4,976 matches
-
chiar a acestei esențe, ca și a celor amintite deja, dar În mai mare măsură decât aveți nevoie pentru acoperirea nevoilor energetice, altminteri satisfăcute de Însăși producătorul ei, a esenței - à propos: se poate mânca, la fel de folositor, o găină, nu vreo două zeci de ouă, două zeci de viitoare găini adică, ambele fiind tot proteină -, e tot o risipă căci, orice-ați face, tot 2.500-3.000 de kilocalorii vă trebuie zilnic, restul fiind „Încredințat“ latrinei. Și, culmea risipei e dragostea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dispune doar de un limitat și mic laborator. Natura, adică eu, după cum ați băgat de seamă mai Înainte, nu pune Întrebări, ci crează, nu situații, dar lucruri noi: precum lungul șir de specii care au animat planeta. Astăzi se știu vreo două milioane. Dar de trăit, au făcut-o de vreo zece ori mai multe. Care au plătit cu moartea - ca specie - faptul că „croiala“ Încercată de Natură s’a demodat de la o vreme. Sau că a fost „demodată“ de la Început. Nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu pielea. Mai degrabă pe mine, În sensul generic de om. Dar iarăși trebuie să mă opresc, căci cum poate bietul om să deregleze În așa un hal clima, o vară fără picătură de apă, versus una potopitoare, cu cele vreo 18 TWan care-i constituie puterea Întregii sale tehnologii, câtă vreme Natura dispune de 178.000, adică de zece mii de ori mai multă? Aparențele - căci aparență e acest calcul - Înșeală Însă. Păi câteva grame de praf de pușcă pot ucide
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
curentul care devine, În motorul tramvaiului aceeași energie mecanică. Se interpun deci Încă două transformări și un transport, tustrele - ca orice pe lumea asta - cu randament subunitar. Altfel spus, un kilogram de combustibil, eliminând aceleași noxe, poate mișca un autobuz vreo 5 kilometri, dar un tramvai doar trei... Bașca și că, lipsa autobuzului ne va Îngrămădi pe toți În tramvai, supraaglomerându-l. Și, cum consumul de energie e proporțional cu greutatea cărată, Holboca va „respira“ mai tare ca de obicei, zvârlind
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de a lor caracteristică proliferare eu, pisica, vă propun o alternativă: E nu mușc, dar „sancționez“ cu gheruța deîndată ce abdicați de la prevederile „contractului“, ceea ce n’a putut face „concurența“ canină, devenită acum „Băsească“. Obedientă, ea a lins mâna necinstită vreo 5 milenii... Argumente? În fiece vineri, la ora 12,50. Numai și numai la Radio Iași. 3. „Pescarul amator“ Sunt un motan invidiat de tot cartierul. E drept că prietenul meu biped nu mă prea gratulează cu carrr...ne; deh
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sub numele de Lae Nițului, rapsod de anvergură, făuritor de texte, născut la 10 aprilie 1877, vajnic ostaș, distins prin eroismul său în grozăviile primului război mondial de unde se întoarce schilav, sprijinit în cârje ca să-și găsească acasă boreasa, cu vreo doi trei prunci mai mult decât cu câți o lăsase la plecare, și să se stingă apoi încet, în vatra satului pe care atât de mult l-a iubit. Astăzi, la mai bine de optzeci de ani de la dispariția sa
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
moartea marelui poet, să inițiez o sărbătoare deosebită. Deci s-a făcut la teatrul local o adunare cu cuvântări, recitări, cântice, iar apoi o procesiune la Ipotești, cu elevi, armată și destul popor, căci depărtarea satului de oraș e de vreo 8 km. Am văzut halul în care se află casa părintească a poetului, nelocuită și în parte dărăpănată, bisericuța amenințată cu distrugerea, căci ploua în ea, mormintele părinților și celor doi frați în complectă părăsire, cu ostrețele stricate și acoperite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
distanței dintre cele 2 sate Ipotești și Cucorăni, pentru școala din Cucorăni și, pentru că era avantajos, s-a hotărăt a să face un număr de 60-70 mii cărămizi și pentru școala Ipotești 56. Din acestea s-au transportat în sat vreo 14 mii care sunt lăsate sub cerul liber, iar restul, expuse și ele la ploaie și furtuni. Părerea preotului este că acest material să fie vândut la licitație iar banii conservați, deoarece nici teren pentru clădire nu s-a aflat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a căutat a mă încurca cu vreo 7.000 cărămizi căci a trebuit să mă duc de câteva ori personal la Ipotești și după multă greutate [...] mi-a dat bonul pentru întreaga cantitate 76. După ce l-au purtat pe drumuri vreo 2 luni, pe motiv că nu sunt bani77, meșterului i se plătește o parte din cantitate cu doar 0,95 lei bucata, contestându-i-se calitatea cărămidei. Pe 13 ianuarie 1932, făcând o altă cerere pentru cei 4.500 lei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
fără grijă, din rude scăpătate, însă pline de deșărtăciune, cari trăiau pe sama vărului avut [...] un popor de servitori, țigani și străini, cari "jos" trăiau sfădindu-se și clevetindu-se la boieri unul pe altul. Capelmaistru curții era în genere vo cioară bătrână și isteață care știa cântece bătrânești, doine, hore, cântece de lume, ba nici poetul nu lipsea, reprezentat adesea prin persoana vrunui scriitoraș or dascăl de copii isteț care făcea acrostihuri pentru doamna și, la zile mari, fintosmosuri nimerite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
canarii, în fine stima ce-o avea pentru moș Miron prisacarul, care-i spunea povești și-l ținea pe genunchi, sunt amănunțimi neinteresante . Adesea s-ascundea în câte-un saltar de scrin, ca să nu știe nimeni unde-i, or în vo ladă veche cu lumânări de său, din care ieșa uns ca dracul. El observase ca nu pe el, ci pe dadacă o batjocuresc totdeuna și de aceea nu trecea zi fără comedii. Dadaca lui era roaba Maria țiganca , dar era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
unei neșterse și adânci blândețe. Când ședea nu avea ținuta plecată proprie femeilor nalte splendidul ei bust de marmură rămânea drept și mândru ai fi gândit că se simte pe tron. Bătrânul o iubea nu pentru că ar fi esistat doar vo afinitate sufletească între ei, din contra, ea avea un fel de spirit de o înălțime religioasă, el cugeta mirenește, ea avea mult simț pentru muzică și poezie, el le privea numai ca distracțiuni de care un om nu poate scăpa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Biblioteca Academiei, profesorul Georgescu a avut răbdarea unor nesfârșite lecturi paralele, așezând manuscrisele eminesciene într-un vizavi adeseori incomod cu principalele ediții, de la Maiorescu încoace. După ce notează că "aceste observații ale noastre, privind virgulele și apostrofurile eminesciene, sunt rodul a vreo douăzeci de ani de muncă singuratică și par mai mult curiozități pentru cine le urmărește", autorul se întreabă, pe bună dreptate: "Dar... mai avem noi, astăzi, acel buchet de savanți care să foiască în Biblioteca Academiei pe lângă manuscrisele eminesciene, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
merge bine: nu voiau ei, mai an, să cumpere sabia lui Ștefan cel Mare de la Topkapî? N-au izbutit cu spada, au editat monografia (și sprijinul Academiei trebuie subliniat); ca să nu mai vorbim despre capacitatea de a invita (și omeni) vreo 300 de VIP-uri în jurul unei cărți. Coordonatorul, acad. V.D. Cotea, a dirijat o cercetare de rară amploare, care a acoperit, cu rigoare științifică și solid aport personal tot ce putea interesa tema: evoluția așezărilor (mici monografii model!), istoria proprietăților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
a venit iarna nu a mai lăsat-o să treacă gardul, i-a pregătit bunicuței o cameră la noi și mi-a dat mie sarcină să am cea mai mare grijă de bunicuța, dar și toți ai casei. Eu aveam vreo 10-11 anișori și-mi era tare dragă bunicuța mea, o admiram și respectam pentru că, deși greutățile vieții fuseseră atâtea, ea crescuse singurică șapte copii, ceea ce nu fusese ușor, iar toți frații, fetele, nurorile, o iubeau mult, mult. De tăicuțu nu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
toată locuința, i-a trântit lui fiul meu un băiețel frumos - pe Florin - și biata Stela s-a învățat și să suporte hachițele lui Nicu, iar când a crescut Florin mai mărișor au încetat și neplăcerile în casă, acum au vreo 46-47 ani de căsătorie, au pensii amândoi, cu familia ei m-am cunoscut foarte puțin, le- am dat tot ce am putut și eu, dar ei ar fi vrut totul, însă nu le-a mers, eu am vrut și eu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
am cunoscut foarte puțin, le- am dat tot ce am putut și eu, dar ei ar fi vrut totul, însă nu le-a mers, eu am vrut și eu după tot zbuciumul din viața mea. Numai că, atunci când Mario avea vreo opt-nouă ani, eu îl purtam foarte elegant, cu paltonaș alb, de mouton-dore, era frumușel foc, și mergând de mânuță cu el pe stradă, ce-mi vine în minte, îl întreb: „Mario, tu vezi cum am eu grijă de tine, eu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
fiu sinceră aici o duc foarte bine, nu duc grije și nu-mi lipsește nimic. Cu apartamentul să se descurce copiii și nepoții. Căminul este rezervat și pentru noi. Uite, aici lângă camera mea este un domn care a fost vreo opt- nouă ani la ambasada URSS. Are fiu și noră doctori și nepot doctor, stă foarte aproape de cămin, are vreo 20 milioane pensie, plătește numai 620 lei pe lună căminul. Nu vă lăsați de loc, că vin mari greutăți peste
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
copiii și nepoții. Căminul este rezervat și pentru noi. Uite, aici lângă camera mea este un domn care a fost vreo opt- nouă ani la ambasada URSS. Are fiu și noră doctori și nepot doctor, stă foarte aproape de cămin, are vreo 20 milioane pensie, plătește numai 620 lei pe lună căminul. Nu vă lăsați de loc, că vin mari greutăți peste lume. Copiii să aducă adeverințe de la servici de bolile pe care le au, că nici dânșii n-o duc cu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
ca și dl I.N.O., mi-ați devenit oamenii cei mai credincioși și nu vreau să vă dezamăgesc. Aici este un domn care a fost ambasador mulți ani, cu o pensie extra, are medic pe fiu, nora și nepotul. Avem vreo trei profesoare de engleză și franceză. Vin copiii la ei, îi vizitează, stau fără grijă căci văd cât le este de bine. Medic, asistente medicale zi și noapte, salvarea la dispoziție, schimbate toată ziua, când trebuie, rufe curate, călcate, deci
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
alături. Era tare mândră de cei doi băieți ai ei, ajunși oameni bogați nu numai intelectual, amândoi cu studii superioare, ci și material, că amândoi aveau casele lor, unul chiar vilă într-un cartier nu prea aglomerat, iar celălalt cu vreo două-trei apartamente, fiecare cu mașină, nu câte una, ci și pentru soții care și ele câștigau bine și aveau slujbe respectabile. Aproape vineri de vineri, împreună cu prietenii se urcau în limuzine și porneau prin țară, unde numai ei știau locurile
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
fiind cine știe când... Comuna mea se numește Călugărenii de Prahova, cu gara la Mizil, și până în sat sunt 11-12 kilometri, mers pe câmp și apoi începeau văile și dealurile. În partea de vale, unde am locuit de copil, erau vreo șase puțuri cu colaci mari, groși, făcuți din piatră care-i înconjurau trei- patru oameni, prevăzute cu baie mare, groasă și grea, tot din piatră mare și groasă, unde udau femeile pânza, țesută la război din scule de bumbac, spălau
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
este un aliat adevărat... De ce tace?... De ce nu simte primejdia? Fugeam! Și gâfâiam ca o locomotivă. Abia-mi trăgeam sufletul. Sudoarea-mi curgea gârlă peste tot. Și eram plin de noroi, din tălpi până-n creștet. Și casa noastră... mai aveam vreo patru-cinci sute de metri până la dânsa... Plângeam și fugeam. Și, încă nădăjduiam că lighioana din urmă n-are să mă ajungă! Ba, încă, întrezăream încă o putință de salvare, acum în ultima clipă: în direcția pe care mă aflam și alergam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
gura mătușii Paraschiva, am cedat. Ne-am călcat pe inimă. Am luat frumușel turtele, le-am mai împachetat într-un celofan, am umplut și-o sticlă cu apă proaspătă din fântână și, haida, la drum. De la Probota la Sirețel, erau vreo 12 kilometri pe de-a dreptul, pe cărări. Am coborât în vale, printre livezile gospodarilor, am străbătut pădurea, apoi țarina și satul Heci, am trecut linia ferată, podul cel mare peste Siret, am luat-o pe ulița principală a târgului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Kalmar și, între 1523-1560, se proclamă rege și stabilește capitala Suediei independente la Stockholm. Localitatea Vallentuna este celebră ne lămurește Michael și prin faptul că aici s-au păstrat și un mare număr de inscripții în piatră ale vikingilor. La vreo 10 km mai spre nord-vest de Vallentuna se afla și cel mai vechi oraș suedez, Sigtuna. El s-a născut ca un vechi centru de comerț al triburilor Svea și Vandal, fiind atestat în secolul al XI-lea. În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]