3,613 matches
-
pot fi mai brutale decît cele mai crunte dureri fizice.] The storie of William Canynge / Povestea lui William Canynge "[Cu] simțurile prăbușite spre-a se odihni, corpul meu zăcea; Curînd după aceea spiritu-mi, desprins de legăturile-i cele pămîntești, Unitu-s-a-n văzduhul arcuindu-se cu Adevărul de o parte. Direct fost-am purtat napoi în vremuri de demult, Cînd Canynge încă era-nfășurat în pat de carne, Și-am văzut toate acțiunile ce fost-au înainte, Și-întregul sul al Sorții s-a
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
unui râu. Le-a frânt grumazul, pângărit-a trupul, De groaza pusă lespede zadar Căci nu putu acoperi mormântul Mireasma lor și Duhul lor altar. (autorul, vol. Cine) Groapa comună de la Jilava nu s-a stins. Ea arde pururea luminând văzduhul cerului românesc cu jarul oaselor Căpitanului, Nicadorilor și Decemvirilor, ștrangulate după ritul talmudic, apoi un glonte în tâmple și coborâte în adânc, peste care se toarnă multe damingene de vitriol - funestă ceremonie și acoperite cu vagoane de beton din ordinul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
doar bătrânii c-ar fi cimitire De morți fără cruce și fără de scut.” (Legenda Nicadorilor de Simion Lefter) Suntem dezrădăcinați. Omul, zidire dumnezeiască, izvor continuu de apă lină, nu mai curge în matca sa. Ochiul său limpede, cu care scruta văzduhul și sfredelea zări, s-a ofilit. Departe, tot mai departe, frumuseți divine se afundă, înstrăinându-l pe om de rostul său și de Creatorul său, Dumnezeu, Tatăl Atotștiitorul, Făcătorul Cerului și al Pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor. Catapeteasma neamului nostru
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
o acoperim cu ochelari fumurii. Dar mulțimea nu realizează cunoașterea acestei stări deplorabile în care ne zbatem, stare care pentru legionari nu-i o taină. Crimele împotriva legionarilor s-au ridicat la cifre apocaliptice. Când valurile morții vor zgudui iarăși văzduhul și pământul, pe legionari îi va găsi îngenunchiați la icoană la picioarele lui Hristos, iar pe cei slujitori materiei copleșiți de povara cărnii, slăvindu-se pe sine, lupi hulitori, îi va găsi pierduți în colbul sumbru al trecătoarelor bucurii, slavă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
abstract: Am înțeles care era totuși trăsătura distinctivă esențială a acestui grup uman, față de cele prin care mă obișnuisem să mă învârtesc (C. T. Popescu, Copiii fiarei). Forma fără sufix, mai frecventă, apare atât cu sens concret − Își învârt palmele prin văzduh ("Formula AS"), Prinde cu degetele cheița arcului, învârte-o ușor (A. Călinescu, Interstiții), niște frunze care se învârt în jurul propriei lor cozi; enigmatic nucleu în jurul căruia se învârte totul (Ana Blandiana, Autoportret), Își învârte demonstrativ bielele și manivelele (M. Cărtărescu
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
etc. Brâncuși a dorit, prin variante mai perfecționate ale lucrărilor sale, transcederea materiei și dobândirea conștiinței formei pure. - spunea el. De pildă, Domnișoara Pogany a fost realizată în 19 variante, timp de 20 de ani. Despre ciclul numit Păsări în văzduh Brâncuși spunea: . Complacerea în soluții mediocre este opusă perfecționismului și - totodată deosebit de dăunătoare creativității. Este proprie diletantismului și superficialismului. 6. Slaba încredere în sine sau descurajarea Travaliul creației este dificil, iar slaba încredere în sine sau descurajarea sugrumă actul creator
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
unei singure sfere semantice: destrămare, pierdere, trecere. Tonalitatea melancolică, simplitatea și puritatea definesc acest debut, dar poemele nu aduc o notă de originalitate, reluând tipare blagiene (Bacanală, Trebuie să mă întorc): „Dor de sat, fără vârstă ca apa./ Sete de văzduh./ Morile țipând în înserare,/ cucii și caprele,/ [...] Întoarcere cu neputință” (Povestea cu ieri). O notă personală găsește T. în Ierugi (1969), unde, folosindu-se tot de surse folclorice, provoacă o explozie de jocuri verbale, unele amintind, prin verva lor, de
TACOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
țărănimii sărace și osândite”. Protagonistul, un țăran fără pământ, ajunge la disperare, la beție, apoi, în iureșul răzvrătirii, se află în fruntea răsculaților. Cumințit definitiv de gloanțele stăpânirii, își ia zborul spre cer, fiind imaginat într-un periplu prin vămile văzduhului, până la scaunul judecății supreme. Sentința de condamnare la iad este contestată de țăran într-o pledoarie unde își relatează patetic viața plină de suferințe și nedreptăți, prin care își ispășise toate păcatele. Victor Anestin sublinia prezentarea plină de înțelegere a
ŢIMIRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290173_a_291502]
-
care se aude în acest moment înștiințează Universul că tocmai apare un Buddha. În Lalitavistara și Nidănakathă narațiunea se întrețese cu o atmosferă ca de vis în fața miracolului: lumina se revarsă deodată în lume, pământul freamătă, o muzică suavă umple văzduhul. Abia născut, copilul este primit de zeitățile păzitoare ale celor Patru Regiuni. El face șapte pași spre nord și scoate un „răget” de leu, exclamând: „Sunt cel mai înalt din lume, sunt cel mai bun din lume, sunt cel mai
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
arbori înfloresc instantaneu, deși nu era sezonul lor, și o ploaie de flori se răspândește pe corpul Celui Binecuvântat. De asemenea, flori de mandarava și praf de lemn de santal cad din cer asupra corpului lui Buddha. Muzica divină umple văzduhul, pământul se cutremură și un fel de spaimă copleșește lumea. Zeii înșiși se plângeau: „Venerabilul a intrat prea repede în Parinibbăna! Prea repede a dispărut Ochiul Lumii!”. Corpul celui Binecuvântat a fost așezat în sicriu și timp de șapte zile
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
săniile cu sutele. Nici o birjă nu mai circula și nici o trăsură particulară. Pe lângă numeroasele sănii birjărești erau multe sănii particulare, toate luxoase, cu mari rețele acoperind caii, cu șiruri dese de clopoței cari atârnau greu de gâtul lor și umpleau văzduhul cu zăngănitul. Un lucru care a dispărut complet din București este acest sunet de clopoței ce se auzea iarna răsunând din toate părțile. Pitorescul valtrapului și al muzicii clopoțeilor îl regretăm noi cari l am cunoscut. Plimbatul în sanie sub
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pe la mijloc, s-a întrerupt lumina și am auzit căzînd niște fișiere. Afară, în parc, lîngă un arbore, se strînseseră 8-9 inși, bărbați și femei, nici unul cunoscut, adică toți cei care mai erau la acea oră tîrzie în bibliotecă. În văzduh vibra un zgomot înfundat, dar pe cerul senin al nopții nu se vedea decît luna, care căpătase un halou uriaș, fascinant. Cineva fu de părere că, în absența lui Ceaușescu, orașul a fost bombardat de ruși, dar un bărbat mai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Geografia. Mi-aduc aminte și astăzi de clipele când tocmai explicam elevelor despre univers și formarea planetei noastre. La un moment dat, observ copiii (...) cu ochii măriți, ca și mine probabil, de groaza a ceea ce este minuscula noastră ființă În văzduhul Întunecat! În concluzie, ce bine că noi ne ocupăm cu lucruri mai frumoase! Noi vă dorim din tot sufletul numai bine și sănătate. Cele cuvenite Doamnei și Dvs. și Încă o dată multe, multe mulțumiri pentru cuvintele frumoase ce mi le
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
scris despre bunicul meu Petru Gavrilescu, despre care numai datorită dvs. sunt rânduri scrise asupra talentului său de inventator și mai ales ceea ce este mai important, că a fost printre primii din lume care a gândit despre zborul omului În văzduh, dar care s-a pierdut În negura vremii, frustrat nefiresc de ceea ce i se cuvenea de fapt. Dar, poate ca și În descrierile cărții: „Orele astrale ale omenirii”, unde se arată ce mult poate Însemna o secundă În viață - și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
la sonda de gaz metan de la Copșa Mică. Toate dealurile dimprejur erau luminate și din săltarea flăcărilor rămase după orizont, lumina se făcea mai mare, apoi scădea. Această pâlpâire îți da impresia unor aripi nesfârșite de lilieci, care fâlfâiau în văzduhul cuprins de un duh misterios. Acesta a fost duhul prevestitor al marilor patimi ce ni le-a pregătit destinul tragic al Căpitanului și al întregii Mișcări Legionare. Mi-au rămas mereu în suflet nopțile de la Vurpăr, cu caracterul neliniștitor al
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
când te gândești cum s-au pregătit să lupte cu propriul lor neam, neamul care nu dorea flămânzit cum era, numai pâine, ci și libertate: „Nu pentru o bucată de rumenă pâine Nu pentru pătule, nu pentru pogoane, Ci pentru văzduhul tău liber de mâine. Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane...” „Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane” de Radu Gyr. Pentru acest poem Radu Gyr a fost condamnat la moarte și țintuit timp de un an în lanțuri, până la comutarea pedepsei
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
a fost angajat la mai multe uzine din Rusia. A fost și redactor la Radio Chișinău. Volumele de versuri Infinitul aproape (1968), Revărsarea culorilor (1970), Răvașe din zbucium (1971), Nerv (1973), Țărâna de-acasă (1976), Tu și pământul meu (1977), Văzduh pentru suflet (1982) cultivă formula poeziei ruse „de estradă”, poetul dorindu-se un tribun romantic al contemporaneității. O anumită tensiune dramatică și efuziunile sentimentale generate de legătura cu pământul natal, salvează unele poezii. A tipărit mai multe culegeri de reportaje
DUDNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286892_a_288221]
-
din zbucium, Chișinău, 1971; Nerv, Chișinău, 1973; Lumina palmelor tale, Chișinău, 1974; Soltâs, Chișinău, 1975; Țărâna de-acasă, Chișinău, 1976; Tu și pământul meu, Chișinău, 1977; Cu numele tău pe buze, Chișinău, 1979; Se-ntorcea la vatră tata, Chișinău, 1980; Văzduh pentru suflet, Chișinău, 1982; Grăbește-te a trăi, Chișinău, 1984; Planeta frăției: cronică documentar-artistică, București, 1985; Hatân, pref. Vasile Coroban, Chișinău, 1985. Repere bibliografice: George Meniuc, Doi poeți, „Nistru”, 1973, 6; Valeriu Senic, Cuvântul și datoriile noastre, Chișinău, 1988, 130-138
DUDNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286892_a_288221]
-
facă, dar și ce simte cînd face. Numai cînd face. Deși e greu și inutil de “povestit” cartea, rămîne memorabilă scena actului sexual de la marginea unui drum de țară, În natură, petrecut Într-o poziție care-i Înlesnea protagonistei panorama văzduhului, consonantă, prin anvergură și consistență, cu starea ei de excitație cronică. Autoarea refuză În general nu autolivrarea totală, ci transfigurarea, convinsă că aceasta ar distrage de la transmiterea faptelor. Faptele debordează trăirile tocmai pentru că definesc o durată care nu este aceea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
priza la existentul situat în proximitatea receptării comune: „În cele din urmă/ dezordinea atinge desăvârșirea/ limbile toate se dizolvă în muzica vântului/ haosul atinge splendoarea/ În cele din urmă dintre evoluții vârtejuri/ lumea brusc se oprește într-o imagine/ ape văzduhuri metropole rămân suspendate/ universul întreg se oprește/ într-o fotografie/ adâncă și temerară// El ia fotografia umedă încă/ o privește prelung/ pe el se privește/ și o înghite.” Poemele prelucrează într-un sens totalizant variabilele acestei relații, variantele oferite de
CARNECI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286117_a_287446]
-
Amfiteatru” (1971). Cea dintâi carte, Primejdii lirice, îi apare în 1973. Colaborează la „România literară”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Convorbiri literare”, „Ramuri”, „Tomis”, „Astra”, „Amfiteatru” ș.a. Moartea i-a fost violentă, în cutremurul din martie 1977. Volumele Adalbert Ignotus (1977) și Văzduhul de cuvinte (1979), postume, fuseseră alcătuite și depuse la edituri de către autoare. Dispariția prematură a curmat evoluția unei personalități lirice aflate în plină formare și limpezire de sine, copleșită de imboldul transcrierii unui cert preaplin lăuntric încă nedecantat, dar animată
CAUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286143_a_287472]
-
În Adalbert Ignotus, ciclu baladesc despre un ciudat personaj, „păstor” peste mărunte sălbăticiuni, discursul poetic, de o calofilie discretă, etalează o prețiozitate livrescă și se desfășoară într-un zumzet metaforic, cu ocultarea sau evanescența tramei narative. Al doilea volum postum, Văzduhul de cuvinte, e cel mai viguros și promițător dintre toate. În versuri uneori solemne, chiar patetice, alteori proaspete, impresionând prin autenticitatea rostirii, C. reia, într-o prozodie „clasică”, tradițională (ferită însă de monotonie prin diversitatea structurilor ritmice și a formulelor
CAUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286143_a_287472]
-
care sentimentele de dragoste sunt iscodite cu discreție și oarecare complicație. În general, observația peisagistică e încărcată de lirism, iar introspecția e susținută cu recuzită de peisaj. SCRIERI: Primejdii lirice, Iași, 1973; Cartea anotimpurilor, București, 1976; Adalbert Ignotus, Iași, 1977; Văzduhul de cuvinte, București, 1979. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, I, 60-63; Dinu Flămând, Daniela Caurea, SXX, 1977, 4-5; A.I.R., Daniela Caurea, Ion Lotreanu, Primejdiile artei, primejdiile vieții, Eugenia Tudor-Anton, Tânăr poet la tâmpla țării, Ion Crânguleanu, Trifoiul cu patru
CAUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286143_a_287472]
-
mai grăbit și copacii,/ s-aștepte o frunză cu glas, adusă-ntr-o urnă,/ solia coastei de somn trimisă mareei de steaguri./ Scăldată în ochii-ți să fie, să cred că murim împreună.// Părul tău scurs din oglinzi va așterne văzduhul,/ în care cu-o mână de ger voi aprinde o toamnă./ Din ape băute de orbi va sui o scară târzie/ laurul meu scund, ca să-ți muște din frunte.” Ermetizarea formală, arbitrariul conexiunilor semantice stabilite între imagini nu reprezintă decât
CELAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286157_a_287486]
-
știu ora!/ Și-atunci vor porni din pustiu să-și deșerte nisipul în preajma-ți:/ să fie și munți împrejur, să rămânem în Valea Tristeții - / și-ți vei desprinde încet porumbeii de sticlă, arar, câte unul,/ iar când vor plesni în văzduh, vei vorbi în neștire cu mine.” Un imaginar asemănător transpare din poemele în proză ale lui C. Eventuala analogie cu prozele bizare ale lui Urmuz este relevantă până la un punct în ceea ce privește decalajul dintre structurile bine închegate ale sintaxei și coagularea
CELAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286157_a_287486]