3,506,575 matches
-
e când îți propui ca muzica ta să dobândească acea sinceritate și autenticitate capabile să o personalizeze la modul peremptoriu. Abia aici recunoaștem idealul. A încurca idealurile cu scopurile înseamnă a gestiona greșit atât circumstanțele indezirabile, cât și proiectele cele mai atractive. Ratarea acestora din urmă poate surveni și din credința că, odată finalizat proiectul, idealul a fost atins. Nimic mai riscant, căci, probabil, cel mai performant moment al unei compoziții e acela în care aștepți încă să o așterni pe
Scop ?i ideal by Liviu D?NCEANU [Corola-website/Journalistic/83467_a_84792]
-
Abia aici recunoaștem idealul. A încurca idealurile cu scopurile înseamnă a gestiona greșit atât circumstanțele indezirabile, cât și proiectele cele mai atractive. Ratarea acestora din urmă poate surveni și din credința că, odată finalizat proiectul, idealul a fost atins. Nimic mai riscant, căci, probabil, cel mai performant moment al unei compoziții e acela în care aștepți încă să o așterni pe foaia cu portative. Deducem de aici că virtualitatea e mai aseptică decât actualitatea. De multe ori aspirația către ideal e
Scop ?i ideal by Liviu D?NCEANU [Corola-website/Journalistic/83467_a_84792]
-
încurca idealurile cu scopurile înseamnă a gestiona greșit atât circumstanțele indezirabile, cât și proiectele cele mai atractive. Ratarea acestora din urmă poate surveni și din credința că, odată finalizat proiectul, idealul a fost atins. Nimic mai riscant, căci, probabil, cel mai performant moment al unei compoziții e acela în care aștepți încă să o așterni pe foaia cu portative. Deducem de aici că virtualitatea e mai aseptică decât actualitatea. De multe ori aspirația către ideal e mai puțin tensionată în raport cu cea
Scop ?i ideal by Liviu D?NCEANU [Corola-website/Journalistic/83467_a_84792]
-
credința că, odată finalizat proiectul, idealul a fost atins. Nimic mai riscant, căci, probabil, cel mai performant moment al unei compoziții e acela în care aștepți încă să o așterni pe foaia cu portative. Deducem de aici că virtualitatea e mai aseptică decât actualitatea. De multe ori aspirația către ideal e mai puțin tensionată în raport cu cea care arondează scopul. În vreme ce formularea idealului se face cu o anume destindere, chiar discreție, identificarea și, mai ales, atingerea scopului se realizează îndeobște sub semnul
Scop ?i ideal by Liviu D?NCEANU [Corola-website/Journalistic/83467_a_84792]
-
riscant, căci, probabil, cel mai performant moment al unei compoziții e acela în care aștepți încă să o așterni pe foaia cu portative. Deducem de aici că virtualitatea e mai aseptică decât actualitatea. De multe ori aspirația către ideal e mai puțin tensionată în raport cu cea care arondează scopul. În vreme ce formularea idealului se face cu o anume destindere, chiar discreție, identificarea și, mai ales, atingerea scopului se realizează îndeobște sub semnul unui stres solemn, a unei crispări paralizante, cu un uriaș abuz
Scop ?i ideal by Liviu D?NCEANU [Corola-website/Journalistic/83467_a_84792]
-
cu portative. Deducem de aici că virtualitatea e mai aseptică decât actualitatea. De multe ori aspirația către ideal e mai puțin tensionată în raport cu cea care arondează scopul. În vreme ce formularea idealului se face cu o anume destindere, chiar discreție, identificarea și, mai ales, atingerea scopului se realizează îndeobște sub semnul unui stres solemn, a unei crispări paralizante, cu un uriaș abuz de protocol. Nu degeaba se spune că scopul e dramatic, iar idealul grațios. Așa cum dramatic este jocul cu ingeniozitatea (despre care
Scop ?i ideal by Liviu D?NCEANU [Corola-website/Journalistic/83467_a_84792]
-
spunea că e combinatorie), cu virtuozitatea sau doar cu dexteritatea, în timp ce exercițiul creativității este, evident, plin de suplețe și grație. Silogistic vorbind, nu ne rămâne decât să constatăm asocierea scopului cu virtuozitatea și a idealului cu creativitatea. Ar mai fi ceva: scopul e uneori zgomotos, lansat “în atac”, alteori e în stare, de dragul reușitei, să “armonizeze” simplificator complicațiile caracteristice antinomiilor sonore. Idealul, dimpotrivă, e mereu în expectativă, amintindu-ne însă ciclic deviza creatorului conform căreia el este ceasul deșteptător
Scop ?i ideal by Liviu D?NCEANU [Corola-website/Journalistic/83467_a_84792]
-
de meserie. Iar dacă scopul permite țopăirea eficace printre variile variante de expresie emanate de mareea globalizării, idealul are un flux, o autoritate și o forță afirmativă ce nu permit nici tatonările, nici derogările. Cu toate acestea scopul e mult mai ușor de recunoscut decât idealul. Pesemne că explicația constă în criza de identitate. Compozitorii nu mai știu să deosebească masca de chip. În cazul muzicii, masca e ceea ce se relevă, iar chipul ceea ce se revelă. Masca are întot- deauna nevoie
Scop ?i ideal by Liviu D?NCEANU [Corola-website/Journalistic/83467_a_84792]
-
globalizării, idealul are un flux, o autoritate și o forță afirmativă ce nu permit nici tatonările, nici derogările. Cu toate acestea scopul e mult mai ușor de recunoscut decât idealul. Pesemne că explicația constă în criza de identitate. Compozitorii nu mai știu să deosebească masca de chip. În cazul muzicii, masca e ceea ce se relevă, iar chipul ceea ce se revelă. Masca are întot- deauna nevoie de companie (acompaniază ceva sau pe cineva). Chipul slăvește soliloqul, suferind cumplit când își pierde singurătatea
Scop ?i ideal by Liviu D?NCEANU [Corola-website/Journalistic/83467_a_84792]
-
deosebească masca de chip. În cazul muzicii, masca e ceea ce se relevă, iar chipul ceea ce se revelă. Masca are întot- deauna nevoie de companie (acompaniază ceva sau pe cineva). Chipul slăvește soliloqul, suferind cumplit când își pierde singurătatea. Atunci nu mai are viață interioară. Or, un compozitor care nu e destul de singur, care nu mai are viață interioară, care devine un tonomat public ori exclusiv o prezență civică, are toate șansele să-și piardă chipul. Fie el angelic sau demonic
Scop ?i ideal by Liviu D?NCEANU [Corola-website/Journalistic/83467_a_84792]
-
se revelă. Masca are întot- deauna nevoie de companie (acompaniază ceva sau pe cineva). Chipul slăvește soliloqul, suferind cumplit când își pierde singurătatea. Atunci nu mai are viață interioară. Or, un compozitor care nu e destul de singur, care nu mai are viață interioară, care devine un tonomat public ori exclusiv o prezență civică, are toate șansele să-și piardă chipul. Fie el angelic sau demonic. La limită, cred că putem chiar forța o anume analogie, pe de o parte între
Scop ?i ideal by Liviu D?NCEANU [Corola-website/Journalistic/83467_a_84792]
-
a creatorului frământat de adânci îndoieli asupra propriei emoții, a omului inadaptat la rutina societății în care a trăit, a unui psihic tarat și torturat, oscilând pe muchea psihopatiei. Editura ART are în pregătire o culegere a câtorva dintre cele mai importante piese ale lui Tennessee Williams, toate jucate cu mare succes și ecranizate cu actori de mare faimă. Una dintre piesele originale are ca adaos un mic eseu al dramaturgului și anume un interviu cu sine însuși, publicat prima dată
Tennessee Williams: Lumea în care trăiesc by Antoaneta Ralian () [Corola-website/Journalistic/6362_a_7687]
-
deschis? Răspuns: Nu văd cum altfel am putea discuta. Întrebare: Știi, probabil, că atunci când prima ta piesă de succes, Menajeria de sticlă, a fost reluată la începutul stagiunii actuale, cei mai mulți cronicari au fost de părere că este și rămâne cea mai bună dintre piesele pe care le-ai scris, deși au trecut doisprezece ani de la premieră? Răspuns: Da. Citesc toate cronicile și criticile referitoare la piesele mele, chiar și pe cele care susțin că eu scriu pentru bani și că am
Tennessee Williams: Lumea în care trăiesc by Antoaneta Ralian () [Corola-website/Journalistic/6362_a_7687]
-
fum când picuri apă peste el. Întrebare: Dar, de bună seamă, recunoști că piesele tale recente degajă o răscolitoare notă de duritate, de răceală, de violență și furie? Răspuns: Cred că, în mod nedeliberat, am mers pe linia tensiunilor tot mai încordate, pe linia furiei și a violenței societății și timpurilor în care trăiesc. Și le-am redat prin propriile mele tensiuni tot mai încordate de scriitor și de om. Întrebare: Deci recunoști că această „tensiune tot mai încordată", cum îți
Tennessee Williams: Lumea în care trăiesc by Antoaneta Ralian () [Corola-website/Journalistic/6362_a_7687]
-
răceală, de violență și furie? Răspuns: Cred că, în mod nedeliberat, am mers pe linia tensiunilor tot mai încordate, pe linia furiei și a violenței societății și timpurilor în care trăiesc. Și le-am redat prin propriile mele tensiuni tot mai încordate de scriitor și de om. Întrebare: Deci recunoști că această „tensiune tot mai încordată", cum îți place să o numești, e reflectarea unei condiții lăuntrice personale? Răspuns: Da. Întrebare: O condiție morbidă? Răspuns: Da. Întrebare: Poate o condiție care
Tennessee Williams: Lumea în care trăiesc by Antoaneta Ralian () [Corola-website/Journalistic/6362_a_7687]
-
linia tensiunilor tot mai încordate, pe linia furiei și a violenței societății și timpurilor în care trăiesc. Și le-am redat prin propriile mele tensiuni tot mai încordate de scriitor și de om. Întrebare: Deci recunoști că această „tensiune tot mai încordată", cum îți place să o numești, e reflectarea unei condiții lăuntrice personale? Răspuns: Da. Întrebare: O condiție morbidă? Răspuns: Da. Întrebare: Poate o condiție care frizează psihopatia? Răspuns: Cred că scrierile mele au constituit pentru mine întotdeauna un soi
Tennessee Williams: Lumea în care trăiesc by Antoaneta Ralian () [Corola-website/Journalistic/6362_a_7687]
-
aștepți ca publicul să fie impresionat de niște piese și de niște scrieri care reprezintă o relaxare, o eliberare a tensiunilor unui posibil nebun incipient? Răspuns: Le eliberează și pe ale lor. Întrebare: Ce ale lor? Răspuns: Tensiunile lor tot mai încordate care frizează psihopatia. Întrebare: Gândești că lumea e pe cale să înnebunească? Răspuns: Pe cale? Aș spune că a înnebunit de tot. Așa cum afirmă Țiganul din piesa mea. Camino Real, lumea e un soi de prelegere pe care o citești de-a-ndoaselea
Tennessee Williams: Lumea în care trăiesc by Antoaneta Ralian () [Corola-website/Journalistic/6362_a_7687]
-
pe care o citești de-a-ndoaselea. Ceea ce nu-i prea amuzant. Întrebare: Până unde crezi că poți să ajungi cu viziunea asta torturată asupra lumii? Răspuns: Până unde va ajunge lumea cu condiția torturată în care trăiește. Până acolo, și nu mai departe. Întrebare: Și te aștepți ca publicul și criticii să te însoțească? Răspuns: Nu. Întrebare: Atunci de ce-i îmbrâncești și-i împingi pe drumul ăsta? Răspuns: Eu merg pe drumul ăsta, dar nu îmbrâncesc și nu împing pe nimeni, nu
Tennessee Williams: Lumea în care trăiesc by Antoaneta Ralian () [Corola-website/Journalistic/6362_a_7687]
-
E rezultatul maladiei zilelor noastre, al violenței și al spaimelor lumii actuale și al epocii în care trăim. Întrebare: Dar tu ești un om care trebuie să distreze publicul, ești o persoană cu pretenții de artist, ori lumea nu se mai amuză azi cu pisici pe acoperișul fierbinte sau cu pasageri ai unor tramvaie trăsnite. Răspuns: N-au decât să se ducă la musicaluri și la comedii. Eu n-am de gând să-mi schimb felul de a scrie. Îmi vine
Tennessee Williams: Lumea în care trăiesc by Antoaneta Ralian () [Corola-website/Journalistic/6362_a_7687]
-
unor tramvaie trăsnite. Răspuns: N-au decât să se ducă la musicaluri și la comedii. Eu n-am de gând să-mi schimb felul de a scrie. Îmi vine destul de greu să scriu ceea ce doresc eu să scriu, fără să mai încerc să scriu ceea ce spui că doresc alții să scriu și eu nu doresc să scriu. Întrebare: După părerea ta, ai vreun mesaj pozitiv? Răspuns: Da, cred că da. Întrebare: Și anume? Răspuns: Nevoia arzătoare, aproape strigătoare, de un
Tennessee Williams: Lumea în care trăiesc by Antoaneta Ralian () [Corola-website/Journalistic/6362_a_7687]
-
să scriu. Întrebare: După părerea ta, ai vreun mesaj pozitiv? Răspuns: Da, cred că da. Întrebare: Și anume? Răspuns: Nevoia arzătoare, aproape strigătoare, de un efort general uman pentru a ne cunoaște pe noi înșine și de a ne cunoaște mai adânc unul pe celălalt, de a ne cunoaște atât cât să putem înțelege că niciun om nu deține monopolul dreptății sau al virtuții, și că orice om are în el o vână de duplicitate și de răutate. Dacă oamenii, rasele
Tennessee Williams: Lumea în care trăiesc by Antoaneta Ralian () [Corola-website/Journalistic/6362_a_7687]
-
sunt motivați, în disperata lor vocație, de dorința de a descoperi și de a separa adevărul din complexul de minciuni și de evaziuni în care trăiesc. Cred că acest impuls face ca munca lor să nu fie o profesiune ci mai curând o vocație, o adevărată „chemare." Întrebare: De ce nu scrii și despre oameni buni? Nu ai întâlnit niciodată oameni buni în viața ta? Răspuns: Teoria mea despre oamenii buni e atât de simplă încât aproape că mă jenez să o
Tennessee Williams: Lumea în care trăiesc by Antoaneta Ralian () [Corola-website/Journalistic/6362_a_7687]
-
această notă. Deci ce ar trebui să spun? Că știu bine că sunt un artist minor care, întâmplător, a scris una sau două piese majore? Nici măcar nu știu care sunt acestea. N-are importanță. Am spus ce am avut de spus. Aș mai putea spune câte ceva, sau aș putea să-mi ferec gura. Nu depinde de dumneavoastră ci exclusiv de mine, de mâna destinului sau a providenței care operează în viața mea.
Tennessee Williams: Lumea în care trăiesc by Antoaneta Ralian () [Corola-website/Journalistic/6362_a_7687]
-
cred că mi-a devenit cunoscut limbajul lor, printr-o asiduă frecventare. Ediția de opere complete (1954-2004) descoperită cu câțiva ani în urmă în populara colecție de la Gallimard, Balticele sale, are un loc permanent în buzunarul meu. Cu bucurie transcriu mai jos câteva echivalențe limpezi ca apele nordului. Căci e o sărbătoare a poeziei. Kyrie Uneori, viața mea deschidea ochii în întuneric. Cum ai vedea trecând pe străzi mulțimi agitate și oarbe, în drum spre cine știe ce miracol, în timp ce, invizibil, eu rămâneam
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]
-
ați devenit vizibili. Ușa numărul trei. O cameră strâmtă de hotel. Cu vedere spre o străduță. Un felinar ce-și aruncă lumina pe asfalt. Frumoase reziduri ale experienței. Baltice V 30 iulie. Arhipelagul devine excentric - azi, pentru prima dată după mai mulți ani, apa e plină de meduze, ele progresează suave și tacticoase, aparțin de aceeași companie maritimă: AURELIA, derivă ca florile la ceremoniile funebre pe mare, iar atunci când le scoți din apă, își pierd formele, cum ai extrage din umbră
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]