13,247 matches
-
au intersectat cu o patrulă medicală. Aceia au vrut să-i consulte, să vadă dacă sunt contaminați și eventual să le ofere ajutor medical, dar lui Silviu i-a fost teamă că s-ar putea îmbolnăvi chiar de la medici, care umblaseră deja prin multe case lovite de pestă. Ignorând avertismentele acestora, au luat-o la fugă și au ajuns, după mai multe ore, la marginea orașului. Acolo au trecut printr-o pădurice și au intrat, extenuați, în gară. Deja nu aveau
TEROAREA ALBĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350221_a_351550]
-
-mă un pic”, rosti emoționată Silvia... Și astfel a început o stranie și palpitantă aventură a celor trei prieteni, pe care o vom reda în cele ce urmează. Ziua întâi. „Ascultați-mă un pic...”, reluă Silvia, după o scurtă pauză. „Umblăm un pic la conturile în bancă și ne deschidem o librărie. Alegem numai literatură de calitate, cărți una și una, vechi și noi. Deschidem totodată un club al pasionaților de literatură. La librăria noastră vor avea acces doar membrii clubului
O AFACERE DE MILIOANE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350218_a_351547]
-
că sunt singurul care știe istoria asta . Ei aflaseră istoria comorii de la un fost membru al grupului de haiduci , căruia îi făcuseră un mare bine , iar acesta ca să se revanșeze , le-a povestit istoria comorii și i-a îndemnat să umble să o scoată. - Și ei ce-au făcut ? - Păi , într-o zi , s-au încumetat să pornească spre locul juruit , plini de speranță. Au găsit locul , așa cum le spusese fostul haiduc , au desfăcut intrarea și au început să înainteze de-
PE URMELE LEGENDELOR de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350265_a_351594]
-
ai mei părinți au scos cinci milioane să le dea la operație, că eu săracul fiind casnic, nu îmi permiteam decât să mor în spitalul lor trist și depresiv, unde o apă chioara se numește ceai și pe unde gândacii umblă pe și sub paturi. Eu când mă operasem condițiile din spital erau excelente, mai ales la triaj, unde infirmierele și mai ales multe asistente medicale cu aere de dive bosumflate țipă la tine dacă vorbești la telefon, unde pazncii se
ȘI TOTUȘI DOAMNE , DE CE EU? de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350275_a_351604]
-
ciudată, coborau pe Boia în jos și au intrat - vorba vine - în... vorbă cu el . - Ia vez’ bă, ce vor ăștia, eu nu m-am înțăles cu ei, da’ crez că sunt leșânaț’ de foame, din câte-am priceput eu umblă să cumpere de mâncare, mi-a zis taică-meu convins că mă puteam înțelege cu ei. Tinerii aceia bălai erau olandezi, studenți la geografie, cutreireaseră munții și, într-adevăr, erau morți de foame. M-am înțeles cu ei în limba
LAPTELE ŞI SECURITATEA de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350327_a_351656]
-
să mă nască! Mi-s de la țară, Țara e în mine Și dacă sunt, mă simt atât de bine Cu toată veșnicia dintre doage Și versul meu de-acolo mi se trage, Precum se trag izvoarele din stânci, Acolo am umblat copil pe brânci Și tot pe brânci, când sufletul mi-e greu, Urc pe Golgota pân' la Dumnezeu! Azi casa mea și altele din jur Îs tot mai mici și fără de contur Și nu mi-e trist cuvântul când îl
SUNT DE LA ȚARĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350366_a_351695]
-
putea ura și juca, și unde mergeam acolo dimineața ca să asist la spectacolul dat de fiecare trupă, pentru a primi aprobarea. Noi copiii nu aveam probleme, pentru că ne duceam cu uratul pe la vecinii noștri. Bacăul era orașul în care TOMOZEI umbla cu flori pe stradă, iar copiii făceau haz de dânsul și el se supăra foc. Era orașul cu mireasa îmbrăcată în alb își căuta mirele pe stradă. Era orașul cu cofetăriile IONESCU și GHEORGHIU, pline de clienți „bine” și cu
VIZITA MS REGELE CAROL II LA BACAU de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350358_a_351687]
-
și sloiurile pe râuri o iau la vale, cam cum este la noi în luna martie. Un vânt rece a început să sufle. Straiele ei subțiri că zefirul și iubirea nu au apărat-o pe tânăra soție, de frig și umblând pe urmele soțului Mărțișor, până seara a înghețat. A devenit un sloi de gheață, rece și fără chip. Venind acasă Mărțișor a aflat despre cele întîmplate și tare s-a mai mâhnit. Așa îndurerat cum era s-a dus la
VARVARA MAGDALENA MĂNEANU, MĂRŢIŞOR ŞI GHIOCELUL. LEGENDĂ de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350379_a_351708]
-
tânăr e frumos, chiar dacă e urât; pe când cel bătrân... • Bancu-i vechi, dar prostu-i nou. Cel mai bun soldat este cel prost - pentru că sare și-n lac și-n puț dacă-i cere ofițerul. Femeia este o bombă pe lângă care să umbli ușor ca să nu-ți explodeze în cap. Bărbatul e măgarul familiei. • Eu nu mi-am schimbat niciodată nevasta, dar ea m-a schimbat pe mine (de cămașă). Există scriitori celebri și scriitori celebrizați. Sunt împrejurări în viață când nu e
AFORISME DE VIAŢĂ (VI de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350383_a_351712]
-
s-a șters. M-am aplecat cu grijă asupra de cuvânt, Făcând cu poezia un fel de legământ. Și mi-am promis în sine... să fie iar și iară, Când m-am trezit cu voi, voi criticii de-o seară, Umblând prin versul meu, răstălmăcind cuvinte, Cercând a mă opri din mersul înainte. Oricât ați sparge firul, în patru sau în trei, Să-mi așezați tăcerea în vârful de condei, E prea târziu acum, de voi a mă mai teme, Să
ŞI CUM SĂ MĂ MAI TEM ? de MARIN BUNGET în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350385_a_351714]
-
patria lor; Vor răul din lume, cu lacrimi de perle, ochii să-l spele. Mai fac ei pe durii, dar plâng în ascuns pe sâni de femeie. Ne ispitesc cu săruturi în miresme și rime din vers, Știu cum să umble la mierea din faguri ascunsă-n știubeie, Doar poeții în stare, astăzi, mai sunt să ne-nvețe din mers, Cum să mai aflăm din tainele limbii noastre române, Dar parcă prea iute se duc și ne lasă cu-atâta mister
MI-A SPUS UN ÎNGER ODATĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350420_a_351749]
-
c-au fost eliberați contra unei sume frumușele la pachet cu norocoasa zebră pe care de-atunci n-o mai calcă-n picioare nici la propriu îndârjindu-l pe polițistul de la rutieră să-și achimbe politica de proximitate și să umble destul de des la chitanțier ... nevastă-sa n-a dat niciun ban, dăduse pe toți la divorț cu doar două zile înainte că dac-ar fi știut zicea, sperând că-l va milui pe el și că-și va salva căsnicia
ÎNTÂMPLARE... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350439_a_351768]
-
pentru a declara, cu zâmbetul pe buze, că nu va accepta ca susținătorii săi din județul Dolj să-l propună și să-l susțină în a fi ales în funcția de vicepreședinte al PSD dacă va constata că s-a umblat în vreun fel cu „ciordeala”, considerând că este o formă de furt inferioară „mandealei” pe care ar prefera-o în această situație... 4. - Doamna Elena Udrea, sensibilă, rafinată, experimentată și parfumată a declarat, în primele ore ale dimineții, că s-
O ZI PLINĂ DE CONTRADICŢII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350433_a_351762]
-
numeros ca și cel românesc, a trimis țara în faliment. Grecia este prima țară din zona euro care are nevoie de oxigen pe datorie. Nu același lucru au făcut nemții. Mai chibzuiți, mai precauți, n-au mărit salariile, n-au umblat la taxe pe timpul crizei. La acest moment ei sînt liniștiți, noi sîntem datori vînduți. Cunoaștem în istoria umanității exemplul multor țări aflate în pragul falimentului, dar care au reușit cu demnitate să supraviețuiască, în ciuda faptului că o conjunctură sau alta
OXIGEN PE DATORIE de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 92 din 02 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350464_a_351793]
-
ba chiar hărnicie? Și un semn mai discret eu făcut : o cruce și pace peste ei pe vecie! DE VORBĂ CU IERUSALIMUL Te zărisem o clipă de pe-un deal ce-am trecut furtunos... Oricum ne primești, te salut bucuros, umblu prin tine pe jos Cetate iubită, cetate dorită, oraș cântat în sul de profeți Ce jalnic ne-ntâmpini, deși suntem doar niște drumeți... Pe ulițele tale cu plâns de martiri 'naintăm cam timizi Tu nu ne arăti strălucire, nici aur
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
Mihai Țânțar trăiește cu amintirile jurnalistului care și-a început cariera în presa scrisă suceveană în anul 1959, carieră pe care a încununat-o ca director al primului ziar particular apărut după evenimentele din decembrie ’89. Șansa de a nu umbla desculț Născut la sfârșitul anilor ’30, în cel mai mic cătun din apropierea Sucevei, dincolo de apă, în „regat”, la Ratuș („popas” în vechea limbă moldovenească), în comuna Salcea, orfan de tată de la vârsta de 12 ani, Mihai Țânțar a luat în
ZIARIST DIN '59 de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349043_a_350372]
-
Suceava, unde a deprins meseria de tâmplar. La începutul anilor ’50 apăreau noi și noi șantiere care cereau mână de lucru. Era șansa pândită de copiii de țărani de a-și găsi un loc de muncă pentru a nu mai umbla desculți prin grămada de bălegar. A plecat iarna, îmbrăcat numai cu salopeta de ucenic, pe șantierul Laminorului de la Roman, bucuros că primește suma de 200 de lei pentru „instalare”. „E bună , ești angajat!” A ucenicit acolo dar ulterior, un vecin
ZIARIST DIN '59 de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349043_a_350372]
-
vreun ziar. Nu s-a anunțat nimeni, singurul care a bâiguit ceva a fost el. „Ești omul nostru!”, au spus cei care căutau un „corespondent voluntar” pentru ziarul militar „Înainte”. A primit legitimație și ordin de serviciu permanent și putea umbla prin oraș fără grijă. Făcea și deplasări ajungând pe la Slatina, sau Caracal. În anul 1959 a fost lăsat la vatră și s-a reîntors la Suceava. Viața de gazetar Când aștepta să i se elibereze livretul, a fost contactat de
ZIARIST DIN '59 de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349043_a_350372]
-
e că hârtia. Rabdă orice... Dar nu rezistă. Uneori sunt modest, alteori orgolios - două defecte esențiale. Mă întreb dacă poți fi șchiop de ambele picioare (Roni Caciularu). • Gură lumii-i sloboda să mănânce... loboda (folclor prelucrat). • Cine-i fără pată, umblă rupt în fund. • Ars longa, memoria scurtă. • Sine îra et studio, orice ar putea să însemne (Andrei Bacalu). • Calea dreapta în viață are o mulțime de ocolișuri. • Toate surprizele se petrec exact când te aștepți mai puțin. • Dă-i Doamne
CALEA CEA DREAPTĂ A DREPTURILOR EGALE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349074_a_350403]
-
e târziu pe pământ, Fără de țărmuri să-mi fie Până la capătu-i sfânt Năvalnica mea liturghie... Eu știu ce oftat o cuprinde Pe Vița cu dor de araci, Nimic dintre noi nu se vinde- Sărută-mi cuvântul și taci... Primăvara îmi umblă prin vine, De muguri mi-s umerii grei, Și iarăși mă umplu de tine Ca Marea de murmurul ei... NUMELE FRUMUSEȚII De frumusețea ta de ce te miri? Prin ea coboară Cerul peste lume, Nu ești de vină tu de mă
ELEGII DE PRIMĂVARĂ de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349070_a_350399]
-
deh, el e mai ceva, el era < >, pe când eu nu-s decât un pârlit de inginer. În sfârșit mi s-a făcut somn, mă duc să mă culc, noroc că nu trebuie să mă spăl pe < >, că azi nu am umblat desculț”).Remarcăm și deosebitul har narativ (trecând de la neliniști"la Hieronymus Bosch, apocaliptice - la aproape diafanul serafic), profund mistic, și expresivitatea pătimașă (și, totuși, adâncit sapiențială, prin Revelație!) a Blestemului Dorei Alina Romanescu/România: „Dumnezeu îi îngăduise să plutească, să
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI, DIN ÎNTREAGA LUME” de ALEXIA TEODORA RAICEA în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349061_a_350390]
-
o huidumă de om cu un bârdăhan de pe care îi luneca mereu brăcinarul, din care motiv își sălta mereu cu coatele nădragii ce-i curgeau în vine. Cred că avea peste un metru optzeci. Și iarna și aproape toată vara umbla cu o bundă de oaie căci el spunea că are mereu un junghiu ca un cuțit în șale. În picioare purta veșnic aceleași ghete negre stâlcite, căci nu știu cum făcea el că avea totdeauna călcâile fugite rău în spate... iar pe
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]
-
mele când eram ascuns odată sub pat și ei veniseră să „verse” banii într-un sertar din garderob. Țața Dumitra era mai mult lată decit lungă, lată în șale și când mergea parcă înota printr-un troian mare de omăt, umbla mereu îmbrobodită cu o basma neagră cu franjuri. Îl pricopsise pe nea Gheorghe cu patru copii: Natalița, care era cam leat cu mine, Gicuțu, cu vreo trei-patru ani mai mic, Silvioara cu vreo doi ani mai mică decât Gicuțu și
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]
-
de trăscău, că au nevoie de un băietan să-l ajute că s-au îmulțit localnicii din Făurei, să le ducă citațiile și alte hârtii de la primărie. Ar fi ceva foarte bun pentru tine, că tot iți place ție să umbli teleleu. Ion Cîrnu, în loc de nas avea numai două găuri prin care răsufla și el, cred că avusese sfrenție, cum i se zicea la sifilis. -Nea Gheorghe, eu nu mă fac conțopist la primărie, eu o să mă fac inginer, am să
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]
-
sfrenție, cum i se zicea la sifilis. -Nea Gheorghe, eu nu mă fac conțopist la primărie, eu o să mă fac inginer, am să am o fabrică cu muncitori mulți și am să fac bani cu găleata. -Vorbești în dodii și umbli cu capul în nori, păcat că ești băiatu’ soru-mi. Nea Gheorghe era băiatul ăl mai mare a lui Vasile Olărescu din Gura Nișcov, comună mare și bogată la poalele dealurilor de lânga Buzău. Vasile Olărescu se zice că ar fi
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]