35,147 matches
-
numai după lupte grele.. Două tunuri de asalt autopropulsate [[Sturmgeschütz IV]] și un detașament german de infanterie au intrat în Alsdorf, unde au devenit rapid ținta atacurilor americane. Deși cele două vehicule grele germane au reușit cu succes să evite distrugerea de către tancurile americane, contraatacurile infanteriei aliate i-au silit pe germani să se retragă pe pozițiile de start. Pentru ca să facă față pierderilor grele și atacurilor continui ale americanilor, comandanții germani au transferat la Aachen Divizia a 3-a Panzergrenadier, Corpul
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
cunoscute și ca „dealul Crucii”) de lângă Ravelsberg. Atacul a început cu un baraj masiv de artilerie, care le-a ușurat mult sarcina infanteriștilor. În timpul luptelor pentru cucerirea Cotei 231, comandantul de companie, căpitan Bobbie E. Brown, s-a remarcat prin distrugerea cu dinamită de unul singur a trei cazemate. Deși a fost rănit, căpitanul a continuat să își conducă în luptă compania. Pentru faptele de vitejie din acea zi, Bobbie E. Brown a fost decorat cu [[ Medal of Honor]]. Pe 10
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
Cota 231 40 de morți și 35 de prizonieri. Divizia I de infanterie a reușit să cucerească toate zonele înalte din jurul orașului, în ciuda apărării și contraatacurilor germane. Pe 10 octombrie, generalul Huebner a cerut germanilor din Aachen să capituleze, amenințând distrugerea garnizoanei prin bombardamente intense. După ce comandantul german a refuzat cu hotărâre să capituleze, artileria americană a declanșat pe 11 octombrie un bombardament, lansând aproximativ 5.000 de proiectile, sau aproximativ 153 t de explozivi, asupra orașului. La rândul lor, bombardierele
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
proiectile, sau aproximativ 153 t de explozivi, asupra orașului. La rândul lor, bombardierele aliate au efectuat raiduri de bombardament asupra obiectivelor. În timpul luptelor, americanii au avut pierderi importante, atât datorită contraatacurilor germane, cât și ca urmare a acțiunilor infanteriștilor de distrugere a cazematelor inamice. Germanii au folosit noaptea de 10-11 octombrie pentru fortificare caselor orașului Bardenberg. Infanteriștii americani nu au reușit să cucerească orașul, fiind nevoiți să se retragă din fața unei apărări foarte hotărâte. În aceste condiții, artileria americană a preluat
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
cazematelor inamice. Germanii au folosit noaptea de 10-11 octombrie pentru fortificare caselor orașului Bardenberg. Infanteriștii americani nu au reușit să cucerească orașul, fiind nevoiți să se retragă din fața unei apărări foarte hotărâte. În aceste condiții, artileria americană a preluat sarcina distrugerii punctelor întărite și a garnizoanei germane. Pe 12 octombrie, germanii au lansat o contraofensivă de proporții împotriva pozițiilor Diviziei a 30-a americană. Atacul german a fost stopat tirurile artileriei grele și de măsurile antitanc eficiente.. În satul Birk, echipajul
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
civil nu i s-a permis să rămână în spatele frontului aliat. Succesul americanilor în oraș nu s-a măsura prin rapiditatea înaintării, ci prin numărul de case capturate de la inamic. În timpul luptelor din Aachen, artileria americană a fost folosită pentru distrugerea prin foc direct clădirile cu ziduri foarte groase din orașul vechi. Obuzierele Loviturile obuzierului au creat culoare de trecere care au permis infanteriștilor să înainteze de la o clădire la altă fără să fie obligați să se deplaseze pe străzile orașului
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
Duce de Zweibrücken precum și director al principalei galeriei sub regele Maximilian I Iosif de Bavaria. Sub Karl al II-lea August a adunat o însemnată colecție de picturi, care a fost expusă la Castelul Karlsberg ("Schloss Karlsberg") în Homburg. Înainte de distrugerea castelului, la 28 iulie 1793 de către trupele Revoluției franceze, Mannlich a salvat, printre altele, colecția de picturi, biblioteca, colecția de arme, mobila, și tapițeria. Galeria de picturi a ajuns la Mannheim iar în final la München, la Alte Pinakothek. Mannlich
Johann Christian von Mannlich () [Corola-website/Science/336385_a_337714]
-
Sinaiului, Ben Nun a chemat la negocieri și întelegere între curentele politice din Israel, pentru a împiedica noi pierderi teritoriale. Ben Nun a condamnat deconectarea Israelului de Fâșia Gaza și abandonarea așezărilor create de israelieni în acea zonă. În cazul distrugerii de către armata israeliană a clădirilor din așezarea eveiască evacuată Amona din zona Samaria, Ben Nun a criticat rezistența violentă a coloniștilor și a susținut că,chiar dacă democrația permite nesupunerea civilă fata de autoritățile statului, tocmai Tora interzice aceasta credincioșilor. În
Yoel Ben Nun () [Corola-website/Science/336425_a_337754]
-
aterizeze. El a zburat apoi într-un avion cu un singur loc și în luna aprilie a realizat alte două victorii. A șasea victorie a avut loc în luna iulie. Nu se știe câte dintre victoriile lui Pégoud au implicat distrugerea avioanelor inamice, deoarece luptele aeriene de la începuturile aviației erau destul de rare pentru a fi creditate ca motiv al aterizărilor forțate. Cu toate acestea, este sigur că Pégoud, mai degrabă decât Roland Garros (patru victorii documentate), a fost primul pilot care
Adolphe Pégoud () [Corola-website/Science/336645_a_337974]
-
ocupată de naziști a dus la distrugerea aproape totală a populației de ce trăiau în ("Generalbezirk Litauen" de Reichskommissariat Ostland). Din aproximativ 208.000-210.000 de evrei, aproximativ 190.000-195.000 au fost uciși înainte de sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial (uneori sunt publicate și estimări mai
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
de al Doilea Război Mondial (uneori sunt publicate și estimări mai aproximative), majoritatea între iunie și decembrie 1941. Mai mult de 95% din populația evreiască a Lituaniei a fost masacrată de-a lungul celor trei ani de ocupație germană — o distrugere mai completă decât în orice altă țară afectată de Holocaust. Istoricii pun acest fapt pe seama colaborării masive a localnicilor creștini la genocid, deși motivele pentru această colaborare sunt încă dezbătute. Holocaustul s-a soldat cu cea mai mare pierdere de
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
45.000 de evrei, în mare parte cei care fuseseră trimiși în ghetouri și lagăre. În faza a doua, Holocaustul a încetinit, după ce germanii s-au hotărât să-i folosească pe evrei pentru pentru a alimenta . În a treia fază, distrugerea evreilor a căpătat din nou prioritate ridicată; în această fază au fost lichidate restul ghetourilor și lagărelor. Doi factori au contribuit la distrugerea rapidă a evreilor lituanieni. Primul a fost sprijinul important acordat „dezevreizării” Lituaniei de către populația lituaniană. Cel de-
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
germanii s-au hotărât să-i folosească pe evrei pentru pentru a alimenta . În a treia fază, distrugerea evreilor a căpătat din nou prioritate ridicată; în această fază au fost lichidate restul ghetourilor și lagărelor. Doi factori au contribuit la distrugerea rapidă a evreilor lituanieni. Primul a fost sprijinul important acordat „dezevreizării” Lituaniei de către populația lituaniană. Cel de-al doilea a fost planul german pentru colonizarea timpurie a Lituaniei, care se învecina cu Prusia Orientală germană - în conformitate cu ; de aici și prioritatea
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
considerați a fi sprijinit regimul eovietic în Lituania în perioada 1940-1941. În perioada premergătoare invaziei germane, evreii au fost uneori blamați pentru practic orice se întâmplase rău cu Lituania. Implicarea populației și instituțiilor locale, într-un număr relativ ridicat, în distrugerea evreilor lituanieni a devenit un factor definitoriu al Holocaustului din Lituania. Nu toată populația lituaniană a sprijinit însă aceste crime. Dintr-o populație de aproape 3.000.000 (80% etnici lituanieni), câteva mii de oameni au luat parte în mod
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
un nesfârșit lanț de vărsări de sânge, jafuri și abuzuri”. Ei au fost acuzați că ar fi orchestrat în mod deliberat intrarea Turciei în război „prin folosirea unor șiretlicuri și mijloace înșelătoare”. Au fost, de asemenea, acuzați de „masacrarea și distrugerea armenilor” și de încercarea de „a strânge averi pentru ei înșiși” prin „jefuirea și prădarea” victimelor de averile lor. Rechizitoriul a susținut că „masacrarea și distrugerea armenilor au fost rezultatul hotărârilor luate de Comitetul Central al Ittihadd”. Curtea a pronunțat
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
folosirea unor șiretlicuri și mijloace înșelătoare”. Au fost, de asemenea, acuzați de „masacrarea și distrugerea armenilor” și de încercarea de „a strânge averi pentru ei înșiși” prin „jefuirea și prădarea” victimelor de averile lor. Rechizitoriul a susținut că „masacrarea și distrugerea armenilor au fost rezultatul hotărârilor luate de Comitetul Central al Ittihadd”. Curtea a pronunțat verdictul pe 5 iulie 1919: Talaat, Enver, Cemal și Dr. Nazim au fost condamnați la moarte în contumacie. Cu toate acestea, britanicii erau hotărâți să nu
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
i-a forțat pe păgâni să se retragă în templul lui Serapis. Împăratul Teodosiu I i-a cerut papei Teofil, printr-o scrisoare, să-i ierte pe păgâni, dar să le distrugă templul; potrivit lui Socrates Scholasticus, un contemporan al papei, distrugerea templului a fost sugerată de Teofil însuși. Scholasticus a consemnat că: Distrugerea templului lui Serapis a fost văzută de mulți autori antici și moderni ca un moment istoric reprezentativ pentru triumful creștinismului asupra celorlalte religii. Potrivit cronicii scrise de Ioan
Teofil al Alexandriei () [Corola-website/Science/336690_a_338019]
-
Împăratul Teodosiu I i-a cerut papei Teofil, printr-o scrisoare, să-i ierte pe păgâni, dar să le distrugă templul; potrivit lui Socrates Scholasticus, un contemporan al papei, distrugerea templului a fost sugerată de Teofil însuși. Scholasticus a consemnat că: Distrugerea templului lui Serapis a fost văzută de mulți autori antici și moderni ca un moment istoric reprezentativ pentru triumful creștinismului asupra celorlalte religii. Potrivit cronicii scrise de Ioan de Nikiou în secolul al VII-lea, atunci când filozoafa Hypatia a fost
Teofil al Alexandriei () [Corola-website/Science/336690_a_338019]
-
de la Bologna, în partea de nord, la Napoli, înspre sud. La Roma, mulți locuitori și-au părăsit casele câteva ore de teama replicilor seismice puternice. Cutremurul a durat două minute și jumătate și, potrivit experților, a avut o putere de distrugere similară cu 1.200 de tone de TNT. Autoritățile italiene spun că acest cutremur a afectat extrem de puternic 10.000 de oameni, aflați chiar în zona epicentrului, foarte puternic peste 230.000 de oameni și puternic - 6,5 milioane de
Cutremurul din Italia, august 2016 () [Corola-website/Science/336701_a_338030]
-
parașutiști au reușit să ajungă în fața podului rutier din Arnhem, în timp ce restul militarilor aliați au fost opriți din înaintare în lupte din periferia orașului. În același timp, Corpul XXX nu a reușit să înainteze spre nord în ritmul anticipat datorită distrugerii podului de la Son (Brabantul de Nord). Ca urmare, trupele terestre nu au asigurat înlocuirea în luptă a trupelor aeropurtate așa cum fusese planificat. După patru zile de lupte, parașutiștii britanici au fost copleșiți de atacurile germanilor, iar restul diviziei a fost
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
aliați din motive tactice. Pe 7 octombrie, podul a fost distrus în timpul unui raid aerian al Escadrilei a 344-a americane. Clădirile din Arnhem au fost bombardate intensiv de artileria aliată în lunile care au urmat și au suferit noi distrugeri când orașul a fost în cele din urmă eliberat în aprilie 1945. În ciuda faptului că a fost un mare eșec al forțelor britanice, Arnhem a devenit un simbol al spiritului de luptă al poporului britanic și un exemplu de dârzenie
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
poate citi: „Oamenilor din Gelderland; acum 50 de ani, soldații aeropurtați britanici și polonezei au luptat aici împotriva unor forțe copleșitoare ca să deschidă o cale spre Germania și să termine războiul mai repede. În loc de acestea, noi am adus moarte și distrugere pentru care nju ne-ați făcut niciodată vinovați. Această piatră este mărturia admirației noaste pentru marele dumneavoastră curaj, amintind în special de femeile care ne-au îngrijit răniții. În iarna lungă care a urmat familiile dumneavoastră și-au riscat viețile
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
economia) sau categoria morală (efectele comerțului liber ar putea ajuta economia, dar au efecte negative în alte domenii); un argument general împotriva comerțului liber este că acesta este colonialism sau imperialism deghizat. Categoria morală este largă și include preocupările de distrugere a industriilor incipiente și subminarea pe termen lung a dezvoltării economice, inegalitatea veniturilor, degradarea mediului, exploatarea copiilor prin munca, sclavia salariilor, accentuarea sărăciei în țările sărace, afectarea interesului național sau schimbările culturale rezultante. Argumentele economice împotriva comerțului liber critică ipotezele
Comerț liber () [Corola-website/Science/336741_a_338070]
-
așezat pe partea superioară și pe povârnișurile de răsărit al Muntelui Sion. Principalele lui străzi sunt Rehov Hayehudim (Strada evreilor), Rehov Habad (Strada Habad) și Maale ( Urcușul) Rabi Yehuda Halevi După reprimarea de către romani a Marii revolte a evreilor și Distrugerea Templului de către romani în cursul anului 70 d.Hr. a început popularea orașului cu coloniști străini. În zonă a rămas o mică comunitate evreiască, care sălășluia pe marginile sudice ale Muntelui Sion. După răscoala lui Simon Bar Kokhba și înăbușirea
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
la vechea sa cinste, pentru ca evreii să aibă parte din nou de un cartier deosebit, al lor, alături de cartierele musulman, creștin și armean. Nu este în specificatatea acestor cartiere nici o discriminare inacceptabilă,fiecare obște având cartierul ei. În mod ironic, distrugerea Cartierului evreiesc a permis în cele din urmă și renovarea lui optimală:în primii ani de după război s-au efectuat prospecțiuni și excavații arheologice în scopul salvării unor vestigii, ceea ce nu s-ar fi putut, dacă cartierul ar fi fost
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]