12,807 matches
-
în râs, atât de naturală ei. Ea știe pe de rost bucăți întregi din opera povestitorului, mai cu seamă dialogurile, și îndeosebi vorbirea femeilor. Când harabagiul întreabă pe maica Evlampia Desăgărița de la Văratic pentru ce-și leagă întotdeauna la drum vaca dinapoia căruței, răspunsul călugăriței - că părinții pusnici din Sfânta Agură i-au dat canon să mănânce lapte numai de la o vacă, pentru ca să nu îmbătrînească degrabă, - Adela îl spune ca o perfectă actriță de comedie. Iar la cuvintele "părinții pusnici din
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
îndeosebi vorbirea femeilor. Când harabagiul întreabă pe maica Evlampia Desăgărița de la Văratic pentru ce-și leagă întotdeauna la drum vaca dinapoia căruței, răspunsul călugăriței - că părinții pusnici din Sfânta Agură i-au dat canon să mănânce lapte numai de la o vacă, pentru ca să nu îmbătrînească degrabă, - Adela îl spune ca o perfectă actriță de comedie. Iar la cuvintele "părinții pusnici din Sfânta Agură", bisericește repezite, ea completează textul luîndu-și o figură sastisită și făcîndu-și o cruce mare, cu o grăbită aplecare a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de a descrie o curbă cu bila - și pierdeam constant. Constant, dar fără regrete. Pentru că era ceasul când băieții din New York sunt ca băieții care-și iau masa de seară în Ohio, ascultând șuieratul unui tren în depărtare în timp ce ultima vacă intră în staul. În acest magic sfert de ceas, dacă pierzi bile, nu sunt decât niște bile. Și Ira, cred, trăia aceeași senzație de suspendare a timpului și, dacă da, atunci tot ce-ar fi putut să câștige nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de zestre, atâția oameni? Cel care Îi Înghesuia acolo făcându-i să se scălămbăie În fel și chip era chiar Satana. Până și butelia de aragaz pe care Ivanko, tatăl Mașei, o adusese de la Rădăuți vânzând un cal și-o vacă zimenthal era văzută ca o forță a Iadului. Mult timp Tatiana bodogăni, rostind tot felul de descântece și rugăciuni, tămâind și stropind cu apă sfințită pe aragazul și oalele ce fierbeau pe el, și abia cu doi ani Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și fără minte, căzuse În păcat. Nici pe patul de moarte nu-și putea ierta aceste scurte rătăciri. De altfel, Dumnezeu o pedepsise. După ce fierse laptele pe aragaz, fântâna din curtea casei se umplu de broaște râioase și din ugerul vacilor, În loc de lapte, țâșnea puroi amestecat cu sânge. Iar pentru păcatul de-a fi privit Într-o duminică un meci de box la televizor și un film cu Stan și Bran (bătrâna fusese În vizită la sora ei mai mică de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
săli de dans... „Mai bine În săli de dans, decât În grajduri!“ - Îi replica Mașa, referindu-se la faptul că dincolo de graniță, În satul vecin, bolșevicii scoaseră icoanele din toate cele cinci biserici și le transformaseră În cazărmi și grajduri... „Vacile măcar nu se scălămbăie, bodogăni bătrâna, nu-și dau una două fustele peste cap și nici nu-și aruncă picioarele pe pereți când aud un saxofon... Dar oare Iisus nu se născuse Într-o biată iesle, de ce nu a ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sunau ca nuca În perete, dar bătrâna nu se lăsa. Una-două, Îți trântea câte un termen, de rămâneai trăsnit. „Se știe că și animalele sunt sensibile la muzică, spunea Mașa. Am citit Într-un ziar că, ascultând muzică de orgă, vacile din Olanda și-au dublat producția de lapte.“. „Nu mai spune, replica bătrâna. Auzi, cică a citit Într-un ziar.“ Știa Mașa unde se tipăreau ziarele? Nu știa. Ei bine, ziarele se tipăreau În iad. Tot ce scria acolo era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la distanța de o poștă, orice dobitoc. Oare ce căuta el la fiecare Început de lună nouă În mijlocul țintirimului Înarmat cu o doniță și o bidinea din care storcea zăr amestecat cu limfă și de ce oare mugeau ca la tăiere vacile când se Întâmpla să treacă prin apropierea porții lui!? Mulți l-au Întâlnit stând În zori pe trepied, lângă fântâna lui Buig, Îmbrăcat Într-un halat alb precum frizerii și mulgând mânecile unui alt halat, la fel de imaculat, din care țârâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În zori pe trepied, lângă fântâna lui Buig, Îmbrăcat Într-un halat alb precum frizerii și mulgând mânecile unui alt halat, la fel de imaculat, din care țârâia laptele ca dintr-un șiștar... Și oare de ce, pe măsură ce gălețile lui se umpleau, ugerele vacilor secau sau se umpleau de puroi și sânge!? Și abia după ce erau descântate și tămâiate cu smirnă și smocuri de păr smuls din coada unei nevăstuici, vitele Încetau să se mai frământe-n grajduri! Unde era Subotin? De ce nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vitele Încetau să se mai frământe-n grajduri! Unde era Subotin? De ce nu i-a dat Dumnezeu pedeapsa cuvenită? Nu cumva reușise, procletul, să-l deoache și pe cel Atotputernic, iar acum ar fi trebuit și acesta, ca și ugerele vacilor, descântat? Ce căuta acum la poarta ei? Evadase cumva din lumea umbrelor ce se animau pe micul ecran și coborâse În lumea celor vii, ascunzându-se când În cimitir, când În pridvorul bisericii, În beciuri sau fântâni!? Unde erau cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
rău totuși, o Întrerupse el din meditație, să-ți duci canapeaua la refăcut. Nu apuci să te Întorci de pe o parte pe alta, că arcurile Încep să scârțâie ca o armonică dezacordată, Încât se scoală nu numai vecinii, dar și vacile din staul Încep să-și intoneze partitura - și atunci dormi dacă mai poți dormi... - Doar nu stau, slavă Domnului, la bloc, ca să se audă la vecini tot ce fac sau nu fac, și nici În grajd nu am decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
umfle și ei, bălăngănindu-se În stânga și dreapta, pe lângă genunchi, și atingând dimensiunea unor clopote. Mașa stătea dedesubtul acestei entități Înspăimântătoare, culcată pe un trunchi de salcie, supraveghind cu un ochi atent cărarea ce ducea În sat și cu celălalt vaca ei bălțată care se apucase tocmai atunci să se balige-n iarba Înaltă și plină de rouă. Câte o ciocârlie țâșnea din lanul de grâu dat În pârg spre soarele care abia se ridica la orizont, iar lanul se legăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de lăcuste de dimensiunea unor treierători. Odată cu grâul și ovăzul, treierătorile secerau și capetele oamenilor, și cele ale vitelor, lăsând În urmă doar prăpăd. De graniță nu te puteai atinge - și totuși, unii o treceau, folosind copite de cal, de vacă sau de porc pe care și le legau de mâini și de picioare sau apelând la catalige. Dacă găseau o urmă cât de vagă, grănicerii se punea În mișcare, răscolind cu baionetele prin poduri, prin stoguri și prin șuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și statui. Icoanele fuseseră și ele despicate cu toporul și stivuite În chilii, pentru a servi drept lemne de foc. O mănăstire, despre care babulea Îi vorbise de atâtea ori, fusese transformată În post de poliție, iar alta, În grajd. Vaci grase, și altele costelive, numai piele și os, Își făceau de lucru prin altare. Mugeau stins, Întinzându-și gâturile lungi printre vitraliile sparte, scurgându-și tristețea ochilor pe cerul Înstelat. Din când În când, soseau În vizită și rude ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dar și pentru toate aceste viețuitoare, unele pașnice, altele pornite pe gălăgioase, lucerna cosită și cartofii Înfloriți În brazdă semănau cu propozițiile și frazele pe care Mașa le văzuse În cărțile de citire, dar și În alte cărți. Hălăduind cu vacile pe miriști, descoperise pasaje Întregi din Sfânta Scriptură sau din poveștile pe care i le citea seara tatăl ei, Nicanor, stând cu coatele pe masă și izbucnind din când În când În hohote năprasnice de râs. Râdeau atunci toate În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cât și ouăle depuse cu nemiluita În cuiburi sure, năpădite de promoroacă. În zorii zilei, cioroii, mari, grași, cu penele strălucitoare, năpădeau curțile oamenilor, umblând nestingheriți printre orătănii: intrau În cotețe și În grajduri, curățind de bălegar copitele cailor, ale vacilor; fâlfâind ușor din aripi se lăsau pe spinările vitelor, coborând apoi În iesle și În troace, fără să se sfiască de râturile amenințătoare ale porcilor și de boturile taurilor, din care țâșneau jeturi de abur Înroșit. Ieșind pe ușa grajdurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ca un copac prins de furtună, Ippolit. Ippolit Își desfăcu brațele și se porni pe râs. Dând bici cailor, tatăl Mașei vru să-i Înapoieze darul. Era Însă prea târziu: În mâinile sale lipia se transformase Într-o baligă de vacă. Ippolit hohotea, arătându-l cu degetul prin viscol. Nicanor Își biciuia caii, dar sania nu se mișca din loc. Din gura lui Subotin ieșea o limbă lungă, roșie, ce i se Încolăcea acum pe gât. Deodată, caii se porniră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se suprapuse cu scârțâitul unei uși, ce se deschidea și se Închidea În semiîntuneric, mișcată de curent. - Poate găsiți o comparație mai potrivită. - Găsesc, cum să nu găsesc, se Însufleți oaspetele, și gura Începu să-i turuie ca o morișcă: vacă, bou, cap de călugăr, pană de cauciuc, lebădă, lătrat de câine, ceas de buzunar, dinte de hienă, as de treflă, damă de pică, fustă, evantai, genunchi, ciorapi, pantofi, cizmă, pinten, copită de cal, ochi de viezure, șold, sân, gleznă, țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sub abdomen? Dar, În fond, judecă el, cangurul și șobolanul sunt două specii Înrudite. În decursul timpului, s-au produs mutații. Acum nimic nu mai e ca altădată... Unora le-au crescut roșiile În grădină mari cât niște pepeni, altora vacile le-au fătat viței cu două și trei capete... Sfârșitul lumii e aproape“, medită el, umplându-și borcanul cu spirt Royal și Îndoindu-l cu zeama de la murături rămasă Într-o farfurie. „Mai doriți o felioară?“, se adresă el vedeniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
acestui fapt porni un asalt asupra fetei Încercând s-o atragă de partea lui, folosind cuvinte ademenitoare pe care Însă, Atena le respingea cu delicatețe. Însfârșit, la a treia sticlă patronul făcu o plecăciune. „De mâncare... Am niște vrăbioare de vacă, o minunăție...” „Sunt proaspete...?” „Acum o jumătate de oră au fost aduse...!” - protestă patronul.” Aveți toată Încrederea...!” „În cazul acesta, pune la grătar patru porții - așa, mai substanțiale...” Tony pavone făcu o mică pauză și privi la patron. Atașează lângă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sa afecțiune luminoasă, amestecând dragoste părintească cu Înjurături, Gruner mormăia „Javră“ de câte ori se apropia fiica lui cu toată carnea În mișcare - coapse, șolduri, piept expuse cu o oarecare inocență falsă. Probabil Înnebunind bărbați și Înfuriind femei. În barbă, Gruner spunea „Vacă!“ sau „Pizdă Îngălată!“. Totuși pusese bani deoparte pentru ea ca să poată trăi frumos din venit. Milioane de doamne corupte, vedea Sammler, aveau averi din care să trăiască. Creaturi neghioabe sau, mai rău, care aruncau cu averea țării. Gruner n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
bancă pentru zece minute ca să se gândească sau să evite să se gândească la Gruner. Probabil În ciuda marii tristeți să citească câteva paragrafe din acest fascinant manuscris despre lună. Observă o vagaboandă dormind beată ca un dugong, o burtă de vacă de mare ridicându-se, cu picioare umflate purpuriu; o fustă scurtă, o zdreanță mini. La un colț al gardului, un bețiv se pișa posac pe ziare și frunze vechi. Polițaii rar se agitau apropo de acești abandonați de modă veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mai bine după ce mâncăm ceva. Pentru dumneata, unchiule, am salată de homar și niște supă de ceapă Crosse and Blackwell și bauernbrot 1 cu unt, și cafea. Doctore Lal, presupun că nu sunteți mâncător de carne. Vă place brînza de vaci? — Vă rog, dacă s-ar putea, fără pește. — Dar unde e Wallace? spuse Sammler. — A, s-a dus sus cu niște scule să repare ceva În pod. Zâmbi În timp ce se Întorcea În bucătărie, zâmbi În special spre Govinda Lal. Lal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de gând să ignor problema pe care ar fi avut-o cu cei doi băieți și să trec pur și simplu pe lângă ei. Dar când am ajuns mai aproape l-am auzit foarte limpede pe băiatul mai înalt spunându-i „vacă proastă“. — Ce ai spus? am zis scurt. Indiferent care erau sentimentele mele personale față de Sheba, eram obligată să iau atitudine față de neobrăzarea elevului. Ar fi fost o neasumare a datoriei să fac altfel. Cei trei s-au întors spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
scufundă pluta. Ted este partenerul de viață al lui Sue. În zilele când eram încă în relații amiabile, ea obișnuia să-l numească „iubitul“ ei sau, mai rău, „bătrânul“ ei. Taci, taci, mă gândeam, în timp ce ea trăncănea în continuare. Taci, vacă plicticoasă. Las-o pe Sheba să vorbească. Ceea ce s-a întâmplat. — S-ar putea să ai dreptate, Sue, a zis Sheba. Dar câteodată, cred că e mai mult problema mea. Pentru că nu sunt obligată să spun mereu ceea ce așteaptă Pabblem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]