3,618 matches
-
etc. Cînd, citind Decembre, rostește „Și vino și tu mai aproape” ai revelația felului său intim de a fi. Cea mai emoționantă, în lectura sa, e însă poezia Rar, în care versuri ca „Tremur, tremur, tremur” sau „Singur, singur, singur” vibrează atît de dureros, încît dau, realmente, frisoane!1) Tot în lectura acestei poezii poate fi remarcată și o variantă (să fie la mijloc doar o lecțiune precipitată?) la versul 2: într-un han, de Paște pentru într-un han, departe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nu mai evocă un semn de moarte. Zincul, bronzul, arama zăngănesc, sînt mai potrivite pentru trezire 20). înfundat, sumbru, cu un potențial enigmatic mai mare decît altele, cuvîntul „plumb”, ca și materialul ce-l denumește, îi atrage pe anxioși care vibrează la semnificațiile sale ascunse. în contrast cu aurul, care e sacru, solar, benefic, plumbul e infernal, nocturn, malefic. în nu puține predici despre iad, una din pedepse e arderea cu „plumb topit”. Plumbul îl conține pe Antihrist. „Fermecătorii” și „vrăjitorii” tatonau puterile
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
poet futurist, suporter al mașinismului, iar cel de-al doilea dă o formă aparent optimistă obișnuitului său scepticism. Bacovia nu scapă din vedere nici aspectul constrîn-gător al muncii, - munca făcută de voie - de nevoie, la ore fixe: „Sirenele de muncă vibrează, plîngător...” Dar meditația sa cea mai dureroasă privește contrastul dintre implacabila necesitate de a munci și diminuarea capacității de a o face: „Ce trist e pe lume/ Un cîntec,/ Un cîntec ce-l tot aud:/ - La muncă.../ în zori de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nimic. Și cînd mă violentez totuși s-o fac, nu reușesc decît un act mecanic. Citesc, dar totul rămîne la suprafața creierului. Nimic nu mișcă în mine, în adînc. Un fel de moarte a inteligenței. în momente dintr-astea nu vibrează decît sentimentele”. (p. 300-301) Și: „Cel mai îngrozitor lucru în viață: singurătatea. Blestem. Seamănă a moarte sau mai bine zis seamănă a ceea ce credem că ar putea fi moarte”. (p. 387) Similarități se găsesc și în unele pagini din jurnalul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
avocații - „La Filip”, la „Atta”, în crîșmele de pe Lecea etc. Poezia lui Bacovia e dintre cele cu multe „găuri”: fraze neterminate, întreruperi abrupte. Ele sînt fie rețineri, ezitări, fie efecte „tehnice”, căci - spunea odată Macedonski - „pauza...cîntă ca o poemă, vibrează ca o orchestră wagneriană”. Aceasta nu-i o opinie singulară. Recent, un compozitor notoriu declara că „liniștea este sunetul sacru”. Sînt, într adevăr, oameni pe care tăcerea îi impresionează mai mult decît strigătul. Eu fac parte dintre aceștia. Neîndoielnic, poezia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dedicate anotimpului, cîți a găsit el printre ai săi. Și nici cititori. Acum preferată pare a fi vara, care înseamnă vacanțe, trupuri dezgolite, lejeritate. Toamna e un anotimp grav. Numai cineva care a avut barem o dată senzația de declin biologic vibrează cu adevărat la venirea ei. Toamna încep marile uimiri și marile neliniști. Vrînd-nevrînd, îți pui aceleași întrebări ca și poetul în finalul unui Pastel: „Și spune-mi de ce-i toamnă/ Și frunza de ce pică?” Iar răspunsurile le cauți nu în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
doctorat , ne putem opri la trăsăturile cele mai frecvent subliniate în ele. Ca mulți alții, și românii au reținut mai întâi valoarea mesajului comunicat, fără a neglija tehnica scrisului, caracterizată, de cele mai multe ori succint, ca dominant tradițională. Sensibilitatea critică a vibrat așadar mai cu seamă la documentarea excepțională și la dezbaterea morală propusă de scriitoare, mai precis la acțiunea sa de repunere în valoare a umanismului clasic. Cum era de așteptat, referințele cele mai vizibile au fost, în acest sens, Memoriile
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
e așa, știm amândoi/ prin cine trece coloana de lumină, nu e așa, dincolo totul nu e decât o/ sufragerie aglomerată;// să te calci în picioare, da, să te aduni în tine până ce simți cum punctul/ care ești se deschide, vibrează ceva, trece cineva prin noi, trece, unde duc/ urmele astea, la capătul lor sunt doar urmele lor, las totul pe ultima zi, ele/ semnele astea, rup din trupul meu, mă țin departe pe mine de mine,/ sigur, sunt și eu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care se ghicesc semnele agresiunii cu schița unei confesiuni amare: "într-o parte,/ creierul fumegând.// în cealaltă,/ elitrele aurii/ ale unei seri de iarnă./ coaja zilei trecute/ caldă, încă păstrând/ forma coatelor.// dar de departe, / de foarte departe venim,/ aerul vibrând/ în jurul mâinii întinse.// iar dincolo, fulgeră, fulgeră// lumina de gheață a singurătății..." (poem despre dragoste (II). Calitățile majore ale poeziei de debut scrise de Mariana Codruț (prospețimea și delicatețea imaginilor, acuratețea desenelor care instituie un real modelat după chipul propriei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
celular nu-s de străpuns,// dar hăul de-aștri celui intim i se/ scrie-n afund și-i este cod ascuns/ lucrării de viață-n el promise,/ și-s astfel de realu-ntreg pătruns ,// așa, orice suflare-a mea și gând/ vibrează pân' la marginile lumii,/ schimbându-i mersul după pulsul meu,// precum tot ce se-ntâmplă-n ea oricând/ prezent în orice act intern acum mi-i,/ spre-a fi prin Crist un trup în Dumnezeu!" (poezie din Stâlpul de foc
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Starea sa cea mai caracteristică este jubilația, exaltarea, ek-staza. Bineînțeles, șuvoaiele sale enegetice se revarsă și asupra elementelor, regnurilor și obiectelor care populează lumea, fie ele din categoria aproapelui ori aceea a departelui: "Așa, orice suflare-a mea și gând/ vibrează pân' la marginile lumii,/ schimbându-i mersul după pulsul meu". Practic, totul este inclus în spațiul iradiant al acestei energii fundamental luminoase, chiar și când interfața poemului este ocupată de vocabule din aria semantică a întunericului, sau, în alt registru
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sînt înscrise într-un registru neschimbător și, după toate aprecierile, destul de limitat. Consecințele în plan psihic ale marilor seisme ale istoriei, ale mutațiilor politice sau sociale de amploare sînt echivalentul unor potențialități care sînt aceleași, existente în fiecare individ. Claviatura vibrează, răsună diferit după cum se apasă, mai tare sau mai slab, sau în funcție de clapa pe care se apasă, dar să nu uităm că e vorba de o aceeași claviatură. "Psihologia copilului mic, scrie în acest sens Claude Lévi-Strauss, e un fond
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
-mă să-mi cuceresc singură dreptul la cunoaștere.Acum tu ești cel ce tremură sub atingerea mea.Cel care se înfioară privindu-mă.Mi-am eliberat sulfetul de întuneric și am lăsat lumina cunoașterii să-mi invadeze ungherele.Buzele mele vibrează sub strigătul biruinței: ’Sunt liberă.’ Acum,paharule,eu sunt cea care te înțelege.Ești apăsat sub greutatea conținutului. ÎNSĂ NU TE VOI ELIBERA. Ție libertatea nu-ți oferă nimic. Gol,ai fi banal și transparent pentru că întreagă ta valoare stă
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Rudaru Elena –Iuliana, Bota Claudia () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2010]
-
puțin, apoi își relua încercarea de apropiere. Într-un tîrziu, femela, ghemuită așa mare cum era în mijlocul pînzei, păru să-l încurajeze. Stătea nemișcată. Masculul scutură mai întîi ușor și apoi din ce în ce mai tare un fir de pînză care începu să vibreze. Iubita lui tot nu mișca. El alergă repede spre ea, dar nu fără oarecare prudență. Femela îl primi fără să schițeze vreun gest de respingere și se abandonă îmbrățișării acestuia. Timp de cîteva minute, rămaseră așa nemișcați, suspendați amîndoi, acolo
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
care devine valoarea dominantă și care le subordonează pe toate celelalte. Spre deosebire de Dilthey, care considera că sufletul tinde să realizeze o singură valoare, respingîndu-le pe toate celelalte cu care nu se armonizează, Spranger aprecia că structura sufletească este capabilă să vibreze în contact cu mai multe valori, subordonate însă uneia centrale, dominante (4, pp. 54-56). Această valoare centrală devine hotărîtoare pentru viața individului respectiv; ea dă sens vieții, determină tipul de personalitate. Eduard Spranger clasifică tipurile de personalitate după valoarea dominantă
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
este condus educatorul o constituie simpatia, devotamentul față de societate în general, față de copil în special. Totodată, educatorul poartă în sufletul său iubirea pentru toate valorile obiective cu care vrea să pună în contact spiritele tinere, pentru a le face să vibreze și pentru a le stimula să creeze (3, p. 380). Concepția pedagogică a lui Eduard Spranger, deși se opunea altora mai vechi, pe care se întemeia practica școlii tradiționale, păstrează însă ceva din spiritul acestora, și anume, caracterul filosofic. Într-
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
mult nici mai puțin decît Ființa; ba mai mult încă, doar Ființa nu poate intra în cu-noaștere; căci, dacă ar intra, adio cunoaștere! Din fericire pentru noi, ea nu intră"15. Recunoaștem bine aici tonalitatea schimburilor între Lupasco și Fondane, vibrînd de pasiune pentru ființă și cunoaștere. Lupasco scrie în mărturia sa: "Pentru Fondane [...] eu logicizam, închideam în universul contradicției, esențialmente logic, tocmai lucrul prin care credea că scapă de logic pentru a ajunge în acea oază de libertate metalogică, care
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
morală a societății și un program de reconstrucție întemeiat pe ideile lumii moderne. Din acel balcon am putut privi, o clipă, marea de capete cu făclii aprinse, unduind sub bătaia discretă a vântului libertății. Era acolo parcă un singur suflet, vibrând la o singură poruncă, aceea de a folosi ceasul istoriei pentru o renaștere adevărată. Spectacolul irepetabil, de o măreție unică în economia întregii mișcări de renaștere a răsăritului european. Lumea noastră, despre care s-a spus mereu că nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
care subliniază unitatea indestructibilă a aromânilor cu dacoromânii. I. este o creatoare de reală înzestrare când compune în aromână. Versurile îi sunt înfiorate de nostalgii, regrete și doruri pentru graiul „de-acasă”, vorbit, cum spune poeta, de „părințâli” ei. Autoarea vibrează la cântecele aromânilor, la frumusețea rostirii lor, cu inflexiuni de cronică străveche. Adevărata măsură și-o dă însă în lirica erotică: „Steaua mea cu steaua ta / T-ună apă ș-dânăsea. // Ocliu-a meu cu ocliu-a tău / Aidzea Bunlu di-Arău. Mâna mea cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287606_a_288935]
-
ororile atrag cititorii. În cursul anului 2007, o altă informație îngrozitoare s-a regăsit în paginile informative: moartea unei fetițe devorată de câini de luptă în propriul apartament. Oribilul vinde bine, asta e. De ce avem oare o coardă gata să vibreze pentru faptul divers sordid? De ce suferința nu ne pune întotdeauna pe fugă? De ce o „consumăm” uneori? Majoritatea oamenilor întrebați în legătură cu acest subiect mărturisesc că întrebările li se par atroce. Ei primesc astfel o parte din suferința victimelor și ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
Pentru a distra, cele mai bune sunt tot vechile rețete care funcționează foarte bine. Privind la televizor, citind presa sau ascultând radioul ne dăm seama că resorturile divertismentului sunt cele care i-au ajutat pe oameni să se distreze, să vibreze, să tremure, să regrete. Multe s-au întâmplat de un secol încoace și de la inventarea televizorului în anii ’30 până la ecranele-plasmă de la începutul secolului XXI. Ne-am fi putut aștepta ca industria mediatică să inventeze noi plăceri, să stimuleze noi
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
excesivă. Nutriție accelerată. Foarte sensibil la infecții, mai ales la tuberculoză. Fosforicul este un individ gingaș, și zvelt, nervos, vioi și friguros, cu mers suplu și elegant, cu gesturi grațioase și de obicei armonioase. Este un exaltat care suferă și vibrează intens, o natură sensitivă și delicată, cu entuziasm și disperare la fel de prompte, al cărui farmec captivează și înduioșează. Este tipul creator de artă, vis și poezie. Caractere morfo-statice Tipul zvelt, longilin, cu membre lungi și subțiri, trunchi alungit și torace
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
sumar dramatizate (Domnița adormită din palatul fermecat, Volbură-Vodă, Meșterul Papuc, Doftorul Știe-Tot, Urciorul fermecat), toate jucate cu succes în fața micilor spectatori. Volumul Teatru școlar (1936) va relua câteva dintre ele. Schițele și nuvelele semnate de H. dezvăluie o sensibilitate aparte, vibrând în fața existențelor mărunte. Sunt cu adevărat „scene banale”, dar semnificative și încărcate de autenticitate. Căsnicii ratate, pierderea agoniselii de-o viață, lupta cu bolile, suferințele materne sau deziluziile sentimentale ar fi numai câteva aspecte alături de multe altele, reconstituite cu spirit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287415_a_288744]
-
celor știute, ilustrarea vie a defectelor și calităților umane, întâmplarea ieșită din comun, senzaționalul. Totul este selectat, ordonat și valorizat de înțelegerea, sensibilitatea, curiozitatea, interesul personal și de puterea de retrăire a autorului. Purtat de imaginație, el vede și simte, vibrează, participă afectiv la toate relatările, impregnând textul de un puternic subiectivism, dramatizându-l. Adoptă tonuri potrivite pentru fiecare situație, se bucură sau se văicărește, lăudă sau blamează, exprimându-și simpatia sau formulând caracterizări sarcastice și apostrofe ironice. O particularitate puțin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
cântecul meu de-nceput.” (Cântec de început) Există setea unei schimbări continue aflată sub semnul insatisfacției. Vitalitatea e adesea opusă atitudinii reflexive dar poezia lui Labiș infirmă obișnuința acestei antiteze. El descoperă lumea cu aviditate și, pentru că e capabil să vibreze la miracolul ei, ajunge să fie capabil de a pune mari întrebări și de o atitudine reflexivă, critică față de existență. În autorul Primelor iubiri e anticipat cel al Luptei cu inerția, o delimitare n-ar fi de conceput. Versurile din
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]