35,488 matches
-
iar intrarea se face prin arcada naturală Tsarporten. Pe partea de vest se fală un platou, în timp ce pe coastele de nord și sud există bariere de gheață. Partea estică este cea mai abruptă și are două coloane de gheață cu vârfurile plate, ce se ridică din mare. Insula este un vulcan-scut, deși nu se știe dacă mai este activ, și a fost categorisit ca fie Holocen fie istoric, pe baza eșantioanelor de datare de acum 100.000 până la 350.000 de
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
ce se ridică din mare. Insula este un vulcan-scut, deși nu se știe dacă mai este activ, și a fost categorisit ca fie Holocen fie istoric, pe baza eșantioanelor de datare de acum 100.000 până la 350.000 de ani. Vârful Lars Christensen, este un crater circular cu diametrul de . Vârful ultraprominent de 1640 m își trage numele de la Lars Christensen, cel care a finanțat expediția care a efectuat prima debarcare pe insulă. Nu se știe dacă vulcanul este stins sau
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
nu se știe dacă mai este activ, și a fost categorisit ca fie Holocen fie istoric, pe baza eșantioanelor de datare de acum 100.000 până la 350.000 de ani. Vârful Lars Christensen, este un crater circular cu diametrul de . Vârful ultraprominent de 1640 m își trage numele de la Lars Christensen, cel care a finanțat expediția care a efectuat prima debarcare pe insulă. Nu se știe dacă vulcanul este stins sau nu, deoarece partea superioară pare a nu fi fost modificată
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
Americane. Cele mai importante situri în care Hrozný și-a desfășurat excavațiile au fost: Tell Erfad și Sheikh Saad, în Siria, iar Kültepe în Turcia. Situl Sheikh Saad este localizat în sudul Damascului și la est de lacul Gennesaret. În vârful dealului Sheikh Saad, Bedřich Hrozný a descoperit o clădire grandioasă construită din blocuri de bazalt, care fusese decorată cu statui greco-romane din același material. Descoperirile au fost datate ca aparținând secolului al II-lea d.H. În timpul explorării altarului de la Sheikh
Bedřich Hrozný () [Corola-website/Science/334765_a_336094]
-
eroziune și dizolvare a calcarelor, gipsurilor și sării (provocate de apele subterane și de suprafață) desfășurate de-a lungul timpului au dus la crearea unor forme de relief diverse; atât la suprafața rocilor cât și în interiorul lor; astfel: Fenomene exocarstice: vârfuri ("Dâmbău, Corabia, Ciumerna, Secu, Bebeleu, Pleașa Râmețului"), abrupturi cu depozite de grohotișuri la bază, turnuri, masive ("Colții Trascăului, Cireșu, Dosul Blidarului, Geamănu, Piatra Grohotișului, Pleașa Râmețului, Secu"), creste ("Ardoscheia, Fața Pietrii, Fața Râmețului, Piatra Craivii, Prisaca, Galda-Colții Caprii"), ciuperci, poduri
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
mm. (în Depresiunea Trascăului), ajungând până la peste 1000 mm. pe masive și creste. Temperatura medie anuală este cuprinsă între 4 și 5°C în masivele cele mai înalte (Dâmbău, Corabia) și 8-12°C în zona depresionară a Poienii Aiudului. Pe vârfuri și creste predomină vânturile de vest și nord-vest. Un vânt cald și puternic (vânt de tip "foehnal") este semnalat primăvara pe crestele estice, cu extindere în direcția văii Mureșului. Situl Trascău prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
care măsoară doar 10 mm în înălțime. Ea este mai lată decât fața superioară a colului talusului și este destul de înfundată în raport cu planul feței maleolare laterale. Fața laterală a colului prezintă o ușoară concavitate și are aspectul unei proeminențe cu vârful rotunjit, orientată anteromedial, ce se întinde de la colțul anterolateral al trohleei și de la marginea anterioară a feței maleolare laterale și cea a procesului lateral până la fața articulară naviculară a capului talusului. Pe fața laterală a colului se află extremitatea laterală
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
ea se află procesul lateral al talusului. Fața maleolară laterală a talusului ("Facies malleolaris lateralis tali") este o fațetă articulară netedă, concavă vertical, acoperită cu cartilaj hialin în stare proaspătă. Ea are o formă triunghiulară cu baza în sus și vârful în jos. Baza convexă curbilinie a acestui triunghi, aflată în partea superioară a feței maleolare laterale, corespunde cu marginea laterală a trohleei talusului și se continuă, peste această margine, cu fața superioară a trohleei talusului. Vârful inferior al acestui triunghi
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
baza în sus și vârful în jos. Baza convexă curbilinie a acestui triunghi, aflată în partea superioară a feței maleolare laterale, corespunde cu marginea laterală a trohleei talusului și se continuă, peste această margine, cu fața superioară a trohleei talusului. Vârful inferior al acestui triunghi este ușor rotunjit, curbat lateral, și se află în partea inferioară a feței maleolare laterale; el este ridicat de procesul lateral al talusului, apropiindu-se de poziția orizontală. Profilul lateral al bazei feței maleolare laterale este
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
articulației talocrurale ("Articulatio talocruralis"), și primește o parte din greutatea corporală transmisă de fibulă. Procesul lateral al talusului ("Processus lateralis tali") este o proeminență osoasă, puternic curbată lateral (spre exterior), aflată pe fața laterală a talusului pe care se sprijină vârful inferior curbat lateral al feței maleolare laterale a talusului. Acest proces are o formă triunghiulară cu vârful lateral și în jos și este situat sub fața maleolară laterală a talusului, servind ca suport pentru ea. Pe vârful procesul lateral al
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
talusului ("Processus lateralis tali") este o proeminență osoasă, puternic curbată lateral (spre exterior), aflată pe fața laterală a talusului pe care se sprijină vârful inferior curbat lateral al feței maleolare laterale a talusului. Acest proces are o formă triunghiulară cu vârful lateral și în jos și este situat sub fața maleolară laterală a talusului, servind ca suport pentru ea. Pe vârful procesul lateral al talusului și pe versantul său anterior se inseră ligamentul talocalcanean lateral ("Ligamentum talocalcaneum laterale") din articulația subtalară
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
care se sprijină vârful inferior curbat lateral al feței maleolare laterale a talusului. Acest proces are o formă triunghiulară cu vârful lateral și în jos și este situat sub fața maleolară laterală a talusului, servind ca suport pentru ea. Pe vârful procesul lateral al talusului și pe versantul său anterior se inseră ligamentul talocalcanean lateral ("Ligamentum talocalcaneum laterale") din articulația subtalară ("Articulatio subtalaris"). Înaintea și înapoia procesului lateral al talusului și a feței maleolare laterale, fața laterală este rugoasă (neregulată) și
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
a feței maleolare laterale se află un șanț, aflat anterior de tuberculul lateral al procesului posterior. Acest șanț se prelungește înainte, de obicei până la segmentul mijlociu al marginii posteroinferioare, unde el formează o incizură. Rareori, el se continuă înainte spre vârful feței maleolare laterale. Pe acest șanț să inseră ligamentul talofibular posterior ("Ligamentum talofibulare posterius"), inserția acestui ligament se continuă posterior și pe tuberculul lateral al procesului posterior. Fațetă talară anterolaterală accesorie. Uneori, se observă o mică fațetă articulară accesorie pe
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
al puterii ligamentelor care le unesc, este astfel posibilă funcționarea simultană a articulațiilor talo-calcaneeană și medio-tarsiană. Mișcările din articulația talocrurală sunt flexia dorsală (flexia) și flexia plantară (extensia) a piciorului, care se fac așadar în jurul unui ax transversal ce unește vârful celor două maleole trecând prin corpul talusului. Datorită trohleei talusului, care este mai lată anterior decțt posterior, în sindesmoza tibio-fibulară apar în tipul flexiei dorsale și plantare a piciorului mișcări de apropiere și depărtare între oasele gambei. Dacă - așa cum a
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
în evidență față de celelalte personaje secundare. După ce Kenny revine la finalul sezonului doi, în episodul "Red Sleigh Down", Tweek rămâne un personaj de fundal. Este ușor de identificat fizic datorită căciulii sale albastre cu un moț galben de puf în vârf. Ca trăsătură morală identificatorie putem lua ca exemplu tendința de a-și arăta degetul mijlociu oricui chiar și fără motiv. Craig locuiește în orașul South Park din Colorado, cu mama lui și tatăl său, sora sa mai mică și cobaiul
Lista personajelor din South Park () [Corola-website/Science/334825_a_336154]
-
din urmă hit-uri are vor apărea pe al treilea album a lui Perry, Teenage Dream. McKee a colaborat la compunerea a trei single-uri de pe album, „California Gurls”, „Teenage Dream” și „Last Friday Night (TGIF)”, cu fiecare clasânbdu-se în vârful clasamentului Billboard Hoț 100. De asemenea, McKee a mai câștigat multe premii BMI pentru muzică pop în 2011 și 2012 pentru rolul ei de compozitoare. McKee, de asemenea, a compus single-ul lui Britney Spears "Hold It Against Me", lui
Bonnie McKee () [Corola-website/Science/334812_a_336141]
-
terenurile deschise din Europa Centrală și de sud. Își face cuibul pe sol. Cuibărește în regiuni deschise și mlăștinoase, plantații tinere de conifere, turbării din taiga și zona subalpină. Masculul gri-argintiu, cu abdomenul și târtița albe; forma petelor negre de la vârful aripii este foarte importantă pentru determinare ereților vineți, sur și alb. Masculii tineri sunt cafenii deschis pe spate, iar pata neagră din vârful aripii este asemănătoare cu cea de la eretele alb,ușor mai ascuțită,doar câteva remige primare fiind negre
Erete vânăt () [Corola-website/Science/332042_a_333371]
-
turbării din taiga și zona subalpină. Masculul gri-argintiu, cu abdomenul și târtița albe; forma petelor negre de la vârful aripii este foarte importantă pentru determinare ereților vineți, sur și alb. Masculii tineri sunt cafenii deschis pe spate, iar pata neagră din vârful aripii este asemănătoare cu cea de la eretele alb,ușor mai ascuțită,doar câteva remige primare fiind negre. Femela este maronie cu târtița albă, mai lată decât la ereții alb și sur, iar aripile sunt evident mai scurte și mai rotunjite
Erete vânăt () [Corola-website/Science/332042_a_333371]
-
eretele alb,ușor mai ascuțită,doar câteva remige primare fiind negre. Femela este maronie cu târtița albă, mai lată decât la ereții alb și sur, iar aripile sunt evident mai scurte și mai rotunjite, cu 4 nu 3 "degete" în vârf, în timpul zborului glisat la înălțimi mari, femela seamănă cu uliul păsărar. Juvenilul, asemănător cu femela, este mai striat pe fața ventrală, mai ales pe subalarele secundare. Se hrănește cu mamifere mici și păsări.
Erete vânăt () [Corola-website/Science/332042_a_333371]
-
de vegetație. Această familie cuprinde păsări de talie mijlocie. Cormoranul mare are 91-93 cm (mai mare decât găina), iar cormoranul mic are 48-52 cm (între cioară și corb). Au ciocul relativ lung și prevăzut cu o pungă mică, iar la vârful ciocului au un cârlig (o unghie încârligată). Gâtul este lung, iar aripile de mărime mijlocie. Penele au o culoare închisă. Coada este lungă, rotunjită, formată din pene (rectrice) rigide, folosite drept cârmă la vânătoarea subacvatică. Nu au glande uropigiene, de
Falacrocoracide () [Corola-website/Science/332070_a_333399]
-
ridicate sau semiridicate, dar pot fi și tăiate. Pieptul este adânc și mai puțin lat decât la Amstaff, care are coatele lipite de cutia toracică. Picioarele posterioare sunt puternice și musculoase. Coada este de lungime medie, groasă și ascuțită la vârf. Blana este scurtă, netedă, lucioasă, aspră și poate avea orice culoare (dar să nu fie pătată). Este un câine sigur pe sine, cu o teribilă poftă de viață. Este prietenos cu oamenii, și în special cu copiii. Este atât de
Pit Bull Terrier American () [Corola-website/Science/332201_a_333530]
-
caudală, în rest corpul este acoperit cu 5 șiruri longitudinale de scuturi osoase: un șir impar dorsal, câte un șir lateral și ventral pe fiecare latură. Capul este complet acoperit de plăci osoase. Botul de lungime mijlocie, aproape triunghiular, cu vârful rotunjit, cu 4 mustăți scurte, nefranjurate, pe fața inferioară. Gura inferioară transversală; dinții lipsesc; buza superioară subțire, cea inferioară despicată. Înotătoarea dorsală și anală situate în partea posterioară a corpului. Înotătoarea caudală heterocercă, cu doi lobi, unul superior mai mare
Șip () [Corola-website/Science/332434_a_333763]
-
relativă și panta abruptă se discern mai greu. Altitudinea medie a Taluzului este de 270 m deasupra nivelului mării (deasupra pârâului Nahal Kedem), cea minimă este de 50 m sub nivelul mării (deasupra pârâului Nahal Kidron). Diferența de altitudini dintre vârful stâncii și baza ei variază între 250-670 m. Panta este foarte bruscă, înclinarea maximă fiind de 73 grade (deasupra pârâului Hatzetzon), iar cea minimă 27 grade (în zona pârâului Nahal Rahaf). Pe Treapta superioară „în flexiune” domină modul flexiunii, și
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
lemn. Aceasta conține de la 100 la 200 de orificii cilindrice în care se plasează aprinzătoare cum ar fi sajeonchongtong (사전 총통) Muniția constă în săgeți de 1,1 metri similare cu vechile săgeți chinezești de foc. Acestea au atașat sub vârf un tub din hârtie umplut cu praf de pușcă. Aproximativ 100 de proiectile sunt aruncate la o singură salvă. Raza lor de acțiune este de până la 2000 de metri. Există o variantă care are cinci rânduri cu câte 10 butoiașe
Hwacha () [Corola-website/Science/332485_a_333814]
-
fi utilizate în dispozitivele Hwacha. Ele erau numite "so" (소) (în traducere: mici) și aveau atașată în partea de jos aproape de pene o pungă cu praf de pușcă. În afară de proiectilele sinjijeon, Hwacha mai putea trage și 100 de rachete cu vârf de oțel. Din cauza numărului mare de săgeți trase de Hwacha și daunelor mari pe care le provoacă în cazul unui atac, formațiile dense de sodați reprezentau cele mai potrivite ținte. Traiectoria proiectilelor era destul de plată (la fel ca a altor
Hwacha () [Corola-website/Science/332485_a_333814]