3,681 matches
-
alungați cu pietre din Bitinia. Au trecut în Samotrace și de aici în Macedonia în cetatea Filipi. Locuitorii i-au dat pe mîna dregătorilor(pe Pavel și Sila) și au zis: Oamenii aceștia ne tulbură cetatea, sînt niște iudei care vestesc niște obiceiuri pe care noi, romanii nu trebuie nici să le primim nici să le urmăm”, adică pe nimeni nu interesa nebuniile lor pline de vedenii și tîmpenii. De aici Saul a plecat în Tesalonic unde a ținut cuvîntări în
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
seara. O altă legendă spune că însoțitorii lui Mitra erau chiar Soarele și Luna. Diogenes Laertios în scrierea Despre viețile și doctrinele filozofilor spune des-pre Pitagora că interzicea consumarea cocoșului alb, pentru că ei sînt consacrați lunii și sînt rugătorii ce vestesc orele noaptea. Pe iconițele geților apar aceste păsări la fel și pe tăblița ritualică descoperită la Romula, cocoșul ținînd alături de leu, va-sul cu apă vie sau al cunoașterii. Iar pentru această povestioară ne vor trăsni specialiștii în moalele capului
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
cu paloșul la coapsă și cu crucea pe piept și afară de scarlatul tocurilor, înveșmîntați, împanglicați și împănoșați numai în aur și verde, verde și aur, așteptam ca surghiunul nostru pe pămînt să ia sfîrșit. O lină cîntare de clopoței ne vestea că harul dumnezeiesc se pogorîse asupra-ne; răscumpărați prin trufie aveam să ne redobîndim înaltele locuri. Deasupra stranelor, scutarii nevăzuți coborîseră prapurele înstemate și una cîte una se stinseră cele șapte candele de la altar. Și plecam tustrei pe un pod
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
evaluarea anuală, vorbesc despre ceea ce au realizat în anul trecut și despre cum poate Mark să-i ajute să aibă mai mult succes anul viitor. În armată, nu poate fi nimic mai rău decât să obții la o evaluare anuală vestea că ai făcut o treabă „bună”. Acest lucru este cu atât mai valabil dacă intenționați să vă păstrați serviciul. Pentru a rămâne în „armata” zilei de azi, este obligatoriu să aveți o evaluare care să spună că ați făcut o
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
a continuat educația în școlile din Cezareea Capadociei, unde l-a cunoscut pe Sfântul Grigorie Teologul, pe urmă în școlile din Constantinopol și, în fine, la Atena. A avut profesori vestiți: pe Libaniu, Proheresiu și Himeriu. A închegat o prietenie vestită cu Sfântul Grigorie de Nazianz. Viața lor studențească e model pentru teologii de totdeauna. Cunoșteau doar două drumuri: al școlii și al Bisericii. În Atena de aur, pentru colegii lui, a ține pasul cu el la învățătură era cu neputință
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
îl neagă pe Dumnezeu; dacă l-ar păstra, și-ar pierde statutul de creator, fiind, în acest fel, doar creatură. Introdus în aforismul 125 din La gaya scienza, gândul acesta: Dumnezeu a murit căci noi oamenii l-am ucis, este vestit în urmarea unei căutări mistice, nesupusă logicii pascaliene a căutării lui Dumnezeu (nu te-aș căuta dacă nu te-aș fi găsit). El apare într-o analogie deschisă cu ideea căutării omului de către Diogene cinicul: "N-ați auzit de acel
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
spune). Ne-limitarea supraomului în raport cu omul vine din "exorcizarea" sensurilor moralei, operație pe care se sprijină întreaga filosofie a lui Nietzsche. Doar scoaterea în afară a adevăratelor temeiuri ale "moralei celor mulți" și dezvăluirea diferenței față de morala "sănătoasă" a nobililor vestesc supraomul. Acesta se definește printr-un act în afara sa reevaluarea tuturor valorilor -, nu prin recunoaștere de sine. Totuși, spațiul așteptatei sale geneze este umanul, mai bine-zis, interioritatea umană, cum consideră Ernst Bertram. "Această idee (ideea eternei reîntoarceri n. C.) care
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de muncitori. Stoian solemn, la tribună : „Tovarăși, dragii mei tovarăși, trăim astăzi, împreună, unul din marile momente revoluționare ale patriei noastre, naționalizarea tuturor întreprinderilor !”. Tăietură de montaj păstrându-se cuvintele lui pe coloana sonoră : din nou marea arcă metalică aeriană, vestind lumea nouă, un imens drapel roșu se desfășoară spre pământ la mijlocul ei, prim- plan pe pânza roșie prin care răzbate strălucirea soarelui, sirene, strigăt uriaș al mulțimii. O secvență demnă de Eisenstein sau Riefenstahl. Ea este precedată de un scurt
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
aduce aminte vouă toate cele ce am grăit vouă’’. Pentru a atinge scopul său pacificator Biserica (școala Omenirii) trebuie să fie universală, adică să cuprindă toți oamenii, să existe pretutindeni și să dureze cât va fi lumea. „Și se va vesti această evanghelie - spune lisus - în toată lumea întru mărturie la toate neamurile, și atunci va veni sfârșitul’’. „Mergeți în toată lumea - le-a zis Hristos după înviere - și vestiți evanghelia la toată făptura" ceea ce Apostolii au și făcut. Cel de al treilea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
să existe pretutindeni și să dureze cât va fi lumea. „Și se va vesti această evanghelie - spune lisus - în toată lumea întru mărturie la toate neamurile, și atunci va veni sfârșitul’’. „Mergeți în toată lumea - le-a zis Hristos după înviere - și vestiți evanghelia la toată făptura" ceea ce Apostolii au și făcut. Cel de al treilea element, unitatea, pe care Hristos o dorește cu deosebită ardoare nu înseamnă altceva decât că Biserica trebuie să fie una. Atât de mult a ținut Hristos la
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
paragraf ni se pare de maximă importanță, pentru ca, în final, Ion Barbu (re)face legătura cu Edgar Poe: Același dar - era cât pe-aci să spunem aceeași știință vizionara - se desfășoară în excepțională bucată a Iluminațiilor, Geniu (Génei). Ea ne vestește nu atât domnia Frumosului sau a Binelui, cât aceea a unui principiu mai riguros: Adevărul "străbătut de violențe noi"; instaurarea unui mod imediat de gandire [s.n.], mod ce depășește știință ancilara și devine consistentă. Aceasta este și concluzia lui Poe
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
rândul său, unei lumi, printr-o simbolistică a obiectualului: moneda (banul), așezată la temelia casei reprezintă pecetea divinului 53 asupra creației umane, cocoșul, simbol solar 54, prin jertfa sa, eternizează năzuința omului, bradul, așezat ca struț, o dată ce casa este ridicată, vestește bucuria împlinirii. Intrarea în casă nouă se face după fazele lunii, luna veche statornicește construcția, caracterizată de "transformare", " creștere", " fecunditate", luna fiind " un instrument de măsură universal" 55. "Bradul", destinat construirii casei, trebuia tăiat numai la "lună nouă", într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-l pe pământ sau sub masă, datină moștenită de la romani 252. La huțuli, după naștere, moașa ("baba") îi dă mamei "holercă" (rachiu) fiartă cu unt de oaie, apoi o așază jos, pe podea, pe fân sau pe pământ. Pentru a vesti nașterea unui copil, pe prispă se așternea o velință, iar în fereastră se punea o carafă cu must de sfeclă. Pentru a dezlega casa de toate făcăturile, moașa deznoda toate lucrurile pe care le găsea în gospodărie.253 Pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de steag". În Banat, moartea unui tânăr este înștiințată de un om care merge prin sat cu un steag negru 346. În Bucovina, bradul, împodobit la moartea tinerilor, necăsătoriți, este dus de vătăjei (vornic sau vestitor) la înmormântare, "pentru a vesti nunta", apoi se îngroapă la capul mortului, lângă cruce, împreună cu "bățul de vătăjel". 347 La romani, exista același ritual al arborelui de moarte, reprezentat de chiparos sau de brad 348. Chiparosul era consacrat lui Pluton, zeul Infernului, iar bradul a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
focurile sumedre dau Focul lui Sumedru ( Sâmedru) se fac, în ajunul Sfântului Dumitru, dintr-un brad mare, "cât o turlă de biserică", adus din munte, pe care îl așază într-o groapă făcută în pământ. Când se aud clopotele bisericii, vestind vecernia, se aprinde bradul și se strigă: Hai la focul lui Sumedru". În timpul în care flăcările se mistuie feemeile împart colaci celor prezenți, iar copiii sar peste foc pentru a fi sănătoși tot anul.439 Focurile de Sâmedru se făceau
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
am făcut nici un bine. Și chiar de-am făcut vreun rău, / Mi-a răsplăti Dumnezeu!"91 În basme, elementele cosmice antropomorfizate realizează schema narativă, participând, în același timp, la acțiunea propriu-zisă, având multiple valențe. Astfel, natura realizează cadrul parcursului inițiatic, vestind și prevestind destinul: "Lângă curtea aceea se afla un măr nalt și frumos, carele înflorea îndată ce sosia ficiorul babei acasă; și când se ducea de acasă, pica floarea. Mărul acesta era așadară sămnul cel mai bun de știa baba când
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mai mare al Soarelui.139 În spațiul românesc, există obiceiul ca, în cele trei zile de Crăciun, să se umble cu "steaua" , cu 6, 8 sau 12 colțuri. Steaua era purtată de așa-numiții "stelari", "colindari", "colindători" sau "crai" care vesteau Nașterea Domnului.140 În Bucovina se umblă cu steaua sau cu luceafărul, pentru a sfinți gospodăriile: " Sculați, domnilor, sculați, / Că vă vin colindători / Noaptea pe la cântători. / Noi în casă vom ura, / Pe Domnul l-om lăuda. / Bună seara, domni cinstiți
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
închinare. / Iar Irod împărat, / Auzind, s-au supărat, / Pe crai iute i-a chemat / Și în taină i-a-nvățat: / Iute-n Vifleem plecați, / Pe Isus să mi-l aflați / Și, aflându-l, să-mi veniți, / Tot aicea să-mi vestiți, / Căci și eu voi să mă duc, / Închinare să-i aduc! / Craii, auzind, s-au dus, / Steaua-i îndruma de sus. Când la Vifleem ,iată, / Steaua se opri de odată. / Mers-a-n fața pruncului, / Cuvioși se-nchină lui, / Smirnă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
142 Simbol solar, leul reprezintă renașterea, împrospătarea energiilor cosmice, "înapoierea soarelui".143 Prinderea și uciderea lui este o ofrandă adusă lumii întregi, reînvierea Soarelui și reluarea drumului înspre "crângul cerului": "Dailerui / Dar n. / De bun cal ce hrănește, / Hrănește, / Nici vestește, / Că lui vestea i s-a dus / Pân` la umbra de schinduf. / Îmi plecară la vânătoare. Vâna ziua, / Toată ziua; / Când fu soarele-ndesară, / Îndărăt că se-nturnară. / Găsi leul daramit, / Daramit / Cu fața-n sus. Să mi-l scoale, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Carpații, / Ca să joace la toți frații, / Cu covor împiestrițat, / Cu luceferi înstelat. / Ța, ța, ța, căpriță, ța! / Pe câmpul cu floriceli, / Pe ape cu pietriceli, / Din copite scânteia, / Cărările deschidea.../ Lumea-ntreagă bucura. / Ța! / Cerbul când boncăluiește, / Anul Nou, mândru, vestește, / Lumea toată-nveselește! / Ța!..."153 Ritmul bicron, format din două unități de timp inegale, aparținând sistemului "aksák", specific jocului caprei și al cerbului, marchează trecerea din Anul vechi, rotund și desăvârșit, la Anul Nou, abia născut: "Printre brazii cu omăt
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și simbol al luptei războinice. În Evul Mediu, cocoșul era purtat de armatele de uscat, pentru a le da de veste schimbarea santinelelor, practică regăsită la stânele tradiționale, păstorii români urcau la munte și cocoșul cu găinile, pentru a le vesti timpul, dar având și rol apotropaic. Astfel, în concepția arhaică, datorită darului său de a cânta în momente de cumpănă ( de exemplu, la cumpăna nopții), cocoșul este pus paznic la hotarul dintre bine și rău, după cântecul lui spiritele necurate
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de factură stihială, un limbaj complex, purtătorul unui mesaj tainic și subtil", mierla reprezintă dragostea, este o pasăre-mesager, turturica este o emblemă a "fidelității conjugale", privighetoarea este percepută ca un simbol al "artistului și al solitudinii creatore", ciocârlanul călăuzește, ciocănitoarea vestește vremea și știe secretul ierbii fiarelor, țarca este o pasăre vestitoare, iar gaița, cameleonică, gaia "se individualizează prin negarea apei", pupăza anulează opozițiile fundamentale, corbul, ca pasăre infernală, este un mesager funerar, iar "împăratul păsărilor" este vulturul.241 În tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a spațiului, trece prin moarte spre viață, în fiecare an.250 După ritualul denumit "ciocănitul ouălor", din ziua de Paști, cojile ouălor se aruncau pe pământ, pentru rodul semănăturilor, în vii și în livezi, sau în apele curgătoare pentru a vesti Blajinilor sosirea Paștelui; se puneau în hrana animalelor și păsărilor sau se păstrau pentru vrăji și descântece.251 Alături de motivele cosmice soarele, luna, stelele pe ouăle încondeiate apar și motive avimorfe cocoșul, creasta cocoșului, coada rândunicii, laba gâștei. După Paști
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
soarele, luna, stelele pe ouăle încondeiate apar și motive avimorfe cocoșul, creasta cocoșului, coada rândunicii, laba gâștei. După Paști, de Sfinții Constantin și Elena (21 mai) se oficia sărbătoarea păsărilor de pădure, denumită popular "Constandinu Puilor" sau "Constantin Graur" care vestea ziua când păsările trebuiau să-și învețe puii să zboare. Această sărbătoare se ținea pentru ca holdele să nu fie distruse de păsările sălbatice.252 Hotarul dintre primăvară și vară, marcat de solstițiul de vară, este ilustrat de "amuțitul cucului". Ca
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cântecul cucului se face auzit de la echinocțiul de primăvară, de la Blagoviștenie, până la solstițiul de vară, la Sânziene, când, potrivit tradiției, se spune că se îneacă cu un bob de orz și nu mai poate cânta. În unele zone, "amuțitul cucului" vestește vremea cositului, iar dacă amuțește înainte de Sânziene se spune că vara va fi foarte secetoasă. Simbolizând nașterea și moartea unui anotimp, cucul a devenit o pasăre oracol care urzește norocul omului, iar prin cântecul său vestește sănătatea, căsătoria sau moartea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]