5,010 matches
-
Mark începu să se vaite. Un braț săgetă aerul, iar celălalt se roti larg. Pieptul i se repezi înainte, iar capul îi țâșni în sus. Tuburile fură smulse, iar alarmele monitoarelor începură să urle. Karin chemă asistentele, în timp ce Mark se zbătea pe cearșafuri, târându-și corpul spre ea. Plângea deja când sosi infirmiera. — Nu știu ce-am făcut. Ce-a pățit? Ia te uită, spuse infirmiera. Încearcă să te îmbrățișeze! Dădu o fugă până la Sioux, ca să calmeze spiritele. Depășise deja data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îl liniștea, mai ales noaptea, când aluneca înapoi, la accident. Când îi citea, fața lui se războia cu misterul locurilor uitate. Uneori, la jumătatea unei fraze, dădea peste un cuvânt - nasture, pernă, Violet - care-l făcea pe Mark să se zbată ca să se ridice și să încerce să vorbească. Începu să nu mai cheme asistentele. Nu făceau decât să-l sedeze. Trecuseră ani de când nu mai citise cu voce tare. I se întâmpla să încurce propoziții și să pronunțe greșit cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în preria asta plată, aruncată de un val prea grăbit. Fălci grozave, mai mari decât un garaj, plescăie pe pământ, zgomotoase. Fiecare strigăt din gâtul ca o peșteră zgâlțâie ziduri și sparge geamuri. Departe, la câteva cvartale mai jos, se zbate coada fiarei naufragiate. Strânsă în chingi de case, țintuită de refluxul ăsta instantaneu. Deasupra, kilometri de aer apasă în jos așa de tare că balena nu poate respira. Nu-și poate ridica propriii plămâni. Moare în oceanul secat, sufocată sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
anonimat. Pasărea fără nume deschise ciocul și slobozi cel mai incredibil cântec. Cânta nebunește, convinsă că ea putea ține pasul. Peste tot în jur se iveau răspunsuri - plopul și Platte, briza de martie și iepurii în desiș, ceva care se zbătea în josul apei, cu teamă, secrete și zvonuri, vești și negociere, toate viețile încrucișate vorbind în același timp. Cloncăniturile și țipetele veneau de pretutindeni și nu se sfârșeau nicăieri, fără să judece și să promită, pur și simplu multiplicându-se reciproc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de părți, păstrând disctincții prea subtile pentru ca normalitatea să le poată vedea. —Îți spun eu, Femeie. Oricât de des aș vedea așa ceva, tot mă îngheață. — Credeam că n-ai mai văzut niciodată așa ceva. Nu Capgras. Mă refer la creierul gol-goluț. Zbătându-se să pună totul cap la cap. Incapabil să recunoască faptul că suferă de o boală. —Asta-i perfect rezonabil. Nu-și permite să recunoască ce s-a întâmplat. Seamănă cu mulți dintre clienții mei. Și cu mine, uneori, drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că poza, savurându-și răsplata. — Ce mai fac copiii tăi? Mai că putea face chestia asta. Capabilă, fără aiureli. Soția? El rânji, trecându-și degetele prin păr. —Bine, bine! Ei, e o poveste lungă. Inima ei, relicva aia stupidă, se zbătea ca un porumbel în colivie. Pentru bărbatul ăsta cumpărase, la un moment dat, o carte care se numea Cum să fugi cu amantul, chiar în timp ce se uita după rochii de mirese. Până la urmă, se oprise la nuanțele de caisă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cât să ajungă pentru altă ființă: sâni, fese, genunchi, dinți, cozi. Prea multe părți pentru ca să le poată țină minte creierul ei. Până și o parte care se numește „substanța fără nume“. Și toate au o minte a lor, fiecare se zbate ca să se audă mai tare decât celelalte. Normal că era o amestecătură frenetică; toată lumea era la fel. O străbătu un val, un gând la o scară așa cum nu mai simțise niciodată. Nimeni n-avea habar ce urmăreau creierele noastre sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mare poți să speri să te faci? În timp ce se juca cu grepfrutul lui, ceva se izbi de geamul bucătăriei cu o bufnitură insuportabilă. Își dădu seama înainte să se întoarcă. Iar când se întoarse în sfârșit, văzu pasărea care se zbătea, frântă: un cardinal care, de două săptămâni, își ataca propria reflecție din geamul bucătăriei, crezându-se un intrus în propriul lui teritoriu. Stătea în fața amfiteatrului plin de studenți, jucându-se cu microfonul fără fir și luptându-se cu senzația aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ta, Mark. Omul are problemele lui. El se aplecă în față pe pantă, gata să sară. — Cum adică „problemele lui“? Ea făcu un pas înapoi. Calculă distanța până la mașină. Era capabil de orice. Era ceva primar în el, care se zbătea să iasă. Dar el își reveni și ridică mâinile. —Bine, las-o moartă. Ascultă-mă. Te-am chemat aici cu un scop. Scuze că te-am păcălit, dar suntem în război. Vreau să lămuresc o chestie, o dată pentru totdeauna. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
E nevastă-ta. Amanta. Ce-o fi. Vocea lui Mark pendula între zăpăceală și groază. De ce trebuia să-l vorbească oamenii pe la spate? Cât de important putea fi pentru ei? Cuvintele lui înotau în mistere, gata să nu se mai zbată și să se înece. Bâlbâindu-se, Daniel începu să vorbească despre neînțelegeri vechi, ițe încurcate, experimente ratate. Nu e ceea ce crezi; trebuia să spun; n-ar fi trebuit să propun niciodată. Dinspre Mark venea o tăcere lungă. Cât pentru cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de frână i-au tăiat fața. Se chinui să-i dea un pumn, în timp ce el o cuprinse într-o îmbrățișare stângace. — Vrei sau nu vrei să-ți spun ce s-a întâmplat? Refuză să vorbească până când ea încetă să se zbată. O așeză pe un fotoliu-sac și încercă să-i ofere ceva de băut. El se cocoță, într-un echilibru precar, pe un scaun de bar, la o distanță sigură, învârtind cartea de telefon ca pe un scut. — De fapt, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ochi și clatină din cap. Nu mai are timp. Își pierde luciditatea din pricina cocteilului chimic care i se scurge în brațe. Nu poate numi exact lucrul pe care vrea să-l spună. Bătălia se dă în tot corpul lui. Se zbate să ajungă la lucrul aflat la doar un metru de el. — Creierul meu, toate bucățile alea separate, care încearcă să se convingă una pe alta. Zeci de cercetași rătăciți care agită niște lanterne de doi bani în pădure, noaptea. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
iar ceea ce știe devine real. Vorbesc până când teoriile lui Mark încep să sune plauzibil, până când Mark consideră că Weber a priceput dimensiunea lucrurilor. Vorbesc până când chimicalele din perfuzie înmoaie activitatea sinapselor lui, liniștindu-l. Dar ceva din el încă se zbate. O palmă pe tâmplă, cealaltă pe ceafă. Știi, ei pot să facă ce vor cu mine. Droguri. Eletroșocuri. Chiar și operație, dacă e nevoie. I-aș lăsa bucuros înăuntru din nou, dacă de data asta le-ar ieși cum trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai mare val... Ce mai merge ca la carte într-o țară de vânzare? Toate becurile-s sparte și răspunsurile amare. Visurile nu mai cresc din trăiri spre veșnicie; ce mai este românesc în a noastră Românie? Un popor se zbate-n grele ofuri de-a ieși la mal; pe sub cel mai mare val, relele sunt și mai rele... când se îndesește ceața, nu da drumul pe cărare! Toate râurile-n mare își pierd numele și viața. 2010 Omul autonom 1
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Se revarsă cu toată forța valurilor lor Învingătoare și inexorabile peste Împărăția nopții, de-a lungul și de-a latul pămîntului nemuritor, pînă ce inimile tuturor celor vii se descătușează de aspra lor povară, pînă ce sufletele care s-au zbătut cîndva În ghearele spaimei sau ale trudei se tămăduiesc, se domolesc și se supun sub vraja uriașă a Somnului Întunecat, tăcut, atotcuprinzător. Somnul se lasă asupra pămîntului ca tăcerea, umple inimile a mii de oameni, se Înalță ca o vrajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
iute din brișcă. Cu degete nerăbdătoare, strânse cureaua slăbită de la gâtul masivului animal, asemănător unui bou. Fără să se gândească. Conducătorul, un preot în ținută de lucru, plesni din bici. Șareta se clătină și o ocoli prin curte. Gosseyn se zbătea să înțeleagă obediența servilă care-l făcuse să se activeze ca un automat. Era dificil de gândit. Atâta confuzie! Dar până la urmă se născu o anumită înțelegere. Acest corp a fost sub controlul unui alt spirit. Spiritul lui Ashargin. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
recapete echilibrul afectat de impactul cu corpul fetei. Nu fără dificultate, reuși în cele din urmă. Apoi o duse, jumătate pe sus, jumătate cărând-o, sub bolta întunecoasă a unei porți. Când ajunse în acest adăpost, fata începu să se zbată și să scâncească. Gosseyn îi acoperi gura cu mâna în care ținea revolverul. ― Sssst...! murmură el. Nu-ți fac nimic. Ea încetă să se zvârcolească și să protesteze. Îi eliberă gura și ea șopti, la capătul puterilor: ― Erau chiar în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
alunecarea pe panta din ce în ce mai rapidă. De alunecat, nu alunecă prea mult ― numai vreo zece metri. Dar subînțelesurile acestui incident erau foarte grave. Fusese prins. Dar el n-avea de gând să abandoneze. Chiar în clipa în care căzu, Gosseyn se zbătu să se ridice, să revină înapoi, să urce panta, înainte ca planșeul să-și revină la poziția inițială, de neatins. Dar nu reuși. În timp ce se contorsiona cu disperare, deasupra lui se auzi declicul planșeului redevenit tavan. Cu toate acestea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
după un asalt disperat își dădu seama că a fost capturat. Se puse jos și începu să se tânguie. Enro cel Roșu personal îi trase un glonț în cap, în apropierea ochiului. Sălbăticiunea făcu un salt, apoi se prăbuși scâncind, zbătându-se spasmodic; un minut după aceea era moartă. Ceva mai târziu, pe drumul de întoarcere către acea gigantică combinație de conac de vânătoare și minister de externe, uriașul se apropie de ambasadorul Ligii. ― Frumos sport, nu-i așa? ― mârâi el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Începusem să intuiesc totala nepăsare activă cuprinsă în solicitările ei cele mai directe : imaginați-vă un far la țărmul mării, noaptea, pe vreme de furtună; pe când nebuna Paznică a farului trimite semne către toate navele, corabia ignorată a fiecăruia se zbate singură în beznă. Secunda de lumină nu mai arată stâncile... O vagă legătură cauzală mă făcea totuși să cred în efectele benefice ale unui anumit comportament asupra căruia n-am să insist ca să las fiecăruia plăcerea de a-l regăsi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
prima mână ale blocajului își avea sursa tocmai în trista și conjuncturala mea nevoie de explicații... Mă aflam în situația unui înotător ostenit care luptă să-și scoată din valuri un frate gata să se înece pe când fratele acela se zbate și-l trage după el, inconștient, spre moarte... * În stomacul unui bărbat care avea obiceiul să înghită tot ce-i cădea în mână, chirurgii au descoperit 300 de monezi și 200 diferite obiecte metalice. 7. Poate că nu înșir decât
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Simplitatea erorii te împiedică și te doboară la pământ. Așa pățim și noi : ne poticnim, orbiți de transparențe. Încearcă și tu mai la dreapta sau mai la stânga, pe unde ți se pare că n-ar fi nimic...“. Dar el se zbătea furios, își apăra cu îndârjire traiectoria înverșunată, izbea cu aripile și cu piciorușele geamul, încerca să-l spargă, se încăpățâna să treacă dincolo, prin el. Când a căzut amețit, pentru a nu știu câta oară, am vrut să-l ajut
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
iute din brișcă. Cu degete nerăbdătoare, strânse cureaua slăbită de la gâtul masivului animal, asemănător unui bou. Fără să se gândească. Conducătorul, un preot în ținută de lucru, plesni din bici. Șareta se clătină și o ocoli prin curte. Gosseyn se zbătea să înțeleagă obediența servilă care-l făcuse să se activeze ca un automat. Era dificil de gândit. Atâta confuzie! Dar până la urmă se născu o anumită înțelegere. Acest corp a fost sub controlul unui alt spirit. Spiritul lui Ashargin. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
recapete echilibrul afectat de impactul cu corpul fetei. Nu fără dificultate, reuși în cele din urmă. Apoi o duse, jumătate pe sus, jumătate cărând-o, sub bolta întunecoasă a unei porți. Când ajunse în acest adăpost, fata începu să se zbată și să scâncească. Gosseyn îi acoperi gura cu mâna în care ținea revolverul. ― Sssst...! murmură el. Nu-ți fac nimic. Ea încetă să se zvârcolească și să protesteze. Îi eliberă gura și ea șopti, la capătul puterilor: ― Erau chiar în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
alunecarea pe panta din ce în ce mai rapidă. De alunecat, nu alunecă prea mult ― numai vreo zece metri. Dar subînțelesurile acestui incident erau foarte grave. Fusese prins. Dar el n-avea de gând să abandoneze. Chiar în clipa în care căzu, Gosseyn se zbătu să se ridice, să revină înapoi, să urce panta, înainte ca planșeul să-și revină la poziția inițială, de neatins. Dar nu reuși. În timp ce se contorsiona cu disperare, deasupra lui se auzi declicul planșeului redevenit tavan. Cu toate acestea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]