35,703 matches
-
rădăcinii pătrate. Dezvoltă forma modernă de numărare binară, utilizată astăzi în informatică și pentru calculatoare. Leibniz a încercat să creeze un calcul logic, o logică bazată pe utilizarea simbolurilor, fiind un precursor al logicii matematice. În fizică, Leibniz a introdus noțiunea de ""forță vie"" (mv) ca măsură a mișcării (energia cinetică, cum o numim azi), diferită de cea de ""cantitate de mișcare"" (mv) (Impuls, cum îl numim azi), premergătoare noțiunii moderne de energie. Teoria substanței. Leibniz a susținut o nouă teorie
Gottfried Wilhelm von Leibniz () [Corola-website/Science/298292_a_299621]
-
fiind un precursor al logicii matematice. În fizică, Leibniz a introdus noțiunea de ""forță vie"" (mv) ca măsură a mișcării (energia cinetică, cum o numim azi), diferită de cea de ""cantitate de mișcare"" (mv) (Impuls, cum îl numim azi), premergătoare noțiunii moderne de energie. Teoria substanței. Leibniz a susținut o nouă teorie asupra substanței care are în centru ideea de acțiune, spre deosebire de teoria carteziană a substanței, bazată pe noțiunea de întindere. Fiecare substanță se caracterizează mereu prin acțiune. Acțiunea unei substanțe
Gottfried Wilhelm von Leibniz () [Corola-website/Science/298292_a_299621]
-
cea de ""cantitate de mișcare"" (mv) (Impuls, cum îl numim azi), premergătoare noțiunii moderne de energie. Teoria substanței. Leibniz a susținut o nouă teorie asupra substanței care are în centru ideea de acțiune, spre deosebire de teoria carteziană a substanței, bazată pe noțiunea de întindere. Fiecare substanță se caracterizează mereu prin acțiune. Acțiunea unei substanțe se traduce în percepția să, această devenind mai distinctă ,în caz contrar are de a face cu pasiunea. Sistemul filosofic al lui Leibniz are la baza existența unor
Gottfried Wilhelm von Leibniz () [Corola-website/Science/298292_a_299621]
-
în locuința sa de la Arcueil, din apropierea Parisului, cu doar câteva zile înainte de a împlini vârsta de 78 de ani. Printre contribuțiile aduse de Laplace la dezvoltarea matematicilor pure și aplicate se pot enumera: De numele lui Laplace este strâns legată noțiunea de "operator Laplace", sau "laplacian". Acesta este un operator diferențial de ordinul al doilea, eliptic, în spațiul euclidian "n"-dimensional, definit ca divergența gradientului. Are numeroase aplicații, de exemplu în fizică, unde este utilizat la modelarea propagării undelor și propagării
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]
-
exact, el a prezentat o analiză precisă din punct de vedere matematic a ideii potrivit căreia probabilitatea este raportul dintre numărul evenimentelor favorabile și al celor posibile, și a aplicat-o la problemele fizice concrete. Tot el a introdus și noțiunea de corelație, care va fi tratată in extenso în lucrările lui Francis Galton. Deși Christiaan Huygens fusese primul savant care abordase acest subiect, în secolul al XVII-lea, iar alți matematicieni au contribuit la înțelegerea frecvenței evenimentelor, teoria clasică a
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]
-
din faptul că fiecare funcție a unui punct oarecare de pe suprafața sferei poate fi dezvoltată în serie în acest mod. Tot aici, este dezvoltat conceptul de potențial gravitațional, introdus de către Joseph-Louis Lagrange în lucrările lui din 1773, 1777 et 1780 (noțiunea de „"potențial"” fusese utilizată pentru prima dată de către Daniel Bernoulli în "Hydrodynamica" sa, publicată în 1738). Laplace a demonstrat că potențialul satisface întotdeauna ecuația cu derivate parțiale: Această ecuație este cunoscută în prezent ca "ecuația Laplace". Sub forma sa mai
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]
-
astronomia secolului al XIX-lea (sub numele de "teoria cosmogonică Kant-Laplace") și rămâne și astăzi una dintre ipotezele cosmogonice cele mai credibile. Laplace a fost primul om de știință care a postulat existența "găurilor negre" în univers și a introdus noțiunea de "colaps gravitațional". Este extrem de interesantă, din perspectiva capacității de previziune, sugestia lui Laplace conform căreia „forța de atracție a unui corp ceresc poate fi atât de mare încât lumina să nu mai poată părăsi interiorul acestuia”. Deși nu era
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]
-
În analiza matematică, integrala unei funcții este o generalizare a noțiunilor de arie, masă, volum și sumă. Procesul de determinare a unei integrale se numește integrare. Spre deosebire de noțiunea înrudită de derivată, există mai multe definiții posibile ale integralei, fiecare cu suportul său tehnic. Acestea sunt însă compatibile. Oricare două moduri de
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
În analiza matematică, integrala unei funcții este o generalizare a noțiunilor de arie, masă, volum și sumă. Procesul de determinare a unei integrale se numește integrare. Spre deosebire de noțiunea înrudită de derivată, există mai multe definiții posibile ale integralei, fiecare cu suportul său tehnic. Acestea sunt însă compatibile. Oricare două moduri de integrare a unei funcții vor da aceleași rezultate când ambele sunt definite. În mod intuitiv, integrala unei
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
a" și "b", reprezintă valoarea ariei mărginite de segmentele "x=a", "x=b", axa "x" și graficul funcției "f". Formal, considerând atunci integrala funcției "f" între "a" și "b" este măsura lui "S". Termenul "integrală" se poate referi și la noțiunea de primitivă a unei funcții, adică o funcție "F" a cărei derivată este funcția dată "f". În acest caz, se numește integrală nedefinită, pe când integralele discutate în acest articol sunt numite integrale definite. Principiile integrării au fost enunțate de Isaac
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
numesc teoria "intuitivă" sau "naivă" a mulțimilor; pentru mai multe detalii vezi articolul teoria naivă a mulțimilor. Pentru o considerație riguroasă, axiomatică, vezi teoria axiomatică a mulțimilor. a este un concept primar care nu se definește prin raportare la alte noțiuni mai generale, ci se descrie / se definește ostensiv. O descriere intuitivă a conceptului este dată de considerarea mulțimii drept un număr de elemente oarecare puse laolaltă. Numărul de elemente al unei mulțimi e denumit și cardinalitate. Pentru mulțimile infinite se
Mulțime () [Corola-website/Science/298332_a_299661]
-
de tranziție dintre Evul Mediu și Istoria Modernă. Renașterea a văzut revoluții în preocupări intelectuale, dar și schimbări sociale și politice ce au influențat evoluțiile artistice și contribuțiile depuse de personalități ca Leonardo da Vinci, după care a fost inspirat noțiunea de "omul renașterii". Renașterea a început în Florența, Italia, în secolul al XIV-lea. Diverse teorii au fost propuse pentru a explică origine și caracteristicile renașterii, concentrându-se pe o varietate de factori, incluși pe particularitățile sociale și civice din
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
Mediu, cu structura să ierarhică rigidă, dominată de economia agrară și sub puternică influență a Bisericii Catolice, a început să se destrame. În decursul Renașterii, un rol determinant l-au avut oamenii de cultură și artiștii înclinați spre clasicismul greco-roman. Noțiunea de "Renaștere" a fost folosită pentru prima dată la începutul secolului al XIX-lea de către istoricul francez Jules Michelet, de la care a fost preluată de istoricul elvețian Jacob Burckhardt în lucrarea sa fundamentală "Die Kultur der Renaissance în Italien" ("Cultură
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
să spună o listă de cuvinte pe care le-au auzit înainte. Clasificarea în funcție de tipul de informații Memoria topografica presupune capacitatea individului de a se orienta în spațiu, să recunoască și să urmeze un itinerar, sau sa recunoasca locurile familiare. Noțiuni de a te pierde atunci cand călătorești singur este un exemplu al eșecului de memorie topografice. Amintiri flash sunt amintiri episodice clare de evenimente unice și extrem de emoționale. Oamenii amintindu-si unde au fost sau ce făceau când au auzit pentru
Memorie () [Corola-website/Science/298312_a_299641]
-
este, de asemenea, numit engrama sau urme de memorie (Semon 1904). Unii neurologi și psihologi echivalează greșit conceptul de engrama și memorie, în linii mari unii concep toate efectele postume persistente ale experiențelor ca fiind memorie ; alții sunt împotriva acestei noțiuni că memoria nu ar exista până când este descoperită în comportament sau gând. (Moscovitch 2007). O intrebare esențială în neuroștiințele cognitive este modul cum sunt codate și reprezentate în creier informațiile și experiențele mentale. Oamenii de știință au acumulat foarte multe
Memorie () [Corola-website/Science/298312_a_299641]
-
neurologice. Memoria reflectă trecutul că trecut, astfel încât în momentul în care subiectul reactualizează o informație, este conștient că acea experiență s-a petrecut cândva în trecut. Conținuturile memoriei sunt extrem de variate. Începând de la experiențe de ordin senzorial perceptiv, apoi cunoștințe, noțiuni, experiențe afective, experiențe sociale, [[ș.a.m.d.]]. Conținutul reflectoriu constituie și un criteriu de clasificare a unor forme specializate de memorie. Putem vorbi despre memorie senzorială (vizuală, auditiva, motorie, gustativa, olfactiva), memorie perceptiva, memoria imaginilor, memorie cognitivă, memorie afectiva, memorie
Memorie () [Corola-website/Science/298312_a_299641]
-
e Sistemul Internațional, care are șapte unități de măsură de bază ("fundamentale"), din care toate celelalte sunt derivate. Există și alte sisteme, utilizate în diverse scopuri, unele încă utilizate, altele doar istorice. Printre acestea se găsesc: a definit expres unele noțiuni legate de unitățile de măsură în standardul OIML V 2-200
Unitate de măsură () [Corola-website/Science/298375_a_299704]
-
a regnului animal cât și cel vegetal în specii, subspecii, clase, etc, a reprezentat un imens salt calitativ în gândire și în percepția lumii vii. În medicină, experimentarea injecțiilor medicamentoase, descoperirea primului vaccin (1796), inventarea primului stetoscop și apariția primelor noțiuni de igienă au fost toți atâția pași majori spre transformarea medicinei dintr-un conglomerat empiric de informații în știință. Medicina galenică e răsturnată progresiv prin experimente anatomice ce culminează cu descoperirea circulației sângelui de către William Harvey.
Revoluția științifică () [Corola-website/Science/298391_a_299720]
-
inteligența ia forma acțiunilor motoare. În perioada de preoperații (3-7 ani), inteligența este intuitivă. În timpul stadiului de operații concrete (8-11 ani), structura cogniscibilă este logică, dar depinde de referințe concrete. În stadiul final de operații formale (12-15 ani), gândirea implică noțiuni abstracte. În timp ce stadiile cunoașterii indentificate de Piaget sunt asociate cu diferențele caracteristice vârstei, ele variază de la individ la individ. Ba mai mult, fiecare stadiu are mai multe forme structurale distincte. Piaget a fost un scriitor prolific și a publicat cărți
Jean Piaget () [Corola-website/Science/298400_a_299729]
-
erau deseori nesigure în definirea acestei categorii, iar termenul era deseori folosit pentru oricine folosea muncitori angajați sau aveau o avere mai mare decât era "normal" în conformitate cu niște criterii artificiale. În mai 1929 Sovnarkom a emis un decret care formaliza noțiunea de "gospodărie de culac" (кулацкое хозяйство). Oricare dintre următoarele caracteristici definea un culac: Conform acestui ultim punct, orice țăran care își vindea surplusul de recoltă la piață putea fi clasificat în mod automat drept culac. Mai târziu această listă a
Culac () [Corola-website/Science/298396_a_299725]
-
Bucătăria reprezintă arta și tehnica preparării alimentelor destinate consumului uman. Bucătăria poate cuprinde toate noțiunile practice referitoare la ingrediente, prepararea lor, instrumentele folosite, modurile de gătit și diferențele între acestea. Este asociată artei mesei și gastronomiei. Bucătăria este de asemenea o încăpere importantă a unui cămin, în care este preparată mâncarea și care este echipată
Bucătărie () [Corola-website/Science/297125_a_298454]
-
povestește Hesiod, în jurul secolului VIII î.Hr., în „Munci și zile“. Este vorba de o biată privighetoare prinsă în ghearele unui erete (sau șoim) care, în plus, îi face morală. Această fabulă are rolul de a ne face să medităm asupra noțiunii de dreptate, cu ajutorul unui raționament antitetic în care personajul principal exploatează excesiv poziția de forță. Fabula va lua amploare mai ales cu ajutorul lui Esop, care a trăit în secolul VI î.Hr. și care e considerat „părintele fabulei“. În perioada clasicilor
Fabulă () [Corola-website/Science/297137_a_298466]
-
diferite: „software liber” pune accentul pe libertatea totală transmisă utilizatorilor prin licența programului, iar „software cu sursă deschisă” accentuează doar avantajele de natură practică, comercială și materială (cum ar fi gratuitatea și disponibilitatea imediată). R. Stallman recomandă folosirea exclusivă a noțiunii de „software liber”, pentru a transmite publicului valori morale mai înalte odată cu software-ul distribuit. Există și persoane care spun că folosirea termenului „cu sursă deschisă” are doar rațiuni de ordin lingvistic: în limba engleză, sensul cuvântului „free” este ambiguu
Software liber () [Corola-website/Science/297186_a_298515]
-
am venit în America pentru a reconstrui Statuia Libertății Versului eliberat de sub tirania clasicismului și a dogmelor sale. Eu autorizez orice îndrăzneala: antiliteratura și literatura să; forme flexibile fixate sau imaginea vie a morții!; stilul nonstilului; poeme fără versuri (pentru că noțiunea de «poem» nu corespunde nici unei definiții din dicționare sau din enciclopedii) - poeme care există prin absența lor; poeme fără cuvinte, fără fraze; literatura după război - pagini întregi bombardate cu murdărie, pulverizate prin repetare și nonpoetic; versuri (numai) paralingvistice - grafii, portrete
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]
-
an acest secol tehnic; texte impersonale personalizate; șoc electric; transformarea imposibilului în posibil sau a anormalului în normal; ARTĂ pentru NONARTA; a face literatura din orice, a face literatura din nimic! Poetul nu este un prinț al notelor false ]ipate! Noțiunile de poezie și de derivate ale acesteia au devenit demodate în acest secol și oamenii râd de ele cu dispreț! Mi-e rușine să afirm că am compus texte lirice, eu le ascund. Oamenii nu mai citesc și nu mai
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]