37,224 matches
-
Stephen King din Salem’s Lot, pentru a nu mai pune la socoteală enorma zestre cinematografică a autorului. C. este, prin excelență, un vizual, de infernuri și purgatorii, iar imageria lui, imperiul său fabulos de vedenii nu are precedent în proza românească. Descentrat, excesiv împovărat de simbologie și prolix peste marginile îngăduite, Orbitor poate fi citit ca fișa clinică a unei nevroze obsesionale, ca scriitura unei eminescianități totalitare sau ca traiectul unei renovatio în consecința Nașterilor mistice. Nu este mai puțin
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
a esențelor și evenimentelor plănuite într-o altă lume, demonică și paralelă, cele două lumi care se oglindesc perfect fiind intermediate de îngeri căzuți. Autoarea dezvoltă o angelologie și o escatologie ce poartă atributele unui horror hollywoodian. Atmosfera tenebroasă a prozei se infuzează și în cele trei volume de poezie pe care C. le semnează în răstimp de doi ani: aceeași tentație a căderii, a răsfrângerii inverse, regresive. În Zona vie (1993) atmosfera crepusculară, impregnată de vestiri demonice, este aceea a
CESEREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
ale Gulagului, „termen-efigie” al lagărului, închisorii, exilului sau deportării, pornind de la „modelul” sovietic al amintirilor de detenție, autorul „prototipal” fiind Alexandr Soljenițân. Discursul despre reflectarea românească a Gulagului este construit în partea întâi ca un ansamblu de analize literare (despre proza realistă axată pe teroarea Gulagului, dar și despre antiutopii, alegorii, parabole, având ca temă „edificarea” omului nou de tip comunist), iar în partea a doua ca o receptare sociologică a memorialiștilor români. Aici, câteva subcapitole urmăresc istoria Gulagului românesc, analizează
CESEREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
a scrisului în general, opera acestora revelează aspecte notabile ale fenomenului. Tipărește Discursul de la Blaj al lui Simion Bărnuțiu, descoperind în textul politic structuri de expresie literară apropiate de marea retorică europeană a anului 1848. Istoriografia momentului este tot atât de tributară prozei romantice, fapt demonstrat în lucrarea monografică Ideologia revoluționară a lui Alexandru Papiu Ilarian (1983). Filonul beletristic se trădează în cele mai neașteptate texte ale vremii, un loc aparte ocupându-l corespondența între actorii scenei sociale și cultural-literare. Mircea Zaciu caracterizează
CHINDRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286197_a_287526]
-
viața literară, tipărește în 1966 volumul de versuri Eseu. Anii ’70 sunt cei mai prolifici pentru activitatea literară a lui C., care publică numeroase volume de versuri, eseuri și critică literară, precum și un număr impresionant de traduceri din poezia și proza universală, îndeosebi din limbile engleză și franceză. Devine acum redactor la cea mai prestigioasă revistă literară a epocii, „România literară”, unde semnează și I. Car. În 1981, ia drumul exilului, stabilindu-se la Lausanne, în Elveția. Continuă să scrie și
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
manifestă inhibiții față de ideile unor cugetători iluștri. Cu o obstinată ambiție a disocierii, luând în discuție noțiuni cum ar fi adevărul, libertatea, fericirea, absurdul, răul și binele, viața și moartea, C. se bizuie în aceste exerciții de reflexivitate pe bunul-simț (Proze pentru anul inimii, 1934, Zaruri, 1936, Casă pe nisip, 1937, culegerea postumă În căutarea Atlantidei, 1989). În chestiuni de artă, de teorie literară, C. pune în relație, de câte ori are prilejul, valențele esteticului, etnicului și eticului. I se întâmplă și să
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
marginea unor scrieri ce îi stârnesc interesul, se împletesc în jurnalul din 1929-1936, tipărit postum, Zilele și umbra mea (1976), care cuprinde mărturii asupra propriei formări ca om de cultură și ca scriitor, țintă urmărită cu o rară perseverență. În proze - antologate în volumul Necunoscuta, 1972 -, C. nu e captivul unei singure maniere. Unele narațiuni sunt contaminate de o febră romantică, sub apelul iubirii (Dram, Necunoscuta), altele se înscriu în arie realistă, istorisind tragedii din lumea satului (Frigul, Noaptea). Iminența unor
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
prelingându-se dintr-un anotimp în altul, printre irizări albăstrui, exprimă chinurile potolite ale unei iubiri târzii. În creația poetică a lui C., după atâtea întortocheri și canoniri, sonetele aduc o liniște și o claritate reconfortante. SCRIERI: Exod, Cernăuți, 1933; Proze pentru anul inimii, Cernăuți, 1934; Aur vechi, Cernăuți, 1936; Zaruri, Cernăuți, 1936; Cântece de leagăn, Mediaș, 1936; Casă pe nisip, Cernăuți, 1937; Pietre la cari mă-nchinai, Cernăuți, 1937; Dulcile cuvinte, Cernăuți, 1940; Versuri de după amiază, Cernăuți, 1940; Balade și
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
Bălcescu” și în București. Având o voce remarcabilă, s-a înscris la Conservator, fiind apreciat de profesorii Gh. Cucu și D. G. Kiriac. De la doisprezece ani scria versuri. Debutează în 1906 în revista „Dumineca”, semnând aici Celarianu-Celari; publică poezie și proză poematică în „Biblioteca modernă”, „Rampa”, „Ilustrația”, „Lumea”, „Revista antică”, „Noi pagini literare”. Deși era o persoană timidă și retrasă („seraful pogorât printre oameni”, îl va numi E. Lovinescu, în 1936), a frecventat mediile boemei literare: la Terasa Oteteleșanu a putut
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
pogorât printre oameni”, îl va numi E. Lovinescu, în 1936), a frecventat mediile boemei literare: la Terasa Oteteleșanu a putut cunoaște pe Tudor Arghezi, N. Davidescu, Tudor Vianu, Mihail Sorbul, Mircea Demetriade. În 1913, când îi apare volumul Poeme și proză, se află la Paris, susținut financiar de sora tatălui, după ce proiectul de a intra ca bariton la Capela română de aici eșuase. Audiază, la Sorbona, prelegerile de istorie și critică literară ale lui Gabriel Seailles, ce fusese și mentorul Iuliei
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
acesteia în 1929), care îi mai acordă și Premiul „Regele Carol II” pentru Polca pe furate (1934), cel dintâi roman al său, urmat în timp de alte două, Femeia sângelui meu (1936), Diamant verde (1940), și de o culegere de proză umoristică, Noaptea de fericire (1944; Premiul pentru proză al Editurii Cugetarea). Scriitorul, funcționar la Ministerul Artelor și Cultelor (1923-1929), bibliotecar și referent la Ministerul Muncii, Sănătății și Ocrotirilor Sociale (1929-1944) și secretar general al Uniunii Scriitorilor Democrați (1944-1949), a publicat sporadic
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
Premiul „Regele Carol II” pentru Polca pe furate (1934), cel dintâi roman al său, urmat în timp de alte două, Femeia sângelui meu (1936), Diamant verde (1940), și de o culegere de proză umoristică, Noaptea de fericire (1944; Premiul pentru proză al Editurii Cugetarea). Scriitorul, funcționar la Ministerul Artelor și Cultelor (1923-1929), bibliotecar și referent la Ministerul Muncii, Sănătății și Ocrotirilor Sociale (1929-1944) și secretar general al Uniunii Scriitorilor Democrați (1944-1949), a publicat sporadic în „Tiparnița literară”, „Cuvântul”, „Universul”, „Caietul de poezie
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
Cutremurul, la care lucrase mai bine de treizeci de ani, a fost ars în 1949. Memoriile lui C. au rămas în manuscris nepublicat încă. Considerată de C. un accident, fără legătură cu creația sa autentică, placheta de tinerețe, Poeme și proză (1913), anunța dominantele liricii lui: amestecul „neghinei” terestre în „spicul de aur” al idealului și tumultul „inimii” întrecând „armoniile gândirii” (Inimei). Acompaniamentul grav, elegiac, al neliniștilor stârnite de spectacolul „eternităților contradictorii”, o gesticulație patetic-romantică, ce transformă în procesiune sacramentală căutările
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
nu susține îndeajuns motivul central, al magiei sexuale, Diamant verde a fost o încercare demnă de remarcat. La fel, paginile de umor bonom ale schițelor din volumul Noaptea de fericire (1944). C. rămâne, pe ambele versante ale operei, poezie și proză, un liric prețios care unește carnalul cu inefabilul și cu simbolicul. SCRIERI: Poeme și proză, București, 1913; Drumul, București, 1928; Polca pe furate, București, 1934; ed. îngr. și pref. Octavian Lohon, Craiova, 1983; Femeia sângelui meu, București, 1936; ed. îngr
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
de remarcat. La fel, paginile de umor bonom ale schițelor din volumul Noaptea de fericire (1944). C. rămâne, pe ambele versante ale operei, poezie și proză, un liric prețios care unește carnalul cu inefabilul și cu simbolicul. SCRIERI: Poeme și proză, București, 1913; Drumul, București, 1928; Polca pe furate, București, 1934; ed. îngr. și pref. Octavian Lohon, Craiova, 1983; Femeia sângelui meu, București, 1936; ed. îngr. și pref. Octavian Lohon, Craiova, 1991; Zâna izvorului sănătății (în colaborare cu Jean Bart și
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
fundalul întunecat al evenimentelor sângeroase generate de cel de-al doilea război mondial, culminând cu declanșarea și înăbușirea rebeliunii legionare din 1941. Volumul de povestiri De taină (1977) reia, în linii mari, aceeași tematică (este de remarcat, în acest context, proza intitulată Flautul). SCRIERI: Seara, când se-nchide poșta..., București, 1971; De taină, București, 1977. Traduceri: Renata Vigano, Vine barza!, București, 1955 (în colaborare cu Ovidiu Drimba); Poezie italiană din secolul al XX-lea, București, 1956; Luigi Pirandello, O lume de
CHIRIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286211_a_287540]
-
Arhivele Olteniei”. Semnează și A. Craiov, Figaro, Ky-Res-Ku (Jiji). Colaborează la „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Gândirea”, „Convorbiri literare”, „Universul literar”, „Revista Fundațiilor Regale”, „România literară” ș.a. Între 1933 și 1935, scoate revista „Litere”. Sporadic a scris și articole culturale, proză scurtă, epigrame. În 1939 îi apare volumul de versuri Finister, pentru care primește, din partea Fundațiilor Regale, Premiul Scriitorilor Tineri. C. este autorul unei poezii reflexive, abstracte, de o tonalitate gravă. Călătoria, temă proprie poemelor din Finister, se înscrie în perimetrul
CHIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286204_a_287533]
-
timp a devenit redactor la „Scânteia” și „Luceafărul”. În 1970 este ales secretar al Asociației Scriitorilor din București, iar din 1977 vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor. În 1988 se stabilește în Germania. Evoluția scrisului lui C. a însemnat o trecere de la proza convențională realist-socialistă a anilor ’50 spre romanul de aventuri pentru adolescenți, gen care l-a consacrat. Experiența vieții de reporter pe șantierul Bumbești-Livezeni și la Hunedoara va genera primele scrieri, conformiste ca viziune, animate în fond de ideea geniului romantic
CHIRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286210_a_287539]
-
literară” (1964-1968) și la Televiziune (1969), din 1970 nu se mai angajează nicăieri. A folosit și pseudonimele Iordan C. Galați și Giordano Rossi. Încă din ultimii ani de liceu (1941-1944) colaborează la reviste de satiră („Veselia”, „Epigrama”, „Gluma”) și scrie proză umoristică absurdă. Împreună cu câțiva colegi, printre care Gheorghe Ursu, asasinat de Securitate mai târziu, și Camil Baciu, viitor prozator SF, participă la un grup de contestare politică a realităților românești din timpul războiului, ceea ce îi atrage o supraveghere atentă din partea
CHIMET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286196_a_287525]
-
Lamento pentru peștișorul Baltazar (1968), ciclu de mici poeme suprarealiste compuse între 1946 și 1948, inaugurează câteva teme și procedee ce vor deveni obsedante: tema călătoriei spre un punct-centru, numit în această perioadă Vechiul Oraș, iar mai târziu, în perioada prozei - Orașul, realizarea călătoriei într-o lume la granița realului cu ficționalul, în care amănuntul descripției exacte servește construirii unui decor ce nu aparține lumii acesteia, ci alteia, Imaginariei. În perioada 1948-1965, scriitorul nu publică nimic; cărțile încep să-i apară
CHIMET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286196_a_287525]
-
și eseist. Este fiul Elenei (n. Crăciunescu), croitoreasă, și al lui Ion Chihaia, funcționar. Învață la Liceul „Mircea cel Bătrân” din Constanța, după care va absolvi Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1944). Colaborează cu pagini de proză (schițe și povestiri) și cu cronici plastice la „Timpul”, „Ecoul”, „Fapta”, „Universul literar”, „Lumea”. Debutează editorial în 1945, la Editura Fundațiilor Regale, cu piesa de teatru în trei acte La Farmecul nopții, care luase Premiul scriitorilor tineri pe anul respectiv
CHIHAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286195_a_287524]
-
unei posibile utopii, nu numai de rezonanțe meditativ-filosofice, dar și istoric-sociologice. Psihologismului obositor și predilect al epocii, C. îi opune, totodată, în Blocada, o substanțială înclinare spre picaresc, ceea ce conferă narațiunii tonalități grave, de nuvelă exemplară. Un alt tip de proză încearcă scriitorul în romanul Hotarul de nisip, cele șase capitole definitivate, din varianta inițială a cărții, datând din anii 1952-1954. E vorba de un roman de acțiune cu trimiteri retrospective, reconstituind episoade din lupta românească anticomunistă. SCRIERI: La Farmecul nopții
CHIHAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286195_a_287524]
-
a absolvit Liceul Militar (1931), îmbrățișând cariera de ofițer. Debutează publicistic în 1929 în „Foaia tinerimii”. Aflat cu serviciul în garnizoana din Brașov, scoate împreună cu N. Cantonieru și Aurel Marin revista „Frize” (1934-1935), în care îi apar o serie de proze scurte. Va continua cu același gen de colaborări, dar, mai ales, cu articole, recenzii și eseuri critice și la alte periodice („Brașovul literar”, „Jurnalul literar”, „Însemnări ieșene”, „Lanuri”, „Litere”, „Meșterul Manole”, „Porunca vremii”, „Sfarmă-Piatră”, „Vremea”, „Tribuna literară”, „Pământul”, „Tribuna Transilvaniei
CHIRNOAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286212_a_287541]
-
se va dedica exclusiv criticii literare. Invalid de război, se stinge prematur, în urma unui accident. O selecție din critica sa apare postum, sub titlul Basoreliefuri (1977). Alte două volume de nuvele, Umbrele iubirii și Sărutul, au rămas în manuscris. În proza de început, C. se lasă copleșit, ca mulți debutanți, de afectivitate și elan juvenil, stări de care nu se va debarasa complet nici în romanul Logodna, în pofida unei vizibile maturizări. Centrată pe aceeași temă a erosului generator de suferințe, cartea
CHIRNOAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286212_a_287541]
-
de tăcere de aproape doi ani, revine la poezie în condițiile ceva mai destinse de după 1957, realizând, până în 1983, un amalgam între producția comandată și cea reprezentând cu adevărat înzestrările sale. Vor apărea, în ritm susținut, volume de versuri, de proză, de literatură pentru copii, piese pentru teatrul de păpuși. În 1969, i se va acorda Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Povestea a doi pui de tigru numiți Ninigra și Aligru, reluare a procedeelor ludic-animiste din Cărțile cu Apolodor ale lui Gellu
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]