3,506,575 matches
-
cele ce urmează vom intra în amănunte, ținînd firul povestirii. La început scria mult, umplînd toate hîrtiile care i se dădeau în mînă. Erau scrisori în proză sau în versuri libere, după stilul lui Pindar, adresate scumpei Diotima, sau și mai des, ode în versuri alcaice. își însușise un stil cu totul neobișnuit. Conținutul privea evocarea trecutului, lupta cu Dumnezeu, preamărirea grecilor. Nu vom spune încă nimic despre înlănțuirea ideilor. La începutul șederii sale în casa tîmplarului avea încă foarte multe
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
mare regret trebuie să arătăm că pînă și unii studenți se purtau uneori chiar ca niște fiare, ațîțîndu-l și stîrnindu-i mînia. Să spunem doar că, dintre toate josniciile la care se dedă lumea în universitate, aceasta este, într-adevăr, cea mai scîrbavnică. Adesea, soția tîmplarului sau unul din copii îl lua pe bietul om la cîmp sau la vie, unde el se așeza pe o piatră și aștepta pînă venea vremea să se întoarcă acasă. Trebuie spus că se purtau cu
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
să se întoarcă acasă. Trebuie spus că se purtau cu el cum te porți cu un copil pentru ca el să nu devină îndărătnic. înaintea unei astfel de ieșiri, îl rugau să se spele și să se curățe, căci are mîinile mai tot timpul murdare, fiindcă vreo jumătate din zi nu face altceva decît să smulgă iarbă. Odată îmbrăcat, nu vrea s-o ia niciodată înainte. își înfundă pălăria pe cap, dar și-o ridică ușor cînd întîlnește un copil de doi
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
că localnicii care îl cunosc nu rîd niciodată de el, ci îl lasă să treacă liniștit, zicîndu-și în sinea lor: "Ah, cît de ager și de învățat a fost acest domn și acum cît e de smintit!" Nu i se mai îngăduie însă să iasă singur; de plimbat, se plimbă singur doar în curtea din fața casei. La început se ducea uneori la minunatul domn Conz, care s-a stins din viață nu demult. Acest iubitor al literaturii antice, om vrednic și
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
o oră înainte de prînz. De-a lungul unui sfert de secol oamenii l-au tot văzut pe la ceasul acela, purtîndu-și trupul greoi și oprindu-se în fața porții unde paznicul trebuia de fiecare dată să-i aprindă pipa. Apoi scriitorul pășea mai departe calm, fără grabă, odihnindu-se cîteva ore în aer liber, în grădina căsuței sale. Pe vremea cînd Conz traducea din Eschil, Hölderlin, care era atunci încă în putere și inspirat, venea adesea pe la el. își petrecea timpul culegînd flori
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
să mă însoțească într-o plimbare prin grădina lui Conz. Găsea tot felul de scuze; îmi spunea: Nu am timp, Sfinția Voastră" - căci și eu eram blagoslovit cu toate titlurile imaginabile -, "Aștept o vizită"; sau folosea o formulă din cele mai ciudate: "Porunciți-mi să rămîn." Uneori însă, cînd vremea era frumoasă, cu cerul senin, reușeam să-l fac să se îmbrace și atunci ieșeam. Într-o zi de primăvară, s-a bucurat nespus la vederea tufelor înflorite și a mulțimii
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
fac să se îmbrace și atunci ieșeam. Într-o zi de primăvară, s-a bucurat nespus la vederea tufelor înflorite și a mulțimii de flori din jur. A lăudat cu multă iscusință frumusețea grădinii. Dar, în general, avea mintea și mai rătăcită decît atunci cînd era singur cu mine. Conz se străduia să-i amintească lucruri din trecut, dar degeaba. Odată i-a zis: "Domnul consilier aulic Haug, de care cu siguranță vă amintiți, a scris de curînd un foarte frumos
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
răspuns: "A făcut o poezie?" Conz a rîs din toată inima. Apoi ne-am întors acasă și, pe stradă, Hölderlin și-a luat rămas bun de la domnul Conz sărutîndu-i mîna cu o eleganță desăvîrșită. Își petrece ziua în chipul cel mai simplu. Dimineața, mai ales vara, cînd este mult mai neliniștit și mai frămîntat decît de obicei, se trezește la răsăritul soarelui sau înainte și iese de îndată să se plimbe prin curtea casei. Această plimbare durează uneori patru sau cinci
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
o poezie?" Conz a rîs din toată inima. Apoi ne-am întors acasă și, pe stradă, Hölderlin și-a luat rămas bun de la domnul Conz sărutîndu-i mîna cu o eleganță desăvîrșită. Își petrece ziua în chipul cel mai simplu. Dimineața, mai ales vara, cînd este mult mai neliniștit și mai frămîntat decît de obicei, se trezește la răsăritul soarelui sau înainte și iese de îndată să se plimbe prin curtea casei. Această plimbare durează uneori patru sau cinci ore, pînă cînd
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
toată inima. Apoi ne-am întors acasă și, pe stradă, Hölderlin și-a luat rămas bun de la domnul Conz sărutîndu-i mîna cu o eleganță desăvîrșită. Își petrece ziua în chipul cel mai simplu. Dimineața, mai ales vara, cînd este mult mai neliniștit și mai frămîntat decît de obicei, se trezește la răsăritul soarelui sau înainte și iese de îndată să se plimbe prin curtea casei. Această plimbare durează uneori patru sau cinci ore, pînă cînd obosește. îi place să-și treacă
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
ne-am întors acasă și, pe stradă, Hölderlin și-a luat rămas bun de la domnul Conz sărutîndu-i mîna cu o eleganță desăvîrșită. Își petrece ziua în chipul cel mai simplu. Dimineața, mai ales vara, cînd este mult mai neliniștit și mai frămîntat decît de obicei, se trezește la răsăritul soarelui sau înainte și iese de îndată să se plimbe prin curtea casei. Această plimbare durează uneori patru sau cinci ore, pînă cînd obosește. îi place să-și treacă vremea lovind cu
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
smulgînd iarba. Orice îi cade în mînă, fie și o bucată de fier sau de piele, vîră în buzunar. în tot acest timp, vorbește singur, își pune întrebări și-și răspunde, cînd da, cînd nu, uneori și da, și nu. Mai degrabă îi place să se contrazică. Apoi intră în casă și umblă de colo-colo. I se servește masa în cameră; mănîncă cu poftă, îi place și vinul, și bea cît i se dă. Cînd termină de mîncat, nu mai poate
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
nu. Mai degrabă îi place să se contrazică. Apoi intră în casă și umblă de colo-colo. I se servește masa în cameră; mănîncă cu poftă, îi place și vinul, și bea cît i se dă. Cînd termină de mîncat, nu mai poate suferi nici o clipă vesela în cameră și o pune imediat pe culoar, în fața ușii. Vrea să aibă înăuntru numai ce este al lui, orice altceva e scos în fața ușii. Restul zilei și-l petrece vorbind singur și umblînd în
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
în sus și-n jos prin odaie. Ceea ce poate să-i umple zile întregi este Hyperion-ul lui. De sute de ori, cînd mă duceam să-l văd, îl auzeam deja de departe declamînd cu mult patos, iar Hyperion e mai tot timpul deschis pe masa de lucru. Mi-a citit adeseori din el. Nici nu termina bine un pasaj, că se pornea să exclame, cu gesturi largi: "O, ce frumos, ce frumos! Maiestatea Voastră!" Apoi relua lectura, ca să adauge pe
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
fără rost. în scurtă vreme tîmplarul s-a mirat că puteam avea o înrîurire atît de mare asupra lui Hölderlin, că el consimțea să mă însoțească de fiecare dată și că, în lipsa mea, vorbea atît de mult despre mine. Cel mai mult îl încînta frumoasa căsuță de vară în care locuiam, pe Österberg, aceeași în care Wieland își compusese primele opere [...]. Aici îl aduceam pe Hölderlin o dată pe săptămînă. Ajuns sus pe colină, după ce trecea pragul, Hölderlin se înclina de fiecare
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
dînd oamenilor senzația că o face anume pentru a-i ține pe ceilalți la distanță. Dacă trebuie să căutăm un temei purtării sale, cred că acesta este. Dar poate că n-are rost să-i căutăm oricărui lucru o cauză mai profundă decît simpla ciudățenie și bizarerie a omului. Hölderlin deschidea apoi fereastra, se așeza și lăuda priveliștea în cuvinte destul de inteligibile. îmi dădeam seama, fără doar și poate, că se simțea cel mai bine în aer liber. Vorbea singur mai
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
să-i căutăm oricărui lucru o cauză mai profundă decît simpla ciudățenie și bizarerie a omului. Hölderlin deschidea apoi fereastra, se așeza și lăuda priveliștea în cuvinte destul de inteligibile. îmi dădeam seama, fără doar și poate, că se simțea cel mai bine în aer liber. Vorbea singur mai puțin, ceea ce era pentru mine o dovadă că mintea i se lumina; căci eram încredințat că monologul acela nesfîrșit era doar urmarea unei rătăciri a gîndului lui și a neputinței lui de a
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
mai profundă decît simpla ciudățenie și bizarerie a omului. Hölderlin deschidea apoi fereastra, se așeza și lăuda priveliștea în cuvinte destul de inteligibile. îmi dădeam seama, fără doar și poate, că se simțea cel mai bine în aer liber. Vorbea singur mai puțin, ceea ce era pentru mine o dovadă că mintea i se lumina; căci eram încredințat că monologul acela nesfîrșit era doar urmarea unei rătăciri a gîndului lui și a neputinței lui de a se concentra. Dar despre asta vom mai
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
mai puțin, ceea ce era pentru mine o dovadă că mintea i se lumina; căci eram încredințat că monologul acela nesfîrșit era doar urmarea unei rătăciri a gîndului lui și a neputinței lui de a se concentra. Dar despre asta vom mai vorbi. I-am adus lui Hölderlin tutun de prizat și de fumat, lucru care l-a bucurat mult. Cu o priză puteam să-l fac să se simtă foarte bine, iar cînd îi umpleam o pipă și i-o aprindeam
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
la care Hölderlin a răspuns: "înainte era la München." M-a întrebat dacă-i vorbisem deja lui Schelling, iar eu i-am spus că da.[...] își amintea de Matthisson, Schiller, Zollikofer, Lavater, Heinse și de mulți alții dar, cum am mai spus, nu și de Goethe. Avea încă o memorie foarte bună și-și amintea de lucruri de demult. M-am mirat la un moment dat că își pusese pe perete portretul lui Friedrich cel Mare și l-am întrebat de ce
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
Avea încă o memorie foarte bună și-și amintea de lucruri de demult. M-am mirat la un moment dat că își pusese pe perete portretul lui Friedrich cel Mare și l-am întrebat de ce. Mi-a spus: "M-ați mai întrebat, domnule baron" și, într-adevăr, mi-am amintit că-i pusesem aceeași întrebare cu cîteva luni înainte. Tot așa, îi recunoștea pe toți cei pe care îi văzuse deja. N-a uitat niciodată că sînt poet și m-a
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
așa, îi recunoștea pe toți cei pe care îi văzuse deja. N-a uitat niciodată că sînt poet și m-a întrebat în nenumărate rînduri ce am scris și dacă am fost vrednic. Totodată, adăuga uneori: "Eu, domnul meu, nu mai port același nume, acum mă cheamă Killalusimeno. Oui, Maiestatea Voastră, spuneți așa, numiți-mă așa. N-o să mi se întîmple nimic!". L-am auzit spunînd adesea acest lucru. Ca și cum ar fi vrut să se apere și să se liniștească pe
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
liniștească pe el însuși, spunîndu-și mereu: "N-o să mi se întîmple nimic." Îi dădeam și foi de scris. Se așeza de îndată la masa de scris și înșira cîteva versuri, chiar cu rimă, dar care, totuși, nu aveau nici un sens, mai ales ultimele, deși metrica era perfectă. Apoi se ridica și mi le dădea cu adînci plecăciuni. Odată a scris în josul lor: "Al vostru, presupus, Hölderlin". Altădată i-am spus că seara se dă un concert. Mă întrebasem dacă nu s-
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
și a spus: "Concert." Fără doar și poate, la asta se gîndise tot timpul. Muzica încă nu l-a părăsit de tot. Cîntă și acum la pian, dar într-un fel foarte ciudat. Cînd se așază la pian, nu se mai ridică zile în șir. Urmărește o idee de o simplitate copilărească, pe care o întoarce pe toate fețele, pînă la capăt, pînă la exasperare. La aceasta se adaugă o tresărire spasmodică, din pricina căreia trebuie uneori să atingă fulgerător clapele, și
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
melancolic, amintind de bunul tenor de altădată. Iubește mult copiii. Dar ei se tem și fug de el. Moartea îl înspăimîntă peste măsură. De altfel, e foarte temător. Nervii săi îngrozitor de zdruncinați îl fac atît de sperios. Tresare la cel mai mic zgomot. Cînd e agitat, furios sau doar necăjit, îi tremură fața, face mișcări bruște, își răsucește degetele spasmodic, de parcă n-ar avea încheieturi, apoi se întîmplă să strige foarte tare sau să-și țină singur discursuri furioase. Atunci trebuie
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]