3,506,575 matches
-
orchestre europene, Suisse Romande s-a impus, de-a lungul vremii, deopotrivă prin numeroasele turnee pe meridianele lumii și prin discurile realizate sau prin înregistrările pentru radioteleviziunea elveŃiană, sub bagheta unor dirijori de elită. Timpul a trecut, strălucirea s-a mai estompat, ca și faima de altfel, rămânând însă o orchestră bună, așa cum ne-a demonstrat în ultimele zile de festival, cu Marek Janowski la pupitru. Primul program a cuprins opusuri de Brahms și Franck, alăturând lucrări marcate - în principiu - de
Concert "?n re" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83547_a_84872]
-
rămânând însă o orchestră bună, așa cum ne-a demonstrat în ultimele zile de festival, cu Marek Janowski la pupitru. Primul program a cuprins opusuri de Brahms și Franck, alăturând lucrări marcate - în principiu - de monumentalitate și un romantism de factură (mai) sobră, determinată de dorinŃa creatorilor de a respecta formele clasice și rigoarea lor, dar și de aversiunea în faŃa exceselor, preferând introspecŃia, meditaŃia, anvergura și claritatea construcŃiei. Întâmplarea a făcut ca întreaga seară să se deruleze „în re”, pentru că Uvertura
Concert "?n re" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83547_a_84872]
-
pentru că Uvertura tragică op. 81 de Brahms a adus încărcătura puternică, dar cu o aură de tristeŃe a „re minorului”, apoi Concertul său pentru vioară și orchestră op. 77 a trecut în „re major”, cu un plus de strălucire rezultat mai curând din scriitura densă, ce solicită în special solistului nu doar o tehnică sigură, ci și forŃă interioară capabilă să facă faŃă unei orchestraŃii bogate, ceea ce tânăra Viviane Hagner nu a prea avut, fiind prea firavă pentru o asemenea partitură
Concert "?n re" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83547_a_84872]
-
parcursă, la fel ca și cele anterioare, cu acurateŃe și sonoritate frumoasă a ansamblului, dar șters, fără „flacără”, poate și pentru că dirijorul polonez - din 2005 director artistic al Suisse Romande - este prioritar un muzician serios și meticulos, acordând atenŃie mai ales corectitudinii. Un plus de expresivitate, de relief, de „suflu” și de trăire ardentă ar fi fost binevenite, dar m-am bucurat, alături de melomanii de la sala Palatului, de splendoarea muzicii, încercând să îmi imaginez cum ar fi sunat acele opusuri
Concert "?n re" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83547_a_84872]
-
pagină de revistă, căci acea revistă, vrem nu vrem, păstrează peste timp istoria timpurilor pe care le trăim. Știu că trebuie făcute compromisuri pentru ca revista să se vândă. Știu că niciodată din vânzări nu vor fi acoperite investițiile financiare. Dar mai știu că o astfel de revistă trebuie să existe. Și nu indiferent cum. Trebuie să o facă profesioniștii. “Actualitatea muzicală” demonstrează că acest lucru se poate. La împlinirea a 100 de numere îi dorim viață lungă. Cristina SÂRBU
Revista trebuie s? existe! by Cristina S?rbu () [Corola-other/Journalistic/83608_a_84933]
-
Împărțită frățsește „Actualitatea Muzicală” colorată și strălucitoare este... centenară! O revistă necesară în oglindirea peisajului muzical din țara noastră... Cuprinde în fiecare număr un editorial laborios și amplu, cronici ale manifestărilor muzicale din Capitală, dar mai puțin din țară și aproape deloc din străinătatea apropiată și depărtată. Este împărțită frățește între muzica cultă și cea ușoară românească, cu mari diferențe de concepție și de stil. Așteptăm în continuare numere interesante ale „Actualității Muzicale”, până la anul... 100
?mp?r?it? fr??e?te by Eugen Todea () [Corola-other/Journalistic/83611_a_84936]
-
de concepție și de stil. Așteptăm în continuare numere interesante ale „Actualității Muzicale”, până la anul... 100 cel puțin, cu editoriale preocupate în special de soarta muzicii contemporane românești în concertele și recitalurile din toată țara, cât și cu o concepție mai unitară și îmbunătățită a celor două părți distincte ale revistei actualității muzicii românești, dar și internaționale. Eugen TODEA
?mp?r?it? fr??e?te by Eugen Todea () [Corola-other/Journalistic/83611_a_84936]
-
partituri extrem de ofertante în plan expresiv fiind cel puțin surprinzătoare. Și din nou Christian Benda am aplaudat, în Variațiunile simfonice de Franck, valoarea incontestabilă a orchestrei care a colaborat excelent cu pianistul Jean-Philippe Collard, solist cu o tehnică impecabilă, dar mai ales cu o forță interioară și o capacitate de a transmite ascultătorului o anume stare tonică, într-o interpretare captivantă, de anvergură, astfel încât faptul că l-a înlocuit, în ultima clipă, pe Marc Laforet (care s-a îmbolnăvit) a
Interpretare inegal? by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83564_a_84889]
-
în stagiunea curentă. Dar Mica suită de Debussy a readus abordarea plată, fără un relief anume, desigur corectă și cu un sunet frumos, a unui opus în care m-aș fi așteptat să primeze coloristica bogată, jocul planurilor expresive și mai ales să se reliefeze transparența specifică autorului impresionist. Poate altădată...
Interpretare inegal? by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83564_a_84889]
-
moment a Marthei Argerich (sunt fan Argerich) și fără prea mare recunoștință pentru preluarea concertului de către Kennedy (în paranteză fie spus, gest deosebit de frumos pentru o vedetă ca el). Eram pregătită să reacționez negativ (precizez că nu l-am mai auzit niciodată pe viu) și mă întrebam ce giumbușlucuri va mai face excentricul artist. Dar nonconformismul său se oprește în pragul muzicii și Concertul de Beethoven, una dintre cele mai dificile partituri ale literaturii viorii din toate timpurile, piatra de
Excentricul Nigel Kennedy - art? ?nalt? pentru fiecare by Elena Zottoviceanu () [Corola-other/Journalistic/83551_a_84876]
-
recunoștință pentru preluarea concertului de către Kennedy (în paranteză fie spus, gest deosebit de frumos pentru o vedetă ca el). Eram pregătită să reacționez negativ (precizez că nu l-am mai auzit niciodată pe viu) și mă întrebam ce giumbușlucuri va mai face excentricul artist. Dar nonconformismul său se oprește în pragul muzicii și Concertul de Beethoven, una dintre cele mai dificile partituri ale literaturii viorii din toate timpurile, piatra de încercare a calităților de adâncime ale oricărui muzician, mi-a spulberat
Excentricul Nigel Kennedy - art? ?nalt? pentru fiecare by Elena Zottoviceanu () [Corola-other/Journalistic/83551_a_84876]
-
Eram pregătită să reacționez negativ (precizez că nu l-am mai auzit niciodată pe viu) și mă întrebam ce giumbușlucuri va mai face excentricul artist. Dar nonconformismul său se oprește în pragul muzicii și Concertul de Beethoven, una dintre cele mai dificile partituri ale literaturii viorii din toate timpurile, piatra de încercare a calităților de adâncime ale oricărui muzician, mi-a spulberat toate prejudecățile. Este drept, e un Beethoven al său în întregime interiorizat, susținut cu frazare generoasă, liberă și cu
Excentricul Nigel Kennedy - art? ?nalt? pentru fiecare by Elena Zottoviceanu () [Corola-other/Journalistic/83551_a_84876]
-
Este drept, e un Beethoven al său în întregime interiorizat, susținut cu frazare generoasă, liberă și cu un rubato permanent dar perfect condus, un sunet de o puritate de cristal cu paletă foarte largă de nuanțe, bogat chiar în cele mai imperceptibile pianissime, o tensiune intensă care lasă sunetul să-și ia zborul planând deasupra orchestrei, în înălțimi. Să ne amintim trilurile delicate din partea I desfășurate ca o boare, sau partea II-a în care visarea părea că se afundă în
Excentricul Nigel Kennedy - art? ?nalt? pentru fiecare by Elena Zottoviceanu () [Corola-other/Journalistic/83551_a_84876]
-
a fost orchestra perfectă care capacitează orice partener. Versiunea transparentă și elegantă dată Rapsodiei I de Enescu mi-a amintit ntrucâtva de interpretarea plină de culoare a lui Constantin Silvestri. Orchestra, un instrument prețios, extrem de flexibil și capabil de cele mai subtile nuanțe, l-a urmat perfect pe dirijor, artist rafinat și puternic totodată în lectura de o rară inventivitate dată „Tablourilor dintr-o expoziție” de Musorgski. În viziunea sa, tablourile s-au cristalizat în imagini sonore de o extremă diversitate
Excentricul Nigel Kennedy - art? ?nalt? pentru fiecare by Elena Zottoviceanu () [Corola-other/Journalistic/83551_a_84876]
-
lectura de o rară inventivitate dată „Tablourilor dintr-o expoziție” de Musorgski. În viziunea sa, tablourile s-au cristalizat în imagini sonore de o extremă diversitate luminate printr-o paletă coloristică surprinzătoare și cu un crescendo extrem de bine dozat (cum mai rar am auzit) până la finalul monumental. A fost un concert în care s-au contopit într-o pilduitoare simbioză solistul, dirijorul și orchestra.
Excentricul Nigel Kennedy - art? ?nalt? pentru fiecare by Elena Zottoviceanu () [Corola-other/Journalistic/83551_a_84876]
-
„Anotimpurile”, mai altfel Anca FLOREA La 32 de ani, violonistul rus Boris Brovtsyn este deja un interpret binecunoscut pe scenele lumii, pentru că, după câștigarea unor competiții de prestigiu la Köln, Sion, Pretoria și intrarea în finala Concursului „Regina Elisabeth”, s-a lansat
"Anotimpurile", mai altfel by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83556_a_84881]
-
de ani, violonistul rus Boris Brovtsyn este deja un interpret binecunoscut pe scenele lumii, pentru că, după câștigarea unor competiții de prestigiu la Köln, Sion, Pretoria și intrarea în finala Concursului „Regina Elisabeth”, s-a lansat într-o carieră importantă, dar mai ales și-a completat studiile la renumita Guildhall School, pentru ca apoi să câștige Medalia de aur a școlii (conferită anterior unor personalități precum Jacqueline Dupré sau Bryan Terfel). A cântat alături de celebrități, a fost aplaudat în concerte la Londra, Monte
"Anotimpurile", mai altfel by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83556_a_84881]
-
să colaboreze cu Orchestra Radio Berlin, Filarmonica din Liège sau cu Orchestra Svizzera Italiana sub bagheta lui Alain Lombard. În cadrul „concertelor de la miezul nopții” l-am ascultat evoluând alături de Orchestra de cameră a Filarmonicii bucureștene, propunând Anotimpurile de Vivaldi, abordate „mai altfel”, într-un tempo uneori năucitor, menit să sublinieze virtuozitatea sa deosebită, dar și să confere un plus de spectaculozitate desfășurării muzicale, urmărind, probabil pentru a reliefa structura de concerto grosso, dialogul cu viola sau cu violoncelul, instrumente pe care
"Anotimpurile", mai altfel by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83556_a_84881]
-
de expresie, ceea ce s-a confirmat și în Dansul de Ysaye oferit ca bis. Pentru Orchestra de cameră a Filarmonicii a fost, cu adevărat, o provocare, testând din plin maleabilitatea formației, capacitatea de a se plia și a răspunde celor mai neașteptate reacții ale solistului, reușind să cânte nu doar cu acuratețe și rigoare, ci și cu omogenitate și calitate sonoră. A avut strălucire, vivacitate, stil și culoare, a conturat planuri contrastante în care pizzicato-ul abia sugerat sau paginile în
"Anotimpurile", mai altfel by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83556_a_84881]
-
farmec, entuziast aplaudat la finalul serii. Cu siguranță, colaborarea cu un asemenea violonist special a însemnat un câștig pentru ansamblul care, în deschiderea concertului, a propus 3 Simfonii pentru orchestră de coarde de același compozitor, cântate fără dirijor, rezolvate mult mai „cuminte” față de focul de artificii care a urmat în Anotimpurile, semn că instrumentiștii noștri ar avea nevoie de curaj și intenție de a depăși parcurgerea onestă. Și alături de Boris Brovtsyn au dovedit că se poate, că există disponibilitatea de a
"Anotimpurile", mai altfel by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83556_a_84881]
-
Neamț, 1924, pagina 337. footnote> (După Arhiereul Narcis Crețulescu) În coastele târgului Suceava era pe vremea lui Ștefan cel Mare o lae de țigani fierari, care erau robii Domnului și potcoveau caii domnești, tocmeau rădvanele și carele din curtea domnească. Mai mare peste dânșii era bulibașa și stăpânul lor și mai mare, era un boier: „Pârcălabu”. În țigănimea aceea era un băietănaș pe care-l chema Șolcan, voinic de felul lui, și Vodă a pus ochii pe dânsul și l-a
Solcan ?iganul [Corola-other/Imaginative/83530_a_84855]
-
coastele târgului Suceava era pe vremea lui Ștefan cel Mare o lae de țigani fierari, care erau robii Domnului și potcoveau caii domnești, tocmeau rădvanele și carele din curtea domnească. Mai mare peste dânșii era bulibașa și stăpânul lor și mai mare, era un boier: „Pârcălabu”. În țigănimea aceea era un băietănaș pe care-l chema Șolcan, voinic de felul lui, și Vodă a pus ochii pe dânsul și l-a luat să fie fecior în casă, adică să îngrijească de
Solcan ?iganul [Corola-other/Imaginative/83530_a_84855]
-
ochii pe dânsul și l-a luat să fie fecior în casă, adică să îngrijească de ciubote și de straie. Șolcan se purta bine așa că îi era drag lui Vodă și făcea mare haz de el și de incurile lui, mai ales când era Vodă cam supărat. Într-o seară, când nu era stăpânu-su acasă, Șolcan s-a îmbrăcat frumos și s-a dus să se fudulească la neamuri. Când l-au văzut țiganii și țigăncile în port fain și țanțoș
Solcan ?iganul [Corola-other/Imaginative/83530_a_84855]
-
era stăpânu-su acasă, Șolcan s-a îmbrăcat frumos și s-a dus să se fudulească la neamuri. Când l-au văzut țiganii și țigăncile în port fain și țanțoș la statură, toți s-au strâns buluc împrejurul lui. - Aoleu, ce mai faci, Șolcane, maică? El le răspundea chefos: - Sunt sănătos și voinic, Să trăiască Măria- Sa Vodă. Dar Dumneavoastră cum mai trăiți? Toată laia i-au răspuns într-un glas: - Cu bulibașa o ducem cum o ducem, dar cu jupân Pârcălabu
Solcan ?iganul [Corola-other/Imaginative/83530_a_84855]
-
văzut țiganii și țigăncile în port fain și țanțoș la statură, toți s-au strâns buluc împrejurul lui. - Aoleu, ce mai faci, Șolcane, maică? El le răspundea chefos: - Sunt sănătos și voinic, Să trăiască Măria- Sa Vodă. Dar Dumneavoastră cum mai trăiți? Toată laia i-au răspuns într-un glas: - Cu bulibașa o ducem cum o ducem, dar cu jupân Pârcălabu nu ne-mpăcăm. - Dacă-i așa, faceți jalbă și-o dați la mine, ca s-o dau Măriei Sale, să vă
Solcan ?iganul [Corola-other/Imaginative/83530_a_84855]