38,836 matches
-
al XIV-lea avem informații despre cnejii de Ciortea. Astfel în anul 1354 între cnejii de Ciortea conform documentului apar certuri pentru împărțirea averii. Din documentele vremii aflăm că acești cnejii aveau patru moșii și aici amintim: Ciortea, Baiola (sat dispărut), Guluez (sat dispărut) și Zerdahel. Tot din documentele vremii reiese că în Ciortea ar fi fost o podgorie. Trebuie amintit că acești cneji de Ciortea au fost înrudiții cu celebrul cneaz din Banat, cneazul Baciu. Nu se știe din ce
Ciortea, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301076_a_302405]
-
sat dispărut) și Zerdahel. Tot din documentele vremii reiese că în Ciortea ar fi fost o podgorie. Trebuie amintit că acești cneji de Ciortea au fost înrudiții cu celebrul cneaz din Banat, cneazul Baciu. Nu se știe din ce motive dispar cnejii de Ciortea la sfârșitul secolului al XIV-lea, căci la sfârșitul acestui secol ei nu mai apar în documente. Întemeietorul familiei Ciortea este Iacob de Ciortea. Se mai cunosc și Nicolae fiul lui Iacob de Ciortea cu fii săi
Ciortea, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301076_a_302405]
-
este cel al Sfintei Ana (1854), opera pictorului Richard Puchta. Tabloul Fecioarei Maria a fost inițial împodobit cu pietre scumpe și piese de aur. Se văd și acum urmele acestora. Biserica a fost jefuită de hoți și aceste podoabe au dispărut. Acest tablou al Fecioarei Maria, care inițial a fost o icoană, a fost recondiționat de un pictor Tury Gyula, care i-a dat o înfățișare puțin mai deosebită. Un alt tablou bisericesc a fost cel al pictorului Rebernigg din Oravița
Ciclova Montană, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301075_a_302404]
-
localnicii din Bozovici au reacționat prin acțiuni de protest directe sau indirecte. Din anul 1913 toate satele din Valea Almăjului vor primi denumiri ungurești, dar acest lucru nu va dura mult pentru că va veni anul 1918, când stăpânirea maghiară va dispare. Primul Război Mondial a prins comunitatea din Bozovici din plin, și ca participare și ca sacrificii. La sfârșitul lunii iulie 1914 au fost mobilizați almăjenii, în număr de 6614 soldați. Din cei 3408 locuitori câți avea Bozoviciul la începutul războiului
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
a desființat și satele ei au fost reincluse în comuna Sărulești, care a revenit la județul Ilfov, reînființat. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Călărași; cu această ocazie, satul Săruleștii de Jos a dispărut, el nemaiapărând în anexa legii republicate.
Comuna Sărulești, Călărași () [Corola-website/Science/301125_a_302454]
-
descoperite pe aceste meleaguri. Nu se știe precis numele așezării deoarece nu s-a descoperit nicio inscripție cu această informație, dar este posibil să fie Stratonis-ul menționat de Herodot și de Strabo. În veacurile care au urmat, informațiile despre Agigea dispar cu desăvârșire din documente, acestea fiind probabil distruse. în secolul VI e.n., însăși localitatea dispare. Documentele și hărțile de dată recentă menționează localitatea începând cu anul 1860 ("Adjidjé"). În a doua jumătate a secolului al XIX-lea se semnalează în
Agigea, Constanța () [Corola-website/Science/301134_a_302463]
-
nicio inscripție cu această informație, dar este posibil să fie Stratonis-ul menționat de Herodot și de Strabo. În veacurile care au urmat, informațiile despre Agigea dispar cu desăvârșire din documente, acestea fiind probabil distruse. în secolul VI e.n., însăși localitatea dispare. Documentele și hărțile de dată recentă menționează localitatea începând cu anul 1860 ("Adjidjé"). În a doua jumătate a secolului al XIX-lea se semnalează în Agigea o creștere numerică a populației, îndeosebi păstori, veniți din jurul Sibiului, din părțile Brăilei, Ialomiței
Agigea, Constanța () [Corola-website/Science/301134_a_302463]
-
și poienilor învecinate, primii locuitori - veniți sigur de peste munți - și-ar fi luat numele de la „brebi" (sau biberi), de unde, cu timpul, ei au devenit brebeni iar satul Brebu. Pe măsura tăierii și dispariției pădurii, care provoacă alunecări de pământ, lacul dispare precum dispăruseră și „brebii" ce-l populau, vânați pentru blana lor mătăsoasă și caldă. Într-o altă variantă, de data asta mult mai recentă, se consideră că satul și-ar datora numele uneia din cele mai vechi familli așezate aici
Brebu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301156_a_302485]
-
învecinate, primii locuitori - veniți sigur de peste munți - și-ar fi luat numele de la „brebi" (sau biberi), de unde, cu timpul, ei au devenit brebeni iar satul Brebu. Pe măsura tăierii și dispariției pădurii, care provoacă alunecări de pământ, lacul dispare precum dispăruseră și „brebii" ce-l populau, vânați pentru blana lor mătăsoasă și caldă. Într-o altă variantă, de data asta mult mai recentă, se consideră că satul și-ar datora numele uneia din cele mai vechi familli așezate aici, numite Brebeanu
Brebu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301156_a_302485]
-
toate greșelile de compoziție și găsește că Laertios trebuie să se resemneze ,als Esel gescholten zu werden" Totuși, chiar Usener a înțeles marea valoare a lui Laertios și i-o recunoaște fără să vrea atunci când încearcă să explice de ce au dispărut atâtea opere de valoare și originale în acest domeniu, ca "Biografiile" lui Hermip sau "Succesiunile "lui Sotion, pe când lucrarea lui Diogenes s-a conservat. Aceasta s-a întâmplat, zice Usener, „nu fiindcă opera lui Diogenes era cea mai bună, mai
Diogene Laerțiu () [Corola-website/Science/301157_a_302486]
-
în compunerea raionului Găești din regiunea Argeș. Comuna Greci a căpătat în timp numele de "Petrești". În 1968, cele două comune au revenit la județul Dâmbovița, reînființat, dar comuna Ionești a fost desființată și inclusă în comuna Petrești, tot atunci dispărând și satul Paladi, inclus în satul Ionești.
Comuna Petrești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301183_a_302512]
-
răsărit, pe dealul numit Răzeșie, aproape de Macișeni se găsește o pădure în care primăvară înflorește bujorul românesc, plantă monument al naturii. Până la revoluția din 1989, sătul avea poate ce mai mare livadă de meri din județul Galați dar care a dispărut. Tot până la revoluție, la sud și la sud-vest de sat se găseau plantații de vie nobilă pe o suprafață de cca. 800 ha, care, după ce s-au împărțit celor care aveau dreptul la pământ, au cam dispărut. Vecini: la nord
Mândrești, Galați () [Corola-website/Science/301217_a_302546]
-
dar care a dispărut. Tot până la revoluție, la sud și la sud-vest de sat se găseau plantații de vie nobilă pe o suprafață de cca. 800 ha, care, după ce s-au împărțit celor care aveau dreptul la pământ, au cam dispărut. Vecini: la nord comună Smulți, la răsărit satul Măcișeni, la sud Valea Mărului iar, la vest com. Matcă și com. Corod. 99% din locuitori sunt ortodocși, în general oameni cu frica lui Dumnezeu care au avut parte de un preot
Mândrești, Galați () [Corola-website/Science/301217_a_302546]
-
agricole pentru cultura plantelor cerealiere. Ca specie de plantă de importantă floristică deosebită este narcisa, prezentă în rezervația naturală din lunca Neajlovului. Fauna din zonele de pădure este reprezentată prin : cerb, mistreț, căprior, vulpe, veveriță. Multe dintre aceste animale au dispărut sau și-au redus numărul datorită intervenției omului, prin defrișarea pădurilor sau datorită braconajului. Așa se întâmplă cu cerbul și mistrețul, care practic, nu mai există. Păsările cele mai numeroase sunt: fazanul, sitarul, gaița, ciocârlia de pădure, privighetoarea, ciocănitoarea, pupăza
Comuna Vișina, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301197_a_302526]
-
casă aducând un venit destul de important pentru gospodăria respectivă. Încă de la începutul existenței sale, satul pare a fi mai curând un mic colț de pădure seculară. Creșterea pomilor fructiferi este o mândrie a tuturor. Dacă prunii bătrâni au început să dispară din cauza vechimii lor, noi livezi tinere se ridică pe dealurile caselor. Izvoarele de apă sulfuroasă ce se găsesc în punctele: Bucică, Lățești și Moarea, dacă ar fi exploatate și valorificate ar aduce mari îmbunătățiri în dezvoltarea comunei Vârfuri.
Comuna Vârfuri, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301196_a_302525]
-
Suprafață totală 3.698 ha Vatra Satului (intravilan) 388 ha Locuințe (case) 1.211 Locuințe proprietate publică 32 Comună are un singur sat, Cuca. În trecut a mai avut două sate Slobozia Ventura (Venturoaia) și Cotros (Cotu Ros) care au dispărut. Condițiile naturale nu au fost așa de prielnice localizării comunităților umane în această zonă în care se află satele noastre din cauza lipsei surselor de apă, pânză freatică găsindu-se la mari adâncimi. Însă din punct de vedere al factorilor de
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
Ialomița și apoi (după 1952) al regiunii București. În 1968, după revenirea la organizarea administrativă pe județe, ele au fost transferate județului Ilfov, iar comuna Pelinu a fost desființată și inclusă în comuna Bărcănești, toate fostele sate ale comunei Pelinu dispărând și ele după ce au fost comasate în satul Condeești. În urma unei reorganizări administrative regionale, în 1981, comuna a revenit la județul Ialomița. Nouă obiective din comuna Bărcănești sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Ialomița ca monumente istorice de
Comuna Bărcănești, Ialomița () [Corola-website/Science/301231_a_302560]
-
40-60 hectare unde s-a instalat o vegetație și fauna hidrofila. În ceea ce privește fenomenul de «remmu » care făcea ravagii în sectorul comun al luncii B-S ajungând spre nord până dincolo de Torcești când întreaga lunca devenea o adevăra mare el a dispărut de la mijlocul anilor ’70 când Șiretul și împarte Bârladul au fost îndiguite cu diguri de 3-5 metri.În plus faptul că de câțiva ani curge într-un canal gură de vărsare înmâlită permițând o deversare ușoară în Siret. Covorul vegetal
Comuna Ivești, Galați () [Corola-website/Science/301215_a_302544]
-
În ultimul timp, floră este în scădere întrucât cea mai mare parte a terenurilor au fost transformate de om în terenuri de cultură. Pe teritoriul localității întâlnim elemente faunistice est-europene și central-europene. Întâlnim fauna specifică de pădure, lupul și râsul dispărând de mai bine de 45 de ani. Ca fauna piscicola întâlnim crapul, carasul etc.Fauna nisipurilor este mai săracă;găsim termita, furnică, șarpele termofil și șopârla de nisip. În urmă faptului că ambianța naturală oferă condiții de dezvoltare a vieții
Comuna Ivești, Galați () [Corola-website/Science/301215_a_302544]
-
a administrației publice consemnează comuna Sălcioara, cu satul Sălcioara, și comuna Rași cu satele Rașii Noi și Rașii Vechi. În 1950, comunele au trecut în administrarea raionului Lehliu din regiunea Ialomița și apoi (după 1952) din regiunea București, comuna Rași dispărând la un moment dat, inclusă fiind în comuna Sălcioara. Aceasta a revenit la județul Ialomița în 1968, fiind atunci formată din satele Sălcioara, Rași și Dibești, ultimul sat dispărând înainte de .
Comuna Sălcioara, Ialomița () [Corola-website/Science/301249_a_302578]
-
regiunea Ialomița și apoi (după 1952) din regiunea București, comuna Rași dispărând la un moment dat, inclusă fiind în comuna Sălcioara. Aceasta a revenit la județul Ialomița în 1968, fiind atunci formată din satele Sălcioara, Rași și Dibești, ultimul sat dispărând înainte de .
Comuna Sălcioara, Ialomița () [Corola-website/Science/301249_a_302578]
-
ocupau cu agricultura, creșterea animalelor și destul de limitat cu industria, amintind aici micii meșteșugari, precum: tâmplari, croitori, cizmari, fierari. Chiar dacă se află la doar câțiva kilometri de orașul Urziceni, în Slatioarele s-a păstrat tradiționalismul specific satelor. Până și datinile dispărute din multe sate, aici își mai găsesc încă ecoul lor strămoșesc, chiar dacă acesta este mult diluat. Oamenii isi educa copiii în credința ortodoxă și îi învață să păstreze cu sfințenie sărbătorile și posturile. Bibliografie:
Slătioarele, Ialomița () [Corola-website/Science/301252_a_302581]
-
tătarilor i-a silit pe cumani să se retragă, o parte peste Dunăre, iar o alta în Ungaria, unde regele Béla al IV-lea, i-a colonizat lângă Tisa (1239). Risipit în toate direcțiile, în scurt timp poporul cuman a dispărut. O mare parte dintre cumanii din Ungaria s-au reîntors după 1290 (anul morții „mentorului” lor, regele Ungariei Ladislau „Cumanul”) în nordul Mării Negre unde s-au contopit cu populația turcică (tătară) din hanatul mongol Hoarda de Aur. În toponimia Moldovei
Budăi, Iași () [Corola-website/Science/301263_a_302592]
-
1106 locuitori și în ea existau două biserici, o școală și patru mori de apă. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Buznea în aceeași plasă, având 1267 de locuitori în satele Buznea, Dădești, Gănești și Jora. În 1931, comuna Buznea dispăruse, satele ei probabil trecând la comuna urbană Târgu Frumos. Comuna s-a înființat în 1968 sub denumirea de "Târgu Frumos", cuprinzând satele din zona suburbană a orașului cu același nume. În 2004, câteva sate din zona de nord a comunei
Comuna Ion Neculce, Iași () [Corola-website/Science/301286_a_302615]
-
Hărpășești aparține împreună cu satele Doroșcani, Popești, Obrijeni, Vama și Pădureni de comuna Popești. Prima atestare documentară a satului este într-un uric a lui Ștefan cel Mare din 12 ianuarie 1488, unde este menționat satul Arpășești aflat lângă Todirești, sat dispărut în prezent. La 28 martie 1560 se menționează într-un document al domnitorului Alexandru Lăpușneanu că “se mai adaugă a patra parte din satul Todirești, cumpărat de Petru de la Arpășești dată lui Dragu fost comis”. La 3 iulie 1626 într-
Hărpășești, Iași () [Corola-website/Science/301281_a_302610]