38,221 matches
-
Hodoș face comunicarea "Literatură și bellearte", în 1868. A publicat la Pesta, în 1871, studiul de drept intitulat "Românii și constituția Transilvaniei". Din însărcinarea Academiei Române, a tradus și editat operele lui Dimitrie Cantemir "Descriptio Moldaviae" și "Istoria Imperiului Otoman". A colaborat la "Revista Carpaților" editată de Gheorghe Sion în 1861 și la " Foaie pentru minte, inimă și literatură". A fost invitat să ocupe catedra de limbă și literatură română la Academia din Iași.
Iosif Hodoș () [Corola-website/Science/307234_a_308563]
-
la Facultatea de Fizică și Matematică a Universității din Dorpat (astăzi Tartu, Estonia). Un an mai târziu a izbucnit revoluția și Halippa s-a văzut nevoit să renunțe la studii. Revenit la Chișinău, s-a apropiat de tinerii intelectuali români, colaborând la „revista Basarabia”, prima publicație română a epocii, în paginile căreia a tipărit imnul revoluționar Deșteaptă-te, române, fapt pentru care a fost urmărit de autoritățile țariste. S-a refugiat la Iași și s-a înscris la facultatea de litere
Pantelimon Halippa () [Corola-website/Science/307231_a_308560]
-
-te, române, fapt pentru care a fost urmărit de autoritățile țariste. S-a refugiat la Iași și s-a înscris la facultatea de litere și filosofie, a cărei cursuri le-a urmat între 1908 și 1912. În această perioadă a colaborat la revista „Viața românească”, în care a publicat “Scrisorile din Basarabia”. În 1908 a tipărit la Chișinău, cu caractere chirilice, „Pilde și novele”, prima carte literară din Basarabia, iar în 1912 lucrarea „Basarabia, schiță geografică”. Revenit la Chișinău în 1913
Pantelimon Halippa () [Corola-website/Science/307231_a_308560]
-
activ în cercurile literare de stânga din perioada interbelică. În anii de ascensiune ai fascismului, Ludo a publicat un număr mare de articole demascând regimul hitlerist și politica statelor fasciste. A fost director al revistei „Adam” (1929-1940), la care au colaborat scriitori de prestigiu ca: Tudor Arghezi, Gala Galaction, Paul Zarifopol, Camil Petrescu, Eugen Lovinescu, Benjamin Fundoianu, Felix Aderca, Ilarie Voronca, Ion Călugăru, pictorul și arhitectul Marcel Iancu ș.a. Ca scriitor, el a cultivat în special efectul comic în literatură. Criticul
I. Ludo () [Corola-website/Science/307269_a_308598]
-
scenă pe Ana Roza Vasiliu (solistă a Operei din Cluj), Iosif Vanciu, Titus Croitoru (actori ai Teatrului Național din Cluj). Ultimii ani de viață i-a petrecut la Timișoara, unde a cântat la restaurantul „Dacia” și la localul „Marocan”. A colaborat cu Ansamblul profesionist „Banatul” din Timișoara și Orchestra „Lazăr Cernescu” („Doina Banatului” de mai târziu) din Caransebeș. În luna aprilie a anului 1954, Departamentul Artelor din Ministerul Culturii, condus de Constanța Crăciun propune decorarea sa cu "Ordinul Muncii" cls. a
Luță Ioviță () [Corola-website/Science/307307_a_308636]
-
înaintate de către el guvernului austriac menționăm următoarele: Multe dintre aceste propuneri vor fi realizate mai târziu. Vasile Balș a primit titlul de baron în anul 1781, fiind apoi ales ca membru în Consiliul Aulic de Război de la Viena (în 1783). Colaborează la reformarea învățământului cu Ion Budai Deleanu, pe care îl aduce în Bucovina. În anul 1792, Balș este numit în funcția de căpitan districtual (guvernator) al Bucovinei, fiind primul român care a deținut această funcție (până în 1808). Printre realizările sale
Vasile Balș () [Corola-website/Science/307353_a_308682]
-
școala generală și liceul la Suceava-1963, după care a urmat Facultatea de hidrotehnică București, devenind inginer în 1969. Până în 1990 a lucrat în branșă, la Inspecția de Stat în construcții (proiectare, investiții). Debutul artistic în 1969 la revista Urzica. A colaborat cu rubrici de caricatură la principalele publicații tipărite, la radio(sic!) și televiziune (și înainte și după Revoluția din 22 decembrie 1989). A publicat în țară și în străinătate peste 20000 de lucrări de grafică umoristică, portrete, ilustrații de carte
Mihai Pânzaru-Editura Pim () [Corola-website/Science/308542_a_309871]
-
1986 Kahneman a lucrat la Universitatea Berkeley , iar în 1993 a devenit profesor la Universitatea Princeton, unde lucrează până în prezent. Din anul 2000 este membru la Centrul de studiu al raționalității al Universității Ebraice. În această perioadă a început să colaboreze cu economiști, mai ales cu Richard Thaler, și să dezvolte cercetările sale în domeniul economiei comportamentale.
Daniel Kahneman () [Corola-website/Science/308529_a_309858]
-
din acest oraș, la 1939. Va fi profesor până la arestarea sa de către autoritățile comuniste la Școala de Arhitectură de la București, Academia de Arte Frumoase și la Școala Politehnică din același oraș. Până la 1944 a ținut conferințe la Radio România. A colaborat cu cronici plastice și eseuri de arhitectură, estetică sau de cultură în general la Revista Fundațiilor Regale, Viața Romînească, Revista Istorică Română, L'Architecture d'Aujourd'hui, Lumină și culoare, Simetria, Boabe de grâu, Contimporanul, Artă și tehnică grafică, Mișcarea
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
Ricardo se ocupa de o brutărie pe care mătușa lor le-o lăsase moștenire; Ricardo i-a scris lui Pío că nu mi suporta, iar acesta s-a decis să se ocupe de brutărie. Stabilit în Madrid, a început să colaboreze la diverse ziare și reviste, simpatizând cu doctrinele sociale anarhiste, dar fără a milita pentru ele. Precum contemporanul său Miguel de Unamuno, nu putea suporta naționalismul basc, împotriva căruia a scris satira „"Momentum catastrophicum"”. În 1900 a publicat prima sa
Pío Baroja () [Corola-website/Science/308574_a_309903]
-
disidenții declarați ai comunismului. Din 2001 până în prezent este profesor la Academia de Teatru și Film din Karlsruhe. A studiat literatura la Timișoara, București și mai apoi în Heidelberg. Începând cu 1968 publică eseuri, versuri și proza. În anii '70 colaborează cu Șerban Foarță la compunerea versurilor pentru formația Phoenix . Totodată a tradus din germană în limba română mai multe texte ale Grupului de Acțiune Banat (Aktionsgruppe Banat). În 1981 a emigrat în Germania Federală, unde a început să predea literatura
Andrei Ujică () [Corola-website/Science/308590_a_309919]
-
Lewis are în prezent o fiică, Phoebe Lewis, cântăreața și artista, care în ultimii ani i-a fost manager. În anii ‘60 tentativele lui Lewis de a reveni la muzică rock and roll au stagnat timp de 4 ani, pe când colabora cu Casa de discuri Smash, până când a început să înregistreze balade country. El avea deja înregistrat un LP pentru Smash, cu tilul “Country Songs for City Folks”. În 1968, single-ul sau “Another Place, Another Time” a devenit un success
Jerry Lee Lewis () [Corola-website/Science/308589_a_309918]
-
având ca profesori pe argentinianul Fernando Birri și cubanezul Julio García Espinosa, care mai tarziu vor fi declarați fondatorii "Noului Cinematograf Latinoamericán". Mai multe producții cinematografice mexicane din anii 1960 au fost scrise de García Márquez. Filme la care a colaborat: "El gallo de oro" (1964) ("Cocosul de aur"), "Roberto Galvadón" și "Tiempo pară morir" (1966) ("Timp pentru moarte"), "En este pueblo no hay ladrones" (1965) ("În satul asta nu există hoți"), "Juego peligroso" (1966) ("Joc periculos"), "La viuda de Montiel
Gabriel García Márquez () [Corola-website/Science/308615_a_309944]
-
a născut pe 21 ianuarie 1980, în București. A absolvit "Liceul de Arte" în 1998, iar în 2002 a absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică Ion Luca Caragiale din București, secția actorie. Pe când era încă în facultate a colaborat cu Teatrul Național, timp de trei ani. Printre proiectele sale se număra: „Unchiul Vanea”, (A.P. Cehov), în rolul "Elenei Andreevna", "Sofia Egorovna" în „Platonov” (A.P. Cehov), "Doamna Viola" în „A douăsprezecea noapte” (W. Shakespeare) sau "Ofelia" în „Hamlet” (W. Shakespeare
Maria Popistașu () [Corola-website/Science/308625_a_309954]
-
a continuat să susțină în anii 1920-30 dreptul la întemeierea unui stat evreiesc pe tot cuprinsul Palestinei istorice, pe amândouă maluri ale Iordanului. Zeev Jabotinsky a fost un admirator al lui Musolini, vorbind favorabil de politicile Italiei fasciste, mișcarea lui colaborând în mod repetat cu Roma timpului, în 1934 guvernul fascist italian permițând chiar aripii de tineret a organizției lui să înființeze o școală navală în Civitavechia. A fost cel dintâi conducător al organizației de tineret a acestui curent al sionismului
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
Listok”. Mai mult decât atât, la recomandarea poetului, ziarul l-a angajat pe Jabotinski și, ținând seama de cunoștintele lui în limbi străine l-a trimis în calitate de corespondent la Berna, în Elveția, precum și în Italia. De asemenea el a mai colaborat și cu ziarul „Odesskie novosti”. Din copilărie Jabotinski a fost bun prieten cu scriitorul, poetul și ziaristul rus Kornei Ciukovski.În 1903 cand Ciukovski a lucrat la Londra, Jabotinski a luat parte la nunta acestuia cu Maria Goldfeld. În timpul șederii
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
În anii următori Jabotinski a devenit cel mai însemnat gânditor și publicist sionist din Rusia. În urma unui incident cu poliția, fiind amenințat cu măsuri de pedeapsă administrative, el s-a mutat în 1904 de la Odesa la Sankt Petersburg, unde a colaborat la publicația „Rus”, unde a semnat rubrica „Schițe fără titlu”. Ulterior a fost cooptat în redacția revistei evreiești în limba rusă „Rassviet (Zorile). Prin articolele sale consacrate actualității, fenomenelor vieții publice rusești ca și mișcărilor pentru eliberare națională din Europa
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
(n. 14 mai 1884, Craiova - d. 13 septembrie 1957, New York) a fost un pictor român. A studiat la Academia Julian și la Școala națională de arte frumoase din Paris cu J.P. Laurens, cu care a colaborat la executarea unor cartoane de tapiserie și a unor decorații murale. Stoenescu a pictat scene de gen, peisaje, naturi moarte, remarcabile prin subtilitatea tonurilor gri („Natură statică cu lămâie”), dar a fost mai ales un portretist virtuos, excepțional prin darul
Eustațiu Stoenescu () [Corola-website/Science/308718_a_310047]
-
XXXIII-LXII, între anii 1481-1981), note-variante-comentarii (p.685-926, inclusiv descrierea celor 15 caiete/seturi de manuscrise olografe ale poetului și a volumelor princeps, fiind puse în evidență sute de variante din ms. și din cca. 100 de publicații la care a colaborat). Față de ediția critică precedentă (Editura Minerva, 1978), au fost adiționate 17 poezii inedite, corectate după textul olograf poeziile din vol. Stanțe și versete (1971, realizat între 1949-1954), renunțându-se la dihotomia artificială antum/postum, întrucât opera unui scriitor are continuitate
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
on-line www.free-scores.com. A obținut numeroase premii internaționale de compoziție. A susținut și o bogată activitate diplomatică, în calitate de Prim-Vicepreședintă a Asociației Culturale de Prietenie România-Israel. A inițiat în România și promovat sistematic, împreună cu compozitorul Șerban Nichifor, direcția neo-consonantă, colaborând în special cu instituții muzicale de prestigiu din Statele Unite ale Americii, precum "Living Music Foundation" . A fost căsătorită, din anul 1978, cu compozitorul și violoncelistul Șerban Nichifor, împreună cu care a fondat, în 1990, atât "Liana Alexandra Nuova Musica Consonante-Living Music
Liana Alexandra () [Corola-website/Science/308764_a_310093]
-
violoncelistul Șerban Nichifor, împreună cu care a fondat, în 1990, atât "Liana Alexandra Nuova Musica Consonante-Living Music Foundation (UȘA)", cât și "Duo Intermedia", un duo instrumental (violoncel și pian), cu care a susținut concerte în România și în străinătate, ca pianista, colaborând în perioada 2002-2006 și cu flautista Susan McClellan din Statele Unite ale Americii. Liana Alexandra și Șerban Nichifor s-au evidențiat și că promotori ai genului de avangardă Visual Music în spațiul cultural românesc . În testamentul ei video , precum și în ultimul
Liana Alexandra () [Corola-website/Science/308764_a_310093]
-
că poate prelua coroana imperială, și în 1118 plănuiește din nou să îl înlăture pe fratele ei și să îl înlocuiască cu Nicefor. Planul ei a eșuat din nou, de această dată deoarece în ultimul moment Nicefor a refuzat să colaboreze. Înfuriată și dezamăgită de slăbiciunea soțului ei, Ana spune că "natura le-a încurcat sexele; el trebuia să fi fost femeie." Conspirația a fost apoi descoperită și Ana a fost forțată să renunțe la proprietăți și la statutul imperial pe
Ana Comnena () [Corola-website/Science/308761_a_310090]
-
ca profesor universitar la Universitatea de arte, Universitatea Pedagogica și Universitatea Politehnica (ultima-prin cumul) din Chișinău. Mulți dintre discipolii săi au devenit de fapt primele cadre naționale cu titlu științific în domeniul studiului artelor din R. Moldova. Între 1974-97 a colaborat la ziare și reviste din R.Moldova că: „Literatura și arta”, „Timpul”, „Nistru”, „Orizontul”, „Tinerimea Moldovei”,”Vecernij Ghișinjov” și a. cu numeroase materiale despre problemele actuale a artelor plastice din R.Moldova dar și cu referință la tezaurul artistic universal
Gheorghe Mardare () [Corola-website/Science/308022_a_309351]
-
de pe acest album este piesă „"Noapte bună, București"”, al cărei videoclip a fost lansat în toate studiourile de televisiune de specialitate din țară. Artistul a mai lansat un alt videoclip pentru „"Cheia de sub preș"”, una dintre melodiile noului album, el colaborând cu Guess Who, Freakadadisk și Motzu. Inaugurarea albumului având loc în "Club Gossip" din București. Evenimentul i-a avut printre invitații speciali pe Cheloo, Freakadadisk, Guess Who și Arssura. Ombladon a declarat că „""” poate fi un bagabont, un bețiv, un
Cel mai prost din curtea școlii () [Corola-website/Science/308024_a_309353]
-
șef. Participă la cercetările istorice și arheologice efectuate în 1998 în Languedoc, Franța, și în 2002 la Milano, în Italia. În perioada 2003-2006 este lector la redacția Știință-Frontierele Cunoașterii a Editurii Cartea de Buzunar. În mass-media audio-vizuală a realizat sau colaborat la 60 de emisiuni difuzate între 1982 și 2010 de 5 posturi de televiziune și radio din Franța și România (Arte, TV 5, TVR 2, Radio România 2 și Radio România Internațional). Între 1993 și 1996 a fost realizator de
Rodica Bretin () [Corola-website/Science/308026_a_309355]