3,506,575 matches
-
bogați dețin 99% din resurse, câțiva avuți (care devin mereu mai prosperi) exploatând masa mare a săracilor. Nenumărate studii de specialitate atestă faptul că mare parte din bogăția lumii - 250 trilioane de dolari în 2015 - este în mâinile câtorva pământeni, mai exact 62 de miliardari. În cifre alarmante, s-a constatat că „3,4 miliarde de oameni - trei sferturi din populația adultă a lumii - dețin sub 10.000 de dolari pe an” (aproximativ o zecime din total), arată un studiu al
Inechitatea socială, la cote record () [Corola-website/Journalistic/296477_a_297806]
-
cifre alarmante, s-a constatat că „3,4 miliarde de oameni - trei sferturi din populația adultă a lumii - dețin sub 10.000 de dolari pe an” (aproximativ o zecime din total), arată un studiu al „Credit Suisse”. Una dintre cele mai interesante - și edificatoare - evoluții este situația ultimilor ani, care au inclus, după cum se știe, și o severă criză economică. În timp ce bogăția celor câțiva din top a crescut cu peste 40 de procente din 2008 încoace (spor de circa 542 miliarde
Inechitatea socială, la cote record () [Corola-website/Journalistic/296477_a_297806]
-
evoluții este situația ultimilor ani, care au inclus, după cum se știe, și o severă criză economică. În timp ce bogăția celor câțiva din top a crescut cu peste 40 de procente din 2008 încoace (spor de circa 542 miliarde de dolari), cei mai săraci 10% dintre locuitorii planetei au avut o creștere de... trei dolari pe an în ultimul sfert de secol! Mai mult, în martie 2009 existau 793 de miliardari, iar după recesiunea care a îngenuncheat economic și a sărăcit națiuni, în
Inechitatea socială, la cote record () [Corola-website/Journalistic/296477_a_297806]
-
din top a crescut cu peste 40 de procente din 2008 încoace (spor de circa 542 miliarde de dolari), cei mai săraci 10% dintre locuitorii planetei au avut o creștere de... trei dolari pe an în ultimul sfert de secol! Mai mult, în martie 2009 existau 793 de miliardari, iar după recesiunea care a îngenuncheat economic și a sărăcit națiuni, în anul 2014, umărul lor era dublu, de 1.645 de miliardari, potrivit „Forbes”. De altfel, la începutul anului 2015, organizația
Inechitatea socială, la cote record () [Corola-website/Journalistic/296477_a_297806]
-
care a îngenuncheat economic și a sărăcit națiuni, în anul 2014, umărul lor era dublu, de 1.645 de miliardari, potrivit „Forbes”. De altfel, la începutul anului 2015, organizația „Oxfam” avertiza că în 2016, 1% din cetățenii planetei vor deține mai mult decât restul de 99%. „Acest fapt concret s-a întâmplat la doar câteva săptămâni după ce liderii mondiali cădeau de acord asupra unui proiect de reducere a inechității mondiale. S-a demonstrat astfel că fenomenul este complet scăpat de sub control
Inechitatea socială, la cote record () [Corola-website/Journalistic/296477_a_297806]
-
organizației. Promisiuni goale Avuția lumii va continua să crească în anii următori, arată proiecțiile specialiștilor, fiind estimată la 345 trilioane de dolari în anul 2010. Dacă tendința actuală va continua, se poate considera că la acel moment vor exista și mai mulți ultra-bogați care vor acapara încă mai mult din această bogăție. Totuși, dacă ar exista voință, această inechitate severă s-ar putea ajusta. De exemplu, o scădere a clivajului dintre bogați și pauperi cu doar 10 puncte ar putea eradica
Inechitatea socială, la cote record () [Corola-website/Journalistic/296477_a_297806]
-
să crească în anii următori, arată proiecțiile specialiștilor, fiind estimată la 345 trilioane de dolari în anul 2010. Dacă tendința actuală va continua, se poate considera că la acel moment vor exista și mai mulți ultra-bogați care vor acapara încă mai mult din această bogăție. Totuși, dacă ar exista voință, această inechitate severă s-ar putea ajusta. De exemplu, o scădere a clivajului dintre bogați și pauperi cu doar 10 puncte ar putea eradica sărăcia într-o țară ca India, scoțând
Inechitatea socială, la cote record () [Corola-website/Journalistic/296477_a_297806]
-
oameni. Și nu doar țările în curs de dezvoltare sunt afectate de acest fenomen. În cadrul grupului marilor puteri, G7, inechitatea a crescut semnificativ în Marea Britanie, țară care deține o bună parte din bogăția lumii, prin sporirea diferențelor dintre bogații tot mai bogați și cei de la baza societății. Este de altfel și cazul SUA, care înregistrează un trist record: „De la marea criză din anii 1930 nu a mai existat o asemenea inechitate. În ultimele trei decenii, avuția din mâinile a 0,1
Inechitatea socială, la cote record () [Corola-website/Journalistic/296477_a_297806]
-
care deține o bună parte din bogăția lumii, prin sporirea diferențelor dintre bogații tot mai bogați și cei de la baza societății. Este de altfel și cazul SUA, care înregistrează un trist record: „De la marea criză din anii 1930 nu a mai existat o asemenea inechitate. În ultimele trei decenii, avuția din mâinile a 0,1% dintre americani a crescut de la 7 la 22%, în timp ce veniturile a 90 de procente dintre cetățeni au fost erodate de colapsul valutar, criza economică și devalorizarea
Inechitatea socială, la cote record () [Corola-website/Journalistic/296477_a_297806]
-
câtorva zeci de cetățeni) nu pun în practică nimic din ceea ce decid. În timp ce pe de o parte clamează acțiuni ferme, pe de altă parte se mențin în continuare paradisurile fiscale, sistemele injuste de taxare, oportunitățile de speculații financiare uriașe. Cei mai bogați zece miliardari dețin o bogăție mai mare decât totalul bunurilor și serviciilor pe care le produc anual majoritatea țărilor lumii. 8% din populația globală are în proprietate 84,6 procente din bogăția planetei (inequality.org). Dacă miliardarul american Bill
Inechitatea socială, la cote record () [Corola-website/Journalistic/296477_a_297806]
-
practică nimic din ceea ce decid. În timp ce pe de o parte clamează acțiuni ferme, pe de altă parte se mențin în continuare paradisurile fiscale, sistemele injuste de taxare, oportunitățile de speculații financiare uriașe. Cei mai bogați zece miliardari dețin o bogăție mai mare decât totalul bunurilor și serviciilor pe care le produc anual majoritatea țărilor lumii. 8% din populația globală are în proprietate 84,6 procente din bogăția planetei (inequality.org). Dacă miliardarul american Bill Gates ar cheltui 1 milion de dolari
Inechitatea socială, la cote record () [Corola-website/Journalistic/296477_a_297806]
-
miliardarul american Bill Gates ar cheltui 1 milion de dolari pe zi, ar avea nevoie de 218 ani pentru a consuma averea pe care o deține (raportul „Este timpul să stopăm inechitatea extremă”). Între martie 2013 și martie 2014, cei mai bogați 85 de cetățeni ai lumii au înregistrat un spor de avere de aproape 500.000 de dolari pe minut. Cu 1,5% din averea cumulată a celor mai bogați ar putea fi școlarizați toți copiii lumii și s-ar
Inechitatea socială, la cote record () [Corola-website/Journalistic/296477_a_297806]
-
să stopăm inechitatea extremă”). Între martie 2013 și martie 2014, cei mai bogați 85 de cetățeni ai lumii au înregistrat un spor de avere de aproape 500.000 de dolari pe minut. Cu 1,5% din averea cumulată a celor mai bogați ar putea fi școlarizați toți copiii lumii și s-ar putea asigura servicii sanitare în toate țările sărace „Toți oamenii pot trăi în bunăstare dacă ceea ce produce tehnologia este distribuit corect și toți oamenii pot rămâne săraci dacă cei
Inechitatea socială, la cote record () [Corola-website/Journalistic/296477_a_297806]
-
disensiuni au apărut mereu între directivele de la Bruxelles și poziția guvernelor naționale, în foarte multe domenii, generate de evoluțiile istorice și elemente specifice naționale. Se cunoaște că inițiatorii proiectului european au avut viziunea realizării unei Europe federale. Zeci de ani mai târziu, procesul de integrare europeană vădește încă foarte multe obstacole, iar unele decizii de la „centru” sunt contestate, aplicate greu, negociate îndelung sau pur și simplu nerespectate. De pildă, un subiect sensibil care a dus la multe controverse în interiorul UE este
Decizii naţionale versus decizii europene () [Corola-website/Journalistic/296466_a_297795]
-
o parte, că grecii, deși aparțin Uniunii și Zonei Euro, sunt foarte puțin dispuși să accepte reguli de constrângere generate de imensa datorie a țării, iar pe de altă parte că unele state membre nu au fost de acord să mai plătească salvarea Greciei. Astfel, în timpul negocierilor, Germania și Finlanda s-au pronunțat pentru o ieșire a acestei țări din zona euro, chiar temporară, iar opinia lor era împărtășită de Olanda, Lituania, Slovacia, Estonia sau Slovenia. Dar Comisia Europeană, Franța, Italia
Decizii naţionale versus decizii europene () [Corola-website/Journalistic/296466_a_297795]
-
rezistență îndârjită din partea a aproape jumătate din țările membre. O altă temă de dezbatere aprinsă a rămas încă din anul 2008 recunoașterea Kosovo. Inițial, recunoașterea independenței autoproclamate a provinciei nu intra în sarcina Uniunii, ci a rămas atributul fiecărei țări. Mai multe dintre acestea, printre care și România, au declarat în nenumărate rânduri că nu vor recunoaște Kosovo ca stat. Între timp, însă, a fost nevoie de o platformă comună a statelor membre, care să justifice prezența misiunii UE în Kosovo
Decizii naţionale versus decizii europene () [Corola-website/Journalistic/296466_a_297795]
-
dintre acestea, printre care și România, au declarat în nenumărate rânduri că nu vor recunoaște Kosovo ca stat. Între timp, însă, a fost nevoie de o platformă comună a statelor membre, care să justifice prezența misiunii UE în Kosovo (EULEX). Mai departe, odată cu vehicularea perspectivei ca provincia să devină într-o zi stat membru al UE, Parlamentul European a adoptat, chiar în primăvara acestui an, o propunere de rezoluție privind procesul de integrare europeană a Kosovo, prin care încurajează state membre
Decizii naţionale versus decizii europene () [Corola-website/Journalistic/296466_a_297795]
-
European a adoptat, chiar în primăvara acestui an, o propunere de rezoluție privind procesul de integrare europeană a Kosovo, prin care încurajează state membre reticente să recunoască independența fostei provincii sârbe. De aici recomandările și insistențele din toate părțile, tot mai presante, întrucât, se știe, accederea în UE se face cu unanimitatea voturilor membrilor. Este de presupus că apartenența României la blocul comunitar ar putea însemna în final o astfel de cedare, în pofida faptului că ea ar putea constitui un precedent
Decizii naţionale versus decizii europene () [Corola-website/Journalistic/296466_a_297795]
-
în final o astfel de cedare, în pofida faptului că ea ar putea constitui un precedent pentru cei care solicită autonomia pe criterii etnice în Transilvania... Un alt punct sensibil al diferențelor de optică în interiorul UE este respectarea democrației. Cazul cel mai notoriu este al Ungariei. O scurtă trecere în revistă a evenimentelor din ultimii ani arată că în anul 2012, Comisia Europeană atrăgea atenția guvernului conservator de la Budapesta că, dacă nu va schimba imediat legislația care era considerată „derapaj democratic”, va
Decizii naţionale versus decizii europene () [Corola-website/Journalistic/296466_a_297795]
-
regulamente care afectau sistemul bancar și care contraveneau nu doar politicilor UE, ci chiar angajamentelor pe care Ungaria le semnase la momentul aderării, ceea ce l-a determinat pe politicianul german Peer Steinbrueck să ceară excluderea Ungariei din UE, „pentru că nu mai este un stat democratic”. Trei ani mai târziu, la începutul lui 2015, același premier ungar Viktor Orban, care stârnise toate aceste furtuni, era întâmpinat de președintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, cu un zâmbet și formula „Salut, dictatorule”. Gestul, care
Decizii naţionale versus decizii europene () [Corola-website/Journalistic/296466_a_297795]
-
contraveneau nu doar politicilor UE, ci chiar angajamentelor pe care Ungaria le semnase la momentul aderării, ceea ce l-a determinat pe politicianul german Peer Steinbrueck să ceară excluderea Ungariei din UE, „pentru că nu mai este un stat democratic”. Trei ani mai târziu, la începutul lui 2015, același premier ungar Viktor Orban, care stârnise toate aceste furtuni, era întâmpinat de președintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, cu un zâmbet și formula „Salut, dictatorule”. Gestul, care a făcut înconjurul lumii, arată abordarea reală
Decizii naţionale versus decizii europene () [Corola-website/Journalistic/296466_a_297795]
-
lumii, arată abordarea reală de la „centru” a așa-numitelor „derapaje de la democrație” ale Ungariei... Politica energetică a Uniunii Europene include, la rându-i, o serie de clivaje între statele membre. De pildă, după recentul acord între gigantul rus „Gazprom” cu mai multe companii occidentale (germanii de la „EON AG” sau francezii de la „Engie”) pentru a extinde capacitatea conductei „Nord Stream”, Slovacia a criticat dur Europa Occidentală: „Statele din vestul Europei își trădează vecinii din est”, a comentat premierul slovac Robert Fico. Iar
Decizii naţionale versus decizii europene () [Corola-website/Journalistic/296466_a_297795]
-
și UE, dar Moscova are un control complet al surselor de energie, iar oligarhia bulgară apără interesele economice și strategice rusești”, explică Ognian Mincev, de la Centrul pentru Studii Internaționale din Sofia. Nici în domeniul securității cibernetice UE nu se dovedește mai omogenă. În timp ce se promovează de la Bruxelles o strategie comună în fața atacurilor de acest tip, și care include giganți internaționali ai internetului și ai comerțului online, țări ca Irlanda sau Suedia sunt împotriva inițierii unor măsuri care să se dovedească neprietenoase
Decizii naţionale versus decizii europene () [Corola-website/Journalistic/296466_a_297795]
-
omogenizarea” europeană: publicația „Volkskrant” arată că, în cadrul unei întâlniri din 2012 a premierului olandez Mark Rutte cu președintele de atunci al Consiliului European, Herman van Rompuy, cel dintâi a amenințat cu părăsirea Zonei Euro dacă mai-marii europeni încearcă să obțină mai mult control asupra finanțelor țării sale. Cât privește politica externă, aceleași diferende marchează deciziile UE, care nu reușește „să vorbească pe o singură voce”. Cel mai potrivit exemplu este atitudinea în fața Rusiei. Astfel, în anul 2008, când această țară intra
Decizii naţionale versus decizii europene () [Corola-website/Journalistic/296466_a_297795]
-
cel dintâi a amenințat cu părăsirea Zonei Euro dacă mai-marii europeni încearcă să obțină mai mult control asupra finanțelor țării sale. Cât privește politica externă, aceleași diferende marchează deciziile UE, care nu reușește „să vorbească pe o singură voce”. Cel mai potrivit exemplu este atitudinea în fața Rusiei. Astfel, în anul 2008, când această țară intra în Georgia cu tancurile, „The Wall Street Journal” nota că „liderilor blocului comunitar le este foarte greu să facă front comun impotriva Rusiei, având în vedere
Decizii naţionale versus decizii europene () [Corola-website/Journalistic/296466_a_297795]