, ca un fapt absolut firesc, fără întrebări inutile. O excepție. Singura, de altfel, din viața lui. Conveniseră tacit să pornească alături fără a scormoni în trecut, fără a-și face planuri pe termen lung. Trăiau prezentul, fiecare clipă, făcând abstracție aproape în totalitate de ceea însemna lumea exterioară. Casa aceea mică de la marginea orașului, curtea plină cu flori de toate felurile, cei câțiva pomi plantați de
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
altul figurat. Toate acestea nu își doresc să se constituie în metonimie sau sinecdocă, ci să gliseze pe un drum incert, clamoros adesea, lucios alteori, epatant și sumbru, dar un drum care să rămână simbol față de el însuși, sinecdocă față de trecut, metaforă față de viitor. Un viitor incert, atât timp cât aparține textului... Nu o dată desenul ales de poet este un flash fabulativ, un traseu enigmatic al nemișcării ce mimează mișcarea. Impresionează mai mereu harul mimului de a face din minciuna lui adevăr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
e povestea lui Gulliver, ci a unui "eu" inadaptat la dimensiunile lumii înconjurătoare, stupefiante și abnorme. Această stupoare, pe care o bănuim terifiantă, acest disconfort, fie și al organelor de simț, sunt în căutarea unui sens care se află în trecut, în amintire. Amintirea devine oglinda în care poetul, narcisiac, se autocontemplă: Lașitățile mele vor fi transpuse prin oglinzi, motivate amabil și îmi vor fi atribuite intenții pe care niciodată nu le-am știut. Avem aici mărturisită fără echivoc capacitatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
fața mea e sclipitoare, scânteietoare ca și fața oglinzii. (Hop-la!) Acesta ar fi un salon. Oglinzi la dreapta, la stânga, oglinzi spațioase, prin care frați de-ai mei gemeni se plimbă... (Liniștiți și neliniștiți) Oglinda este memoria care nu trăiește în trecut și nu iartă, ci practică o intransigență verticală: Contemplu pe cineva ruinat, în oglindă, cu un vag lustru de duioșie, fiindu-mi cunoscut, un cunoscut pentru care altădată aș fi sărit și în foc: am îmbătrânit, nu glumă. (Aplauze) Amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
să trăiască dincolo de sine, de mască, de oglindă. Astfel are loc mișcarea din interior spre exterior. Tentativa de a trăi dincolo de memorie, exploatată de literatura romantică (v. Memoriile de dincolo de mormânt), descoperă sentimentul duratei interioare, al devenirii și al integrării trecutului în viitor. După o îndreptățită observație a lui Antonio Machado, intuițiile poetice sunt temporale prin excelență: "poetul profesează o metafizică a existenței, în care timpul capătă valoare absolută"42. În felul acesta, diformitatea oglinzii și capacitatea ei deformantă capătă dimensiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
iar actul: temuta și în egală măsură dorita sciziune. Pentru o ființă vorbitoare, cu atât mai mult pentru actor, poet, demagog, trăirea este totuna cu exprimarea. Însă actorul trăiește în prezent, și orice cuvânt, odată rostit, își trimite rezonanțele în trecut. Imediat se pierde cu totul. Devine trecut. Numai tăcerea există în prezent, trage mereu prezentul de partea ei. A fi în timp înseamnă a fi în tăcere. A fi în afara timpului înseamnă a fi în cuvânt. A vorbi, a te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
dăm seama dacă în realitate autorul a trăit aceste conflicte arhaice, dar prezentarea lor pare reală. „” să fie roman sau o stagnare a istoriei în viața satului? Citiți cartea de față și dacă nu vă recunoașteți faceți un salt în trecut, la bunici, străbunici ... un salt in istorie. Constantin Toni Dârțu Câteva cuvinte despre copilăria din culoare Gheorghe Boancă este un plastician care se exprimă cu talent prin mijloacele specifice artei naive. Este un modern (nu un monden), detașându-se prin
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
În 1869, Melchisedek a publicat lucrarea „Chronica Hușilor și a Episcopiei cu aseminea numire”, în care face referire și la regiunile învecinate orașului Huși. În 1888, Gr. Ghibănescu devine cel mai temeinic cercetător de documente și autor de lucrări în legătură cu trecutul istoric al întregului teritoriu din jurul actualului oraș Huși. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea au fost publicate câteva manuale de geografie și un dicționar geografic al județului Fălciu, care conțin unele observații și indicații referitoare la Valea
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
Totuși, aceste terenuri, după recoltare, rămân în continuare expuse eroziunii și alunecărilor. Pășunile și fânețele ocupă, în bazinul Lohan, terenurile agricole cele mai erodate, improprii pentru culturi. Sunt prezente la obârșiile Lohanului, pe platforma Poiana Mare - Lohan, care era, în trecut, aproape în totalitate împădurită. De asemenea, în cuprinsul cuestei Lohanului apar petice mai restrânse sau mai extinse de pajiști, acestea fiind tot rezultatul defrișării pădurii, proces în urma căruia s-au declanșat procese ample de modelare a reliefului, care este puternic
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
și sud-estică, și versanți orientați spre vest, nord-vest și nord, cu înclinări ale terenului între 5° 15° și o densitate a fragmentării reliefului mai redusă (1 - 2,5 Km /Km2). În ceea ce privește pădurea, aceasta ocupa o suprafață mult mai întinsă în trecut, o dovadă în acest sens fiind faptul că arealul solurilor de pădure este mai întins decât actuala răspândire a pădurilor, ca și toponimia locală (dealul „Fagului” la SV de satul Pâhnești, dealul „Curătura” de la SV de Epureni sau locul numit
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
faptul că arealul solurilor de pădure este mai întins decât actuala răspândire a pădurilor, ca și toponimia locală (dealul „Fagului” la SV de satul Pâhnești, dealul „Curătura” de la SV de Epureni sau locul numit „Poiana Mare” de la obârșia Lohanului). În trecut, aproape întreaga suprafață a cuestei Lohanului era împădurită. Defrișările au fost făcute tocmai acolo unde pădurea era mai necesară și anume la contactul dintre culmile interfluviale și pantele deluviale ale văilor subsecvente, adică tocmai acolo unde pericolul eroziunii și alunecărilor
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
respect față de marele popor român. Și până la urmă mi-am modificat poziția: nu sunt democrat, sunt demofil, iubitor de popor. Democrația totală e cimitir istoric. Noi nu suntem în pericol, că n-avem nici măcar democrație; un cimitir istoric presupune un trecut de viață care să fie îngropat. Și totuși, cel mai bun sistem social e cel care pleacă de la respectul măștii de om: democrația. Democrația e imperfectă, dar fără ea e greu de viețuit. Este un soi de haos suportabil. Democrația
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
greoi de munte, ca Eminescu, fără să am îndrăzneala să mă compar cu el — un pisc. Dar și eu sunt un om greoi de munte; și, de aceea, nimic nu se desface cu suflu de destin dacă mă uit în trecutul meu, cu suflu de destin în mod necesar, ci totul este întâmplător. De aceea am fost condamnat să caut adevărul. Nu sunt spontan, caut continuu, nu sunt vizitat de inspirație, totul e inițiere, efort continuu rațional, că asta e inițiere
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
va trebui să bată la ușa acestei onorabile instituții. Sper că odată și-odată ușa asta se va deschide. Nu numai pentru consemnarea „gândirii lui Țuțea“, ci și pentru alte consemnări. Nu-mi pot face autobiografia, fiindcă nu mă interesează trecutul meu, pe care îl detest! N am nimic comun cu mine în trecut. Știți când începe viața mea? Acum, când vorbesc cu dumneavoastră... Și așa mereu. Trăiesc ca să scap de amintirile grețoase care punctează existența mea; trăiesc, ca să mă detașez
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
odată ușa asta se va deschide. Nu numai pentru consemnarea „gândirii lui Țuțea“, ci și pentru alte consemnări. Nu-mi pot face autobiografia, fiindcă nu mă interesează trecutul meu, pe care îl detest! N am nimic comun cu mine în trecut. Știți când începe viața mea? Acum, când vorbesc cu dumneavoastră... Și așa mereu. Trăiesc ca să scap de amintirile grețoase care punctează existența mea; trăiesc, ca să mă detașez, principiul actualității. Ca să scap de obsesia trecutului dramatic, contorsionat, dezgustător pe anumite laturi
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
am nimic comun cu mine în trecut. Știți când începe viața mea? Acum, când vorbesc cu dumneavoastră... Și așa mereu. Trăiesc ca să scap de amintirile grețoase care punctează existența mea; trăiesc, ca să mă detașez, principiul actualității. Ca să scap de obsesia trecutului dramatic, contorsionat, dezgustător pe anumite laturi, nu-i așa, și neomenesc — mă situez în principiul actualității. V-am spus: nu fac biografie, nici autobiografie, trăiesc principiul actualității permanente... Eu am fost Petre Țuțea. Am avut și discipoli... Nu se putea
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
pot suporta proștii, adică nu mă pot detașa de deliciile inteligenței; și pe urmă, în vreme ce la creștini suferința e calea regală a mântuirii, eu nu pot suporta nici o suferință fizică. Or, ăsta e model homeric, model păgân. Nu mă interesează trecutul. De câte ori mă întreabă cineva când m-am născut, spun că într unul din anii trecuți. De când am ieșit din pușcărie mi se fac din când în când percheziții și sunt luat la Securitate pentru anchetă. La început mă anchetau grade
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
noastră, mai ales când capătă conotație istorică, trebuie luată în considerare. După 1948, ura organizată ca principiu de guvernare a pustiit societatea română: a pustiit sufletele oamenilor și relațiile dintre ei, așa cum, prin instinctele de distrugere declanșate, a pustiit acumulările trecutului și, deopotrivă - devenite ale tuturor și ale nimănui -, pământul țării, apele și pădurile ei. Procesul acesta continuă astăzi în alte forme. Ceea ce ne chinuim noi să punem pe picioare este în fond o țară devastată de efectele urii instituționalizate istoric
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
să mai vorbească subțire, elevat în galbena lumină a vocilor ce n-au mai cântat. Bijuterii de familie Prea târziu m-am întors la poezie, nu mai pot spune ca altădată lucrurilor pe nume și sentimentele s-au așezat în trecut; mut a rămas cântecul de nestemate, pentru Cumbria, mătușa mea adunate în cutia cu bijuterii alese, cine să le mai poarte? Și ele sunt petale moarte. S-au aburit de vreme, și-au pierdut strălucirea gleznelor de la mână, a gâtului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]