35,725 matches
-
Grupul „Fier”, comandat de Leutnant Martin Schächter, cu efective de 90 de oameni transportați în 10 planoare, trebuia să cucerească podul Canne. Elementul cel mai important al forței de asalt, în special al grupului „Granit”, era timpul. Geramanii consideratu că apropierea de țintă fără zgomot cu ajutorul planoarelor combinată cu nedeclararea oficială a războiului de către guvernul german avea să asigure atacatorilor elementul surpriză necesar obținerii unei victorii rapide. Planificatorii germani au considerat că belgienii aveau să își revină din șocul atacului după
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
s-a rupt cablul de remorcare a unui planor și că acesta a fost obligat să aterizeze pe teritoriul german. În cazul unui al doilea planor, pilotul a eliberat prematur cablul de remorcare și nu a mai putut ateriza în apropierea obiectivului. Ambele planoare transportau militarii destinați grupului „Granit” care erau destinate atacului de la Fortul Eben Emael, prin urmare unitatea germană de asalt a avut efectivul puternic diminuat. De asemenea, această unitate și-a pierdut comandantul, Oberleutnant Witzig, aflat la bordul
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
una dintre picoarele podului și au deconectat încărcărcăturile explozive plasate de geniștii belgieni. Germanii au eliminat astfel pericolul demolării podului și au luat cu asalt pozițiile apărătorilor podului. După ce au rezistat o vreme, belgineii s-au retras spre satul din apropiere. Unitatea germană de asalt nu a reușit și distrugă doar cu armamentul ușor din dotare și cele două baterii de artilerie aflate la 500 m de pod, iar Altmann a cerut sprijinul aviației. O escadrilă de bombardiere în picaj Junkers
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
unsprezecelea planor fusese avariat de focul antiaerienei și a fost obligat să aterzeze forțat în Olanda. În timpul aterizării, trei dintre parașutiștii germani au fost grav răniți. Restul planoarelor au aterizat fără probleme la țintă. Unul dintre planoare a aterizat în apropierea fortificațiilor în care se aflau detonatoarele încărcăturilor explozive pentru distrugerea podurilor. Parașutiștii germani au luat cu asalt rapid cazemata, i-au ucis pe apărători și au deconectat firele electrice ale detonatoarelor. Restul apărătorilor belgieni au rezistat cu eroism atacurilor germane
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
aproape imediat. Atacurile infanteriei belgiene au fost lipsite de coordonarea centrală și au fost executate fără sprijinul artileriei. Din aceste motive, parașutiștii au reușit să respingă atacurile belginilor cu ajutorul tirului mitralierelor din dotare. Artileria din cele câteva foturi mici din apropiere și artileria de câmp belgiană au deschis la rândul lor focul împotriva parașutiștilor, dar și aceste atacuri au fost necoordonate și în plus le-a lipsit precizia. Din acest ultim motiv, ele au împiedicat uneori contratacurile propriilor infanteriști. Germanii au
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
un acord de încetare a focului. După intrarea în vigoare a armistițiului în mod repetat ambele părți s-au acuzat reciproc de încălcarea lui. De asemenea n-au contenit luptele pentru aeroportul din Donețk. Au avut loc bombardamente reciproce în apropiere de orașului Debalțeve. Toată luna octombrie s-au dus lupte pentru aeroportul din Donețk, care se afla sub controlul militarilor ucraineni. Sub foc s-au aflat și câteva raioane a orașului, aflate sub controlul rebelilor. Potrivit centrului de presă al
Conflictul armat din estul Ucrainei () [Corola-website/Science/333769_a_335098]
-
corp planetar altul decât Pământul, este una dintre subiectele cele mai prevalente ale science fiction-ului. Pe măsură ce tehnologia avansează, cresc preocupările legate de viitorul omenirii pe Pământ, argumentând că colonizarea spațiului este un obiectiv realizabil și merită a fi amplificat. Din cauza apropierii sale de Pământ, Luna a fost văzută din totdeauna ca cel mai evident loc pentru expansiunea spațială a omenirii. Idei privind amplasarea unei colonii pe Lună datează înainte de era spațială. În 1638 episcopul John Wilkins scrie "A Discourse Concerning a
Colonizarea Lunii () [Corola-website/Science/333778_a_335107]
-
cilicienilor, "volatibus avium cantibusque, certissimis signis declari res futures portant" Appianus istorisește de asemenea că, trecând prin deșert pentru a scăpa de războiul egiptean, beduinul care-l însoțea a ghicit după strigătul unei ciori repetat de trei ori că în apropiere se afla un râu.” „Animalele, ca forțe divine răspândite pe pământ, păsările care sfătuiesc și avertizează, accentul pe practici divinatorii privind solul, flora și fauna, precum și palmomanția și anumite tehnici ale extazului au fost caracteristici ale divinației tuturor semișilor ( Fahd
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
era creștin ( firește, o supoziție rămasă neconfirmată ). Se presupune, de asemenea, că împăratul bizantin ar fi urmărit, prin "sprijinul acordat poetului", să contracareze strădania regilor persani de a-și extinde dominația asupra regiunilor locuite de arabi. Pe drumul întoarcerii în apropiere de actualul oraș Ankara, Imru’ al-Qays s-ar fi îmbolnăvit de variolă și ar fi murit, pe la anul 541, când nu împlinise încă patruzeci de ani. Legenda pune moartea sa pe seama unei tunici otrăvite oferită în dar de împăratul Justinian
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
și are o greutate maximă de 137 kg. Lepisosteiformele se aseamănă cu știuca prin corpul lor sagitiform, cu capul turtit, dorso-ventral, prevăzut cu un bot alungit în vârful căruia se găsesc nările, și prin înotătoarele dorsală și anală deplasate în apropierea cozii. Coada este heterocercă însă nu este bifurcată ca și la știucă, ci are lobul rotunjit. Se mai deosebesc de știucă și de toți teleosteenii prin prezența solzilor ganoizi rombici, așezați în rânduri oblice, care formează în jurul peștelui o platoșă
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
pneumatic lărgit, permițându-le să respire aerul din atmosferă, ridicându-se din când în când la suprafața apei. Lepisosteiformele înoată, de obicei, lent, dar la nevoie se deplasează foarte iute pentru perioade scurte de timp. Ele adesea rămân nemișcate în apropierea suprafeței apei până când prada se apropie destul de mult. Apoi, cu o împunsătură laterală rapidă cu botul (ciocul) prevăzut cu dinți ascuțiți, peștele străpunge prada cu dinții și în cele din urmă o înghite. Cu toate că peștele aligator atinge dimensiuni foarte mare
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
mici sau chiar cu gunoaiele deversate în apă. Peștii aligator mari se hrănesc ocazional cu păsări de apă (rațe, anhinga americană etc). Sunt uneori canibale. Fălcile alungite ale acestor pești, prevăzute cu dinți ascuțiți facilitează prinderea prăzii, care înoată în apropiere, cu o mișcare rapidă a capului. Lepisosteiformele adulte au o platoșă bine dezvoltată formată din solzi ganoizi groși și oase dermice și prin urmare, ele au puțini prădători. Masculii ating maturitatea sexuală la 3-4 ani, iar femelele la 6 ani
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
Turcescu. Acesta afirmă, într-un articol, că Radio Nova 22, a dispărut în urma unei confruntări între serviciile secrete române și temutul serviciu secret francez D.G.S.E., care ar fi condus din umbră radioul (vezi linkul 3). Începând cu anul 2012, în apropierea Crăciunului, o parte dintre foștii redactori și ascultători Radio Nova 22 se întâlnesc pentru a ciocni un pahar și a depăna amintiri haioase din perioada în care radioul emitea.
Radio Nova 22 () [Corola-website/Science/333781_a_335110]
-
de armă albă. A fost arestat în februarie 2014, și trimis după gratii. Arestul sau a făcut Serviciul de Informații Danez sa se îngrijoreze în septembrie 2014, când au descoperit ca a devenit "extrem de religios". CNN a raportat o înverșunată apropiere față de liderul SI, Abu Bakr al-Baghdadi într-o postare pe contul sau de Facebook chiar înaintea atentatului din week-end. Atacurile au fost condamnate de unii lideri ai altor țări, printre care se numără prim-ministrul Australiei Tony Abbott, președintele Franței
Atentatele din Copenhaga din 2015 () [Corola-website/Science/333795_a_335124]
-
De aceea, datorită similarității relativit mare, se crede că colonizarea lui Mercur poate fi realizată practic folosind aceleași tehnici și echipamente ca și-n cazul colonizării Lunii. Temperatura lui Mercur poate ajunge la 700 K (427 °C, 800 °F) în apropierea ecuatorului, suficient de fierbinte pentru a topi plumbul. Cu toate acestea, temperaturile din regiunile polare sunt mult mai reci, fiind mai puțin de 273 K (0 °C, 32 °F), datorită acestui lucru polii sunt locul cel mai potrivit pentru întemeierea
Colonizarea planetei Mercur () [Corola-website/Science/333807_a_335136]
-
acesta captează o importantă parte a vântului solar și radiațiilor cosmice, reducând astfel radiația la suprafața planetei. Acesta oferă condiții mult mai favorabile pentru colonizare, cel puțin la nivelul orbitei joase, cum ar fi SSI. Lipsa aproape completă a atmosferei, apropierea extremă de Soare și durata mare a zilei (176 de zile terestre) pot deveni obstacole majore pentru colonizarea lui Mercur. Chiar și în prezența gheții la polii planetei, prezența elementelor ușoare necesare pentru viață, se pare a fi foarte puțin
Colonizarea planetei Mercur () [Corola-website/Science/333807_a_335136]
-
În plus, Mercur este una dintre cele mai greu accesibile planete. Pentru un zbor spre Mercur trebuie să fie cheltuită o cantitate de energie comparabil cu zborul spre Pluton. Pentru a atinge Mercurul poate fi folosit o manevră gravitațională în apropiere de Venus și Pământ. De exemplu, sonda MESSENGER a efectuat șase manevre pentru a ajunge la orbita lui Mercur.
Colonizarea planetei Mercur () [Corola-website/Science/333807_a_335136]
-
aflate pe aeroporturile satelit. Existau șase astfel de aeroporturi satelit - la Westhampnett, Croydon, Gravesend, Manston, Rochford și Martlesham Heath. Pe Manston și Martlesham Heath se aflau două escadrile, iar pe restul opera doar câte o escadrilă. Aeroportul Hawkinge, aflat în apropierea Folkestone. Niciunul dintre aceste ultime aeroporturi nu au fost vizate de atacul de pe 18 august. În ciuda eșecului operațiunii "Adlertag" și a pierderilor ridicate de pe 15, 16 și 17 august, Kesselring l-a convins pe Göring să continue trimiterea de bombardiere
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
de două ori mai puțin precis iar unul la 15.000 de picioare era de patru ori mai puțin precis decât unul care ar fi vizat o țintă la 5.000 de picioare. De aceea, bombardierele germane foloseau rute de apropiere care să evite bateriile antiaeriene și zburau la înălțimi în jur de 15.000 picioare.. Cea mai mare concentrare a bateriilor de artilerie AA era în jurul Londrei și a estuarului Tamisei. Alte concentrări de artilerie AA se aflau în jurul orașelor-port
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
precis. Roth a reușit să își conducă formația până la o distanță de doar două minute de ținte fără să fie interceptat, zburând peste un teren inamic necunoscut, strict pe ruta planificată și conform graficului de zbor. Când au ajuns în apropierea aeroportului, piloții lui Roth au descoperit că nu se vedeau incendii sau semne ale distrugerii bombardamentului care ar fi trebuit deja să se fi încheiat. Ei se așteptaseră să atace un aeroport răvășit de bombe. Când bombardariele Do 17 au
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
avut urmări dezastruoase, comandantul escadrilei 32, Michael Crossley, a atacat bombardierele din I. /KG 76 și III./ KG 76 fără să fie împiedicat de avioanele germane de escortă. Avioanele de vânătoare germane Bf 110 din ZG 26, care zburau în apropierea formației de bombardiere, au încercat fără succes să sprijine lupta JG 3 și să întercepteze avioanele RAF ale conduse de Crossleys. Crossley a condus un atac frontal și a doborât un bombardier Do 17 în vreme ce escadrila sa a mai avariat
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
șase stații radar cu rază lungă de acțiune asigurau interconectivitatea radarelor și acopereau toată zonele, fără să lase porțiuni nesupravegheate. Stația radar de la Poling a fost suplinită în doar câteva zile de unități radar mobile, montate în zona împădurită din apropiere. După al doilea atac au urmat mai multe ore de liniște. Piloții Grupurilor 10 și 11 și ai "Luftflotte 2" și 3, extenuați după luptele grele, luaseră o pauză pentru refacere. Pe ambele maluri ale Canalului Mânecii, comandanții de unități au
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
a suferit de pe urma informațiilor imprecise, iar raidurile împotriva stațiilor radar au fost ineficiente. Eliminarea stațiilor radar ar fi permis Luftwaffe să distrugă sistemul de comandă și control al Fighter Command, dar în ciuda distrugerilor ample provocate stației de la Poling, stațiile din apropiere au reușit să acopere în bună măsura zona de supraveghere. Aeroporturile Ford, Gosport și Thorney Island pe care "Luftflotte 3" le-a atacat nu au avut nicio legătură cu obiectivul atacului, ele aparținând Pazei de Coastă și Marinei. Hugo Sperrle
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
să fie trimis în lagăre de muncă. În cei 3 ani în care, sub regimul antonescian, a lucrat în asemenea lagăre, a încercat, în ciuda împrejurărilor, să caute, din când in când, în timpul rămas liber, câte un loc mai ferit, în apropierea săpăturilor, unde să rezolve sau să studieze chestiuni de matematică, care îl pasionau. Dupa răsturnarea regimului la 23 august 1944, și restaurarea constituției democratice, Radó și-a reînnoit studiile, de această dată la Universitatea română „Victor Babeș” din Cluj. În
Ferenc Radó () [Corola-website/Science/333817_a_335146]
-
pădurii, multe din aceste capturi au avut loc la nivel coronamentului. Ei au fost, de asemenea, găsiți în savane împădurite, datorită probabil migrațiilor lor în sezonul ploios. Au fost observați de asemenea pe terenurile agricole și în grădinile situate în apropierea și în interiorul orașelor. Ei pot fi găsiți la altitudini medii si mici, dar sunt de obicei considerați ca o specie de câmpie joasă. Puțin se știe despre hrana naturala, dar acești lilieci au fost prinși în apropierea arborilor de mango
Liliac frugivor gulerat mic () [Corola-website/Science/333844_a_335173]