5,438 matches
-
retrag undeva un timp, departe de orice rămășiță omenească. Cu rucsacul plin de stixuri, o voi apuca spre Dunăre, pe Podul Prieteniei. După ce perioada de agonie și duhoare va trece, mă voi întoarce în oraș. Morții mumificați de clima deșertică zac grămezi în mijlocul străzilor. Intru într-un imobil dezafectat, de fapt e chiar blocul în care am locuit înainte să mă fi încurcat cu Izabela, opt etaje fără planșee despărțitoare. Numai lumina a șase sute șaizeci și patru de ferestre îmbâcsite șiroiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
În schimb cealaltă cameră, căci apartamenul are două, e aproape goală. Se găsesc în ea o pianină de o vechime imposibil de estimat deoarece se află într-o stare deplorabilă, un raft metalic, stativ de laborator de fapt, pe care zac niște borcane dintr-o epocă la fel de greu de stabilit ca vârsta pianinei și o saltea pusă direct pe linoleul vernil, lucioasă de jeg ca centura neagră a vechilor samurai. Fereastra dublă nu are perdele și dă spre lacul Plumbuita. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Cam atâta despre naziști și despre mine. Dacă m-aș fi născut în Germania, bănuiesc că aș fi fost și eu nazist, că i-aș fi cotonogit pe evrei, țigani și polonezi, că i-aș fi lăsat pe morți să zacă sub troiene din care să li se vadă doar încălțările, că m-aș fi încălzit cu virtutea ascunsă a cugetului meu. Așa merg lucrurile. Acum că stau și mă gândesc, această povestire mai are încă o morală evidentă: Când ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
am și eu o casă, a exclamat ea. — Trebuie să locuiești ani de zile într-o casă dacă vrei să-ți faci din ea un cămin. Am constatat că din nou cutia de scrisori era burdușită. Am lăsat corespondența să zacă unde se afla. — Cine a făcut treaba asta? întrebă Resi. — Cine a făcut ce? — Asta, zise ea arătând spre cartonașul cu numele meu de pe cutie. Sub numele meu cineva desenase cu cerneală albastră o svastică. — E ceva nou, am remarcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Revoluția de la Județeană, cine au fost teroriștii. A ieșit doar, așa, o părere, un zvon, mai mult pentru mulțumirea poporului, că ar fi fost ăia L-au mai amestecat și pe nenorocitul ăla de Chiru. Bețivanul bețivanilor. Îl cunoscuse demult. Zăcea la „Matrozu“ și povestea despre piramide. Apoi dispăruse. Se vorbea chiar că s-ar fi sinucis când au inundat pentru Baraj. Mai mult la sigur că au băgat serviciile chestia asta ca să dea lumii de-o preocupare serioasă, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
simte trupul, să se pogoare din nou în apăsarea nopții trecute, a zilei de ieri, a zilelor de alaltăieri și de din totdeauna parcă, a timpului sec, prăbușit după moartea lui Stelian. Dar miracolul nu venea. Dimpotrivă, chiar și așa, zăcând cu ochii închiși în fotoliu, simțea cum prind a țâșni din ea lăstari firavi de înmugurire, cum vițele unor rădăcini alburii îi străpung pielea, cum cruste puroiate crapă, se descojesc și lasă în locul lor doar mătasea umedă, îmbujorată, a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
astea. Dar altă soluție nu există. Trebuie să avem certificatul, trecut prin comisie. După aia, totul e formalism. - Bine, dom’le, am înțeles asta. Înghit totul, că n-am ce face. Dar ce-o lungesc atâta? A treia săptămână de când zac aici, și nu iese hârtiile alea. Că doar n-oi fi de-adevăratelea bolnav. Sau cel puțin s’o știu și eu. Că am variante destule. - Nu, dom’le. Trebuie să iasă, acolo, niște zile de internare. Obligatoriu în spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
guvernul în Sudica? Uite că a răzbătut până aici schimbarea lor. Socialism! Să faci comunism în Sudica, de parcă ei n-ar fi văzut ce-a ieșit p’aici. Dar asta-i istoria, Vergilică. Bufnește comunismul unde nu te-aștepți. Că zac flămânzii peste tot... Încercă să-și treacă picior peste picior. Nu le mai simțea. Continuă, oftând. - Dar la noi totul e-n regulă. Doar că Tomnea ăsta a venit prea târziu. Au sosit alții înaintea lui. Tot din Sudica. Vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de o mângâiere în puterea nopții, era bărbat de casă, așezat, îngândurat, tăcut, dar plin de foc, când mă prindea la-ncheietură dădeam dracului și servici, și jalea din mine că mă persecutase la Facultate, era aprig de ziceai că zăcuse nemângâiat prin cine știe ce ocnă, mă lovea în draci de urlam ca ursoaica împușcată în buci, mă zvârcoleam de-mi rupeam mațele, ficații, splina, toate organili interne le lua la căsăpit, cum taie măcelarul carnea de tochitură, mărunt și bucățică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
colcăia, îi răsturna, era tartorul lor și eu eram răchitișul în care-i alunga, eram prădătura ălora, eram groapa neumplută de toată colcăiala ălora și moartă eram de-atâta colcăială și moartea venea atât de dulce, ca lintița sub lună zăceam când venea moartea aia de la Macatist, sfârșeală slobozitoare și atât de lină mă lua pe apa ei de parcă atunci ieșeam din burta mamei și vedeam întâiași dată lumina zilei și mă orbea și țipam de câtă minune îi dăduse Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
falsitatea spațiului discotecii rurale - pereții se mișcă, luminile se deformează, se creează limpede sentimentul că dacă te ridici în picioare o să te prăbușești. Ar mai avea o șansă, s-ar putea scoate printr-o argumentație elocventă; în schimb preferă să zacă în tăcere pe scaun, cu paiul în gură și paharul albastru în mână, pierzându-și publicul. S-a dus și fata cu sâni mari și umeri lați, cu puțină gușă, ceea ce n-o făcea mai puțin interesantă, s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
imaginile derulate în spatele pleoapelor mele închise n-au fost suficient de puternice încât să mă trezească. *** Aveam două variante simple. Puteam să mă ridic și să-mi păcălesc deprimarea să dispară treptat concentrându-mă intens asupra altui lucru sau să zac acolo și să mă simt nefericită la nesfârșit. Opțiunea A era ceva mai atrăgătoare. În plus, dacă ieșeam din studio, puteam să-mi distrag atenția și totodată să sper că, până mă întorc, Hugo îmi va lăsa un mesaj. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
setul de butoane de interfon între care se găsea și cel cu numărul cincizeci și opt. Mi-am desfășurat cercetările în cea mai mare parte sub privirile atente ale unui grup de băieți care păreau atât de plictisiți, încât parcă zăceau în fața unui televizor invizibil, cu privirile inexpresive și indiferente față de ce se întâmpla în jur, de parcă s-ar fi uitat la Richard și Judy1, cuprinși de o amorțeală plină de scepticism, judecând după umerii lor pleoștiți. Ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
impregna copacii, urca până la cele mai înalte coroane și ajungea până la cele mai adânci rădăcini. Și în drumul lui, chema fiarele și insectele, ocelotul, jaguarul, furnica și tăunul, invitând la festinul care îi aștepta, la trupul tânăr de femeie-copilă care zăcea înăuntrul caiacului, pe malul râului, lângă foc. Stătu de veche toată noaptea, trecând în revistă drumurile care îl aduseseră până la malul unui trist afluent al râului San Pedro, la rândul său afluent al Amazonului, lângă un foc care se lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
care dormea un băiat scheletic. Într-un colț, ardea o afumătoare din care răbufnea un parfum dens ce se agăța de gâtlej. José Correcaminos, „curierul lui Dumnezeu“, stătea pe vine lângă Xudura, fără să-și ia ochii de la cel ce zăcea. — Ce se întâmplă? Indianul își ridică privirea: — Huayahuasca i-a arătat viitorul nostru. — Ce a spus? José mișcă hamacul. Băiatul deschise niște ochi injectați cu sânge și îi plimbă, fără să vadă, pe tavanul de trestie. — Ce ai văzut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ochii lui Brunetti. Ofițerul se Întoarse Înapoi spre mulțime, rostind În timp ce pășea: — Bine. Treceți În spate. Poliția. Abia la apropierea celor doi bărbați, și nu la auzul ordinului, mulțimea se dădu În spate. Pe caldarâm, Brunetti văzu trupul unui tânăr zăcând pe spate cu ochii deschiși spre lumina dimineții. Lângă el stăteau doi polițiști cu uniformele ude până la umeri. Văzându-l, amândoi salutară regulamentar. Când Își coborâră mâinile la loc pe lângă corp, apa se scurse spre pământ. Îi recunoscu: Luciani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de privirile insistente pe care le primea, doctorul Rizzardi se apropie și-i Întinse lui Brunetti mâna Într-un mod prietenesc. — Buon di, Guido. Despre ce-i vorba? Brunetti făcu un pas În lături așa Încât Rizzardi să poată vedea ce zăcea la picioarele lor. — Era În canal. Luciani și Rossi l-au scos afară, dar n-au putut să-l ajute cu nimic. Luciani a Încercat, dar era prea târziu. Auzind acestea, Rizzardi clătină din cap și mormăi În barbă. Pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
fu tentat să-i sune el, dar rezistă impulsului. Dacă dispăruse unul dintre soldații lor, ar fi trebuit să-l sune ei. În definitiv, ca să se exprime frust, cadavrul era la el. Căută printre rapoartele de personal ce Încă mai zăceau În fața sa până când le găsi pe ale lui Luciani și Rossi. În amândouă, adăugă o mențiune despre faptul că se comportaseră mult dincolo de așteptările normale când intraseră În canal să scoată cadavrul. Ar fi putut aștepta venirea unei bărci sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Îngrijitorul Îi dădu Înapoi prosopul, Închise ambele robinete și părăsi Încăperea prin ușa din cealaltă parte. Femeia Împături prosopul și-l așeză pe marginea chiuvetei. Croindu-și drum Înapoi la Brunetti, evită să se uită În stânga, unde cadavrul Încă mai zăcea pe targa cu rotile, acum acoperit. Când ajunse lângă el, Brunetti se Întoarse și o luă Înainte spre ușă, o ținu deschisă pentru ea și ieșiră În aerul călduț al serii. Când mergeau pe sub arcada cea lungă, ea spuse: — Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
când o citesc prima dată. Doar mai Încolo află ce cotoroanță mică, parșivă și fățarnică, e de fapt Jane Eyre. — Lucruri de-astea le spui studenților tăi? Întrebă el, deschizând un dulap și scoțând o sticlă de Pinot Noir. Ficatul zăcea feliat și-n așteptare pe-o farfurie lângă tigaie. Paola vârî un polonic sub el și răsturnă jumătate din conținut În tigaie, apoi se dădu În spate pentru ca uleiul Încins să nu o stropească. Ridică din umeri. Cursurile de la universitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
chiar dacă Îi displăcea o călătorie cu atât de multe opriri, cu perpetua schimbare de pasageri și marele val de studenți care urcau și coborau fără excepție la Padova. În cantină, luase un exemplar al unui ziar de limbă engleză ce zăcea abandonat pe masa la care stătea el. Îl scoase din buzunarul interior și Începu să citească. The Stars and Stripes, se anunța singur În litere roșii, aparent un ziar publicat de forțele militare americane din Europa. Pe prima pagină era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ar putea face cu banii pe care-i câștigase la cazinou. I-o putea lua Înainte socrului său cumpărându-i Chiarei un computer. Își putea lua o nouă haină de iarnă. Puteau merge cu toții la munte o săptămână În ianuarie. Zăcu În pat o jumătate de oră, cheltuind și răscheltuind banii, apoi fu În cele din urmă alungat de acolo de dorința unei cafele. Fredonă tot drumul până la bucătărie și scoase cel mai mare vas, Îl umplu, Îl puse pe aragaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Atunci nu Înțelese cu adevărat asta, prea emoționat de veste ca să Încerce să Înțeleagă engleza. Însă imaginea Îl lovi acum, când lumina lunii se Întindea peste lagună ca argintul bătut Într-o foiță diafană. Iar Ruffolo, sărmanul, nesăbuitul de Ruffolo, zăcea mort la picioarele lui. Șalupa se auzi de departe și apoi țâșni afară din Rio di Santa Giustina, cu girofarul albastru de pe cabina din față pus În funcțiune. Își aprinse lanterna și-o Îndreptă pe direcția lor, oferindu-le un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Viscardi căzuse cu fața În jos, așa Încât găurile căscate de pușcă În pieptul lui erau ascunse, deși sângele nu putea fi oprit să se scurgă pe pietrele de granit din pavaj. Lângă corpul lui, dar mai aproape de signora Concetta, pușca zăcea acolo unde-o aruncase ea. Lupara răposatului ei soț Își servise scopul și răzbunase onoarea familiei. Brunetti se apropie de femeie. Ea ridică privirea spre el, recunoscându-l, dar nu zâmbi: fața ei putea fi făcută din oțel. Brunetti se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
atunci se putea ca eu și Jake să nu mai fim împreună. —Închipuie-ți, a replicat doamna Duffield cu precauție. Hugo și-a dat seama dintr-o privire de ce proprietatea respectivă era așa de greu de vândut. Motivele pentru care zăcuse, mare parte din an, în catastifele de la Dunn și Dustard erau îngrozitor de evidente. —Așa o să vedem ce-ți poate pielea, băiețaș de Londra ce ești, rânjise Neil, fluturând către el colile cu detaliile casei. Dacă poți să scapi de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]