3,506,575 matches
-
la Metamorfoza lui Kafka e atât de previzibilă, încât aruncă gluma într-un ridicol deplin. Mai ales că seria de partuze care va urma nu lasă loc pentru vreo interpretare (fie ea și forțată) abisală. Ce-l deranjează însă cel mai mult pe Terian e partea în care, chemat la Securitate, un alt personaj, Iuliu Borna, constată și recunoaște că e, fără s-o vrea, artizanul întregii realități. Ce scrie el se întâmplă întocmai. Până și ancheta la care e supus
Un roman din lest by Cosmin Ciotloș () [Corola-website/Journalistic/6368_a_7693]
-
pierzându-și suflul, Groșan apelează la asemenea mașinațiuni. În prozele scurte din Caravana cinematografică (1985), ele mergeau. Astăzi, la peste două decenii distanță, parcă încep să dea semne de uzură. Cât privește strict coerența acestei găselnițe, altceva e încă și mai deranjant decât repetiția. Vina pentru care Iuliu Borna e interogat e aceea de a fi publicat într-o revistă literară o povestire cu subiect istoric ce descrie în detaliu o vânătoare la care Nicolae Ceaușescu tocmai participase. Descrie e un
Un roman din lest by Cosmin Ciotloș () [Corola-website/Journalistic/6368_a_7693]
-
care Nicolae Ceaușescu tocmai participase. Descrie e un fel de a spune. Povestirea e o parabolă tipică din categoria celor care, în comunism, stârneau vigilența cenzorilor: „— Apăi să le număram, coane, cum ar zice Caragiale, he, he! - făcu maiorul Dobre. Mai citim și noi, nu? Uite, de pildă asta: «Domnitorul, mic de statură, cam bâlbâit, pocind adeseori cuvintele, porunci să i se aducă flinta.» La cine vă referiți?" - La domnitor. - La care domnitor? Ioan Groșan, Un om din Est București, Editura
Un roman din lest by Cosmin Ciotloș () [Corola-website/Journalistic/6368_a_7693]
-
un portret generic al domnitorului fanariot, o sinteză. - O sinteză, daaa - zise maiorul. Și de ce sinteza asta a dumitale se bâlbâie și pocește cuvintele? - Pentru că cei mai mulți dintre fanarioți vorbeau prost românește. Unii chiar deloc. - Mda, să zicem că așa e. Mai departe: În bătaia flintei, speriat, șiroind de sudoare, apăru, șchiopătând, un cerb.» Asta de unde-ați mai scos-o? [...] - N-am știut, am inventat. După atâta goană, nu era plauzibil să-și scrântească un picior și să șchiopăteze? - Ba era foarte
Un roman din lest by Cosmin Ciotloș () [Corola-website/Journalistic/6368_a_7693]
-
asta a dumitale se bâlbâie și pocește cuvintele? - Pentru că cei mai mulți dintre fanarioți vorbeau prost românește. Unii chiar deloc. - Mda, să zicem că așa e. Mai departe: În bătaia flintei, speriat, șiroind de sudoare, apăru, șchiopătând, un cerb.» Asta de unde-ați mai scos-o? [...] - N-am știut, am inventat. După atâta goană, nu era plauzibil să-și scrântească un picior și să șchiopăteze? - Ba era foarte plauzibil, zise nervos maiorul. Plauzibil de tot. Tovarășe Borna, vă bateți joc de mine?" (pp. 253-254
Un roman din lest by Cosmin Ciotloș () [Corola-website/Journalistic/6368_a_7693]
-
până în anul de grație 1989? Răspunsul e unul singur: amnezie tehnică. Luându-se cu povestea, Groșan își uită pe parcurs propriile coduri epice. Insist asupra acestei greșeli, minore până la urmă, pentru că ea pune sub semnul întrebării unul dintre atuurile cele mai constante ale prozei lui Groșan: excelența pe spații reduse. Diplomația cinică cu care toată critica a așteptat ani și ani apariția romanului Un om din Est aici își are originea. De fapt, nimeni nu-l vedea pe autor în stare
Un roman din lest by Cosmin Ciotloș () [Corola-website/Journalistic/6368_a_7693]
-
definitiveze un proiect de o asemenea amploare. Nici măcar el însuși, de vreme ce pune în gura aceluiași personaj cu veleități literare astfel de declarații: „Da, coerența și desăvârșita, captivanta curgere a unui text - își dădea și el seama - astea erau importante. Și mai observase ceva: că o bucată, o scenă, o schiță nu «ieșeau» (aici verbul «a ieși» nu avea sensul de «a reuși», ci de a țâșni, de a se întrupa în real) decât dacă erau scrise bine. Avea atâta simț critic
Un roman din lest by Cosmin Ciotloș () [Corola-website/Journalistic/6368_a_7693]
-
o schiță nu «ieșeau» (aici verbul «a ieși» nu avea sensul de «a reuși», ci de a țâșni, de a se întrupa în real) decât dacă erau scrise bine. Avea atâta simț critic încât să vadă dacă o pagină sau mai multe capătă acea pregnanță și provoacă acea emoție fină pe care o dă numai valoarea și se temea să compună mari «tablouri» epice, incontrolabile de fapt; se mulțumea cu mici crochiuri, cu desene narative rapide, în tușe clare, a căror
Un roman din lest by Cosmin Ciotloș () [Corola-website/Journalistic/6368_a_7693]
-
Nelu Sanepidu începe un adevărat turneu erotic, cu opriri ba la Făurei, ba la Sighișoara, ba în câteva sectoare ale Bucureștilor. Ce caută el e specificul local al feminității. Dacă îl află din primele încercări, bine. Dacă nu, nu se mai întoarce. Pe toată perioada acestei campanii ține un soi de jurnal spre deliciul celui mai bun amic al său, Iuliu Borna. Inegale, memoriile acestea epistolare au totuși momentele lor de vârf. Două sunt mai interesante și acestea se petrec, ambele
Un roman din lest by Cosmin Ciotloș () [Corola-website/Journalistic/6368_a_7693]
-
ba în câteva sectoare ale Bucureștilor. Ce caută el e specificul local al feminității. Dacă îl află din primele încercări, bine. Dacă nu, nu se mai întoarce. Pe toată perioada acestei campanii ține un soi de jurnal spre deliciul celui mai bun amic al său, Iuliu Borna. Inegale, memoriile acestea epistolare au totuși momentele lor de vârf. Două sunt mai interesante și acestea se petrec, ambele, în Capitală. În prima, Nelu se prezintă unor muncitoare destul de sărace cu duhul drept un
Un roman din lest by Cosmin Ciotloș () [Corola-website/Journalistic/6368_a_7693]
-
încercări, bine. Dacă nu, nu se mai întoarce. Pe toată perioada acestei campanii ține un soi de jurnal spre deliciul celui mai bun amic al său, Iuliu Borna. Inegale, memoriile acestea epistolare au totuși momentele lor de vârf. Două sunt mai interesante și acestea se petrec, ambele, în Capitală. În prima, Nelu se prezintă unor muncitoare destul de sărace cu duhul drept un pui de magnat al petrolului sosit tocmai din Dallas. (De fapt, atenuează el, se născuse „într-o comună, lângă
Un roman din lest by Cosmin Ciotloș () [Corola-website/Journalistic/6368_a_7693]
-
nebun. Din păcate, ce urmează după spectaculosul „Ah, Dagmare!" e, narativ vorbind, pasabil. Superioară e următoarea proză de care aminteam, în care inepuizabilul Nelu face cunoștință cu, țineți-vă bine, directoarea Băncii Naționale. Finalul e tot ce are proza aceasta mai frumos. E acolo un lirism pe care Groșan nu are intuiția de a-l exploata, lăsându-l în aer chiar după ce îl ridicase deasupra atmosferei: „M-am întors, m-am strecurat sub cearșaf și mângâind-o cu stânga pe
Un roman din lest by Cosmin Ciotloș () [Corola-website/Journalistic/6368_a_7693]
-
pe hârtie de calc din Atlasul lui Hevelius, i-a apărut acolo sub umăr, cutremurându-mă, imaginea exactă, indubitabilă, a constelației Orion." (p. 229) O comedie lejeră și episodică, scrisă ireproșabil, e această carte. Nu un roman. Apărută la până mai ieri necunoscuta Tracus Arte (care între timp și-a consolidat o poziție publicând câțiva poeți optzeciști de primă mână), ea nu conține nici o indicație editorială. Doar, la capăt, un „sfârșitul volumului întâi". Asta, eu unul, n-o cred. Cred în
Un roman din lest by Cosmin Ciotloș () [Corola-website/Journalistic/6368_a_7693]
-
indicație editorială. Doar, la capăt, un „sfârșitul volumului întâi". Asta, eu unul, n-o cred. Cred în schimb că, grăbindu-se, Ioan Groșan a dat la tipar ce avea cât de cât gata din visatul roman al său, fără să mai ia în calcul vreun sequel în următorii ani. Că e așa mi-o dovedește substanța aleatorie a cărții, care putea foarte bine să se termine nu la pagina 293, ci la oricare alta. De altfel, deși legată în coperte de
Un roman din lest by Cosmin Ciotloș () [Corola-website/Journalistic/6368_a_7693]
-
ani. Că e așa mi-o dovedește substanța aleatorie a cărții, care putea foarte bine să se termine nu la pagina 293, ci la oricare alta. De altfel, deși legată în coperte de carton, ea nu așteaptă decât prima deschidere mai entuziastă pentru a-și risipi filele. Fapt verificat prin sondaj!) E un semn.
Un roman din lest by Cosmin Ciotloș () [Corola-website/Journalistic/6368_a_7693]
-
Ilie Constantin Eu nu știu mai dulce lucru ca iubirea-n tinerețe doi amanți stând să-i răsfețe; din ea unu-n altul piere. Eu nu știu mai grea durere ca absența ăstui bine, nici un lanț nu port pe mine decât două brațe goale, albe; de
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
Ilie Constantin Eu nu știu mai dulce lucru ca iubirea-n tinerețe doi amanți stând să-i răsfețe; din ea unu-n altul piere. Eu nu știu mai grea durere ca absența ăstui bine, nici un lanț nu port pe mine decât două brațe goale, albe; de se surpă, moale, e pe-o clipă - scurtă pace. Apoi gura ei ce tace, totu-n ea îmi spune: încă. Aurora roz-adâncă
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
se surpă, moale, e pe-o clipă - scurtă pace. Apoi gura ei ce tace, totu-n ea îmi spune: încă. Aurora roz-adâncă iese-n cer, cu somn sosește, să gustăm ne întărește acel mare, unic lucru. 2) Eu nu știu mai dulce lucru ca iubirea, dar e-un alt mai șiret ca tine, cald, ce-s născut să-ndur deplin. Nu plăcerea, acel chin al iubirii mi-i pe plac; zace-n pieptu-mi, și-i prefac chipu-n mine cum doresc
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
Apoi gura ei ce tace, totu-n ea îmi spune: încă. Aurora roz-adâncă iese-n cer, cu somn sosește, să gustăm ne întărește acel mare, unic lucru. 2) Eu nu știu mai dulce lucru ca iubirea, dar e-un alt mai șiret ca tine, cald, ce-s născut să-ndur deplin. Nu plăcerea, acel chin al iubirii mi-i pe plac; zace-n pieptu-mi, și-i prefac chipu-n mine cum doresc. Singuratic drumuiesc peste munți, peste câmpii, cu în ochi
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
doresc. Singuratic drumuiesc peste munți, peste câmpii, cu în ochi captive, vii chipuri, gesturi de mister. Oamenii-i evit sever: să nu pângăresc, aminte iau, ce e la mine-n minte un atât de dulce lucru. 3) Eu nu știu mai dulce lucru ca a mă gândi. Iubirea pură în mine și-are firea, tot în mine-i revenită. Zi și noapte fericită de-a fi însămi știu în tihnă. Grija mea fără odihnă-i să mă fac frumoasă mie. Vocea
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
se-nmlădie ori coboară, rău și bine totu-i pur atunci când vine în albastra mea pupilă. Ca o apă imobilă, calmă, ce-n culori de seară munți răsfrânge, țărmul - clară - pe cei vii, și orice lucru. 1) Eu nu știu mai dulce lucru ca ascunsa-mi casă; toate îmi anunță-un ceas ce bate, toate mi-l aduc aminte. Surdă e ca în morminte, zvonuri n-o ajung, reflectă - în gravura lor perfectă - stele, ziua de poveste. Parte de Levant îmi
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
este pentru-a tihnelor sorocuri; pentru veselele jocuri are pat adânc, anume. Tot ce e frumos în lume luându-ți ochii și chemându-i poți vedea că-n ea, le rându-i spre-acel mare, unic lucru. 2) Eu nu știu mai dulce lucru ca ascunsa-mi încăpere, s-o tot văd e o plăcere goală ca o pușcărie. Și puținul ei doar mie îmi e bun, ființei mele. Ale vieții zvonuri grele îmi sosesc, dar de departe. Tot ce-n lume
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
vană parte, rău la mers și la schimbare, loc prieten în ea are, cum polenul stă pe gene. În culcuș mă-ntind alene, ca ostașu-n aspre pături. Gândul meu îmi zace-alături, al meu mare, unic lucru. 3) Eu nu știu mai dulce lucru nici vreun alt locaș îmi place ca hoinar în a mea pace să fiu - nor în zarea sură. Îmi sunt, drept e, pe măsură, nedorind, iubesc pe cine e îndrăgostit de mine, pot în focul meu să-l
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
auziți, voi? Al cui rându-i să-l fac mâine fericit? Poate-un jalnic prăbușit în rușine, până jos. Urcă-n piept impetuos o deplină grațiere, promptă; schimbă-a lui durere într-un mare, unic lucru. 1) Eu nu știu mai dulce lucru ca iubirea-n tinerețe; însă poate să răsfețe o beție mai deplină. Nu-i de mine, căci m-alină forma dulce a femeii, pentru cel ce vrea cu zeii în dorinți să fie geamăn. Nu o fată fără
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
jalnic prăbușit în rușine, până jos. Urcă-n piept impetuos o deplină grațiere, promptă; schimbă-a lui durere într-un mare, unic lucru. 1) Eu nu știu mai dulce lucru ca iubirea-n tinerețe; însă poate să răsfețe o beție mai deplină. Nu-i de mine, căci m-alină forma dulce a femeii, pentru cel ce vrea cu zeii în dorinți să fie geamăn. Nu o fată fără seamăn - viu ciorchin crescut în toamnă - pentru el plăcere-nseamnă soartei lui să
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]