8,137 matches
-
a fi fericit după moarte. Μ Plăcerea, chiar și aceea a simțurilor, nu reprezintă un rău prin ea Însăși. Dar poate deveni un rău prin consecințele pe care le produce trăirea În exces a unei anumite plăceri. Μ Când te urăști, cum ai putea să iubești pe altcineva? Μ Unii oameni chiar și moartea o realizează cu discreție, astfel că abia Într-un târziu aflăm felul În care au murit. Μ Este mai greu de luptat cu demonii Închipuirilor noastre decât
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
acceptăm sau să trăim În starea de umilință! Atât de departe merge uneori această nevoie a respectului onoarei proprii, Încât atunci când, fără să vrem, am compromis demnitatea cuiva, dacă acesta răspunde Într-un mod similar la adresa noastră, uităm fapta noastră urâtă de Început și reacționăm cu duritate, ca și cum am fi complet nevinovați. Desigur, poate frapa susținerea ideii că, de exemplu, și un criminal are sentimentul onoarei proprii și luptă pentru respectarea ei, dar realitățile psihologice arată că acest sentiment se constituie
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
o reînnoiască cu fiecare nouă lectură pe care o realizează (când cititorul are resurse imaginative și un potențial crescut de sensibilitate, el estetizează, adică simte realitățile conținutului cărții ca fiind frumoase. Alții, dimpotrivă, nu le pot vedea decât ca fiind urâte; aceștia din urmă, neavând sentimentul frumosului, nu se pot Întâlni, de fapt, cu acea carte, pe care nu o pot simți În aspectele ei frumoase). Μ „Te voi iubi etern și chiar după aceea” (Heinrich Heine). Poetul vrea, desigur, să
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
non-individuală”, În care yoghinul elimină orice activitate psihică, atât pe plan mental, cât și pe plan emoțional sau volițional. Μ Ura cea mai mare pe care o putem provoca unui semen este atunci când avem curajul să-i spunem un adevăr urât despre el Însuși, pe care acesta nu are Însă tăria morală de a și-l recunoaște În forul lui interior. Μ O formă din păcate frecventă de psihopatie este și iresponsabilitatea cu care unii oameni Își folosesc propriul limbaj În
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
creează posibilitatea realizării unor portrete ale caracterului omenesc, adică desprinderea din conveniențele și ipocriziile de fiecare zi a ceea ce reprezintă adevăratul fond al structurii psihice a cuiva. Μ „Acela care Își iubește viața o va pierde, iar acela ce o urăște o va câștiga” (Iisus). și de data aceasta gândul Înțelept Îmbracă hainele strălucitoare, dar derutante ale unui paradox care nu este deloc ușor de tradus. Desigur, se pune problema apărării sau, dimpotrivă, a condamnării unui anumit gen de viață, și
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
-i aibă în spate pe Adonis și pe Proserpina, se va baza pe marile texte ale culturii moderne. Prin urmare, ca să supraviețuiască în calitate de instituție, Biserica nu poate decât să renunțe la putere și să îmbrățișeze acea cultură - pe care a urât-o dintotdeauna - ce este prin însăși natura sa liberă, antiautoritară, în continuă devenire, contradictorie, colectivă, scandaloasă. Și, în fond, cine spune că Biserica trebuie să coincidă cu Vaticanul? Dacă - donând statului italian marea scenografie (folclorică) a actualului sediu de la Vatican
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
psihologice care îi fac pe intelectuali să se intereseze de problemele politice, Casalegno nu poate cunoaște operele acelor intelectuali; nu le poate cunoaște pentru că nu vrea să le cunoască și nu vrea să le cunoască pentru că este un burghez ce urăște intelectualii. Ar fi de ajuns să citească - în sfârșit, cu o oarecare „dragoste” față de cultură - două pagini scrise de mine, de Moravia sau de Parise, pentru a avea măcar oarece ezitări cu privire la propriul dispreț aprioric; b) (prin urmare) „sectarismul”, „snobismul
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
câteodată, aveau toate motivele să creadă și că o democrație imediată nu va face decât să reinstaureze vechea ordine. Liderii veniți la putere după obținerea independenței În țările din lumea neindustrializată (uneori, ei Înșiși revoluționari) nu pot fi condamnați pentru că urau trecutul de stăpânire colonială și stagnare economică și pentru că nu precupețeau nici timp, nici sentimentalism democratic pentru a crea un popor de care să fie mândri. Înțelegerea istoriei și a logicii angajării lor pe calea către atingerea unor obiective extrem-moderniste
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
astfel, posibilitatea de a se prezenta ca dezrădăcinat și revoluționar, ca exilat de profesie și conștiință negativă a epocii sale. Disertația inaugurală care îi aducea tânărului Marx titlul de Privat-Docent purta în exergă un citat din Eschil: „Într-un cuvânt, urăsc toți zeii“102. Aceștia reprezentau, în opinia lui, societatea care reprimă toate impulsurile personale. Zeii sunt tot una cu părinții sau cu autoritatea - agenți consacrați ai coerciției 103. Iar ordinea este, în primul rând, socială și fiind astfel reprezintă constrângerea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
mod hotărâtor la impunerea acestui portret în aquaforte al burghezului. În contrast cu noblețea de caracter a aristocratului ori a cugetătorului, burghezul este meschin, obtuz și diform. De la stânga la dreapta, de la Lamartine, Heine, Hölderlin și până la Stendhal și Flaubert, toată lumea îl urăște 10. În spațiul cultural și social-politic românesc ura față de burghez este însă departe de a fi aureolată de un asemenea prestigiu. Într-un mediu istoric întârziat, burghezia nu este repudiată atât pentru starea ei materială, cât pentru originea sa etnică
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Amintește-ți cum ți-a scos toate hainele. Acum spune-mi ce simți?”. Ea a stat nemișcată pentru aproximativ 5 secunde, apoi s-a uitat calmă către terapist și a spus fără a avea emoții puternice „Ei bine, Încă Îl urăsc”. Terapistul, după ce a fost de acord cu faptul ca a-l uri pe tatăl vitreg este un răspuns perfect normal, a Întrebat „Dar ce poți să-mi spui despre suferința pe care o simți?”. Ea a făcut din nou o
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
tablourile cu ea În vacanță. — Firește că nu, spun cu un aer demn. Am Înțeles exact la ce te referi. — Oricum, În a doua parte a anului o să fie la Londra și vrea să ne vedem. — Luke... credeam că-ți urăști mama. Parcă nu mai voiai s-o vezi niciodată, Îți amintești? Haide, Becky. Luke se posomorăște ușor. O să fie bunica băiatului sau a fetei noastre. Nu putem să-i refuzăm acest drept. Ba da, putem, Îmi vine să-i răspund
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
cu ciucuri! — Luke, cred că ar trebui să ducem copilul la schi de la o vîrstă cît mai fragedă, spun În clipa În care intră În cameră. O să-l ajute să se dezvolte armonios. — La schi? se arătă surprins. Becky, parcă urai schiul. Adevărul ăsta e, urăsc schiul. Poate că ne-am putea duce la Val d’Isère sau undeva de genul ăsta și să ne mulțumim doar să ne Îmbrăcăm cu hainele astea, fără să schiem. — Becky! Îmi Întrerupe mama gîndurile
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ar trebui să ducem copilul la schi de la o vîrstă cît mai fragedă, spun În clipa În care intră În cameră. O să-l ajute să se dezvolte armonios. — La schi? se arătă surprins. Becky, parcă urai schiul. Adevărul ăsta e, urăsc schiul. Poate că ne-am putea duce la Val d’Isère sau undeva de genul ăsta și să ne mulțumim doar să ne Îmbrăcăm cu hainele astea, fără să schiem. — Becky! Îmi Întrerupe mama gîndurile. Uite la pătuțul ăsta. Are
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
perfectă, În care Luke mă Întreabă ce s-a Întîmplat, iar eu Îi spun O, nimic, și el zice, Ba da, ai tu ceva, și care se sfîrșește cu el zicîndu-mi că e Înnebunit după mine și că Venetia e urîtă cu spume și ce-ar fi să plecăm mîine cu avionul la Paris? Dinspre televizor se aude o melodie foarte vioaie, care mă trezește din starea de semitrezie și mă uit la ecran. Nu știu cum, am ajuns la ultimele canale, la
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
iubită. Auci. Și cum e tipa? Îmi vine fără să vreau În minte ziua În care Venetia m-a făcut să-mi pun ciorapii ăia oribili medicinali, cu un licăr de triumf În ochi. — E o oafă roșcată și o urăsc, zic, mai vehement decît am vrut. Am poreclit-o Cruella de Venetia. — Și cu ea o să naști? Danny Începe să rîdă. Pe bune? Nu-i deloc amuzant! Însă nu-mi pot reprima nici eu chicotul. — Trebuie neapărat să asist și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și semnătura lui Danny Kovitz, mînecile deșirate și plisate. Fondul e bleu, iar pe piept e un desen stilizat gen anii ’60, cu o păpușă cu păr roșu. Dedesubtul lui, se află printată următoarea frază: E OAFĂ ROȘCATA ȘI-O URĂSC Mă uit la Danny, apoi din nou la tricou, apoi iar la Danny. — Nu poți să... Nu mai sînt În stare nici măcar să articulez. — Danny, nu poți să... — Nu-i mișto? zice Jasmine. — Revistele o să moară după el, dă din
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pic cu ochiul În avanpremieră și o să-l bage direct În articolul lor despre produse pe care nu trebuie să le ratezi. Cu tot cu sacoșa aferentă... Toată lumea o să vrea unul. E un megaslogan! zice altcineva. „E o oafă roșcată și-o urăsc!“ Toți cei prezenți izbucnesc În rîs. În afară de mine. Eu sînt Încă În stare de șoc. Ce-o să zică Venetia? Ce-o să zică Luke? — O să-l punem În stațiile de autobuz, pe afișe, În reviste... continuă fata de la PR. Danny mai
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
se uită țintă la pieptul meu. Apoi Îmi pică fisa și mi se ridică stomacul În gît. Am pe mine tricoul lui Danny. Mă uit În jos și Îl văd, limpede ca lumina zilei. E O OAFĂ ROȘCATĂ ȘI-O URĂSC Rahat. — Adevărul e că mi-e cam frig! Îmi trîntesc eșarfa la loc În jurul gîtului, chinuindu-mă să acopăr cuvintele. — Brrrrr! Mamă, ce țurțuri faci la ăștia. Nu vi se pare că e frig pentru anotimpul În care ne aflăm
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
un premiu!“ — Ar fi trebuit să te ascult, Becky. Încordarea din glasul lui mă ia prin surprindere. — Tu ai fost cea care a protestat de la Început Împotriva celor de la Arcodas. Și nu ți-a plăcut deloc de Iain. — L-am urît din prima, Încuviințez. „Nu, nu-ți spun care e premiul. Așteaptă și-ai să vezi.“ Se aude sunînd interfonul și el ridică receptorul. — Da. Aduceți-l sus. E un colet, spune. Împietresc. — Adus de un curier? — Îhîm, Își aruncă haina
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ușă. Aproape că-mi doresc să mă fi dus azi cu Luke, pentru suport moral. Pare atît de stresat. Și acum trebuie să le țină piept tuturor angajaților. Și celor de la contabilitate. „Pierdem bani Într-o veselie.“ Simt o Împunsătură urîtă la stomac. Nu. Încetează. Nu te mai gîndi la asta. Mai sînt două ore pînă la unșpe, așa că Îmi pun un DVD cu Harry Potter ca să treacă vremea mai ușor și deschid o cutie de bomboane Quality Street, doar așa
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
curajul de a o aduce la cunoștința vreunuia dintre ei. — Becky, vrei cumva masca de oxigen? se apropie Paula cu o mască la care e atașat un tub. Doar așa, ca să uiți un pic de durere. — Ăă... șovăi. Ar fi urît din partea mea să refuz. Bine, ok. Mersi! — Cum simți că Începe contracția, respiră În aparat, mă instruiește Paula, Întinzîndu-mi tubul. Nu sta pînă În ultima clipă! — Ok! Îmi pun masca pe nas și gură și respir adînc. Uau. E fantastic
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
care năvălește Înăuntru, secondat de Jess. Am ratat momentul? Jess are pe ea tricoul cu „E o mămică sexy și-o iubim“, ca al lui Suze. Danny are un maieu albastru de cașmir cu „E o oafă roșcată și-o urăsc“ imprimat cu litere kaki pe piept. — Unde-i copilul? Danny se uită În jur cu ochi strălucitori, trecînd În revistă Întreaga scenă. Privirea i se oprește asupra Venetiei. — Hei, cine a invitat-o pe Cruella de Venetia? Luke se holbează
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
În duplicat, adresată ție personal. Așa cum spune Kenneth Prendergast, e un lucru important, așa că a vrut să ia legătura cu amîndoi. Of, era singurul lucru care-mi lipsea acum. Scrisori de la Kenneth, prin care să se plîngă de mine. — Mă urăște! zic defensivă. Nu e vina mea. Eu nu i-am zis decît că are o viziune foarte rigidă... — Nu e vorba despre asta, Începe Luke să mustăcească. Becky... se pare că m-ai bătut. — Poftim? zic uluită. — Una dintre investițiile
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
portretarul neamț” al începuturilor picturii de șevalet până la Carul cu boi și Ciobănașul lui Nicolae Grigorescu. Surprinzătoare e înclinația spre idilism de aici, mai ales dacă e pusă în comparație cu tonul aspru al poemelor autobiografice: „Am iubit în viață! Și-am urât!/ Am urât cu patimă urâtul!/ Porcilor ce n-au alt gând decât/ Să-și îndoape rânza până-n gât,/ Și-ngropat de-oi fi sunt hotărât/ Să le umplu cu țărână râtul” (Ostrovul meu). În ultimul volum de versuri antum, Țărmurile
FRUNZETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]