3,837 matches
-
mai dori ca să se găsească, fie chiar și fără prețuri de promoție, hârtie igienică cu Boc și întreg guvernul, cu Parlamentul României, cu Traian Băsescu... Sunt sigur, că asemenea sortimente ar avea mai mult succes și ar aduce mai multă veselie în baie, decât cea cu un banal curcubeu. Dar iată ce văd pe pagina următoare? „Rețeaua de magazine Cash & Carry Metro oferă clienților care cumpără un televizor LCD Samsung 32B530 un bonus, constând într-un borcan cu castraveți murați Aro
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
să intre cu armata în țări cu petrol, ca în schimbul democratizării cu tunul, să le ia pe gratis petrolul, ci își permiteau să mai trimită câte un Armstrong pe lună și să se distreze de minune, împușcând tot într-o veselie, vietnamezii care erau așa de molâi, încât nu alergau mai repede decât glonțul slobozit din modernele puști americane. Dar nu asta este intenția noastră acum, de a face critica aventurilor armatei americane, ci ne-am propus un subiect mult mai
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
pe picioare de dorul lor, oricât ar fi dorit el să încingă cu ei o periniță din aia cu pupături, direct pe Kalașnikov. El de când cu afacerea „turnurile gemene", fusese declarat „cel mai bun prieten al președinților americani", și cu veselie, antren și voie bună, a adus servicii neprețuite, ori de câte ori se simțea nevoia. Clinton, președintele saxofonist, se războise aiurea fără nici un rezultat palpabil prin Balcani, bântuind în special Serbia dar aici, vorba vecinilor țaței Veta, canci petrol, canci alte rezerve minerale
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
șefi ai ortodoxiei, dar între timp, lucrurile s-au schimbat al naibii de mult și grecii se uită printre jaluzele cu groază, cum românii deveniți deodată cei mai înfocați ortodocși, își fac în diaspora, chiar în jurisdicția Bisericii Catolice, tot într-o veselie, parohie după parohie. Vechiul vis grecesc, de a însămânța și de a ține vie flacăra credinței ortodoxe prin țări precum Italia, Spania și Portugalia este îndeplinit de biserica ortodoxă română, cu părăluțele milioanelor de români simpli, plecați la lucru. Ba
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
exact ca niște români adevărați, atunci când toată lumea se așteptam să ne comportăm ca niște europeni cum ne pretindem. Cred că vă mai amintiți cum atunci, în ianuarie 2007, la intrarea în UE, ce mai chiot, ce mai hăulit, ce mai veselie, ce speranțe roz se desenau pe piciorul nostru de plai. Și dacă tot era sărbătoarea noastră a apărut și darul: Comisia Europeana „ne-a cinstit", în perspectivă, cu o sumă uriașă am putea spune, de 19,2 miliarde de euro
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
bine întreținută, cu un personal calificat și disciplinat. După '90, calea ferată a fost considerată, ca și cea mai mare parte a industriei noastre, un morman de fiare vechi numai bun de demontat și furat. După 20 de ani de veselie tâmpită și inconștiență economică, în zilele noastre călătoria cu trenul începe să devină o aventură. Credeți oare, că va mai trece mult până când înainte de apleca undeva cu trenul, să fie obligatoriu să-ți faci testamentul? Și cum să nu ajungem
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Dar cred că l-ar bucura și mai tare pe muncitorul popor român, ca IPS Daniel să facă presiuni unde trebuie, ca să fie mutat 1 mai, ori imediat înainte de Sfântul Andrei, ori imediat după 1 decembrie. Atunci ar fi ceva veselie și pe poporul acesta și ar avea timp omul să meargă odihnit, chiar la câte un parastas. Doamne, cât de limbareț am devenit așa deodată, fără să iau seama la imensul vuiet de schimbare, care se aude dinspre Cotroceni. Măria Sa
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
pată de neșters". E bine de știut! In zilele noastre cortegiul de lichele, politice mai ales, au preluat precum o bomboană, un alt termen, care le înviorează și înfiorează. Termenul este definit ca "reformă". Și lichelele vorbesc tot într-o veselie, despre reforma statutului, reforma bugetară, reforma învățământului, reforma poliției, reforma în administrație sau, mai nou, despre reforma administrativ- teritorială a României. După cum se vede și fără ochelari, noi, cică suntem tare preocupați de acest subiect. Dacă un străin de aiurea
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
el școala nu a fost cel mai plăcut loc și nici unde s-a omorât el cu firea. Dar mă gândeam eu, mai anul trecut, de unde a luat chelia supremă, ideile sale pe care le tot depăna tot într-o veselie, că se predau prea multe materii, că elevii sunt solicitați cu materii nefolositoare, că se fac doar două ore sport pe săptămână, când de fapt ar trebui două ore pe zi, că sunt mult mai folositori tinichigii decât savanții, etc
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Au venit profesori din toată țara. Protestatarii purtau tricouri și șepci albastre. Pe pancartele ridicate deasupra capului erau sloganuri antiguvernamentale și tot felul de poezioare sarcastice, naive, gen: „Văcăroiu, ai golit butoiu’?”. Mulțimea trecea de la pusee de fericire, la o veselie isterică, în funcție de ce i se spunea de la tribuna improvizată lângă cadavrul pe jumătate ars al Bibliotecii Universitare. Faptul că biblioteca arsese, în loc să fie îngropată creștinește de politicienii aflați la putere, îi răpea acesteia orice șansă la Judecata de Apoi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lecție puteau, cel puțin, să râdă pe seama profesorului, să li se ridice adrenalina când se simțeau amenințați cu un doi. Așa, însă, școala nu mai avea nici un fun. Plictisiți de ei înșiși, zăceau în bănci toropiți ori cădeau într-o veselie isterică: se ciupeau, îmbrânceau, scuipau. Fetele se machiau la nesfârșit, își făceau unghiile una alteia sau își storceau coșurile. Odată la jumătate de oră un geamăt răgușit: hai acas profu’, că murim de somn! Le-aș fi sugerat să joace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mare: «ce au căutat în țara mea săracă, dacă sunt atât de bogați?» Ca să mulțumească lui Dumnezeu, Ștefan cu toți oștenii biruitori postiră trei zile cu pâine și apă, așa cum se legaseră în zilele de năvălire. Urmară apoi zile de veselie . (Istoria Românilor de Floru, pag. 181-182) ȚĂRÂNA de la SUCEAVA, CETATEA NEAMȚULUI, HOTIN și SOROCA S-a adus apoi țărână de la aceste patru cetăți și puncte de glorie ale românilor și s-a vărsat pe fața albă a mesei, deasupra țărânei
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
urmă mi-a zis sec: "Nici chiar ție". Din pricina întunericului, nu-i vedeam fața. Afară, începuse să plouă. Se auzeau picăturile scuturăndu-se pe acoperișul de scânduri al șopronului. "Mă crezi nebună, nu-i așa?" m-a întrebat, atunci, cu o veselie forțată, mai degrabă dureroasă. O socotisem o femeie slabă, dar începeam să descopăr că uneori slăbiciunea e mai primejdioasă decât forța. 22. Sinucigașii provin, probabil, nu dintre cei scârbiți de viață, ci dintre cei cu vitalitate excesivă. Dar de ce va
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
orașului. Veneau, încîntați, să se joace cu ei. Prindeau din brațul râului, ce trece prin apropierea străzii Cămătarilor, peștișori pe care îi ofereau ca pradă și scoteau țipete isterice de câte ori pescărușii coborau să-i înhațe din palmele lor. Spectacolul și veselia au încetat, însă, în ziua când un pescăruș și-a înfipt pe neașteptate ciocul în ochiul unui copil, umplîndu-i de sânge. În acel moment, toți au înțeles că asistaseră la un avertisment. Și, în locul curiozității, a apărut panica. Acum, pescărușii
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
intrară toți trei bărbații într-o curticică aranjată. Erau montate sesizoare care intrau în funcțiune la cea mai mică mișcare neprevăzută, reflectoare care se aprindeau instantaneu, camere de luat vederi iar după dorință și alarmă sonoră. Au fost întâmpinați cu veselie; se cunoșteau între ei de mult, cu unii au ,,copilărit,, împreună, aveau societăți private numai Colonelul și profesorul lucrau la stat prilej de șicană în glumă. Erau ultimii invitați așteptați, s-au așezat și ei la masă și s-au
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
muncă patriotică și după ce s-a urcat într-un TIR găsit de ocazie se îndreaptă spre capitală. Țelul lui era Gara de Nord, iar șoferul va face un mic ocol să își lase noua cunoștință în preajma gării. Omul a fost încântat de veselia debordantă ce a întrezărit-o în tânărul acela drăguț, care nu s-a sfiit să-i dezvăluie că timpul irosit la lucrările de pe podul unde fusese repartizat să dea cu lopata, îl considera pierdut, după cum trebuia să facă obligatoriu și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
au dispărut grăbite, având multe vizite de făcut ! Se înserase devreme în acea vineri. Urma cea mai lungă noapte din an. Rafalele de vânt troieniseră zăpada în dreptul casei cu etaj și obloane de protecție. În familie ar trebui să fie veselie. La prânz s-a născut un băiețel care plânge într-una și este vânăt de atâta efort; blond ca tatăl, cu ochii de culoare deschisă și capul mare care contrastează cu trupul firav și plăpând. Pompilia, mama lui, încearcă să
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
venit încă o dată prea-bătrâna doamnă, Liniștit, în agitație O-nsoțea Octombrie. Acum vântul se-ntețește Norii vin, cine-i dorește?! Și cu picuri reci de ploaie Noiembrie vine vioaie. Ultimul în orice an Se cazează tot la han, Fulgi aruncă-n veselie, Decembrie... iarnă să fie!
Lunile anului by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83643_a_84968]
-
îi miji pe față. — A, vână... Apoi zâmbetul se transformă în chicoteală, chicoteala în râs și râsul se dezlănțui în hohote asurzitoare, demente, de nestăpânit, care o aduseră în cameră pe Joan, venind fuga din bucătărie, dornică să participe la veselia noastră. — Ce s-a întâmplat? spuse ea. De ce râdeți? Citește asta, spuse Graham, întinzându-i ziarul și căznindu-se să vorbească printre hohotele de râs care-l sufocau. Citește un pic cronica lui Michael. — Ce-i cu ea? spuse Joan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
căderilor; și pentru că era Ajunul Anului Nou, erau deja una sau două victime ale bătăilor din cârciumi cu ochi umflați și răni la cap. Mai așteptau să apară de-ăștia mai târziu. În același timp se simțea o atmosferă de veselie și de sărbătoare. Decorațiuni jalnice împodobeau pereții și aveam impresia că undeva, într-o încăpere îndepărtată, se consuma discret o petrecere a personalului. Unele infirmiere alergau încoace și-ncolo cu pălării în culori stridente ridicole și femeia de la recepție avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Cum poți tricota pe bezna asta? Și ai putea te rog să te abții să fredonezi cântecele astea enervante? — Trebuie să recunosc, domnule Owen, că ingeniozitatea dumnevoastră e de admirat, spuse Hilary, și fratele ei recunoscu în glasul ei o veselie rigidă, forțată - semn sigur că mintea îi era violent tulburată. Nu mă pot opri să mă întreb ce soartă aveai în minte pentru noi, ceilalți? Ca să fiu sincer, nu m-am gândit, spuse Michael. Am improvizat totul. — Da, înțeleg, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Se și visează, o figură poetic-romantică, un soi de Goethe feminin, țesând la război, cu soarele de dimineață sticlindu-i în lentilele ochelarilor astfel încât nimeni să nu poată spune, nici chiar ea, dacă în ochi i se poate citi o veselie reținută sau dimpotrivă, o tristețe nemărginită. Frunzele castanilor se profilează pe pereții apartamentului de bloc și în tăcerea mișcătoare, ea va țese, va țese... Tangara strigă. Pas - cal! M-a chemat pe nume, se miră Pascal. ─ E o pasăre deosebită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ei vin cu noi, e shauri-ul lor. Au semnat pentru treaba asta, pricepi? Da’ nu par prea Încântați, nu? — Nu vreau să merg după el, zise Macomber, fără să se gândească Înainte de a deschide gura. — Nici eu, spuse Wilson cu veselie. Da’ nu prea avem de ales. Apoi, cuprins parcă de o bănuială, Îi aruncă o privire rapidă și-l văzu cum tremură și ce expresie penibilă are. — Sigur, dacă nu vrei să mergi, nu-i nevoie. De asta m-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu se putea găsi un singur vinovat. Nu, pentru mine nu-i prea târziu, Îi răspunse Macomber. În loc să-i răspundă, Margot se retrase Înapoi În colțul ei. — Nu crezi că l-am lăsat destul? Îl Întrebă Macomber pe Wilson cu veselie. — Cred că putem s-aruncăm o privire. Mai ai blindate? Are băiatul. Wilson strigă-n swahili și băiatul, care jupuia una dintre căpățâni, se Îndreptă de spate, scoase o cutie de blindate din buzunar și i-o dădu lui Macomber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În grup, sub bec. Un puști frumușel, Într-un costum argintiu cu portocaliu veni spre Manuel zâmbind: — Eu sunt Hernandez, spuse, Întinzându-i mâna. Manuel Îi strânse mâna. — Ăștia ne-au adus niște elefanți În seara asta, spuse băiatul cu veselie. — Da, sunt din ăia mari și cu coarne. — Tu Îi ai pe cei mai urâți. — Nu-i nimic, spuse Manuel. Cu cât sunt mai mari, cu atât au mai multă carne, săracii. Asta de unde-ai mai scos-o? Întrebă băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]