4,773 matches
-
aș Întîlni o statuie a Afroditei, cum mi-am imaginat-o adesea, cu părul lung, prolix și cotropitor, un păr torențial și absurd semănînd cu stînca din care se desprinde corpul și, de fapt, roca Însăși nefiind altceva decît părul zeiței, un păr mineral, luxuriant din care ea se naște și În același timp moare, mîngîindu-i trupul la naștere și În același timp sugrumînd-o, atunci n-aș ezita să spun că frumusețea și forța pot uneori muri la fel. Afrodita a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În lumea elină ca și Poussin În pictură. Meduza Se pare că Meduza fusese de o frumusețe neobișnuită și a avut chiar Îndrăzneala să-și dispute frumusețea cu Atena, uitînd că zeii sînt În această privință la fel de vanitoși ca oamenii. Zeița s-a iritat atît de tare, Încît a schimbat În șerpi buclele părului glorios al Meduzei și le-a dat ochilor ei proprietatea funestă de a preface În piatră tot ce priveau. Ceea ce era un blestem mai mare pentru Meduza
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ochii Meduzei ar trebui să renunț la acest strigăt, iar gîndul În sine mi se pare insuportabil. În pustiul Meduzei nu există scăpare și nu există nici dragoste; și, poate, ar trebui să spun: pentru că nu există dragoste... În realitate, zeița a condamnat Meduza la o singurătate disperată și iremediabilă. Privirea ei preface, ca și timpul, totul În piatră și nisip; În deșert. Și cu cît se uită mai dezolată În jur, cu atît lumea e mai pustie. Dacă o floare
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
o singurătate ce-i omoară. Le Îngheață sîngele și Îi Împietrește. Blestemată fie clipa care mi-a scos-o În cale pe Atena... Zeii nu-și dau seama cînd ucid. De aceea și cînd fac bine sînt cruzi. Darmite o zeiță furioasă și răzbunătoare... Numai cineva pedepsit astfel ar Înțelege ce Înseamnă să deschizi ochii și să nu vezi nimic viu În jur... pustiu, fluturi de piatră, păsări de piatră, animale de piatră, oameni de piatră, o, cum mi-aș dori
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ocupați cu jocuri de păstori afectați, și mă cheamă să Înot În mare pînă mă vor durea brațele. Endimion Endimion dormea Într-o grotă din muntele Latmos. Poezia pastorală, cîntînd dragostea tînărului cioban pentru lună, a făcut din el iubitul zeiței Artemis. Sub aparențe bucolice se ascunde Însă o teamă. Endimion a obținut de la Zeus permisiunea de a dormi veșnic În speranța de a rămîne astfel tînăr mereu. Nu cred, În continuare, că trebuie să notez lucrurile ce mi se Întîmplă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
umede și luminoase murmură și „viață” și „moarte”, dar acum sînt pregătit să Încerc toată compătimirea necesară pentru Endimion. Endimion urăște luciditatea. O urăște pentru că-l smulge din vis, Îl tîrăște la soare din grota sa unde noaptea Îl vizitează zeița Artemis fluturîndu-și pe umerii goi părul rece și blond. Lucid, Endimion rămîne cu ochii ațintiți În gol; pădurea Însorită i se pare pustie, lumina zilei i-a renăscut cuvintele pe buze, dar odată cu aeeasta zeii mor. În locul pașilor zeiței, singurătatea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
vizitează zeița Artemis fluturîndu-și pe umerii goi părul rece și blond. Lucid, Endimion rămîne cu ochii ațintiți În gol; pădurea Însorită i se pare pustie, lumina zilei i-a renăscut cuvintele pe buze, dar odată cu aeeasta zeii mor. În locul pașilor zeiței, singurătatea lui se umple de vorbe. Noaptea, În vis, totul se desfășoară fără un cuvînt. Doar surîde și grota se luminează Înălbită de lună. Și, lucru ciudat, se observă pe sine Însuși cum stă În mijlocul grotei, ca un sfinx de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de vorbe. Noaptea, În vis, totul se desfășoară fără un cuvînt. Doar surîde și grota se luminează Înălbită de lună. Și, lucru ciudat, se observă pe sine Însuși cum stă În mijlocul grotei, ca un sfinx de piatră, și surîde. Iar zeița era parcă urmarea surîsului sau. Se năștea din el ca Afrodita din spuma mării. Apoi plecau Împreună Încet și se opreau Într-o poiană unde În loc de iarbă creștea, În fire subțiri, lumina În mijlocul unei păduri Întunecoase. Se culcau alături tăcînd
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
din el ca Afrodita din spuma mării. Apoi plecau Împreună Încet și se opreau Într-o poiană unde În loc de iarbă creștea, În fire subțiri, lumina În mijlocul unei păduri Întunecoase. Se culcau alături tăcînd continuu. Nici n-o mai vedea pe zeiță. O simțea numai lîngă el cu părul luminos și rece despletit peste pieptul lui. Și deodată Își da seama că nu-și mai auzea inima. Iată ce-a refuzat Ulise În insula nimfei Calypso. Distrugerea cuvintelor. Prin somn, tînărul cioban
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mistuindu-se. Ar trebui să murmur fericit simțind lumina apăsîndu-mi pleoapele: cît de frumoase sînt toate În jurul meu! Dar În loc să mă mîngîie, lumina mă strînge de gît ca o gheară albă, aducîndu-mi aminte că Îmbătrîitesc și voi muri. În schimb, zeița mea mută nu mă Întreabă nimic și nu-mi amintește nimic. Ea doar mă duce de mînă În poiana aceea străvezie din mijlocul pădurii. Totuși, știu că nu e cu putință să ieși din timp. Dar a nu-l simți
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
acum de lumina care Îi răsfață crengile, de ploaia care-i udă rădăcinile și de vîntul care-i mîngîie frunzele seara. CÎnd va fi doborît, se va usca, asta e tot. Asta e ce caut În poiana unde mă duce zeița. Stăm acolo În iarba luminoasă toată noaptea și-mi dau seama că și zeița are nevoie de mine, de dragostea mea. CÎnd zeii rămîn singuri și cutreieră munții și pădurile fără să mai creadă nimeni În ei, mor, Ceea ce nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de vîntul care-i mîngîie frunzele seara. CÎnd va fi doborît, se va usca, asta e tot. Asta e ce caut În poiana unde mă duce zeița. Stăm acolo În iarba luminoasă toată noaptea și-mi dau seama că și zeița are nevoie de mine, de dragostea mea. CÎnd zeii rămîn singuri și cutreieră munții și pădurile fără să mai creadă nimeni În ei, mor, Ceea ce nu izbutește nici o armă, izbutește nepăsarea. Oamenii pot lăsa astfel să se mistuie și tăciunii
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și cutreieră munții și pădurile fără să mai creadă nimeni În ei, mor, Ceea ce nu izbutește nici o armă, izbutește nepăsarea. Oamenii pot lăsa astfel să se mistuie și tăciunii zeilor care păreau stinși pentru vecie... Totuși trebuie să-i spun zeiței că o iubesc. Și cum Încerc să rostesc un cuvînt m-am și trezit. Pentru dragoste renunț la o parte din nemurire. Să mă tem oare mai mult de dragoste decît de moarte?... Pentru că nu există, poate, decît acest fir
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
fiind egală, implicit, cu o condamnare a destinului. Iată un proces la fel de important pentru noi ca și cel al lui Socrate. Să ne reamintim că voturile judecătorilor au fost Împărțite egal pro și contra și că pînă la urmă Însăși zeița Înțelepciunii a votat În favoarea lui Oreste. Un proces Împotriva eriniilor și a destinului este În același timp un proces Împotriva memoriei. Achitîndu-l pe Oreste, areopagul i-a Îngăduit să uite. Amintirea celor Întîmplate Îl făcuse pînă atunci de atîtea ori
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
neființă în ziua de 6 august 2009 și a fost înhumat în cimitirul comunei natale, Mălini, județul Suceava. BOȚESCU, DAN (1934-2011) ISTORIC și PROFESOR Istoric de vocație, conf. univ. dr. Dan Boțescu s-a impus ca un autentic slujitor al zeiței Clio, ca un maestru al cuvântului scris și rostit. S-a născut la 22 decembrie 1934, în Vaslui. A urmat studiile preuniversitare la prestigiosul Liceu „Mihail Kogălniceanu“ din orașul natal, unde a susținut examenul de maturitate în anul 1952. Pasionat
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
încetat din viață la 1 mai 1950, fiind înmormântat în Cimitirul „Eternitatea“ din Iași. RUSSU, VASILE (1937-2007) ISTORIC și PROFESOR Istoric de vocație, prof. univ. dr. Vasile Russu s-a impus timp de peste patru decenii ca un autentic slujitor al zeiței Clio, animat de nobila cauză a drepturilor și valorilor naționale românești. S-a născut la 1 decembrie 1937 în comuna Turț, județul SatuMare, fiind hărăzit a fi un istoric adevărat ce și-a făcut un cult din profesia sa. A
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
de când plecase de acasă. Avea grijă în permanență să nu-și irosească timpul degeaba. Anotimpul era foarte frumos, vântul răbufnea câteodată în rafale, iar păsările se mai opreau din cântat pentru un moment. Florile din câmpie se legănau aidoma unor zeițe. Învățase să trăiască fără suferința cauzată de dragoste. Își vedea de drumul ei pentru că nu mai era nimic de făcut în această privință, dar viața este plină de surprize. Ședea în fața unei oglinzi și se privea. Părul frumos aranjat nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ca și la celelalte religii prezentate, multe ritualuri oculte și exoterice, care nu fac obiectul prezentării noastre precum nici întreaga concepție despre căsătorie, astfel și românii erau conduși de un puternic sentiment de superstiție concretizat printre altele prin sacrificiul adus zeiței Ceres, în urma căruia se cercetau măruntaiele victimei pentru a se vedea dacă zeii au fost favorabili sau nu căsătoriei. Analizând evolutiv și sistematic elementele liturgice legate de tema propusă observăm că o înțelegere pătrunzătoare și pe o scară a valorilor
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
acum: imaginea ei din birou. A venit spre mine plină de zîmbet, ca un copil cînd face primii pași. Răspunsul meu a fost o necuviință. Azi m-am purtat urît cu o femeie, și tot azi mi-am primit răsplata. Zeița Iubirii, stăpînitoarea uneia din cele patru coordonate ale existenței noastre, s-a întristat cînd cinismul și vulgaritatea mea au ofilit floarea deschisă în sufletul doamnei Teona și m-a pedepsit prin vorbele Brîndușei. Recunosc! Dacă doamna Teona a fost sinceră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
sunt legate de această unică salvare. Am aprins cincizeci de lumânări la St. Thomas, încă cincizeci la St. Patrick’s, mi-am trecut chiar și numele pe o listă de rugăciuni de la sinagoga de pe strada 65 și am oferit flori zeiței hinduse Ganesh. În plus, un grup de persoane din Ohio pe care l-am găsit pe internet se roagă din răsputeri pentru mine. Bine, ei se roagă să-mi găsesc fericirea în lupta mea cu alcoolismul. N-am fost în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mine, fără nici o ezitare cât de mică... — Luke, dacă asta vrei tu, spun cu sinceritate. Ăsta-i singurul lucru care contează pentru mine. E un miracol! Nu există altă explicație. O dată în viață, Dumnezeu mi-a auzit ruga. El ori zeița Ganesh. — Nu puteți face asta. Pentru prima oară de când o cunosc, aud în glasul lui Elinor tremurul unei emoții. Nu poți să abandonezi pur și simplu nunta pe care am organizat-o pentru tine. Și pe care am finanțat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Oana „nu este făptură de-a lui Dumnezeu”, ci o „fată de jidovi”, „sămânță de uriaș”, o „namilă de femeie” de „doi metri și patruzeci”, o nimfomană de o frumusețe răpi toare, cu o „față blândă și dulce, ca de zeiță”. „Pase-mi-te, tu te tragi din Uriași Jidovi - Îi spune Oanei o țărancă vrăjitoare -, ăi de l-au schingiuit pe domnul nostru Isus Christos, că doar ăia erau atât de mari și de puternici de l-au putut schingiui
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
IV, pp. 232 ș.u.)"/>. Adesea erau jertfiți străinii, tratați, de regulă, cu ostilitate (conform dictonului hospes hostis = „străinul e dușman”). Ca exemple notorii de xenocid ritual practicat În Antichitate este suficient să amintesc sacrificiile de străini aduse pe altarul zeiței Artemis, În Colhida, pe țărmul răsăritean al Mării Negre (Diodor din Sicilia, Biblioteca istorică, IV, 45) și jertfele practicate de suveranul egiptean Busiris, care - pentru a scăpa țara de o foamete cumplită - omora străini În temple : „Eu [= Hercules] am Învins pe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și, la final, povestea nu face bum, ci face fîs într-o manieră care pare fidelă vieții reale. Filmul care se bazează pe o biografie de Amanda Foreman este serios. Dibb tratează cu superficialitate strălucita carieră socială a Georgianei (ca zeiță a modei și muză a politicienilor), preferînd să se concentreze pe căsnicia ei, dar, cum căsnicia înseamnă Fiennes, Dibb face bine că se concentrează pe ea. Dacă Fiennes ar fi avut împotriva cui să joace, Ducesa ar fi fost o
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
un foarte bun stimulent pentru curaj deoarece înlătură teama de moarte.” (De Bello Gallico ) Lug - asociat luminii albe și corbului alb. Bunicul dinspre mamă al lui Lug fusese Balor „corbul” (zeul) negru al adâncurilor din ținuturile Fomoîré, pe care „oamenii zeiței Dana” au trebuit să-l înfrunte, trecându-l printr-un pârjol. Balor va da balaurul din credințele noastre (pe o linie genetică de proveniență celtică). Moartea - asociată unui tărâm insular, paradisiac, sustras suferinței și morții (Sidh) unde oamenii erau așteptați
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]