3,506,575 matches
-
se făcură mult vorbăreți, întrebă Vodă pe curteni: dacă au mâncat ei mămăligă. Curtenii se cam mirară de această întrebare domnească, dar tot răspunseră cu toții că au mâncat. - Dacă ați mâncat, zise Vodă, atunci trebuie să știți, cu ce-i mai bună mămăliga? Unii ghiciră: cu friptură de pui cu smântână, alții: cu brânză de oi sau cu lapte; alții: cu legume ca: usturoi sau ceapă; alții cu alte mâncăruri care de care cum îl învăța mintea a ghici, că doar
Cu ce-i bun? m?m?liga? by D. Dan [Corola-other/Imaginative/83529_a_84854]
-
mâncare boierească, ci țărănească. La toate răspunsurile lor, Vodă clătina din cap necredincios, vrând să zică faptul că n-au ghicit. În urmă Ștefan-Vodă le zise: - Eu văd că nu ghiciți, de aceea voi spune eu cu ce este mămăliga mai bună: cu foamea!
Cu ce-i bun? m?m?liga? by D. Dan [Corola-other/Imaginative/83529_a_84854]
-
în lumea antică, doar vag în Elada, prin profilarea unui edificiu cu arhitectură specifică în tabloul Corintului; în rest, coloane și trepte-practicabile, într-un permanent semiîntuneric (dar nu clar-obscur) în tonuri albastre sau, în același tablou, într-un orange ceva mai luminos, costumele cenușii, cu o croială poate mai apropiată de portul țăranilor europeni din Evul Mediu timpuriu, uniformizând masa corului, dar și soliștii, purtând invariabil peruci (probabil) cărunte, având chipul vopsit ca o mască de asemenea gri. Astfel, imaginea de
Un "Oedip" cenu?iu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83554_a_84879]
-
profilarea unui edificiu cu arhitectură specifică în tabloul Corintului; în rest, coloane și trepte-practicabile, într-un permanent semiîntuneric (dar nu clar-obscur) în tonuri albastre sau, în același tablou, într-un orange ceva mai luminos, costumele cenușii, cu o croială poate mai apropiată de portul țăranilor europeni din Evul Mediu timpuriu, uniformizând masa corului, dar și soliștii, purtând invariabil peruci (probabil) cărunte, având chipul vopsit ca o mască de asemenea gri. Astfel, imaginea de ansamblu a întregului spectacol a fost cenușie, ceea ce
Un "Oedip" cenu?iu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83554_a_84879]
-
țăranilor europeni din Evul Mediu timpuriu, uniformizând masa corului, dar și soliștii, purtând invariabil peruci (probabil) cărunte, având chipul vopsit ca o mască de asemenea gri. Astfel, imaginea de ansamblu a întregului spectacol a fost cenușie, ceea ce a evidențiat și mai mult aspectul static, mai curând oratorial, corul fiind masat pe practicabile, deplasându-se compact, personajele rămânând adesea în stop-cadru, deci fără o implicare reală în trăirile (în principiu) puternice, singura excepție fericită fiind Sfinxul, „trezit” din străfunduri, ridicându-și imensele
Un "Oedip" cenu?iu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83554_a_84879]
-
Mediu timpuriu, uniformizând masa corului, dar și soliștii, purtând invariabil peruci (probabil) cărunte, având chipul vopsit ca o mască de asemenea gri. Astfel, imaginea de ansamblu a întregului spectacol a fost cenușie, ceea ce a evidențiat și mai mult aspectul static, mai curând oratorial, corul fiind masat pe practicabile, deplasându-se compact, personajele rămânând adesea în stop-cadru, deci fără o implicare reală în trăirile (în principiu) puternice, singura excepție fericită fiind Sfinxul, „trezit” din străfunduri, ridicându-și imensele aripi negre profilate pe
Un "Oedip" cenu?iu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83554_a_84879]
-
Squarciapino, lumini Vinicio Cheli). Surprinzător, erorile regizorale au fost numeroase (în primul act, textul spune că „am dansat” dar... nimeni nu s-a mișcat, apoi că personajele aduc ofrande, dar niciun gest nu susține afirmația, diverse obiecte fiind aduse, mult mai târziu, de cu totul altcineva, pentru ca în tabloul Sfinxului, în monolog, Oedip să spună că a ajuns la răspântia a 3 drumuri, dar de fapt în zidul semicircular există... 5 fante, apoi eroul pleacă spre culise, dar Laios apare sus
Un "Oedip" cenu?iu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83554_a_84879]
-
orchestra a sunat neașteptat de bine (exceptând mici scăpări la suflători), corul a fost minunat (pregătit de inegalabilul maestru Stelian Olariu), dirijorul a condus cu precizie și acuratețe, evitând decalajele și reușind o relație echilibrată fosă-scenă, impunând însă un tempo mai lent și, în general, o estompare a contrastelor, probabil dorind să trateze partitura în maniera muzicii impresioniste, ceea ce a amplificat însă senzația de... cenușiu; baritonul Franck Ferrari a etalat un glas generos, calitativ, o frazare elegantă, așa cum ne-am
Un "Oedip" cenu?iu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83554_a_84879]
-
o estompare a contrastelor, probabil dorind să trateze partitura în maniera muzicii impresioniste, ceea ce a amplificat însă senzația de... cenușiu; baritonul Franck Ferrari a etalat un glas generos, calitativ, o frazare elegantă, așa cum ne-am dori să ascultăm cât mai des la ONB, accentuând discursul doar în actul III, dar departe de forța și intensitatea expresivă a personajului pe care nu știu cât l-a înțeles. Parteneri i-au fost soliștii teatrului, ovațiile publicului adresate Ecaterinei łuțu pentru performanta interpretare a Sfinxului
Un "Oedip" cenu?iu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83554_a_84879]
-
interpretare a Sfinxului fiind pe deplin meritate, iar ceilalți colegi au evoluat pe coordonate binecunoscute, distribuția propunând și două debuturi - soprana Crina Zancu în Antigona, rezolvată cu acuratețe, credibil și baritonul Vicențiu Țăranu, un Teseu închistat, enunțând superba linie melodică mai curând cu agresivitate și oricum plat, monocolor. În spectacolul următor, structura a fost identică, dar în Oedip a apărut Ștefan Ignat, despre care am avut ocazia să scriu cu prilejul evoluțiilor sale anterioare. După cum am aflat la conferința de presă
Un "Oedip" cenu?iu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83554_a_84879]
-
din București. În 2013 a pregătit cu grijă recitalul pe care a fost invitată să-l susțină la aniversarea a 40 de ani de activitate a Asociației germano- franceze din Salzgitter (și cel din Braunschweig a aniversat în 2012 nu mai puțin de 50 de ani, Pompilia susținând atunci un recital acompaniata de un pianist de mare clasa, Burkhard Bauche, corepetitor la Teatrul de stat din oraș). Pentru cei care nu știu, sunt foarte mulți germani, îndeosebi în rândul intelectualilor, care
Omagiu "chanson"-ului by Lucia ZEGHERU () [Corola-other/Journalistic/83692_a_85017]
-
Poate mai multă strălucire... Anca FLOREA În seria concertelor de după amiază, Orchestra engleză de cameră a propus un program divers, cu opusuri de secol XX ce încadrau o creație mozartiană, sub conducerea lui Roy Goodman, dirijor bine cotat în lume, deprinzând “tainele
Poate mai mult? str?lucire by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83563_a_84888]
-
și în producții înregistrate la Lisabona, în cadrul Școlii Britten-Pears. Și totuși maniera sa dirijorală este departe de gestica tradițională, dovedindu-se însă eficientă și precisă, reușind să pună în evidență calitățile Orchestrei care, de multă vreme, este cotată printre cele mai bune din lume în genul cameral, etalând un sunet frumos, omogenitate și fluență, deși poate aș fi așteptat un plus de strălucire, de percutanță în atac și în structurile ritmice, dar se prea poate ca atracția lui Roy Goodman către
Poate mai mult? str?lucire by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83563_a_84888]
-
deși poate aș fi așteptat un plus de strălucire, de percutanță în atac și în structurile ritmice, dar se prea poate ca atracția lui Roy Goodman către muzica veche să determine o anume abordare chiar și în partituri din epoci mai apropiate nouă. Am avut prilejul să ascultăm, în deschidere, Concertul pentru clarinet și orchestră de Copland, pe care solistul - reputatul Aurelian Octav Popa - l-a interpretat, pentru prima oară, în urmă cu 4 decenii, chiar sub conducerea compozitorului, pe atunci
Poate mai mult? str?lucire by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83563_a_84888]
-
14 ani, un talent aparte, apreciat de “Neue Zuricher Zeitung” pentru “maniera sa de cânt - o combinație între dialogul cu sine însuși și modestie”, iar de cronicarul de la “Tages Anzeiger” pentru “interpretarea absolut naturală, renunțând la hiper-romantism în favoarea unei apropieri mai sobre”, pianistul a surprins, într-adevăr, prin felul în care a tratat muzica mozartiană, cu deosebită rigoare și tehnică precisă, dar cântând parcă pentru sine, cu o seriozitate aproape austeră, cu un tușeu rotund, dar fără acea strălucire ce conferă
Poate mai mult? str?lucire by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83563_a_84888]
-
luminozitatea specifică autorului, densitatea discursului cursiv, cu o anume masivitate, fără o coloristică specială. Nici apariția sa scenică nu ar fi lăsat să se ghicească faptul că Teo Gheorghiu are doar 17 ani, părând extrem de matur. Cred că se simte mai bine în lucrări care implică în primul rând o velocitate robustă, deși paradoxal, s-a afirmat, pe scene importante, cu opusuri romantice (Rachmaninov, Chopin, Mendelssohn-Bartholdy, Schumann), așa încât ar fi interesant să-i ascultăm și opțiunea interpretativă în asemenea pagini care
Poate mai mult? str?lucire by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83563_a_84888]
-
Ma cu finețe și nostalgie (amintind surprinzător de melopeea doinită de pe la noi) a purtat publicul ce invada sala Operei Naționale în “tunelul timpului”, ascultând o muzică poate stranie, dar fascinantă, cântată și pe instrumente clasice (vioară, violă, violoncel, contrabas), dar mai ales pe cele care răsunau poate în nemărginirea Chinei, în łara Soarelui Răsare sau în liniștea palatelor persane. Chiar și titlurile pieselor incluse în program au ceva din calmul atemporal al meditației eterne, al contemplării și introspecției, până și amplul
C?l?torind pe "Drumul m?t?sii" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83593_a_84918]
-
prin performanța instrumentiștilor, ci tocmai pentru că, timp de două ore, au fost atrași într-o altă dimensiune, într-o lume pe care noi, europenii, ne tot străduim să o înțelegem, pentru că e... “altfel”. În treacăt fie spus, avem compozitori (mai curând... compozitoare) care apelează de câțiva ani la asemenea instrumente ce aduc, discret și pregnant deopotrivă, un abur de poveste. Pentru că și în acea seară, urmând “drumul mătăsii”, am trăit o poveste. Un proiect născut din dorința de a studia
C?l?torind pe "Drumul m?t?sii" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83593_a_84918]
-
Cu o astfel de speranță am venit în Sala mare a Palatului. În prima parte am ascultat Concertul al doilea în si bemol major de Brahms, una din lucrările de culme ale artei pianistice. De fapt, marele edificiu sonor e mai degrabă o simfonie în care protagoniștii, pianul și orchestra, se înfruntă și se completează reciproc. În prima mișcare, solistul a desfășurat un discurs muzical în ansamblu, dar insuficient ca sonoritate, susținut cu expresivitate medie, fără pasiunea incadescentă în lipsa căreia muzica
A?tept?ri, frustr?ri, nostalgii... by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83597_a_84922]
-
de Bizet și un dans slav de Dvorak. Am încheiat seara muzicală cu sentimentul că am ascultat două capodopere interpretate bine, pe alocuri foarte bine, dar și cu senzația persistentă de frustrare. De ce oare astăzi foarte binele în interpretare nu mai e destul? De ce oare, la ieșirea din sala de spectacol, mai proaspătă decât ecourile abia stinse de astă seară e amintirea lui Sviatoslav Richter dintr-un Festival „Enescu” al anilor ’60, cântând aceași muzică la Ateneul Român? Să fie vorba
A?tept?ri, frustr?ri, nostalgii... by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83597_a_84922]
-
muzicală cu sentimentul că am ascultat două capodopere interpretate bine, pe alocuri foarte bine, dar și cu senzația persistentă de frustrare. De ce oare astăzi foarte binele în interpretare nu mai e destul? De ce oare, la ieșirea din sala de spectacol, mai proaspătă decât ecourile abia stinse de astă seară e amintirea lui Sviatoslav Richter dintr-un Festival „Enescu” al anilor ’60, cântând aceași muzică la Ateneul Român? Să fie vorba doar de capriciile memoriei afective? Lavinia COMAN
A?tept?ri, frustr?ri, nostalgii... by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83597_a_84922]
-
artistice enesciene din 1958 până astăzi, recunosc că trăiesc o satisfacție majoră asistând la consacrarea compozitorului Enescu pe plan interpretativ mondial. Ani de- a rândul formațiile sovietice au abordat lucrările maestrului român cu un respect absolut față de partituri, însă adeseori mai puțin ca stil. De data aceasta, Nikolai Alexeev a pătruns mai adânc în țesătura polifonică enesciană, descifrând în ea substanța personală a lui Enescu, cântând cu dezinvoltură și strălucire Suita nr. 2 pentru orchestră în Do Major, op. 20. Îndrăznesc
"Orga" de pe Neva i-a redimensionat pe Enescu ?i Prokofiev by Eugen Vicos () [Corola-other/Journalistic/83544_a_84869]
-
majoră asistând la consacrarea compozitorului Enescu pe plan interpretativ mondial. Ani de- a rândul formațiile sovietice au abordat lucrările maestrului român cu un respect absolut față de partituri, însă adeseori mai puțin ca stil. De data aceasta, Nikolai Alexeev a pătruns mai adânc în țesătura polifonică enesciană, descifrând în ea substanța personală a lui Enescu, cântând cu dezinvoltură și strălucire Suita nr. 2 pentru orchestră în Do Major, op. 20. Îndrăznesc să afirm chiar mai mult: Alexeev a înțeles caracterul « dansant » al
"Orga" de pe Neva i-a redimensionat pe Enescu ?i Prokofiev by Eugen Vicos () [Corola-other/Journalistic/83544_a_84869]
-
De data aceasta, Nikolai Alexeev a pătruns mai adânc în țesătura polifonică enesciană, descifrând în ea substanța personală a lui Enescu, cântând cu dezinvoltură și strălucire Suita nr. 2 pentru orchestră în Do Major, op. 20. Îndrăznesc să afirm chiar mai mult: Alexeev a înțeles caracterul « dansant » al lucrării, fiindcă în Sarabandă, Gigă, Menuet grav, Bourée le-a imprimat un suflu mai dinamic decât se obișnuiește în aceste dansuri vechi, de epocă medieval/ Nikolai Alexeev renascentistă ce se cer mai reținute
"Orga" de pe Neva i-a redimensionat pe Enescu ?i Prokofiev by Eugen Vicos () [Corola-other/Journalistic/83544_a_84869]
-
cântând cu dezinvoltură și strălucire Suita nr. 2 pentru orchestră în Do Major, op. 20. Îndrăznesc să afirm chiar mai mult: Alexeev a înțeles caracterul « dansant » al lucrării, fiindcă în Sarabandă, Gigă, Menuet grav, Bourée le-a imprimat un suflu mai dinamic decât se obișnuiește în aceste dansuri vechi, de epocă medieval/ Nikolai Alexeev renascentistă ce se cer mai reținute pentru respectarea stilului sever. Dar, Enescu aflându-se într-o etapă neoclasică de creație (Suita nr. 2 a scris-o între
"Orga" de pe Neva i-a redimensionat pe Enescu ?i Prokofiev by Eugen Vicos () [Corola-other/Journalistic/83544_a_84869]