4,882 matches
-
viață. Tăcerea uimită se așterne peste adolescență suspendată între prezent și trecut că într-un cadru cinematografic ce prezintă schimbările tainice specifice vârstei de trecere. La ambii poeți metamorfozele sunt semnalate prin absența motivelor acustice. Liniștea sporește fascinația misterelor, marchează uimirea supremă și, în general, preaplinul de sentimente imposibil de exprimat. Urc piscuri, prăpastii de aer / cuprins de vântul pinilor / și grupul ce ușor mă-nsoțește / se depărtează în văzduh, / undă de sunete și iubire (Vânt la Tìndari, trad. AEB). Aici Quasimodo
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
putea fi cel mai bine vîndut roman al tuturor timpurilor, James exclamă: "Dumnezeule mare!/.../. Am nevoie de puțin aer"(p.368). Chiar și pe patul de moarte, parțial afazic, Henry pare că articulează "Trilby e problema! Trilby e problema!" -, stîrnind uimirea celor care veghează la căpătîiul său. Pentru ca descurajarea scriitorului să fie completă, tot acum, prietena Fenimore (Woolson) vinde mii de exemplare din romanul ei Anne/Anne, iar Oscar Wilde strălucește, în teatrele post-victoriene, cu piesa An Ideal Husband/ Soțul ideal
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
David Lodge. Într-o dimineață de duminică, Sam, Adrian și Ellie așteaptă înfrigurați suplimentul Sentinel, cu articolul distrugător al lui Fanny Tarrant. Odată cu ziarul însă, apare și ziarista însăși, palidă, transfigurată, în stare de șoc. Cei trei o privesc cu uimire și ostilitate, cerîndu-i explicații pentru inopinata și matinala sa vizită. Argumentul lui Tarrant va cădea ca un trăznet asupra tuturor. Ea îi informează că, în urmă doar cu cîteva ore, Lady Diana a decedat într-un cumplit accident la Paris
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mai degrabă neclare). Într-una dintre zilele de studiu în bibliotecă, tînărul universitar descoperă, pe masa de lucru, o carte stranie (cu aspect medieval), la mijlocul căreia se poate vedea imaginea viu colorată a unui dragon. Restul filelor sînt albe, stîrnind uimire și serioase aprehensiuni eventualului "cititor". Paul duce volumul coordonatorului sau de doctorat și are imensa surpriză de a afla că și acesta primise, cîndva, în tinerețea lui europeană, o carte identică (Rossi o scoate din bibliotecă pentru a-i confirma
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
greu de distins acum) se studiază patetic și așteaptă, în încordare, un gest greșit în tabăra adversă. Punctul culminant este atins atunci cînd Baxter îi cere tinerei Daisy să dezbrace. Traumatizată, poeta execută ordinul cu oroare imensă (toți descoperă, cu uimire, că Daisy e însărcinată!). Baxter vede volumul tinerei și, mirat, îi cere să-i citească o poezie. John Grammaticus (lovit de partenerul lui Baxter) are o intuiție fabuloasă. Îi cere nepoatei să citească "poemul său favorit" (în fapt, nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
41, autoarea deschide porțile interiorului, comunicând cu lumea, prin prisma sufletului: "Am început, prin a încerca să mă exprim și am sfârșit, prin a mă lăsa, de mine însămi, exprimată. Ați văzut, vreodată, ochii unui copil bolnav? Gravitatea, tristețea, nemărginita uimire, în fața durerii, care se citește acolo? Asta este ceea ce am vrut, întotdeauna, să exprim în poezie"42. Noua realitate redevine o realitate interioară, învelită, conceptual, în idee, dar conținând, în profunzime, suflet. Paralizia aproape completă a sensibilității, pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
fără excese, rareori poeta punând preț pe imaginea izolată"117. Pe măsura apropierii de cea de-a doua perioadă a operei sale, se resimt teme precum moartea, sfârșitul, singurătatea, degradarea relației cu ceilalți devenind tot mai acută, autoarea trăind sentimental uimirii, într-o neînțeleasă trecere a timpului. Exuberanța și extazul primelor volume sunt înlocuite de un romantism diafan, uneori aproape blestemat: În concepția Anei Blandiana, talentul este înnăscut și stigmatizat să moștenească și să poarte ca lauri "vina" creației ce zăcea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în spate acel punct comun al realității colective, trecute și prezente: "Am început, prin a încerca să mă exprim și am sfârșit, prin a mă lăsa, de mine însămi, exprimata. Ați văzut, vreodată, ochii unui copil bolnav? Gravitatea, tristețea, nemărginita uimire, în fața durerii, care se citește acolo? Asta este ceea ce am vrut, întotdeauna, să exprim în poezie"24. Reconstrucția Universului propriu, prin poezie, se înfăptuiește la Ana Blandiana, pe parcursul celor 12 volume, fiecare dintre ele aducând o notă de originalitate, specifică
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de vârsta inocentă a copilăriei se face, însă, treptat, maturizarea fiind aproape refuzată: "Am crescut? Suntem oameni maturi?/ Câte mii de nuanțe putrezesc o culoare.../ Dragi și ridicole sunt zilele/ Când lumea o împărțeam în buni și răi". (Am crescut). Uimirea, dublată de o acută teamă de necunoscut, întrețin criza identitară, care începe să se contureze: "Va veni o vreme/ Când voi simți nevoia frunzelor/ Și-o să mă vindec cu iarbă,/.../ Fiți liniștiți, va veni o vreme, Când nu voi putea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
compresă pe frunte,/ Galbenă doamnă iertată.// Leagă-mi urechile cu foșnet de aripi/ Să uit mecanicul vuiet de zbor/ Și pentru a nu mai căuta să-nțeleg/ Acoperă-mi ochii ușor.// Și lasă ploaia să curgă pe trupul/ Prin care uimirea a trecut ca un plug./ Bandajează-mi rănile naive,/ Doamnă frumoasă și bună,/ Rănile prin care credința mi s-a scurs,/ Clipă de clipă, o lună". (Elegie) Zborul, care de data aceasta devine mecanic, fără obiectiv real, capătă o valoare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
compresă pe frunte,/ Galbenă doamnă iertată.// Leagă-mi urechile cu foșnet de aripi/ Să uit mecanicul vuiet de zbor/ Și pentru a nu mai căuta să-nțeleg/ Acoperă-mi ochii ușor.// Și lasă ploaia să curgă pe trupul/ Prin care uimirea a trecut ca un plug/ Bandajează-mi rănile naive,/ Doamnă frumoasă și bună,/ Rănile prin care credința mi s-a scurs,/ Clipă cu clipă, o lună". (Elegie) Ruptura de copilărie echivalează cu ruptura de natură, dovadă a suprapunerii inițiale perfecte
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
vieți, bazată pe cea de altădată. Dubla conotație vizează laolaltă semnificatul și semnificantul somnului. Simbolistic, somnul joacă rolul ultimului spațiu protector, "în care ființa umană se află la adăpost de conștiința trează"116 care va interveni odată cu maturitatea. Suferința sau uimirea în fața trecerii timpului vor marca, de acum înainte, întreaga creație poetică a autoarei, care, înțelegând ireversabilitatea timpului, încearcă o reconstrucție a prezentului prin prisma trecutului. Dincolo de protecție și de închidere, marcate de consoane sonore de tipul nazalei bilabiale m și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
vreuna care vă este cea mai dragă sufletului? A.B.: Volumul de nuvele Proiecte de trecut. A.-I. P.: Obișnuiți să recitiți, peste ani, ceea ce scrieți? A.B.: Foarte rar, dar, când se întâmplă, o fac întotdeauna cu o imensă uimire. A.-I. P.: Aveți regrete? A.B.: Da.Regretul de a nu fi debutat cu cel de-al doilea volum. A.-I. P.: Cum definiți libertatea? A.B.: A rămâne tu însuți, indiferent de consecințe. A.-I. P.: Dar Poezia
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
tăcere, aceeași așteptare. Răspunsul: "Să ne schimbăm locul." Ajuns tîrziu acasă, am simțit nevoia egoistă să spun cuiva: am trezit-o pe soția mea. Am pălăvrăgit, am făcut gălăgie. A doua zi, odată sculat, am trecut la etapa următoare. După uimire, era timpul să analizez evenimentele, să le explic cu ajutorul conceptelor și al teoriilor. A fost un eșec. Mi s-a cristalizat în minte o singură imagine, naivă, imaginea nostalgică și concretă a căderii de pe bicicletă. Ca și altă dată, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
european este acela al continuității și al conviețuirii dintre cele două curente, în lipsa unei demarcații clare, care să probeze și voința unei caracterizări pozitive a fenomenului. Într-o interpretare care duce lucrurile și mai departe, Søren Gosvig Olesen își manifestă uimirea în legătură cu penetrarea noțiunii de postmodernism în Franța, mai ales că acest critic afirmă că nici noțiunea precedentă de modernism nu era una cunoscută aici: "Chiar dacă discursul despre un astfel de postmodernism devine (și) în Franța familiar, acest lucru este cu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
asistăm la o creștere deosebită și generală a nivelului tehnic, de siguranță, ușurință și virtuozitate a prezentării exercițiilor În marile competiții, rolul pregătirii psihologice a crescut În mod excepțional. În permanență suntem puși În situația de a ne Întreba cu uimire și admirație, de unde atâta stăpânire de sine, atâta calm, de care dau dovadă aceste copile, care-și Împart medaliile pe distanța câtorva miimi de punct. Desigur o prima explicație este pregătirea tehnica deosebii de temeinică, stăpânirea perfectă a exercițiului, care
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]
-
ședințe, exersaseră împlinirea trupurilor alăturate, ca-n stampele orientale. Se dezbrăcau, încercînd să-nțeleagă corul energetic din jur. Cînd se împreunau, bărbații trebuiau să știe că descărcarea spontană ținea de ființa carnală, n-avea nimic cu adevărat mistic. Meditația, răgazul, uimirea trebuiau învățate. În orice contopire adevărată se recreea androginul. Cînd, după luni de concentrare și meditație fusese aleasă de Guru pentru o demonstrație în fața învățăceilor, a simțit o mare mîndrie. Ei doi aveau să înfăptuiască un transfer energetic printr-o
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
și întinzându-le în loc de aripi deasupra flăcărilor jucăușe. Nu se priveau și nici nu-și vorbeau își scrutau doar sinea pierdută ațâțați de vâlvătăile pârguite-n iureșul transfigurării. Nicio umbră nu le tulbura contemplarea văzându-și chipul răsfrânt în peisajul uimirii și nimeni în preajmă care să-i ispitească ardoarea întrupării făcând ca Verbul să se irosească în atât de clara viziune a genunii și nicio adiere nu se-nfiripa doar vocea pierdută a călătorului care-și striga numele pentru a
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
parcurge până la capăt o aventură, deși simțim o durere reală pe parcurs" (Sandner 2004: 32) Ea conchide într-o notă de exaltare preromantică: "Cooperând, pasiunea și fantezia înalță sufletul până la cele mai înalte culmi și durerea terorii se pierde în uimire". (Sandner: 2004: 32). Inspirată, într-o măsură considerabilă, de eseul lui Burke, prozatoarea britanică Ann Radcliffe 9 este, probabil, prima care operează diferențieri bine argumentate între conceptele puse în discuție, privilegiind teroarea în raport cu groaza. Astfel, în cunoscutul său eseu cu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sprijinite de forțe armate necoordonate, din care s-au cernut lideri cu realizări efemere. Ca și mineriadele civile, ciocnirile interetnice din Ardeal și alți demonstranți ezitanți. Nu numai oamenii obișnuiți, dar și unii redactori ai mijloacelor "Războiului Rece" își rostesc uimirile față de numărul mare de morți și răniți de la noi. Se pare că revin ciclurile regresive asemănătoare eșecurilor noastre istorice. După 1989, vechea cultură partinică și etica cetățenească ghidată de naționalismul special ori de coeziunea emanată de fostul "patriotism socialist" s-
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
lucrat cu Nagra, acum lucrați în televiziune cu noile echipamente digitale. Ce modificări aduce noua tehnologie, nu doar în ceea ce privește producția, ci și în plan creativ? Având în vedere că am început în epoca 35 mm, astăzi sunt într-o permanentă uimire cu toate aceste echipamente tehnice, mici, foarte flexibile, cu enorm de multe posibilități. Tot timpul descopăr ceva nou care mă fascinează. Acum douăzeci și ceva de ani mergeam la filmări de tip reportaj, de eveniment, cu un aparat Ariflex, care
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
știutorilor de carte îl punem pe seama faptului că încă din 1865 în sat funcționa o școală, printre primele din fostul județ Vaslui apărute și promovate în mod special în satele răzeșești. Tot în acest dosar am mai putut constata cu uimire că în acele timpuri în care pe la noi mai erau, încă, pluguri de lemn, doi cetățeni din Oșești (Iancu Motăș și C. Bucătariu) aveau locomobile pentru treierat păioasele iar una din mori funcționa cu...benzină! Tot armata avea mare nevoie
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
colegi, un locotenent de-al nostru a fost luat <<prizonier>> de către trupele <<inamice>>. Supus unui interogatoriu, le-a spus <<dușmanilor>> cine suntem, adică: UM 01247 Galați, venită în sprijinul <revoluției>, la ordine superioare. Ofițerii de vizavi au rămas muți de uimire, deoarece nimeni nu le spusese așa ceva. Din acel moment, măcelul dintre cele două unități militare a luat sfârșit, dar cu ce preț!”, își amintește cu adâncă tristețe Dima. P.S. Subsemnatul Paul Zahariuc, declar pe propria-mi răspundere că, din bun
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
simpatic de altfel, au putut să producă atâta vâlvă. Și că un motan a putut să devină, la un moment dat, personaj subversiv. Să devină o metaforă a vremii pentru Ceaușescu. Ați premeditat metaforizarea aceasta? N-am premeditat-o deloc. Uimirea mea a fost totală. Recunosc că m-am cam distrat, imaginându-mi că, deoarece devenise foarte cunoscut, motanului Arpagic i se urcase la cap și începuse să se poarte precum Ceaușescu. Nici o clipă, însă, nu mi-am închipuit că cineva
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
-o" (moștenirea n.n.) căci "conta pe moștenirea averii soră-sii din care ciupise mai dinainte și pe care, ca un veritabil pungaș, o convinsese să transforme testamentul, frustrîndu-și astfel proprii copii", instalîndu-se apoi la Berlin într-un gest de neînțeles: "Uimirea, chiar a celor care îl țineau de nebun, a fost, se înțelege, puternică." Aceasta e cauza pentru care, după cum comunică prietenului din Paris "trăiesc singur la mahala, nu am nici o slujbă, primesc scrisori și telegrame din Paris și Berlin" concluzionînd
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]