3,506,575 matches
-
deplorabilă), casa părintească, ilustrând parcă destinul acstui unic artist, universal, dar român prin excelență, prin ceea ce a creat, prin felul în care și-a asumat soarta, prin înțelegerea, dar mai ales prin neînțelegerea cu care a fost privit și tratat, mai ales de către conaționalii săi. După ce urmează clasele primare la școala din Peștișani, comună din care vine un alt artist al imaginii, marele fotograf Ion Blendea, Constantin Brâncuși ajunge la Craiova, unde supraviețuiește lucrând ca băiat de prăvălie ori ucenic. Este
Avem cu ce ne mândri de-a pururi! – Constantin Brâncuşi – drumul spre esenţe by Eugen Uricaru () [Corola-website/Journalistic/296372_a_297701]
-
timp o instituție de-a dreptul revoluționară. Vorbim de România Mică, un regat abia întremat, unde concepția și starea socială rurală era dominantă și părea de neschimbat. A ajunge la o școală de meserii și a intra în universul muncii mai mult sau mai puțin industriale era un pas curajos și fără întoarcere pentru un copil de țărani, țăran și el prin felul de a înțelege lumea. Drumul lui Brâncuși continuă la Școala de Arte din București, unde pășește în 1902
Avem cu ce ne mândri de-a pururi! – Constantin Brâncuşi – drumul spre esenţe by Eugen Uricaru () [Corola-website/Journalistic/296372_a_297701]
-
de-a dreptul revoluționară. Vorbim de România Mică, un regat abia întremat, unde concepția și starea socială rurală era dominantă și părea de neschimbat. A ajunge la o școală de meserii și a intra în universul muncii mai mult sau mai puțin industriale era un pas curajos și fără întoarcere pentru un copil de țărani, țăran și el prin felul de a înțelege lumea. Drumul lui Brâncuși continuă la Școala de Arte din București, unde pășește în 1902. Deja lumea largă
Avem cu ce ne mândri de-a pururi! – Constantin Brâncuşi – drumul spre esenţe by Eugen Uricaru () [Corola-website/Journalistic/296372_a_297701]
-
anume „fântână”, cea care i-a dat posibilitatea să-și astâmpere setea de cunoaștere prin exact școlile ce le întemeiase acesta, cu înălțătorul gând de a moderniza România. Cei care conduceau România atunci - dar și cei care au condus România mai târziu - n-au înțeles profunzimea sensibilității și complexitatea expresiei prin care Brâncuși dorea să fie înțeleasă, construită și interpretată această modernitate. După nesupunerea față de juriul Comisiei care își dorea un bust conform al medicului Carol Davila, Brâncuși, după un ocol
Avem cu ce ne mândri de-a pururi! – Constantin Brâncuşi – drumul spre esenţe by Eugen Uricaru () [Corola-website/Journalistic/296372_a_297701]
-
față de juriul Comisiei care își dorea un bust conform al medicului Carol Davila, Brâncuși, după un ocol pe la Hobița copilăriei, pleacă literalmente pe jos, așa cum am punctat, către Viena. După o scurtă perioadă, în care lucrează și vizitează muzee, pleacă mai departe la Munchen și de acolo, traversând Bavaria, ajunge în Franța. Are ghinion - nu singurul din viața sa - de o ploaie torențială care îl prinde pe drum și care îi provoacă o pneumonie severă. Se adăpostește la o mănăstire la
Avem cu ce ne mândri de-a pururi! – Constantin Brâncuşi – drumul spre esenţe by Eugen Uricaru () [Corola-website/Journalistic/296372_a_297701]
-
cotei financiare a lucrărilor sale. Asta nu l-a împiedicat pe marele artist să lucreze pentru neamul și țara sa. Complexul de la Târgu Jiu, dedicat sutelor de mii de morți ai Armatei Române din Războiul de Întregire, este, poate, cea mai valoroasă lucrare în aer liber din arta modernă și contemporană. Simplitatea și profunzimea simbolurilor, de la Masa Tăcerii la Coloana Infinită, fac din Ansamblul de la Târgu Jiu un monument al recunoștinței și al memoriei față de toți cei care și-au jertfit
Avem cu ce ne mândri de-a pururi! – Constantin Brâncuşi – drumul spre esenţe by Eugen Uricaru () [Corola-website/Journalistic/296372_a_297701]
-
detergenți a Porții Sărutului, ceea ce a dus la modificări chimice ale rocii), totul are un climax în refuzul Academiei Române a anilor ’50 de a prelua operele marelui artist, pe care acesta le lăsase prin testament României. Desigur, Franța a fost mai mult decât încîntată să devină posesoarea unor lucrări de o uriașă valoare financiară și de o inestimabilă valoare estetică. Brâncuși s-a dovedit încă o dată un adevărat țăran român - patriot adevărat și neînțeles de mai-marii vremii, în aspirațiile și sistemul
Avem cu ce ne mândri de-a pururi! – Constantin Brâncuşi – drumul spre esenţe by Eugen Uricaru () [Corola-website/Journalistic/296372_a_297701]
-
nu pentru că nu ar fi meritat sau nu ar fi fost acceptat, ci pentru că oficialii români îndrituiți n-au reușit să ducă la capăt parcursul de acreditare (O, birocrație!). Se pare că cei zece ani acordați s-au scurs. Dacă mai dorim acest lucru, trebuie să o luăm de la capăt! Aceasta este adevărata luptă a lui Brâncuși cu nepăsarea, neglijența compatrioților săi, o luptă care va avea cu siguranță un singur învingător, opera sa, expresie a sensibilității și spiritualității țăranului român
Avem cu ce ne mândri de-a pururi! – Constantin Brâncuşi – drumul spre esenţe by Eugen Uricaru () [Corola-website/Journalistic/296372_a_297701]
-
trebuie să o luăm de la capăt! Aceasta este adevărata luptă a lui Brâncuși cu nepăsarea, neglijența compatrioților săi, o luptă care va avea cu siguranță un singur învingător, opera sa, expresie a sensibilității și spiritualității țăranului român! Dar până atunci, mai trece ceva vreme! În întreaga lume, Brâncuși este considerat unul dintre fondatorii modernismului artistic, numele său stă alături, strălucind, de nume celebre - Giacometti, Botero, Moore. Este considerat descoperitorul unui nou limbaj artistic și al unei sensibilități artistice care înțelege formele
Avem cu ce ne mândri de-a pururi! – Constantin Brâncuşi – drumul spre esenţe by Eugen Uricaru () [Corola-website/Journalistic/296372_a_297701]
-
Este unul dintre puținele cazuri de paradox artistic, prin care simplitatea este rezultatul unei intense căutări, al unui extraordinar efort intelectual, al unui talent unic! Între marile nume ale României, cel al lui Constantin Brâncuși este o stea de cea mai mare magnitudine. Nu ajunge să ne mândrim cu el, trebuie să-l și înțelegem, doar așa se va pune capăt unui conflict care durează de prea multă vreme, dintre creația sa artistică și cei care ar fi trebuit să o
Avem cu ce ne mândri de-a pururi! – Constantin Brâncuşi – drumul spre esenţe by Eugen Uricaru () [Corola-website/Journalistic/296372_a_297701]
-
popor, recomandând alegerea prin plebiscit a prințului Carol de Hohenzollern ca domnitor al românilor, cu drept de moștenire, care va domni sub numele de Carol I. Rezultatul fiind pozitiv, Carol I ajungea la Turnu-Severin, pe pământ românesc, unde, la 10 mai 1866, a fost întâmpinat de Dimitrie C. Brătianu, primarul Capitalei, și aclamat frenetic de mulțimile strânse pe străzi să-l vadă pe noul suveran. La Mitropolie s-a oficiat Tedeumul, după care, în fața Adunării Constituante, Principele depunea jurământul în ședința
Carol I: O mare domnie by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296374_a_297703]
-
de căi ferate moderne și instituind încă de la început un drum monarhic care a însemnat în mare măsură modernizarea României. Este demn de remarcat faptul că regele și clasa politică pe care el se baza au continuat edificarea unei țări mai dezvoltate în spiritul reformelor lui Cuza, care au dat roade din plin în segmente importante cum ar fi agricultura, infrastructura de drumuri și cale ferată de care dispunem, de fapt, până în prezent, dar și a unei rețele bancare de la care
Carol I: O mare domnie by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296374_a_297703]
-
de numire din partea sultanului. A doua etapă, cea a Războiului de Independență din anii 1877-1878, este binecunoscută și se bucură pe bună dreptate de un răsunet care nu s-a stins nici azi. Această împrejurare a avut urmări dintre cele mai pozitive și pentru dinastie, și pentru România: independența cucerită de Carol I a fost întregită, datorită Regelui Ferdinand, de Marea Unire din 1918, care a așezat pe harta Europei o Românie unită „de la Nistru pân’ la Tisa”. De asemeni, este
Carol I: O mare domnie by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296374_a_297703]
-
În vara anului 1880, secretarul de stat al Statelor Unite W. M. Evarts consacra nivelul de reprezentare a Americii la București la rangul de legație, numindu-l pe unul dintre cei mai străluciți diplomați americani, Eugen Schuyler, agent diplomatic și consul general. Apoi, în toamna aceluiași an, la Washington, a fost notificată recunoașterea internațională a independenței României, de către trimisul special al principelui Carol, colonelul Sergiu Voinescu. Începea astfel prima misiune diplomatică a
135 de ani de relaţii diplomatice România-SUA () [Corola-website/Journalistic/296383_a_297712]
-
trimisul special al principelui Carol, colonelul Sergiu Voinescu. Începea astfel prima misiune diplomatică a unui român în SUA. O privire asupra istoricului relațiilor dintre cele două țări atestă faptul că din a doua parte a secolului al XIX-lea, tot mai mulți români, atât din Regat, cât și din Transilvania, au ales, unii dintre ei determinați de conjucturi politice dificile să emigreze în Statele Unite. Date fiind aceste realități, relația directă România-SUA a căpătat treptat noi valențe, concretizate în contacte și consultări
135 de ani de relaţii diplomatice România-SUA () [Corola-website/Journalistic/296383_a_297712]
-
legăturile au fost întrerupte în 1941, fiind reluate în 1946, la nivel de legație. Ulterior, deși apartenența României la grupul statelor comuniste din estul Europei a dus la o răcire a legăturilor cu SUA, poate fi remarcat totuși faptul că, mai ales anii 1960-1970, diplomații americani au urmărit cu consecvență „disidența” regimului lui Nicolae Ceaușescu, adoptând o nouă poziție față de țara noastră. Cu toate rezervele față de excesele regimului totalitar, este limpede că România a fost abordată dintr-o perspectivă oarecum diferită
135 de ani de relaţii diplomatice România-SUA () [Corola-website/Journalistic/296383_a_297712]
-
și substanțial acordat pentru accederea și intrarea României în NATO. O trecere în revistă a principalelor evenimente care marchează stadiul actual de dezvoltare a relațiilor bilaterale dintre România și SUA include momentul 1993, când România a redobândit „clauza națiunii celei mai favorizate”; în 1996, Congresul SUA a aprobat permanentizarea clauzei; un an mai târziu, cu prilejul vizitei la București a președintelui Bill Clinton, a fost lansat Parteneriatul Strategic Bilateral, în același an deschizându-se Biroul FBI în România. În anul 2002
135 de ani de relaţii diplomatice România-SUA () [Corola-website/Journalistic/296383_a_297712]
-
în revistă a principalelor evenimente care marchează stadiul actual de dezvoltare a relațiilor bilaterale dintre România și SUA include momentul 1993, când România a redobândit „clauza națiunii celei mai favorizate”; în 1996, Congresul SUA a aprobat permanentizarea clauzei; un an mai târziu, cu prilejul vizitei la București a președintelui Bill Clinton, a fost lansat Parteneriatul Strategic Bilateral, în același an deschizându-se Biroul FBI în România. În anul 2002, cu prilejul reuniunii NATO la Praga, România a fost invitată să se
135 de ani de relaţii diplomatice România-SUA () [Corola-website/Journalistic/296383_a_297712]
-
XXI între România și Statele Unite ale Americii, ceea ce confirma poziția puternică a României de aliat al SUA, care plasează țara noastră în cadrul managementului securității globale. Așadar, în 2015, la aniversarea a 135 de ani de relații bilaterale, parteneriatul SUA-România este mai strâns decât oricând. O atestă Departamentul de Stat american, care menționează: „România este un partener strategic stabil al Statelor Unite în cadrul Alianței Nord-Atlantice. Eforturile României de a promova cooperarea zonală în domenii ca apărarea, respectarea legii, energia, dezvoltarea economică și protecția
135 de ani de relaţii diplomatice România-SUA () [Corola-website/Journalistic/296383_a_297712]
-
și reprezentanți ai societății civile, precum universitarii Radu Ștefan Vergatti și Izolda Varsta, parlamentarul Miron Ignat, politologii Vasile Buga și Ștefan Popescu, scriitorii și gazetarii Viaceslav Samoșkin și Corneliu Vlad, dar și de cercetători și reprezentanți de ONG din generațiile mai tinere. Amintiri, nostalgii, planuri și speranțe în activități comune, dar toate cu gândul la relansarea legăturilor îndelungate și tradiționale dintre popoarele noastre. Tema reuniunii - diplomația publică - s-a dovedit a fi un generos stimulent pentru viitoare comunicări și dezbateri cu
Relaţiile româno-ruse şi agitaţia zilei by Corneliu Vlad () [Corola-website/Journalistic/296371_a_297700]
-
cu Rusia?”. Și el începe cu o constatare simplă: „Rusia a fost o mare putere până în 1989, iar Vladimir Putin dorește să o facă din nou mare putere”. După care se întreabă: „Ar trebui America să o ajute?”. Și răspunde mai întâi prin opinia altui comentator-senior american, Leslie Gelb, care susține că „este total nerealist să credem că Vestul poate ajunge să gestioneze relațiile și să colaboreze cu Rusia dacă nu tratează cu Moscova ca mare putere care are interesele sale
Relaţiile româno-ruse şi agitaţia zilei by Corneliu Vlad () [Corola-website/Journalistic/296371_a_297700]
-
legătură cu relațiile româno-ruse? Da, începând chiar cu faptul că, în dialogul lor, și Bucureștiul și Moscova, la nivel oficial sau civic, poate că ar trebui să practice o necesară autocenzură în rostire a unor declarații excesive. Poate că ar mai fi nevoie în acest dialog și de empatie, de bunăvoință, de efort pentru înțelegere reciprocă. Desigur că ar fi necesar să se elimine și imensul steril de prejudecăți și stereotipuri, adesea neîntemeiate, care s-au acumulat, de câteva decenii, în
Relaţiile româno-ruse şi agitaţia zilei by Corneliu Vlad () [Corola-website/Journalistic/296371_a_297700]
-
fie părți din Ucraina, fie R. Moldova fără Transnistria sau pretinse declarații „indiscrete” ale unor înalți demnitari ruși. După cum la fel de necesară este dezamorsarea, de către presă, a zvonurilor alarmiste, amendarea declarațiilor și comentariilor belicoase, ca și a retoricii ipocriziei. Impedimentul cel mai acut, mai presant în relațiile bilaterale este scutul antirachetă american de la Deveselu. Dar tot de la Moscova, lideri de prim rang, începând cu președintele Putin, afirmă că în privința apărării antirachetă, punct prioritar pe agenda planetară ruso-americană, Moscova tratează direct cu Washingtonul
Relaţiile româno-ruse şi agitaţia zilei by Corneliu Vlad () [Corola-website/Journalistic/296371_a_297700]
-
din Ucraina, fie R. Moldova fără Transnistria sau pretinse declarații „indiscrete” ale unor înalți demnitari ruși. După cum la fel de necesară este dezamorsarea, de către presă, a zvonurilor alarmiste, amendarea declarațiilor și comentariilor belicoase, ca și a retoricii ipocriziei. Impedimentul cel mai acut, mai presant în relațiile bilaterale este scutul antirachetă american de la Deveselu. Dar tot de la Moscova, lideri de prim rang, începând cu președintele Putin, afirmă că în privința apărării antirachetă, punct prioritar pe agenda planetară ruso-americană, Moscova tratează direct cu Washingtonul, nu cu
Relaţiile româno-ruse şi agitaţia zilei by Corneliu Vlad () [Corola-website/Journalistic/296371_a_297700]
-
altul. Dar istorici clasici români releva faptul că primele noastre contacte au fost dictate tocmai de contracararea unor amenințări comune - cea polono-lituaniană în nord și cea turco-tătară în sud. Iar peste timp, astăzi, încă un fapt emblematic: printre românii cei mai vestiți în prezent în lume sunt doi compatrioți care ilustrează prin performanța lor mondială virtuțile conlucrării româno-ruse: cosmonautul Dumitru Prunariu, declarat Erou și la Moscova, și la București, și compozitorul Eugen Doga, Artist al Poporului, care de asemeni a primit
Relaţiile româno-ruse şi agitaţia zilei by Corneliu Vlad () [Corola-website/Journalistic/296371_a_297700]