3,506,575 matches
-
a poeziei lui Goga se măsoară analizînd exemplele tipice din volumul Poezii, cele care - de altfel - i-au oferit celebritatea. Ținuta neașteptată a discursului poetic se impune de la primele versuri. Debutul poeziei care deschidea volumul, cunoscuta Rugăciune, și debutul celei mai cunoscute piese, Oltul, arată astfel: „Rătăcitor, cu ochii tulburi, Cu trupul istovit de cale, Eu cad neputincios, stăpîne, În fața strălucirii tale. În drum mi se desfac prăpăstii, Și-n negură se-mbracă zarea, Eu în genunchi spre tine caut: Părinte
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
generație. Cufundarea intenționată în trecut prin cultivarea limbajului regresiv a configurat o anumită imagine a Ardealului; provincia natală a poetului ar fi cunoscut cîndva o „epocă de aur” a libertății și a eroismului, pierdute însă definitiv; acum în Ardeal nu mai domnesc decît sărăcia, oprimarea, tristețea incurabilă. Într-o metaforă diacronică proprie, Goga reia oarecum schema eminesciană a vîrstei de aur, încheiată o dată cu căderea omenirii în istorie. Dar detașarea și universalitatea proprii viziunii lui Eminescu se îngustează sever, transformîndu-se în intransigență
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
u (a amorțirii, a visului, a coșmarului). Între acestea două se coagulează un univers poetic ce nu excelează nici prin dimensiuni, nici prin varietate; la Goga, Ardealul cînd nu plînge, doarme, frămîntînduse, de obicei, în coșmar, victimă a unei proiecții mai degrabă infantile. Iată un basm inventat de poet, resort ultim al poeziei sale. Tragismul programat, viziunea sumbră, a oferit de la început stilului o coloratură inconfundabilă. Peisajul imaginat de Goga posedă cosmicitate grandioasă și anonimă; aluzia individuală, referirea personală rămîn pe
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
Limbajul poetic bazat pe metaforizare a contribuit la impunerea „stilului Goga”, surprinzător în raport cu lumea rurală evocată și cu aparentul ei primitivism. Tocmai această inovație figurativă, perfect adecvată în poeziile cu aer vaticinatoriu (Rugăciune, La noi, Oltul, Apostolul etc.), apare tot mai puțin adecvată în contexte familiare sau chiar intime: va fi marea problemă a „stilului Goga”, pe măsura trecerii anilor. Ritmicitatea acută și percutantă a contribuit la popularizarea rapidă a versurilor lui Goga. Varietatea lor prozodică minimă și revenirea obsesivă a
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
atîția nonasilabi iambici. Alte incipit-uri au următoarea formă: „La noi sunt codri verzi de brad/ Și cîmpuri de mătasă” (La noi); „De ce m-ați dus de lîngă voi,/ De ce m-ați dus de-acasă?” (Bătrîni); „Stăpîne codru, crai bătrîn:/ Mai ții tu minte oare?” (Reîntors); „Am venit să-ți spun o vorbă/ Azi, cînd pleci în țări mai bune” (La groapa lui Laie); „Sus la crîșmă-n Dealu-Mare/ De trei zile țin soboru” (Cîntece); „Plînge-o mierlă-ntr-o răchită/ La răscruci
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
de mătasă” (La noi); „De ce m-ați dus de lîngă voi,/ De ce m-ați dus de-acasă?” (Bătrîni); „Stăpîne codru, crai bătrîn:/ Mai ții tu minte oare?” (Reîntors); „Am venit să-ți spun o vorbă/ Azi, cînd pleci în țări mai bune” (La groapa lui Laie); „Sus la crîșmă-n Dealu-Mare/ De trei zile țin soboru” (Cîntece); „Plînge-o mierlă-ntr-o răchită/ La răscruci în Dealu-Mare” (Pribeag); „Luna-și picură argintul,/ Tremurîndu-l pe fereastră” (Pace) etc. Tot atîția octosilabi iambici și trohaici
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
Tremurîndu-l pe fereastră” (Pace) etc. Tot atîția octosilabi iambici și trohaici, alternați uneori cu heptasilabi. Doar în volumele din ultima fază de creație constatăm sporirea varietății prozodice: endecasilabul, de exemplu, împlinea de la început o funcție „nobilă”, fiind utilizat în contexte mai mult sau mai puțin solemne. Ieșirea poeziei lui Goga din schemă prozodică fixă nu va însemna însă, din păcate, și un cîștig de valoare. Cadența metronomică a versului prezintă o primă consecință vizibilă: muzicalitatea, chiar dacă sub formă simplă (ca și
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
Pace) etc. Tot atîția octosilabi iambici și trohaici, alternați uneori cu heptasilabi. Doar în volumele din ultima fază de creație constatăm sporirea varietății prozodice: endecasilabul, de exemplu, împlinea de la început o funcție „nobilă”, fiind utilizat în contexte mai mult sau mai puțin solemne. Ieșirea poeziei lui Goga din schemă prozodică fixă nu va însemna însă, din păcate, și un cîștig de valoare. Cadența metronomică a versului prezintă o primă consecință vizibilă: muzicalitatea, chiar dacă sub formă simplă (ca și în cazul lui
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
și Coșbuc. Ritmicitatea emană din structura profundă a unui mental poetic; ea s-a fortificat prin contactele culturale ale autorului, în perioada sa de formare. Cititor, în copilărie, al baladelor lui Uhland și ale altor romantici germani, s-a simțit mai tîrziu atras de melodicitatea insinuantă a „cîntecelor” lui Heine, poetul pe care l-a prețuit mai presus de toți. Scriind cunoscutul raport academic, Maiorescu fusese fără îndoială sensibil la formația literară dovedită de poetul debutant („...de altminteri înzestrat cu acea
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
contactele culturale ale autorului, în perioada sa de formare. Cititor, în copilărie, al baladelor lui Uhland și ale altor romantici germani, s-a simțit mai tîrziu atras de melodicitatea insinuantă a „cîntecelor” lui Heine, poetul pe care l-a prețuit mai presus de toți. Scriind cunoscutul raport academic, Maiorescu fusese fără îndoială sensibil la formația literară dovedită de poetul debutant („...de altminteri înzestrat cu acea cultură generală mai înaltă, care distingea și pe Eminescu”). Probabil că numele lui Eminescu s-a
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
de melodicitatea insinuantă a „cîntecelor” lui Heine, poetul pe care l-a prețuit mai presus de toți. Scriind cunoscutul raport academic, Maiorescu fusese fără îndoială sensibil la formația literară dovedită de poetul debutant („...de altminteri înzestrat cu acea cultură generală mai înaltă, care distingea și pe Eminescu”). Probabil că numele lui Eminescu s-a ivit sub pana mentorului Junimii chemat de universul literar germanic. Familiar apoi al poeziei maghiare, traducător din ungurește al unor mari poeți, e posibil ca, așa cum presupunea
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
mari poeți, e posibil ca, așa cum presupunea Lovinescu, simțămîntul acut al ritmului să se explice și printr-o sugestie maghiară. Tonul înalt, profetic și tenebros din primele poezii nu s-a menținut, din fericire, nealterat; chiar și în Poezii, dar mai ales în Ne cheamă pămîntul, poetul își corectează inspirația în sens domestic. Consecință - creionarea unor personaje înzestrate cu pitoresc local (Dascălul, Dăscălița, Laie Chioru, Cantorul Cimpoi, Ion Crîșmarul), figuri simbolice și în fond anonime, cu valoare de prototip, nu de
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
fi rămas la coasă” (Bătrîni). Programul poetic cuprins în Bătrîni cunoaște o iradiere nesfîrșită în opera autorului; primele două volume cuprind deja puzderie de variațiuni pe temă (Reîntors, Departe, Dorință, De-o să mor, De la noi, Singur, Părăsiți, Zadarnic etc.etc.), tot mai multe pe măsura avansării în vîrstă. Goga a privit mereu orașul cu neîncredere și antipatie; Bucureștiul, Parisul sau indiferent ce așezare urbană înseamnă pentru el o aglomerare de păcate ce anulează individualitatea umană. La oraș, poetul se simte în exil
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
și în altele din aceeași arie tematică (Cosașul, Graiul pîinii, Clăcașii), și avînd, în final, aceeași „poantă” socială ce ar fi putut rata compunerea, Un om atinge însă nivelul marii poezii. La moartea unui țăran sărac și singur, care nu mai avea pe nimeni să-l plîngă, adie un fior metafizic atunci cînd obiectul ce l-a însoțit toată viața se animează, la despărțire: „Rămas bun, biete mîini de trudă, Atîta vreme-mpovărate, Ce stați pe pieptul slab acum Întîia dată-ncrucișate. [...] Un
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
poetică manifestă o bizară întîrziere față de spiritul epocii în care a fost compusă. Romantismul de factură programat-regresivă a dominat-o de la început, iar acest model s-a păstrat pînă tîrziu, cînd romantismul ajunsese de multă vreme istorie. Unele dintre cele mai tipice forme romantice se perpetuează o dată cu Goga: prezența poemelor de largi dimensiuni, în care există un important scenariu epic (Clăcașii, Frumoasa cea din urmă, Cîntece etc.), profetismul grandilocvent, absența din limbaj a inovațiilor moderniste, toate caracterizează un romantism de primă
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
pamfletele ideologice, care umplu volumele Din umbra zidurilor și Cîntece fără țară. În mod curios însă romanticului Goga nu-i reușește poezia de iubire. Începînd cu volumul Din umbra zidurilor, înregistrăm numeroase confesiuni făcute de un poet care se arătase mai degrabă reticent pînă atunci în abordarea domeniului. Totuși, Goga se aventurează într-un tîrziu pe terenul comun tuturor romanticilor; încercînd modularea declarațiilor de iubire pe un fundal cosmic, patriotic ori filozofic, el nu obține decît o poezie cînd grandilocventă, cînd
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
grandilocventă, cînd seacă. Dacă întîlnim la Goga persoana I singular, trebuie să devenim circumspecți; iar dacă o astfel de poezie este o poezie de iubire, devenim de două ori circumspecți. După Primul Război Mondial, poeziile la persoana I singular, tot mai numeroase, se îndepărtează de matca originară; încep să apară și cîteva neologisme, ba chiar și sugestii de factură simbolistă prinse într-un limbaj aluziv, pînă acum absent. Simbolismul însuși supraviețuia însă atunci cu greutate; simboliste sunt versurile-epitaf ale lui Goga
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
e sărbătoare sfîntă Și-n vreme ce mi-a amuțit pămîntul Fiorul păcii-n suflet mi se lasă, Eternități îmi flutură veșmîntul; Simt Dumnezeu cum mă primește-n casă...” (Din larg). Puțini scriitori români au ajuns miniștri, și încă și mai puțini primminiș tri: poeții au refuzat din instinct această postură nepotrivită cu adevărata lor vocație. Dincolo de prestația politică extrem de inegală, exercitată - în calitate de miniștri - de un M.Kogălniceanu, V.Alecsandri ori Duiliu Zamfirescu, observăm că paranteza ministerială din existența fiecăruia a
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
din instinct această postură nepotrivită cu adevărata lor vocație. Dincolo de prestația politică extrem de inegală, exercitată - în calitate de miniștri - de un M.Kogălniceanu, V.Alecsandri ori Duiliu Zamfirescu, observăm că paranteza ministerială din existența fiecăruia a avut tendința să se închidă cît mai repede. Ceva mai atrași de politică s-au dovedit criticii ori filozofii români, începînd cu Maiorescu; ministeriatele lui Nicolae Iorga, Mihai Ralea ori Ion Petrovici nu au contribuit deloc la sporirea prestigiului global al personajelor. Aceste precedente ar fi trebuit
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
postură nepotrivită cu adevărata lor vocație. Dincolo de prestația politică extrem de inegală, exercitată - în calitate de miniștri - de un M.Kogălniceanu, V.Alecsandri ori Duiliu Zamfirescu, observăm că paranteza ministerială din existența fiecăruia a avut tendința să se închidă cît mai repede. Ceva mai atrași de politică s-au dovedit criticii ori filozofii români, începînd cu Maiorescu; ministeriatele lui Nicolae Iorga, Mihai Ralea ori Ion Petrovici nu au contribuit deloc la sporirea prestigiului global al personajelor. Aceste precedente ar fi trebuit să-l facă
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
al cuplului, Duncau, se află în aceeași situație că surioara sa, în vârstă de 10 ani. Până în momentul de față, cei doi copii au călătorit sub numele de "StAslka și Drengur Cardew" adică " Fetița și Băiatul Cardew", dar acum nu mai este valabil acest act, iar părinții așteaptă răspunsul autorităților.
Pașaport refuzat de autorități pentru o fetiță by Sorina Cceugea () [Corola-website/Journalistic/62008_a_63333]
-
dolce far niente și unde se plusează până la exces pe extinderea spiritului artistic. Privirea paradisiacă a lui Șei Shōnagon depinde strict de un ochi estetizant, care impune o grilă desăvârșită (cu ierarhii ale frumosului) de a privi exclusiv artistic lucrurile: mai ales natură și oamenii. Este un ochi estetizant din start, manierist și fundamentalist; este ochiul unui hermeneut care a fost format și și-a profesionalizat privirea doar în acest sens. De aceea, paradisul radiografiat de Șei Shōnagon este întotdeauna coerent
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
lumii (nipone) să fie doar sufletul ridicat la rang artistic suprem. Este adevărat că este vorba despre un suflet senzorial (și acesta este ineditul perspectivei estetizante a autoarei), un suflet cu trup (sau un trup al sufletului, după formulă de mai târziu a misticilor spanioli!), mai exact cu trei simțuri supradezvoltate (văzul, mirosul, auzul), doar astfel explicându-se nuanță sinestezica a extazului mărturisit de Șei Shōnagon. Farmecul suprem în percepții și deplinătatea estetică pe care autoarea și le asumă fac parte
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
sufletul ridicat la rang artistic suprem. Este adevărat că este vorba despre un suflet senzorial (și acesta este ineditul perspectivei estetizante a autoarei), un suflet cu trup (sau un trup al sufletului, după formulă de mai târziu a misticilor spanioli!), mai exact cu trei simțuri supradezvoltate (văzul, mirosul, auzul), doar astfel explicându-se nuanță sinestezica a extazului mărturisit de Șei Shōnagon. Farmecul suprem în percepții și deplinătatea estetică pe care autoarea și le asumă fac parte din matricea paradisiacă de care
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
dezvolta și nuanțează artă de a vedea. Grădinăritul este o învățătură nobilă, elevata, iar cel inițiat într-o asemenea învățătură este estetul. Ceea ce o preocupă obsesiv pe Șei Shōnagon este să inventarieze și să clasifice fărâmele de paradis vizualizat, croind mai apoi o tapiserie impresionantă: anotimpurile, arborii, florile, formele de relief, păsările, gângăniile, vesmintele, fapturile umane. Predilecția autoarei este aceea de a bifă hartă paradisului, cu toate însemnele sale vii. Întrucât, în mod evident, paradisul inventariat de Șei Shōnagon este unul
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]