3,506,575 matches
-
de entuziasm, aflate mai departe, iar mintea refuza să mai asimileze ceva din acest spectacol, o stranie transformare puse stăpânire pe el. "Nu mai pot continua cu viața asta, și nici nu mă mai pot împotrivi ei!" simțea el; dar mai simțea, de asemenea, în spatele lui, camera cu picturile mari de pe perete, cu biroul cel lung, stil Empire, cu liniile rigide, perpendiculare ale draperiilor și ale șnururilor de clopoțel. Aceasta părea acum o mică scenă la marginea căreia stătea el și
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
prin fața lui cât și prin spatele lui, poate că vor curge peste el așa cum valurile unei ape, aceleași și totuși mereu altele, curg peste o piatră. Era o experiență aproape cu neputință de înțeles. Ceea ce îl izbi pe Ulrich fu mai ales acea stare de transparență sticloasă, de gol și tihnă, în care se găsea. Este, deci, posibil să ieși din spațiul tău și să intri într-un altul, într-unul ascuns?" se întrebă el cu sentimentul că întâmplarea făcuse ca
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
cu sentimentul că întâmplarea făcuse ca el să treacă printr-o tainică ușă de legătură." La începutul pasajului, referirile la interior și exterior par a fi cele obișnuite. Aflat într-un apartament, Ulrich privește de la o fereastră lumea de afară. Mai departe, însă, dimensiunea interioară și cea exterioară sunt dislocate. Lumea invadează, la propriu, scena pe care conștiința lui Ulrich se desfășurase până atunci într-o singurătate deplină. Mulțimea pune stăpânire pe acea poziție din care subiectul își exercita supremația. Astfel
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
reda experiența lui Ulrich în termenii spațiali ai unei interiorități ce se manifestă ca exterioritate, narațiunea ajunge să se deconstruiască pe sine însăși. În pasajul citat, paradigma expresivistă este încă activă la nivelul de suprafață al discursului, însă ea nu mai este în stare să redea experiența modernității urbane prin discursul și materialul său lingvistic. În mod vădit, experiența lui Ulrich scapă tiparului ce opune interioritatea sferei sociale. Neavând alternativă, naratorul este nevoit să compenseze această lipsă prin introducerea unei puzderii
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
interioritatea sferei sociale. Neavând alternativă, naratorul este nevoit să compenseze această lipsă prin introducerea unei puzderii de metafore, încercând astfel să contureze un tip de subiectivitate ce nu se supune nici uneia dintre convențiile de reprezentare. În consecință, singurul lucru care mai rămâne din subiect este acest element gol de demarcare spațială: ușa - o trecere secretă către un nou fel de subiectivitate. Dar unde duce această trecere? Nu poate să ducă în afară. Asta ar însemna întoarcerea subiectului în lumea alienantă a
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
să ducă în afară. Asta ar însemna întoarcerea subiectului în lumea alienantă a orașului sau regresiunea într-o arcadie rurală. Nu poate duce, însă, nici în interior, spre un eu autentic, căci în romanul lui Musil nu există eu. Nu mai există nici interior, nici exterior. Nu mai există decât o ușă, adică ceva între. Încetând a mai fi Dasein, subiectivitatea devine un simplu Dazwischen. Dar oare nu cumva tocmai această soluție era eliminată de la bun început? Sau poate că ușile
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
întoarcerea subiectului în lumea alienantă a orașului sau regresiunea într-o arcadie rurală. Nu poate duce, însă, nici în interior, spre un eu autentic, căci în romanul lui Musil nu există eu. Nu mai există nici interior, nici exterior. Nu mai există decât o ușă, adică ceva între. Încetând a mai fi Dasein, subiectivitatea devine un simplu Dazwischen. Dar oare nu cumva tocmai această soluție era eliminată de la bun început? Sau poate că ușile nu sunt atât de demodate pe cât ne
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
o arcadie rurală. Nu poate duce, însă, nici în interior, spre un eu autentic, căci în romanul lui Musil nu există eu. Nu mai există nici interior, nici exterior. Nu mai există decât o ușă, adică ceva între. Încetând a mai fi Dasein, subiectivitatea devine un simplu Dazwischen. Dar oare nu cumva tocmai această soluție era eliminată de la bun început? Sau poate că ușile nu sunt atât de demodate pe cât ne lăsa a crede Musil? Cu câțiva ani înainte ca Musil
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
că orice roman duce către o ușă importantă - dincolo de care nu se poate trece.[...] Musil recurge la religie, mitologie și chiar la amintirile copilăriei pentru a defini ceea ce el numea der andere Zustand, "cealaltă condiție": starea de a te afla mai degrabă între identități decât în interiorul sau în afara uneia sau alteia, sentimentul că sinele s-a împrăștiat în lume și eul a încetat să mai fie un agent de sine stătător.[...] Analiza pe care o realizez aici, aceea a tensiunii dintre
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
pentru a defini ceea ce el numea der andere Zustand, "cealaltă condiție": starea de a te afla mai degrabă între identități decât în interiorul sau în afara uneia sau alteia, sentimentul că sinele s-a împrăștiat în lume și eul a încetat să mai fie un agent de sine stătător.[...] Analiza pe care o realizez aici, aceea a tensiunii dintre subiectul musilian și spațiul urban, merge, însă, într-o altă direcție. De fiecare dată când naratorul lui Musil se aventurează să reprezinte această stare
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
andere Zustand - n.t.), întotdeauna sfârșește prin a reprezenta experiența modernității. [...] Contrar presupozițiilor făcute de majoritatea comentatorilor, sursa energiilor utopice la Musil nu se situează în vreo îndepărtată preistorie a omenirii, și nici în modelele propuse de religie sau misticism. Mai degrabă am putea spune că Omul fară însușiri găsește această sursă utopică în posibilitățile încă nematerializate ale modernității actuale. Și, într-adevăr, experiența celeilalte condiții era facilitată nu numai de pulsul amețitor și șocurile senzoriale ale metropolei, cât mai ales
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
misticism. Mai degrabă am putea spune că Omul fară însușiri găsește această sursă utopică în posibilitățile încă nematerializate ale modernității actuale. Și, într-adevăr, experiența celeilalte condiții era facilitată nu numai de pulsul amețitor și șocurile senzoriale ale metropolei, cât mai ales de beția colectivă, de frenezia pseudo-religioasă, ivite la izbucnirea primului război mondial, evenimentul fundamental ce constituie centrul lipsă al romanului. Neîndoios că Omul fără însușiri are un caracter dechis, nedefinit. Există, totuși, o convingere care rămâne necompromisă, necontestată: pentru
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
al lui Richard, doar duce de Gloucester pe atunci: Azi iarna dezbinării s-a schimbat Prin soarele familiei York în vară. (I.1) Soarele, de pe blazonul lui Eduard al IV-lea, răsărise pentru clanul York după bătălia de la Tewkesbury (4 mai 1471) și moartea lui Henric al VI-lea (21 mai 1471). Deși monologul începe cu „acum” (Now), tradus prin Azi, Richard vorbește de un lung răstimp de pace care îl plictisește și pune la cale ascensiunea sa la putere. Una
William Shakespeare – Richard al III-lea și jocul cu istoria by Horia Gârbea () [Corola-website/Journalistic/2861_a_4186]
-
iarna dezbinării s-a schimbat Prin soarele familiei York în vară. (I.1) Soarele, de pe blazonul lui Eduard al IV-lea, răsărise pentru clanul York după bătălia de la Tewkesbury (4 mai 1471) și moartea lui Henric al VI-lea (21 mai 1471). Deși monologul începe cu „acum” (Now), tradus prin Azi, Richard vorbește de un lung răstimp de pace care îl plictisește și pune la cale ascensiunea sa la putere. Una dintre manevrele preconizate este înlăturarea fratelui său George, duce de
William Shakespeare – Richard al III-lea și jocul cu istoria by Horia Gârbea () [Corola-website/Journalistic/2861_a_4186]
-
de Gloucester o seduce pe Anne Neville, văduva prințului Eduard și nora ucisului rege Henric al VI-lea. Deși, conform lui Shakespeare, Richard îi omorîse pe amîndoi, lucru pe care acesta, în piesă, îl recunoaște. Iau de nevastă fata cea mai mică A contelui de Warwick... Ce contează Că i-am ucis bărbatul și chiar tatăl? (I.1.) Aici, tată fiind folosit în sensul de socru (father-in-law). Pentru dramatism, Shakespeare plasează scena memorabilă a pețitului lîngă sicriul regelui Henric în preajma morții
William Shakespeare – Richard al III-lea și jocul cu istoria by Horia Gârbea () [Corola-website/Journalistic/2861_a_4186]
-
12 iulie 1472. Cu simțul său dramatic magistral, Shakespeare adună credibil trei evenimente petrecute la mare distanță în timp într-un mozaic unic. El creează și scena trecerii Annei de la ură la acceptare, neatestată istoric. Regele Henric murind în 21 mai 1471, mutarea trupului său de la Saint-Paul, unde au avut loc ceremoniile funerare, după cronici, la Chertsey, nu se putea face (mai ales în sicriu deschis) decît la cîteva zile de la moarte. Se desprinde clar ideea că scena 2 nu este
William Shakespeare – Richard al III-lea și jocul cu istoria by Horia Gârbea () [Corola-website/Journalistic/2861_a_4186]
-
mozaic unic. El creează și scena trecerii Annei de la ură la acceptare, neatestată istoric. Regele Henric murind în 21 mai 1471, mutarea trupului său de la Saint-Paul, unde au avut loc ceremoniile funerare, după cronici, la Chertsey, nu se putea face (mai ales în sicriu deschis) decît la cîteva zile de la moarte. Se desprinde clar ideea că scena 2 nu este plasată cronologic, ci este un flash-back. Mai spune Gloucester, după seducerea Annei, care ieșise din scenă: L-a și uitat pe
William Shakespeare – Richard al III-lea și jocul cu istoria by Horia Gârbea () [Corola-website/Journalistic/2861_a_4186]
-
unde au avut loc ceremoniile funerare, după cronici, la Chertsey, nu se putea face (mai ales în sicriu deschis) decît la cîteva zile de la moarte. Se desprinde clar ideea că scena 2 nu este plasată cronologic, ci este un flash-back. Mai spune Gloucester, după seducerea Annei, care ieșise din scenă: L-a și uitat pe prințul curajos, Pe Eduard, soțul ei, ce-acum trei luni (s.m.) Twekesbury l-am ucis cu ură. (I.2.) E limpede acum, din aceste versuri, că
William Shakespeare – Richard al III-lea și jocul cu istoria by Horia Gârbea () [Corola-website/Journalistic/2861_a_4186]
-
a și uitat pe prințul curajos, Pe Eduard, soțul ei, ce-acum trei luni (s.m.) Twekesbury l-am ucis cu ură. (I.2.) E limpede acum, din aceste versuri, că seducerea Annei are loc curînd după bătălia de la Tewkesbury (4 mai 1471), deci că scena 2 a actului I nu se înlănțuie cronologic cu scenele 1 și 3, care au loc mult mai tîrziu. În acest context însă, rămîne un anacronism afirmația lui Richard din scena 1 că o va lua
William Shakespeare – Richard al III-lea și jocul cu istoria by Horia Gârbea () [Corola-website/Journalistic/2861_a_4186]
-
2.) E limpede acum, din aceste versuri, că seducerea Annei are loc curînd după bătălia de la Tewkesbury (4 mai 1471), deci că scena 2 a actului I nu se înlănțuie cronologic cu scenele 1 și 3, care au loc mult mai tîrziu. În acest context însă, rămîne un anacronism afirmația lui Richard din scena 1 că o va lua (la viitor) de soție pe fiica lui Warwick chiar dacă i-a ucis fiul și socrul. La momentul întemnițării lui Clarence, faptul era
William Shakespeare – Richard al III-lea și jocul cu istoria by Horia Gârbea () [Corola-website/Journalistic/2861_a_4186]
-
un anacronism afirmația lui Richard din scena 1 că o va lua (la viitor) de soție pe fiica lui Warwick chiar dacă i-a ucis fiul și socrul. La momentul întemnițării lui Clarence, faptul era consumat demult. Aceste aspecte nu au mai fost, din cîte știu, cercetate sau revelate în vreun fel pînă acum. Chiar și montările piesei lasă acțiunea să curgă ca și cum episoadele actului I s-ar desfășura cronologic. E clar că Shakespeare a realizat intenționat această „întoarcere în timp”, chiar dacă
William Shakespeare – Richard al III-lea și jocul cu istoria by Horia Gârbea () [Corola-website/Journalistic/2861_a_4186]
-
-l numim așa. De care autorul, cunoscător al cronicilor, nu avea cum să nu-și dea seama. O eventuală montare ar putea specula plasarea în timp a acestei scene, de altfel ficțională în raport cu istoria, prezentîndu-l pe protagonist costumat altfel și mai tînăr cu 10 ani în scena 2 decît în scenele 1 și 3 ale primului act. Iată că Shakespeare inaugurează un procedeu dramaturgic care a devenit uzual abia după cîteva secole. Geniul său incomparabil se dovedește și prin acest fapt
William Shakespeare – Richard al III-lea și jocul cu istoria by Horia Gârbea () [Corola-website/Journalistic/2861_a_4186]
-
-lea al Franței, pentru a reveni în Franța. A murit în Franța în august 1482, la vîrsta de 52 de ani. Istoric, în preajma morții regelui Eduard al IV-lea, în aprilie 1483, Margareta era moartă și, de altfel, n-a mai revenit în Anglia după 1475. Shakespeare o „învie”, folosind personajul ei memorabil, cu un rol esențial, și în Henric al VI-lea partea a III-a , făcînd-o Casandra piesei Richard al III-lea. Toate blestemele ei prind și profețiile negre
William Shakespeare – Richard al III-lea și jocul cu istoria by Horia Gârbea () [Corola-website/Journalistic/2861_a_4186]
-
pe rege cum și-al meu A fost ucis. (Reginei) Iar Eduard, fiul tău, Prințul de Wales, ca și al meu, tot Eduard, Tot prinț, ucis să fie, încă tînăr. Tu, ca regină, cum am fost și eu, Să viețuiești mai mult ca fala ta. (...) Cu mult Să-ți moară fericirea înainte De moartea ta, iar cînd o fi să mori Să nu fii mamă, soață ori regină. Rivers și Dorset, voi ați fost de față, Hastings și tu, cînd fiul
William Shakespeare – Richard al III-lea și jocul cu istoria by Horia Gârbea () [Corola-website/Journalistic/2861_a_4186]
-
cînd fiul meu murea Ucis de un pumnal. Îl rog pe Domnul Să nu muriți la vîrsta cuvenită Ci iute, fără veste și cumplit. GLOUCESTER: Gata vrăjeala, hoașcă stafidită. MARGARETA:Și să te las? Stai, cîine, și ascultă. De cerul mai păstrează vreo osîndă, Deasupra celor ce ți le doresc, Să le păstreze pînă cînd păcatul Îți dă în pîrg - atunci să te izbească. (I.3.) „Învierea” Margaretei și prezența ei la Curtea Angliei este una dintre cele mai spectaculoase manevre
William Shakespeare – Richard al III-lea și jocul cu istoria by Horia Gârbea () [Corola-website/Journalistic/2861_a_4186]