7,806 matches
-
al lui Ashling. Era micuță de statură, plinuță, avea părul creț și era periculoasă - în special datorită apetitului său uluitor pentru băutură, droguri și bărbați, asta pe lângă dorința ei misionară de a o transforma pe Ashling în partenera sa de viciu. — Hai la mine în dormitor, o invită Ashling și amândouă intrară în cameră. O să port pantalonii crem și topul ăsta. Ashling s-a întors prea brusc dinspre dulap și o călcă pe Joy pe picior, după care Joy a sărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Stânca lui Tiberius Coborând în tăcere, Gajus nu știa că multă vreme nu avea să i se îngăduie să urce ultimele trei niveluri. Catapultat într-o curte restrânsă, exclusivistă, ținută sub control asemenea unei închisori, unde singura bucurie o reprezentau viciile secrete despre care se vorbea șoptit pe coridoare, grija de a supraviețui îi paraliză gesturile și cuvintele, reduse la cele indispensabile. Nu cunoștea pe nimeni; își spuse că nu putea să întrebe și să facă confidențe nimănui. Întreaga insulă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că așa se comportaseră și Socrates, iar apoi Plato, și Alcibiades, și Alexandros. Se spunea că Tiberius era acum un pedofil bătrân și disperat, incapabil să se elibereze altfel de trecutul lui tulbure. Trupul lui decădea tot mai mult; în viciu devenea contemplativ, cerebral; cu o exasperare aflată la limita spaimei, căuta cu ochii și cu mintea stimuli care să-i alunge singurătatea inertă. Le poruncea micilor lui tovarăși să mimeze în fața lui cele mai licențioase și mai perverse mituri ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ale prietenilor, anumite reședințe luxoase de pe coasta tireniană erau locurile a nenumărate jocuri și excese. Se spunea: „A învățat la școala lui Tiberius, bătrânul corupător, la Capri...“ Și oameni care nu știau nimic despre anii aceia adăugau: „Iar acum toate viciile Aegyptus-ului se răspândesc prin Roma“. El era complet străin de asemenea zvonuri. Dar Callistus nu; el răspundea la aluziile insidioase cu zâmbete fugare, în care se putea ghici compătimire, precauție sau chiar o dezaprobare mută. Curând însă, Împăratul descoperi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și a pluti cât mai liber de orice constrângere; a pluti așa pe deasupra caselor, pe deasupra copacilor, pe deasupra orașului, mai dând dintr-o aripă, din cealaltă, lin, fără crispare, fără grabă. A devenit pentru mine ceva de nelipsit, este aproape un viciu acesta, să visez În fiecare noapte că trebuie să zbor. Nu mă simt destul de odihnit dimineața, dacă n-am zburat destul pentru a mă apăra de o amenințare obscură. (luni) Mă Întâlnesc cu domnul E.G., care mă invită să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
s-a-ntâmplat, nu mi se mai pare atât de rușinos și, în mod ciudat, nemaifiind atât de rușinos mi se pare mai ușor să mă opresc. Chiar mă străduiesc, să știi. Poate de secretul întunecat aveam nevoie, nu de viciu în sine. Am râs puțin, încercând să îndulcesc cuvintele care până și mie-mi sunau prostește. Probabil că data viitoare o să mă prindeți că mă complac în ceva de-a dreptul revoltător! Când vine tata acasă diseară o să... m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o Cola mare. Își dădea seama că pentru cineva care Își pusese În cap să deschidă un magazin dedicat tuturor lucrurilor organice, pasiunea ei pentru junk-food era - eufemistic vorbind - nițel contradictorie. Încetase să mai Încerce să găsească explicații. Dedusese că viciile sunt o parte din natura umană și că pofta de mâncare plină de grăsimi și de E-uri era viciul ei. Pentru sinele ei, Încerca totuși să-și mai taie din porția de mizerii pe care le mânca. Nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
lucrurilor organice, pasiunea ei pentru junk-food era - eufemistic vorbind - nițel contradictorie. Încetase să mai Încerce să găsească explicații. Dedusese că viciile sunt o parte din natura umană și că pofta de mâncare plină de grăsimi și de E-uri era viciul ei. Pentru sinele ei, Încerca totuși să-și mai taie din porția de mizerii pe care le mânca. Nu voia sub nici o formă să ajungă să i se facă patru bypassuri Înainte de menopauză sau să se transforme Într-o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
nu-mi tihnesc nici pe departe așa de bine. Are... Are... — Chestia aia, rostiră ei Într-un glas și se puseră pe râs. În drum spre Chinatown, trecură pe lângă un McDonald’s și Ruby măsturisi că Big Mac-urile erau viciul ei secret. Sam Își dădu capul pe spate râzând: — N-ar trebui să spun asta - mai ales că sunt doctor - dar, după ce-am văzut Supersize Me m-am repezit la McDonald’s și mi-am luat doi cheeseburgeri mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
e mult mai bine să-ți petreci viața autobiografiindu-te decât să ți-o petreci clevetind despre aproapele, așa cum și-o petrec oamenii retrași și demni care-și ascund cu migală intimitatea“ și cum fac și mai toți spaniolii, pradă acestui viciu național. S-a exprimat pătimaș, vehement și fără ezitare, filozofic și politic, până în preajma morții, direct sau, ca în rimanul acesta, antifrastic, prin mijlocirea unui personaj cu totul opus lui (introvertit, dezorientat, impotent în toate sensurile), dar supus aceluiași tribunal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cea mai mare măsură inteligența. Scriitorii pornografi sau pur și simplu erotici i se par cei mai puțin inteligenți, cei mai săraci cu duhul, în sfârșit, cei mai proști. A fost auzit afirmând că din triada clasică a celor trei vicii: femeile, jocul și vinul, primele două distrug în mai mare măsură mintea decât al treilea. Și e de reținut că don Miguel nu bea decât apă. Cu un bețiv mai poți sta de vorbă - îmi spunea el odată -, ba i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
care-l aveam atunci: se dezlănțuia și cu cât lovea ea mai abitir în clape, cu atât mai tare cânta și el, și cânta... Cred că de-asta a și murit, a plesnit... — Până și animalele domestice se molipsesc de viciile noastre! - adăugă unchiul -. Am smuls până și animalele care conviețuiesc cu noi din sfânta lor stare naturală! Oh, omenirea, omenirea! — Și ai avut mult de așteptat, don Augusto? - întrebă mătușa. — O, nu, doamnă; nu, deloc, deloc, o nimica toată, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sau răpit..., nu știu! Câteva zile bune n-am dormit, n-am mâncat și nici nu m-am odihnit; nu făceam decât să bat cartierele cele mai îndepărtate din orașul meu. Și-am fost pe punctul de-a cădea în viciile cele mai urâte și mai abjecte. Și când durerea a început să mi se mai domolească, să mi se transforme în reflecție, mi-am adus aminte de cealaltă biată victimă, de femeia aceea rămasă fără sprijin, jefuită de afecțiune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
aș scrie dacă s-ar întâmpla cutare sau cutare lucru, visând viitorul, ceea ce echivalează, am mai spus-o, cu a-l desface. Și citeam cărțile care-mi cădeau întâmplător în mână, fără plan sau ordine, spre a satisface acel teribil viciu al lecturii, acel viciu nepedepsit de care vorbește Valéry Larbaud. Nepedepsit. Asta-i bună! Dar ce savuroasă pedeapsă! Viciul lecturii e lovit de pedeapsa morții continue. Cea mai mare parte a proiectelor mele - și, printre ele, cel de a scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ar întâmpla cutare sau cutare lucru, visând viitorul, ceea ce echivalează, am mai spus-o, cu a-l desface. Și citeam cărțile care-mi cădeau întâmplător în mână, fără plan sau ordine, spre a satisface acel teribil viciu al lecturii, acel viciu nepedepsit de care vorbește Valéry Larbaud. Nepedepsit. Asta-i bună! Dar ce savuroasă pedeapsă! Viciul lecturii e lovit de pedeapsa morții continue. Cea mai mare parte a proiectelor mele - și, printre ele, cel de a scrie ceea ce scriu acum despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a-l desface. Și citeam cărțile care-mi cădeau întâmplător în mână, fără plan sau ordine, spre a satisface acel teribil viciu al lecturii, acel viciu nepedepsit de care vorbește Valéry Larbaud. Nepedepsit. Asta-i bună! Dar ce savuroasă pedeapsă! Viciul lecturii e lovit de pedeapsa morții continue. Cea mai mare parte a proiectelor mele - și, printre ele, cel de a scrie ceea ce scriu acum despre cum se face un roman - rămâneau în suspensie. Îmi publicasem sonetele aici, la Paris, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
zeamă. Sp. alma: „suflet“. Cf. Ce vice impuni, la lecture. Domaine anglais (1936), de Valéry Larbaud (1881-1957). Expresia, destinată unei extraordinare cariere, a fost împrumutată de autor dintr-un text al scriitorului englez Logan Pearsall Smith, care califica lectura drept „viciu rafinat și nepedepsit“, „egoistă, senină și durabilă beție“. Teresa. Rimas de un poeta desconocido presentadas y presentado por Miguel de Unamuno, Madrid, Renacimiento, 1924. Grenchen, oraș în NV Elveției, cantonul Solothurn. Purgatoriul, VI, 76. Vezi Don Quijote, I, 22. Fr.: La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
din ambele direcții timp de ore întregi. I-am spus lui Madeleine că nu fusese mașina mea și am încetat să mă mai duc acolo, dar nu am încetat să citesc jurnalul. Nu puteam. Eram ca un băiețel cu un viciu secret, cum fusesem pe atunci, când stăteam în patul îngust ca un coșciug, ghemuit, nepăsându-mi dacă părinții mei mă auzeau dincolo de peretele umed, dacă aveam să orbesc sau să înnebunesc sau o să îmi crească păr în palmă, pentru că oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
dacă aveam să orbesc sau să înnebunesc sau o să îmi crească păr în palmă, pentru că oricum aveam să fiu mort înainte să se întâmple toate astea. Chiar și când nu citeam cartea, mă gândeam la ea. Aceasta este natura unui viciu secret, ar fi remarcat doctorul Gabor dacă aș fi continuat să merg la el. Devenise lumea mea reală, mai reală decât subsolul în care construiam diverse lucruri pentru soția și copiii mei; decât baia unde încercam să evadez sub duș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mincinoasă, voind să-l condamne pe fratele meu la aceeași inerție care se lăfăia duminica după-amiază, cu bucile ei largi, în jurul mesei familiale. Dar corzile țineau „contra“, scaunele relaxării cuviincioase se făceau arșice și o poftă nebună de violență și viciu vibra în josul trupului, împingea în sus erupții de simțuri. Această „larmă organizată, care îl spurca până și pe Beethoven“ plăsmui un ghetou de obscenitate, de anarhie, care în alte locuri exista aievea, aici însă nu domnea decât până ce ața trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
sau băieții, ceea ce lui Henry i se păru Încă și mai jignitor. Ideea că puteai fi celibatar și, În același timp, un artist autentic le era În mod evident inaccesibilă. Ipocrizia societății engleze, În care proporțiile reale ale adulterului și viciului erau mascate atât În viața reală, cât și În literatură, ieșind la suprafață numai ocazional, În câte un caz care stârnea senzația prin tribunale, era odioasă și respingătoare din multe puncte de vedere, dar oferea un acoperământ folositor romancierului burlac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ocupa o vilă. Se stabilise aici ca să fie aproape de Wagner, care petrecea un an la Villa Ungri Împreună cu soția, Înconjurat de un anturaj de admiratori și pierde-vară ruși și germani, cărora Henry le fu prezentat imediat. Atmosfera de decadență și viciu care plutea deasupra micii curți Îl șocă atât de tare, că Îi opuse o rezistență rigidă, născută dintr-o conștiință parțial formată În puritana New England. Erau acolo bărbați care umblau vopsiți, femei care făceau glume deșucheate, cupluri care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
puternică afinitate de interese și care se simțeau bine unul În tovărășia celuilalt. Nu-i trecuse nici o clipă prin minte că atracția reciprocă ar fi putut lua o coloratură morbidă și duce către acte nenaturale și interzise. În mod limpede, viciul latent ascuns În firea lui Jukovski ieșise la iveală În urma contactului cu atmosfera nesănătoasă de la Villa Ungri. Așezat În compartimentul de clasa Întâi al trenului care Îl ducea de la Napoli la Florența, privind pe geam la câmpiile verzi acoperite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
apoi adolescent, nu am fost prea leneș ca să le adun, se primeau în schimbul unor bonuri valorice aflate în cutioarele din care, după ora de închidere a prăvăliei, mama își extrăgea țigările lovind pachetul cu degetul. „Bețișoare“, așa numea ea obiectele viciului ei cultivat cu măsură, pe care-l celebra seară de seară la un pahar de Cointreau. Când era binedispusă, reușea să lanseze în aer rotocoale de fum. Pozele pe care le doream cu atâta ardoare redau capodopere ale picturii europene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se cuvenea, el a fost favorizat - la răstimpuri, pe piața neagră, pentru o „activă“, cum se numeau țigările de fabrică, se oferea un ou -, fumătorul însă nu putea înregistra drept câștig decât plăcerea de scurtă durată, fum cu fum, un viciu de care nu am vrut să mă las. Abia atunci când insul de cincizeci de ani, pentru care răsucitul țigărilor devenise o manie și un substitut de ritual, a abandonat, somat fiind de medici, practica zilnică a răsucitului și a inhalării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]