38,221 matches
-
întoarcere transportau cetățeni refugiați. Coloanele sovietice de transport erau atacate constant de artileria și aviația germane. Când forțele sovietice au despresurat în ianuarie 1944, peste un milion de leningrădeni muriseră de foame, frig sau din cauza bombardamentelor germane. Cetățenii sovietici care colaboraseră cu germanii sau care participaseră la acte de canibalism au fost executați. Peste 300.000 de soldați ai aramtei sau marinei sovietice au căzut la datorie în timpul luptelor pentru apărarea Leningradului. Leningrad a primit titlul de Oraș Erou în 1945
Oraș Erou () [Corola-website/Science/307715_a_309044]
-
publică o broșură cu o nuveletă prelucrată după o anectodă franceză, "Grinda de aur sau Previderea unui părinte bun". Mai scrie, în 1852, în calendarul apărut la tipografia "Buciumul român" și, apreciat de Mihail Kogălniceanu și Vasile Alecsandri, începe să colaboreze la "România literară", unde îi apar versuri și narațiunea istorică "Logofătul Baptiste Veleli". În anul 1854 își grupa în volumul "Mozaic de novele, cugetări, piese și poezii" câteva dintre lucrările sale de debut, iar în 1855 scrie romanul "Coliba Măriucăi
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
profesor de istorie, limbă română și latină la Gimnaziul central, apoi profesor de istorie și literatură clasică și română la Facultatea de filosofie. În același an, 1858, redactează împreună cu Iancu Codrescu ziarul unionist "Zimbrul și Vulturul", iar în anul 1859 colaborează cu revista "Steaua Dunării" coordonată de Mihail Kogălniceanu și Vasile Alecsandri, unde publică traducerea poemului "Canción a las ruinas de Itálica" ("Cântul ruinelor din Italica") de Rodrigo Caro, atribuit eronat la acea dată lui Francisco de Rioja. Soția sa, Francisca
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
română" în anul 1859 și "O vorbă despre literatura desfrînată ce se încearcă a se introduce în societatea română" în anul 1863. Interesat de etnografie, menține relații cu Franța, devenind membru al "Société d'Ethnographie" ("Societatea de etnografie") din Paris, colaborând strâns cu președintele acesteia Léon De Rosny. Devine, de asemenea, membru activ al "Institut d'Ethnographie" ("Institutul de etnografie") și al "Société héraldique de France" ("Societatea heraldică a Franței"). Începând cu 15 septembrie 1860 colaborează împreună cu profesorii G. Mârzescu, I.
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
Societatea de etnografie") din Paris, colaborând strâns cu președintele acesteia Léon De Rosny. Devine, de asemenea, membru activ al "Institut d'Ethnographie" ("Institutul de etnografie") și al "Société héraldique de France" ("Societatea heraldică a Franței"). Începând cu 15 septembrie 1860 colaborează împreună cu profesorii G. Mârzescu, I. Strat, I. Missail, Z. Columb la revista "Ateneul român" din Iași, iar de la 20 februarie 1861 devine singurul redactor al revistei, o revistă cu vederi pro-liberale, unde, uneori, reacționează împotriva vederilor conservatoare ale lui Alecsandri
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
iar împreună cu istoricii Bogdan Petriceicu Hasdeu și Nicolae Ionescu, începe să condamne vederile conservatoare și, pe plan cultural, îndrumările romantice și neoclasice ale Junimii, care în opinia lui Urechia erau în contradicție cu românismul. În același deceniu Urechia începe să colaboreze cu C. A. Rosetti și grupul radical din jurul său, grup care formează în anul 1875 Partidul Național Liberal. După 1873 colaborează cu Dimitrie August Laurian și Ștefan Michăilescu la "Revista contimporană", revistă antijunimistă, despre care George Călinescu spunea: "Revista avea
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
neoclasice ale Junimii, care în opinia lui Urechia erau în contradicție cu românismul. În același deceniu Urechia începe să colaboreze cu C. A. Rosetti și grupul radical din jurul său, grup care formează în anul 1875 Partidul Național Liberal. După 1873 colaborează cu Dimitrie August Laurian și Ștefan Michăilescu la "Revista contimporană", revistă antijunimistă, despre care George Călinescu spunea: "Revista avea prestigiu și junimiștii în sinea lor se îngrijorară." Revista a debutat cu un studiu al lui Urechia despre Miron Costin, cu
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
mult de politica Partidului Liberal, Urechia a votat împotriva partidului de câte ori a considerat că vederile sale nu coincid cu politica partidului. Până în 1885 relațile sale cu "Junimea" s-au îmbunătățit, devenind un suporter al Partidului Conservator și a început să colaboreze la revista "Convorbiri literare" cu eseuri și povestiri până în anul 1892. Interesele sale stiințifice variate reiese și din corespondența sa cu Iuliu Popper, explorator român al Patagoniei, care-i descria lui Urechia într-o scrisoare impresiile de călătorie din Punta
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
Ușoară Mamaia pentru piesă "Și dacă viața mea". În 1999 a debutat în muzică românească. 1999-2002 - A avut o colaborare cu B.U.G. Mafia pentru albumul acestora, "CASĂ", la piesă " Cine e cu noi". Tot în aceeași perioadă a colaborat cu Morometzii pentru piesă "Tic Tac 123". În același an, a ajuns în finala Selecției Naționale Eurovision cu piesa "The Only One". Concursul Eurovision a reprezentat pentru Nico o miză importantă deoarece a participat și în anii următori - 2002, 2003
Nicoleta Matei (Nico) () [Corola-website/Science/307747_a_309076]
-
(n. 26 octombrie 1844, Preutești, județul Baia - d. 2 februarie 1896, Iași) a fost un poet și prozator român. Urmează cursurile Academiei Mihăilene din Iași. Ca poet a debutat în ziarul lui Hasdeu, „Lumina”. A colaborat la revista „Convorbiri literare”, unde a publicat poezii de factură romantică și pesimistă, apoi la „Contemporanul”, sub influența căruia a scris cele mai bune poezii ale sale ("Vechituri, Lăutarul, Amurgul veacului, Dezmoșteniții"). A mai publicat și lucrări arheologice, printre care
Nicolae Beldiceanu () [Corola-website/Science/307765_a_309094]
-
atât „La La La (Never Give it Up)” cât și „We Can Do It” au activat în clasamentul Romanian Top 100 și au ocupat locul douăzeci și patru, respectiv șaptezeci și patru. Datorită popularității celor două piese lansate, September a continuat să colaboreze cu echipa formată din producătorul Jonas Von Der Burg și compozitorii Niclas Von Der Burg și Anoo Bhagavan în vederea înregistrării albumului sau de debut. Purtând numele "September", materialul a fost distribuit de către Stockholm Records începând cu 11 februarie 2004; fiind
September () [Corola-website/Science/307758_a_309087]
-
încheiat contractul de management avut cu Stockholm Records și a semnat unul nou cu Catchy Tunes. Cel de-al doilea album de studio al cântăreței, intitulat "În Orbit", a fost creat de către aceeași echipa de producători cu care September a colaborat încă de la debutul sau. Pentru a promova noul album, interpreta a lansat un disc single în avans, pe parcursul lunii mai 2005. Purtând numele „Satellites”, cântecul a devenit hit atât în Suedia cât și în România, ocupând locul patru, respectiv cinci
September () [Corola-website/Science/307758_a_309087]
-
renumitului festival polonez de muzică Șopot; în finala competiției această a concurat împotriva unor artiști cu renume precum Sophie Ellis-Bextor, Thierry Amiel, The Cloud Room sau Monrose și a obținut locul trei în clasamentul preferințelor publicului. Concomitent Petra Marklund a colaborat cu producătorul german Schiller în vederea înregistrării piesei „Breathe”; compoziția a fost inclusă pe albumul "Sehnsucht" (2008) și a devenit hit în Bulgaria, ocupând locul nouă în clasamentele naționale. Începând cu data de 26 septembrie 2007 casă de discuri Catchy Tunes
September () [Corola-website/Science/307758_a_309087]
-
săptămâni consecutive, obținând patru discuri de platina. De asemenea, alte două compoziții interpretate de Petra în cadrul emisiunii au fost lansate pe disc single — „Baksmälla” și „Kärlekens Tunga” — și au câștigat locuri fruntașe în ierarhiile nordice. În aceeași perioadă Petra Marklund colabora cu diverși producători precum Stonebridge, Lucas Secon sau Cutfather în vederea înregistrării celui de-al patrulea album de studio din cariera sa. Purtând numele "Love CPR", materialul a fost distribuit în Europa începând cu 14 februarie 2011 prin intermediul casei de discuri
September () [Corola-website/Science/307758_a_309087]
-
precum Theofil Simenschy, Vlad Bănățeanu, Aram Frenkian sau Alexandru Graur. Preocuparea pentru vechea macedoneană - care îl apropie de un alt mare filolog clasic și indoeuropenist al nostru, Ioan I. Russu - denotă interesul său, încă de foarte tânăr, pentru balcanistica veche. Colaborează la "Cursul de introducere în lingvistică" (1955), și la "Introducere în lingvistică" (1958), ambele sub redacția lui Al. Graur. În 1968 începe colaborarea, cu etimologii originale, la "Dicționarul limbii române" al Academiei (DLR, literele M-R). Etimologia aplicată îl conduce
Cicerone Poghirc () [Corola-website/Science/307767_a_309096]
-
vatra strămoșească, la obârșia culturală a noastră”". Odată acceptat acest concept, revista „Vatra” devine și un precursor al curentelor ideologice și culturale de la „Sămănătorul”. George Sfetea propunea un format de copertă executat de către pictorul Nicolae Grigorescu, cu care el mai colaborase. Propune un model după tabloul în ulei „Țărancă cu oile la poiană” în care să apară și un semănător. În final, se acceptă o copertă cu o țărancă torcând, în dreapta semănătorului, și cu aceiași simbolistică pe care pictorul o gândise
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
să se întoarcă spre soarele „gata să răsară", înălțând „flamura străbună" a dragostei de „lege și de țară". <br> <br> <br> În numerele apărute în anul 1901 (vineri, 2,9,16,23,30 decembrie) și în cele din anul următor, colaborează printre alții: Dimitrie Anghel, Zaharia Bârsan, Ion Gorun, Ion Agârbiceanu, E. Gîrleanu, C. Moldoveanu, Constanța Hodoș, Ilarie Chendi, R. Cioflec, V. Savel, G. Tutoveanu, Ion Adam, G. Vîlsan, alăturându-se în anii următori și Ioan A. Bassarabescu, Ioan Alexandru Brătescu-Voinești
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
Looking for Something". Frank Herbert nu a absolvit colegiul, din cauză că a vrut să învețe doar ceea ce îl interesa și nu a participat la cursurile obligatorii, după afirmațiile fiului său, Brian. După ce a părăsit colegiul, a revenit la jurnalistică și a colaborat cu "Seattle Star" și "Oregon Statesman"; timp de un deceniu a fost scriitor și editor la revista "California Living" a ziarului "San Francisco Examiner". Cariera sa de romancier a început cu publicarea cărții "The Dragon in the Sea" în 1955
Frank Herbert () [Corola-website/Science/306479_a_307808]
-
din partea generației tinere de scriitori. Susținut de catolicii tradiționaliști, continuă să publice o serie de opere ca "Lettere agli uomini di Celestino VI" (1946), "Vita di Michelangelo" (1949), "Il libro nero" (1951), "Il diavolo" (1953), "La spia del mondo" (1955). Colaborează cu regularitate la ziarul ""Corriere della Sera"", cu articole care vor fi publicate "postum" (1971) într-o culegere intitulată "Schegge". Suferind, aproape orb, Giovanni Papini moare la Florența, în 8 iulie 1956. Unele opere rămase neterminate sau în stare de
Giovanni Papini () [Corola-website/Science/306493_a_307822]
-
1967), Republica Democrată Germană (1966) și Italia (1966). A făcut furori în capitala U.R.S.S., câștigându-și notorietate internațională. Întors în țară, face noi înregistrări la casa de discuri Electrecord. A apărut în diverse concerte și spectacole de revistă, a colaborat cu Orchestra de muzică populară Radio, dar mai ales a participat la petreceri populare (nunți, botezuri), care i-au afectat organismul măcinat de tuberculoză - cânta cu vocea nepermis de mult. Fiind un virtuoz recunoscut, a fost solicitat să apară și
Fărâmiță Lambru () [Corola-website/Science/306500_a_307829]
-
(n. 24 mai 1937, Siriu, Buzău, România) este un interpret român de muzică populară din comuna Siriu, județul Buzău. De-a lungul carierei sale, a colaborat cu diverși interpreți de muzică populară printre care Irina Loghin. După 1989, a abordat și stilul etno-dance și colaborat în acest sens cu formația Ro-Mania. Albume Discuri single 7 inch Compilații Prin Decretul nr. 1122 din 19 decembrie 1967 al
Benone Sinulescu () [Corola-website/Science/306499_a_307828]
-
Siriu, Buzău, România) este un interpret român de muzică populară din comuna Siriu, județul Buzău. De-a lungul carierei sale, a colaborat cu diverși interpreți de muzică populară printre care Irina Loghin. După 1989, a abordat și stilul etno-dance și colaborat în acest sens cu formația Ro-Mania. Albume Discuri single 7 inch Compilații Prin Decretul nr. 1122 din 19 decembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, artistului i s-a acordat Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a
Benone Sinulescu () [Corola-website/Science/306499_a_307828]
-
studii au apărut publicate în volume colective din Italia. A fost titular al rubricii «Turn înclinat» din revista «Dilema Veche» și editorialist al ziarului “Cotidianul”. A scris prefețe, studii introductive la trei volume traduse din limba franceză. De asemenea, a colaborat la BBC și Europa Liberă. Interviuri
Teodor Baconschi () [Corola-website/Science/306555_a_307884]
-
era luată. Karl Hermann Frank, Secretar de Stat pentru Protectoratul German al Boemiei și Moraviei, comandant SS și de poliție, a fost anunțat de la Berlin că führerul a comandat următoarele represalii pentru orice sat ceh găsit vinovat că ar fi colaborat cu atentatorii partizani ce-l omorâseră pe Heydrich: Horst Böhme, comandant SS al diviziei C din "Einsatzgruppe", a reacționat imediat. Membri ai wehrmachtului și ai SD ("Sicherheitsdienst") au înconjurat satul , blocând toate căile de scăpare. Regimul nazist a ales acest
Lidice () [Corola-website/Science/306587_a_307916]
-
simpozioane, colocvii și sesiuni științifice organizate în țară și peste hotare, pe teme de Drept constituțional. El a organizat un Centru de Drept Constituțional și Instituții Politice, al cărui director este, pe lângă Facultatea de Drept a Universității din București, care colaborează pe linie științifică cu centrul similar de la Universitatea Paris I- Sorbona. Pentru activitatea sa științifică, prof. dr. Ioan Muraru a obținut următoarele distincții: Interviuri
Ioan Muraru () [Corola-website/Science/306624_a_307953]