3,844 matches
-
zestre", s-au bucurat de un ecou important în țară și de numeroase cronici. În anul 1994 i se decernează "Leul literar" de către New York Library. În 2005 lansează la Institutul Cultural Român din New York al treilea volum memorialistic, "Memoria ca zestre. Cartea a III-a". Editura americană Norton îi propune editarea poemelor sale scrise în limba engleză în cadrul seriei Selected Works, o performanță pentru o poetă sosită din Estul Europei. Poemele sale au apărut în revistele americane The New Yorker, Atlantic
Nina Cassian () [Corola-website/Science/299016_a_300345]
-
tăblițelor, regi că tatăl lui Salmasar jefuiau zeci de care de lupta, cu harnașament, sute sau mii de cai, oi și vite, precum și metale prețioase în cantități mari, țesături fine, divane de fildeș încrustate de aur, mobilier, fiicele nobililor și zestrea lor, precum și zeci de mii de sclavi. Apoi impuneau tributuri anuale prin care cereau animale, grâne, aur și argint, așa cum indică obeliscul negru de la British Museum, în care Iehu, regele Israel se supune și se închină regelui Asiriei. După ce Regatul
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
implicat în lupta împotriva lui Carol Quintul, luptă pe care avea să o ducă pe parcursul întregii sale vieți. A fost încântat de oportunitatea pe care i-o oferea mariajul fiului său de a-și întări influența în peninsula Italiei, iar zestrea imensă a Caterinei trebuia să acopere datoriile casei regale. Nunta a avut loc în 28 octombrie 1533 la Église Saint-Ferreol les Augustins la Marsilia Caterina era atractivă și inteligentă, dar pe parcursul domniei lui Francisc I, a exercitat puțină influență în
Caterina de' Medici () [Corola-website/Science/303755_a_305084]
-
curte o tratează bine, impresionate de inteligența și ascuțimea minții ei. Moartea lui Clement al VII-lea în 25 septembrie 1534 îi subminează poziția la curte. Noul papă Paul al III-lea, rupe alianța cu Franța și refuză să plătească zestrea imensă a Caterinei. Regele Francisc se plânge "fata a venit la mine goală".Prințul nu are nici un interes pentru soție, în schimb fără să se ascundă are amante. Una dintre ele, Philippa Duci dă naștere unei fetițe pe care el
Caterina de' Medici () [Corola-website/Science/303755_a_305084]
-
mic decât barbații (în conformitate cu etica lui Confucius), s-au bucurat de multe privilegii sociale și juridice și dețineau putere considerabilă în familie și în propriile întreprinderi mici. Întrucât societatea Song a devenit din ce în ce mai prosperă, părinții din partea miresei puteau oferi o zestre mai mare pentru căsătorie și femeile, în mod natural, au câștigat mai multe drepturi legale în deținerea de proprietăți. În anumite circumstanțe, o fiică necăsătorită, fără frați sau un supraviețuitor, mama fără fii, putea moșteni o jumătate din cota tatălui
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
a trimis un mesaj regelui hunilor, cerându-i ajutorul pentru a scăpa de căsătorie. Attila a interpretat asta ca pe o cerere în căsătorie. El a cerut ca Honoria să-i fie trimisă, împreună cu jumătate din domeniul lui Valentinian ca zestre. Valentinian a respins aceste cereri, iar Attila a folosit acest fapt ca pretext pentru a lansa o campanie de pedepsire în Galia. Attila cu armata sa și un număr mare de aliați au trecut Rinul la începutul anului 451, cucerind
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
cu Ecaterina de Braganza au început în timpul domniei tatălui său și după restaurare, regina Luísa a Portugaliei, în calitate de regent, a reluat negocierile cu Anglia, care au rezultat într-o alianță. La 23 iunie 1661, s-a semnat tratatul de căsătorie, zestrea Ecaterinei asigurând Angliei Tanger (în Africa de Nord) și șapte insule Bombay împreună cu privilegii comerciale în Brazilia și Indiile de Est și 2 milioane de coroane portugheze (în jur de 300.000 £) în timp ce Portugalia obținea sprijin militar și naval împotriva Spaniei și
Carol al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/304330_a_305659]
-
a trimis un mesaj regelui hunilor, cerându-i ajutorul pentru a scăpa de căsătorie. Attila a interpretat asta ca pe o cerere în căsătorie. El a cerut ca Honoria să-i fie trimisă, împreună cu jumătate din domeniul lui Valentinian ca zestre. Valentinian a respins aceste cereri, iar Attila a folosit acest fapt ca pretext pentru a lansa o campanie de pedepsire în Galia. Attila cu armata sa și un număr mare de aliați au trecut Rinul la începutul anului 451, cucerind
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
de guvernatorii Tykocinului și a făcut parte din Marele Ducat al Lituaniei. În 1661, moșia a fost dată lui Stefan Czarniecki ca răsplată pentru contribuția sa la victoria împotriva suedezilor în timpul Potopului. După patru ani, acesta a dat-o ca zestre fiicei sale Aleksandra, care s-a măritat cu Jan Klemens Branicki, trecând astfel la familia Branicki. În 1692, Stefan Mikołaj Branicki, fiul lui Jan Klemens Branicki (mareșal al Curții Coroanei), a obținut pentru Białystok drepturi de oraș de la regele Ioan
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]
-
Bernard devine "preparator" în cadrul prestigioasei facultăți, în 1843 obține licența, iar în 1855, îi succede lui Magendie la conducerea catedrei de specialitate. În 1845, Claude Bernard se căsătorește cu Françoise Marie (Fanny) Martin, o căsătorie mai mult de conveniență. Totuși zestrea acesteia îi va finanța experimentele. Bernard este, succesiv, profesor la "Collège de France", la Sorbona și în final, la "Muséum national d'histoire naturelle" ("Muzeul Național de Istorie Naturală"). Una din contribuțiile sale notabile pentru progresul medicinei a fost descoperirea
Claude Bernard () [Corola-website/Science/312695_a_314024]
-
1493). Astfel, o mare parte din Țările de Jos (cunoscut sub numele de Cele Șaptesprezece provincii) a rămas în patrimoniul Habsburgic. Același tratat stipula căsătoria prințului moștenitor al Franței, Carol, cu fiica lui Maximilian, Margareta de Austria, care primea ca zestre provinciile Franche-Comté și Artois. Ales rege al romanilor la 16 februarie 1486 la Frankfurt-am-Main la inițiativa tatălui său și încoronat la 9 aprilie 1486 la Aachen, Maximilian a stat la conducerea Sfântului Imperiu Roman până la decesul tatălui său în 1493
Maximilian I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/312146_a_313475]
-
copiilor o ordine de care el însuși nu se simțea capabil, bun povestitor, fin, ironic și cu umor ( alte calități pe care numai un spirit moldovenesc le poate înmănunchia ). Radu Rosetti era așa. Și așa era pentru că aceste daruri constituiau zestrea lui genetică, la care se adăugaseră educația, instrucția și experiența de viață” (Maria Magdalena Szekely). Prin Hotărârea 179/ 22 dec. 1995 a Consiliului Județean Bacău se atribuie Bibliotecii Municipale din Onești denumirea „Radu Rosetti”, completându-se astfel demersul conducerii Bibliotecii
Radu Rosetti () [Corola-website/Science/312183_a_313512]
-
care să nu fi făcut tot ce-i stă în puteri pentru a putea viziona filmele lui în perioada comunistă, după cum nu există om mai puțin specializat în domeniul cinematografiei care să nu fi trăit emoții profunde alături de "Față fără zestre" sau de "Oblomov", căci regizorul, scenaristul și actorul Mihalkov a găsit calea către sufletul tuturor. Lucru care nu este de mirare în cazul său, pentru că provine dintr-o familie aristocratica, în care arta era printre principalele preocupări. Bunicul lui Nikita
Nikita Mihalkov () [Corola-website/Science/312168_a_313497]
-
transferă la liceul german al călugărilor minoriți din Timișoara, unde începe să simtă dificultățile vieții, deoarece tatăl său sărăcise încercând să facă negoț cu cai, care au fost nimiciți de o molimă, iar o parte a averii a fost dată zestre surorii sale, Maria. Astfel, pentru a urma clasele a VI-a și a VII-a se angajează ca preceptor al fetițelor unui german, proprietar de restaurant în Timișoara, care-i oferă casă și masă. În anul 1866 participă la o
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
o casă numită Ca' di Pesa. Pe data de 5 martie 1495, la vârsta de 15 ani, Lisa s-a căsătorit cu Francesco di Bartolomeo di Zanobi del Giocondo, un comerciant de mătase și textile, devenind a doua sa soție. Zestrea Lisei consta din 170 florini și ferma San Silvestro din apropierea casei de la țară a familiei, o dovadă a faptului că familia Lisei nu era foarte înstărită la acel moment și că ea și soțul său se iubeau. Proprietatea se afla
Lisa del Giocondo () [Corola-website/Science/312280_a_313609]
-
reușise să împlinească 80 de ani. Astfel, el ar fi murit în 1539, iar Lisa ar fi trăit cel puțin până în 1551, murind la vârsta de 71 sau 72 de ani. În iunie 1537, în testamentul său, Francesco a înapoiat zestrea Lisei, garderoba, bijuteriile, și a încercat să-i asigure viitorul. Lăsând-o pe Lisa în grija fiicei lor Ludovica, iar în cazul incapacității acesteia, în grija fiului său Bartolomeo, Francesco a scris: Ca și alte familii din Florența din aceeași
Lisa del Giocondo () [Corola-website/Science/312280_a_313609]
-
său (decedat în 1719) în funcția de director al monetăriei din Riom, dar respins, se resemnează să rămână ca om de litere la Paris. După ce în 1720 este ruinat în urma falimentului lui John Law, în ale cărui bilete investise toată zestrea soției, își ia în cele din urmă licența în drept în 1721, este recunoscut ca avocat și primit în parlamentul Parisului, dar nu va practica niciodată. Devine un frecventator entuziast al trupei Comediei italiene revenită la Paris după lungul exil
Pierre de Marivaux () [Corola-website/Science/311521_a_312850]
-
zidul bisericii "Pogorârea Sf. Duh", la dorința sa. Slujba înmormântării a fost celebrată de arhiereul Dositei Botoșăneanul. În jurul mănăstirii Agafton există un adevărat sat călugăresc ca și la mănăstirile Văratec și Agapia. Casele mănăstirești de la Agafton au reprezentat, în majoritate, zestrea părintească a fetelor la intrarea în cinul călugăresc, iar din acest motiv se află case montane (de tipul celor din Bucovina), case tradiționale de la sfârșitul sec. al XIX-lea din zona Botoșanilor sau chilii sugerând modelul Mănăstirii Agapia. Unele case
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
să-l încoroneze și să-l ungă pe prințul moștenitor, Filip, la Reims, ca Rege al Franței în data de 1 noiembrie 1179. Filip s-a căsătorit pe 28 Aprilie 1180 cu Elisabeta de Hainaut, care i-a adus drept zestre Comitatul Artois. Tatăl său a murit pe 20 septembrie. Posesiunile regale s-au extins repede în timpul lui Filip I și a lui Ludovic al VI-lea, sub Ludovic al VII-lea s-au diminuat ușor. Astfel în aprilie 1182 Regele
Filip al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/311651_a_312980]
-
comune arădene, însumând, oficial, 27.798 de răsculați. Din Bihor au luat calea deportării 238 de familii, însumând 863 de suflete, cărora le-au fost confiscate proprietățile agricole, în suprafață totală de 3.341,96 hectare. Aceste proprietăți au constituit zestrea gospodăriilor agricole colective înființate în primăvara anului 1950 în satele răsculate. În Banat exista o țărănime incomparabil mai înstărită decât în celelalte regiuni ale țării, iar apropierea frontierei cu Iugoslavia, unde era la putere un „regim chiaburesc”, era considerată deosebit de
Chiabur () [Corola-website/Science/311661_a_312990]
-
000 desetine de pămînt, înregistrate într-un act de ipotecă din 21 martie 1803 (în act menționîndu-se 9.351 desetine). Tot în posesia lui se aflau și moșiile de la Boldurești (2.600 desetine) și Brătuleni (3.600 desetine) - aduse drept zestre de soția sa, Smaranda. Smaranda D. Casso se trăgea, pe linie paternă, din vechile familii moldovenești Cantemir și Basota, iar mama ei, Anastasia (n. 1824), era sora lui Vasile V. Pogor, întemeietorul societății literare "Junimea" de la Iași. A deținut pe parcursul
Nicolae Casso () [Corola-website/Science/311703_a_313032]
-
Soclul, înalt de 3,50 m, din marmură albă, pe o bază mai mare, asimetrică, a fost lucrat de sculptorul Ion Theodor Vidali (1906—1965), în anul 1952, când monumentul a fost terminat și inaugurat. Este cel mai nou din zestrea de monumente a Ploieștilor, amplasat în parcul din fața librăriei „Nichita Stănescu”. Lucrarea a fost încredințată sculptorului Ștefan Macovei, care, la 12 iunie 1996, înfățișa ploieștenilor macheta operei sale. După mari eforturi, monumentul a fost inaugurat la 24 septembrie 1999, în
Busturi din Ploiești () [Corola-website/Science/311762_a_313091]
-
s-a aflat în proprietatea familiei lui Ion Neculce, cronicarul moldovean. Vistierul Neculce, tatăl cronicarului, s-a căsătorit în anul 1670 cu Catrina, fiica boierului Iordache Cantacuzino, unul dintre cei mai bogați boieri din Moldova secolului al XVII-lea. Ca zestre de nuntă, Catrina a primit 21 moșii, printre care și câteva sate din nordul Moldovei (Boian, Cernăuca, Valeva, Chisălău, Pohorlăuți, Prelipcea, Bocicăuți, Grozinți, Vasileuți, a patra parte din satul Lehăcenii Teutului) . Din faptul că întreg Boianul (și nu doar treimea
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
câteva sate din nordul Moldovei (Boian, Cernăuca, Valeva, Chisălău, Pohorlăuți, Prelipcea, Bocicăuți, Grozinți, Vasileuți, a patra parte din satul Lehăcenii Teutului) . Din faptul că întreg Boianul (și nu doar treimea donată de Ileana surorii sale, Alexandra) a fost dat ca zestre cu acest prilej, se poate presupune că spătarul Iordache Cantacuzino cumpărase și celelalte două părți ale Boianului. În anul 1702, vel aga Ion Neculce împarte moștenirea de la mama sa cu surorile sale, moșia Boian rămânând în proprietatea sa . După fuga
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
s-a aflat în proprietatea familiei lui Ion Neculce, cronicarul moldovean. Vistierul Neculce, tatăl cronicarului s-a căsătorit în anul 1670 cu Catrina, fiica boierului Iordache Cantacuzino, unul dintre cei mai bogați boieri din Moldova secolului al XVII-lea. Ca zestre de nuntă, Catrina a primit 21 moșii, printre care și câteva sate din nordul Moldovei (Boian, Cernăuca, Valeva, Chisălău, Pohorlăuți, Prelipcea, Bocicăuți, Grozinți, Vasileuți, a patra parte din satul Lehăcenii Teutului) . În anul 1702, vel aga Ion Neculce împarte moștenirea
Cernăuca, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311755_a_313084]