3,815 matches
-
fie la Timișoara, când încă mai erau bani pentru deplasare, fie în străinătate. Distribuția a fost alcătuită după cum urmează: Adina TudosăWaletin-Weisenberg, cu siguranța muzicală cu care ne obișnuise odinioară, a conturat o Leonora stăpânită de patima unui amor sincer pentru vrednicul Trubadur. Cu o știință a cântului, a învins dificilele încercări la care Verdi supune uneori cântăreții, chiar de la începutul multor opere. Rolul Manrico, realizat de Daniel Mucedu-Magdal, prin interpretarea din seara respectivă, a amintit de marii tenori ieșeni de odinioară
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
-i oferi sau a-i sări în ajutor la nevoie. Oricine venea în control la primărie era bine primit în casa ei unde găsea o masă caldă îmbelșugată, o cafea sau un pahar de vin bun sau de tărie. Gospodină vrednică, toamna se ocupa cu pregătirea conservelor. Colinda cu șareta primăriei, însoțită de guard, grădinile de zarzavat din fiecare sat taman când acestea erau coapte. Făcea sute de borcane cu dulcețuri, zacuscă și alte bunătăți din care împărțea tuturor celor de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mi l-a arătat cu plăcere... Minunea continuă, câteva zile, poate va continua.* Este nevoie de o anumită intimitate cu Dumnezeu pentru a se întâmpla așa ceva. * Astăzi am vizitat la Câmpulung un muzeu intitulat, prea modest, "colecție", în care, un vrednic țăran, dl. Grămadă, a adunat toate minunile pe care le-au cusut sau le-au tăiat în lemn generațiile care s-au perindat pe aici. Am găsit acolo mai mult decât o colecție sau un muzeu, am găsit un suflet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
lângă far, a găsit întâmplător epava îngropată în nisip a goeletei și a aflat câte ceva despre ce se întâmplase cu ea, de când o văzuse plecând, pe Bosfor. Și, cel mai important, a aflat că prietenul său trăiește. Cu un echipaj vrednic, format din români, un cârmaci grec și un bucătar turc, Anton Lupan a dezgropat corabia, a reparat-o și a făcut-o din nou să plutească. Rebotezată Speranța, ea a fost lansată la apă în aceeași formă inițială ca atunci când
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
nu a lăsat loc vreunei prelungiri a sugestiei marine, atât de promi țătoare, așa cum nici haiducii din romanele lui Panait Istrati (Cosma, Codin), deși exponenți ai umanității mar ginale emanate de prin bălțile Brăilei, nu au atins vreodată măreția unor vrednici tâlhari de apă. Mai târziu, Pavel Chihaia, autor din așa-numita generație pierdută, va da și el un roman al mării, Blocada (1947), unde frizerul Terzi, uriaș, cu picior de lemn, ar putea portretiza un pirat, dar numai incipient, fără
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
vechilor iluzii geo-politice și a democratizării culturale, poveștile marine cu pirați au constituit expresia acestui timp al mobilității și al marilor revelații. Perspec tivele, ca și mora litatea, s-au diversificat și s-au relativizat, asfel încât, din simpli tâlhari vrednici de pedeapsă, pirații au devenit și exploratori, și revoluționari, și eroi. A fost cazul unui Dampier, de pildă, invocat deja în acest eseu, navigator, pirat, om de știință și patriot, simul tan, un exponent re mar cabil al timpului său
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
lui G. Mărgărit avea virtuți tonifiante, purificatoare, dar trebuia un mare instinct ca să înțelegi asta, să nu te dai bătut, să știi să suporți. Din cuvintele neplăcute la adresa interlocutorului, scandate într-un fel inimitabil, cu ajutorul unei voci metalice, ambiția celui vrednic să asculte și să suporte ieșea, în chip paradoxal, consolidată. Propozițiile negative ale mentorului erau veritabilul botez al focului pentru cel ce voia să devină scriitor. El înțelegea ce lucru extraordinar de greu își propune. Cine fugea din calea lor
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
vizitat fostul palat mitropolitan, iar mai târziu, voind să scrie despre acest mitropolit, a mai întreprins o călătorie acolo, regretând că nu a intrat și în cimitirul central, pentru a face o fotografie locului unde-și doarme somnul de veci vrednicul mitropolit. Special pentru acest lucru, în 2008, Vasile Diacon a mers din nou la Cernăuți, însă ceea ce avea să vadă acolo l-a uluit de-a dreptul. Mormintele erau profanate, iar o discuție pe baza acestui subiect cu preoții români
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
mitropolit al Cernăuților și Bucovinei, Î.P.S. Onufrie Berezovscki, și episcopul vicar, P.S. Meletie Egorenko, episcop de Hotin, nu dau nici ei nicio lămurire în această privință. „Este o blasfemie adusă poporului român și ortodoxiei, în general, faptul că monahi vrednici de recunoștință și evlavie nu-și au un loc de odihnă veșnică”, spune același Vasile Diacon, care a sugerat Preafericirii Sale Daniel, Patriarhul Bisericii României, să se adreseze Patriarhului Kievului și să pună în discuție profanarea și jefuirea mormintelor mitropoliților
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
morții și să lase cârma prea timpuriu”. În „Calendarul Glasul Bucovinei” pe anul 1936, în articolul dedicat instalării Înaltpreasfințitului mitropolit Visarion al Bucovinei, colectivul de redacție scria: „Î.P.S. Sa Mitropolitul, a luat locul văduvit al scaunului Arhiepiscopiei Cernăuților..., fiind vrednic urmaș al marelui luptător pentru propășirea bisericii și binele neamului...al blajinului arhipăstor Nectarie, trecut de curând întru cele de veci”. Romulus Cândea, unul dintre biografii lui Nectarie spunea: „ceea ce l-a caracterizat pe Mitropolitul Nectarie a fost blândețea, bunătatea
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
de pe scena politică. Dar oricâte pete negre ar ataca memoria celui ce a fost mitropolitul Nectarie, totuși el a rămas în istorie pentru activitatea lui de păstorire a Bisericii, unde nu a dat greș, și în mintea celor mai mulți, el este vrednic de pomenire. Meritele lui depășesc greșelile omenești pe care le-a săvârșit, și de aceea nu pot fi trecute cu vederea realizările pe care le-a avut în Parlamentul României Mari, în legislatura întâi și a treia, ca senator de
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
la sfârșitul secolului al XIV-lea, Ismailul s-a aflat în stăpânirea Principatului Moldova. În lucrarea Descripțio Moldaviae scrisă de către voievodul cărturar Dimitrie Cantemir în limba latină, în perioada 1714-1716, orașul Ismail este descris astfel: „Ținutul Ismailului, din care e vrednică de pomenit Ismail, în vechime numită de moldoveni Smil, o cetate care nu trebuie lăsată de o parte, cu oaste turcească și cârmnuită de un muteveli". Cetatea este asediată la 11/22 decembrie 1790 de către armatele mareșalului rus Aleksandr Suvorov
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
căldură instituțiile de binefacere, asociațiile de cercetași și de arcași”. Dragostea pentru Biserica lui Hristos și pentru poporul care i-a fost încredințat, l-au făcut să muncească mult, „fără zgomot, cu sfânta putere a modestiei și cu tenacitatea inerentă vrednicilor fii de la țară ai neamului nostru”. După marele act al întregirii, a trăit alături de poporul său atât momentele de speranță cât și cele de dezamăgire și declin, condamnând manifestările de neînțelegere și discordie între conaționali. De aceea și spunea: „Neprieteni
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
dintre aceștia». Astfel scria în 1925, la puțin timp după înscăunarea lui Nectarie Cotlarciuc în scaunul mitropolitan din Cernăuți, savantul teolog Romulus Cândea, „întrezărind astfel o perspectivă de un deceniu și ceva de prosperare a bisericii bucovinene, sub un chiriarh vrednic și înțelept, de o benefică chemare dumnezeiască”. Într-adevăr, ținând cont de situația politică, culturală, economică în care se afla Bucovina în vremurile lui Cotlarciuc se poate afirma, precum spunea același R. Cândea, că numirea lui la conducerea arhipăstorească reprezintă
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
alt eveniment semnificant la care mitropolitul Nectarie Cotlarciuc a participat, a fost slujba de investire a lui Miron Cristea ca patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, căci la 1 noiembrie 1925, Catedrala patriarhală din București a răsunat în cântarea celor prezenți: Vrednic este! La Catedrala Patriarhală de acum, arhiereii au săvârșit slujba Te-Deumului, iar mitropolitul Nectarie Cotlarciuc al Bucovinei împreună cu mitropolitul Pimen Georgescu al Moldovei l-au înveșmântat pe patriarhul Miron cu epitrahil, omofor, mitră, cruce și engolpion. Au fost invitați să
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
o încredințați prin acest toiag. Să trăiți Sire! Trăiască Maiestatea Sa Regina. Trăiască Moștenitorul Tronului și întreaga Dinastie română!”. La rândul său, Regele l-a felicitat, încredințându-i cu adevărată bucurie toiagul păstoresc, numindu-l fiu ales al Bucovinei și vrednic profesor la Facultatea de Teologie și sigur fiind că toți credincioșii precum și frații întru arhipăstorire îl vor primi cu bucurie frățească. Aceste discursuri și tot ritualul care au avut loc atunci, arată foarte bine care era relația statului cu Biserica
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
și cinstită năzuință idealul de mai bine în Biserica lui Hristos dar și în poporul care l-a născut. Așa cum spunea primul patriarh al României, Dr. Miron Cristea, ceea ce n-a izbutit nici energia explozivă a episcopului Eugenie Hacman, nici vrednica ținută națională a mitropolitului Silvestru Morariu-Andrievici și nici tactul fin și ceremonios al mitropolitului Vladimir de Repta, a izbutit, cu ajutorul lui Dumnezeu să înfăptuiască chibzuința și bunul simț al mitropolitului Nectarie, dublate de sinceritatea și devotamentul sfetnicilor și colaboratorilor săi
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
doi ani, familia Calabria a fost constrânsă să părăsească și această sistematizare precară, fiindcă începeau lucrările de restaurare a bisericii. Dar don Scapini nu i-a abandonat. A făcut o înțelegere cu domnul Fabbro, administratorul conților Pompei, prezentându-le cazul vrednic de milă al familiei Calabria. La parterul palatului Pompei-Perez, situat pe strada Cavour 4, existau două camere folosite pentru un depozit. Cu permisiunea stăpânilor Perez, a eliberat acele două încăperi și le-a oferit familiei Calabria. Capitolul III «Du-te
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
sinceră; un adevărat patrimoniu cultural bogat care putea să provină numai dintr-o minte mai mult decât sănătoasă. Poate că nu era o inteligență ascuțită adaptată unei scolastici sistematice și unei rigori tehnice, necesare studiilor scolastice». Iată și alte mărturii vrednice de crezare. Profesorul Antonio Pittoni ne spune că: «Don Calabria era prea diferit de ceilalți băieți. Era timid și rezervat. Rezultatele școlare mediocre nu se pot atribui slabelor sale capacități mintale, ci condiției sale de indigență, uneori denutriție și oboseală
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
lui Dumnezeu... Noi nu trebuie să ne bazăm pe capitalurile puse cu dobândă la bancă, nici pe cereri publice sau pe înscrieri. Să nu cerem nimic, dar nici să nu refuzăm nimic: să lăsăm pe Dumnezeu să aleagă cine e vrednic să devină ministru și instrument al Providenței». Era un program, omenește vorbind, imprudent și riscant. Mulți îl sfătuiau, dacă voia într-adevăr binele acelor copii, să apeleze la vreo certitudine economică; dar el asupra acestui punct a rămas totdeauna intransigent
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
urmărea, îi educa și îi iubea fără prefăcătorie, cu o răbdare infinită. A fost ascultător, dar nu un adulator. Un om liber, care vorbea cu extremă delicatețe, dar și cu tot atâta sinceritate și ceea ce gândea. Un bărbat corect și vrednic de încredere. Din acest motiv, la 25 martie 1914, don Calabria scria: «Dragă frate Gigio, te rog, în numele lui Isus, să corespunzi măreției harului pe care Dumnezeu ți le-a dăruit fără nici un merit. Străduiește-te să trăiești mereu după
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
mai târziu, într-o scrisoare adresată lui don Giovanni: «Au trecut deja zece ani de când am avut tăria de a mă dedica în slujba acestor copii abandonați. Cât de bun a fost Domnul cu mine, pentru că viața mea nu era vrednică de acest mare har». A fost nevoie într-adevăr de «o tărie» extraordinară pentru a săvârși acest pas radical. A făcut-o și nu s-a căit niciodată. A vândut totul, a renunțat la funcțiile publice, a rupt-o cu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a altor inconveniente, se termină oficial abia în 1947. Dar, încă din 1936, don Calabria a fost reintegrat în oficiul său de Superior General în deplină autoritate. Capitolul XIV Congregația se extinde (1935-1951) Casa San Pancrazio În 1935 o familie vrednică de cinste i-a oferit lui Don Calabria o gospodărie de la țară, cu o bucată de pământ fertilă în periferia San Pancrazio (Verona), puțin distantă de râul Adige. Ne aflăm în momentul recompunerii unității dintre religioși, după învălmășeala provocată de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
nevoiași dintr-un spirit filantropic, ci de iubirea și credința creștină. Din acest motiv, tratează bolnavul cu o dragoste aleasă, îl ajută cu un personal profesional pregătit, îl primesc în ambiente confortabile și îl respectă în demnitatea sa personală. Este vrednică de pomenit aici și dorința exprimată de don Calabria, dorință care pe vremea sa părea revoluționară și scandaloasă. În proiectul construirii marii Geriatrii (spital pentru bătrâni), voia ca saloanele pentru bătrâni să aibă aspectul unor mini-apartamente, pentru ca soții bătrâni să
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
atunci când apăruse rația și trebuia să se zbată cu cartelele pentru pâine, macaroane, zahăr etc.? Și ajutorul venea din partea mai multor persoane, plecând de la culoarea lor politică sau de la credința lor religioasă. «Domnul îl alege personal pe cel care e vrednic să devină ministrul Providenței», spunea don Calabria. În sfârșit, exista și o categorie aparte, pe care don Calabria o considera de binefăcători. Erau aceia care contrastau sau combăteau Opera. În marea sa credință în Dumnezeu, îi considera instrumentele Providenței. «Totul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]